Tag: cadre didactice

  • Film: Bătăuşi la catedră

    În ultima zi de şcoală, timidul profesor de engleză Andy Campbell (Charlie Day) încearcă să nu-şi piardă calmul din cauza farselor deplasate pe care le fac absolvenţii, a tăierilor de bugete care îi pun în pericol slujba şi a managementului ineficient. Lucrurile se înrăutăţesc însă atunci când intră în conflict cu cel mai dur şi fioros coleg, Ron Strickland (Ice Cube), care îl provoacă la duel după ore. Vestea confruntării celor doi profesori se răspândeşte rapid şi ajunge să devină exact soluţia de care liceul avea nevoie.

    O producţie Warner Bros. Pictures, comedia ”Hai să ne batem“ are premiera în cinematografe din 24 februarie.

  • Cum au reuşit doi tineri să se pensioneze la doar 30 de ani. Vezi cum trăiesc acum cei doi

    S-au pensionat în august 2015, iar de atunci trăiesc fără nicio restricţie.

    Cum au reuşit să se pensioneze atât de devreme? Cheia a fost, potrivit unui interviu acordat în Business Insider: minimizarea costului traiului.

    Tinerii s-au cunoscut în 2004, când erau amândoi la colegiu. S-au căsătorit în vacanţa de iarnă a ultimului an de studiu. S-au mutat în Las Vegas imediat după absolvire – Joe acceptase acolo un post de profesor în cadrul Teach for America. Ali a început şi ea să lucreze ca profesor suplinitor şi s-a alăturat în cele din urmă TFA, începând să predea limba engleză la un liceu local.

    ”Din fericire, în Las Vegas costul traiului este foarte scăzut – totuşi şi salariile profesorilor sunt la fel de scăzute”, a spus Ali într-un interviu pentru Mad Fientist, într-un episod al ”Financial Independence Podcast”.

    Au fosr nevoiţi astfel să îşi ia  extra joburi – predarea de cursuri la şcoli de vară, administrarea unor cluburi, meditaţii – pentru a-şi creşte veniturile. În unii ani, au reuşit  să îşi crească salariile cu până la 50% prin intermediul acestor posturi suplimentare. În cele din urmă, au realizat că vor să fie independenţi din punct de vedere financiar şi să aibă libertatea să facă ce vor, când vor. Au continuat să trăiască frugal, economisind circa 75% din veniturile lor, iar în 2008 şi-au cumpărat prima proprietate în Vegas. În anii următori, au reuşit să administreze încă 13 spaţii închiriate. Chiar dacă au pierdut bani în timpul crizei , piaţa şi-a revenit în cele din urmă şi au reuşit să ajungă la profituri consistente – şi-au crescut averea până la peste 1 milion de dolari.

    În prezent, sunt complet independenţi din punct de vedere financiar şi călătoresc în jurul lumii împreună cu fiica lor de doar un an. Cei doi au şi un blog unde îşi descriu experienţele – Adventuring Along.

  • Cum a reuşit un cuplu să câştige 1 milion de dolari lucrând doar o oră şi jumătate pe zi

    În septembrie 2012, Shane şi Jocelyn Sams erau profesori şi fiecare câştiga 38.000 de dolari pe an. Shane spune că munca de profesor nu era una tocmai uşoară şi lucra cam în fiecare zi 12-14 ore. În plus, nu vedea oportunităţi de a face mai mulţi bani în aceast domeniu.

    A căutat oportunităţi online şi a dat peste Pat Flynn, creierul din spatele afacerii “Smart Passive Income”. S-a gândit că poate şi el şi Jocelyn vor putea face asta.

    “Primii bani pe care i-am făcut au fost 11 cenţi. Un vizitator al site-ului meu a dat click pe o reclamă. Săream în sus de bucurie pentru că mi-am dat seama că se pot câştiga bani online.”, povesteşte Shane pentru Forbes

    Doar un an mai târziu, cuplul câştia 15.000 de dolari pe lună. În august 2013 au ajuns la suma de 36.000 de dolari. “Era un salariu de profesor într-un an şi banii aceştia i-am primit pentru un produs pe care l-am creat şi la care nu mai lucram”, a spus Shane. Şi toate acestea lucrând doar part-time la site, în timpul liber.

    Au decis să facă un pas important şi să renunţe la joburi pentru a se dedica full-time site-ului.

    Din 2013 până în 2015 au reuşit să câştige 1 milion de dolari cu trei site-uri: ElementaryLibrarian.com, cursuri pentru librari, UShistoryteachers.com, cursuri pentru profesori de istorie şi FlippedLifestyle.com, unde învaţă oamenii cum să facă bani online. În 2015 au avut un venit constat de 40.000 de dolari pe lună, iar în 2016 au ajuns cam la 50.000 de dolari pe lună.

    Poate te-ai gândit că pentru banii ăştia lucrează zi şi noapte, dar potrivit Forbes, cei doi lucrează 10 ore pe săptămână, ceea ce înseamnă că obţin cam 625 de dolari pe oră.

    Cum au reuşit?

    “Primul site l-am făcut în mai sau iunie 2012 şi în iulie am luat primii bani, cei 11 cenţi. Atunci şi-a făcut şi Jocelyn site-ul Elementary Librarian şi şi-a lansat primul produs digital în iulie sau august care s-a vândut cu 2700 de dolari.”, povesteşte Shane

    “Un an mai târziu, amândoi vindeam produse digitale pe site-uri şi am reuşit să trecem de la câştiguri de 15.000 pe lună la 36.000 pe lună. Atunci am decis să ne dedicăm full time afacerii. Pe 29 septembrie 2013 a fost ultima zi în calitate de profesori”, adaugă Jocelyn.

    “Frumuseţea este că lecţiile mele de istorie nu sunt produse ce se modifică sau expiră. Abraham Lincoln va fi pentru totdeauna al 16-lea preşedinte al Statelor Unite. Investim timp şi bani o singură dată, iar produsul în vindem ani de zile, 24 din 24 de ore.”, spune Shane.

    “La început ne dedicam fiecare minut liber afacerii până când am definitivat produsele şi am automatizat procesul. Acum am trecut la un sistem de abonare şi este mai uşor, avem cam 1500 de membri care plătesc 50 de dolari pe lună, de exemplu, la site-ul Elementary Librarian. Am automatizat procesul de marketing şi reclamă cu ajutorul Facebook. Oamenii plătesc pentru conţinut, dar rămân pentru comunitate. Avem forumuri unde oamenii pot întreba tot felul de lucruri- cum ar trebui să formulez un mail pentru un potenţial investitor, de exemplu”

     

  • Tânărul de 30 de ani din Iaşi care vrea să revoluţioneze învăţământul în România

    Alexandru Holicov, un tânăr de 30 de ani din Iaşi, şi-a propus să revoluţioneze sistemul de învăţământ din România dezvoltând o platformă care pune la aceeaşi masă profesorii, elevii şi părinţii. Rezultatele Adservio de până acum par să îi dea dreptate: note mai mari, absenţe mai puţine şi tot mai multe şcoli interesate de proiect.

    „La 18 ani şi jumătate, când am intrat la Facultatea de Construcţii, m-am apucat de business. Cumva cred că e în sânge, avem o familie destul de mare şi cam toţi suntem antreprenori. Am avut o firmă de leasing, acela a fost primul business”, povesteşte tânărul antreprenor. „Am făcut asta vreo doi ani de zile, după care am realizat câteva investiţii în imobiliare, iar în 2008 am început proiectul Adservio. Am pornit de la o idee, nu am avut exemple pe care să le urmăm, am luat-o practic de le zero.”

    Adservio este o platformă online de management şcolar care conectează toate persoanele şi instituţiile implicate în actul de educare. Cu alte cuvinte, este vorba despre un program care permite acordarea de note, însemnarea absenţelor, calcularea mediei în timp real, realizarea unor statistici despre evoluţia elevului sau performanţele sale în raport cu ceilalţi şi multe altele. Toate acestea sunt vizibile pentru profesori, elevi şi părinţi în egală măsură.

    În timpul celor şapte ani de activitate, Alexandru Holicov a observat o serie de efecte pozitive în unităţile de învăţământ unde Adservio a fost utilizat constant de toate cadrele didactice. Astfel, părţile implicate au devenit mai responsabile vizavi de actul didactic – părinţii, profesorii şi elevii s-au implicat mai mult în procesul de educaţie. În unele unităţi de învăţământ s-au înregistrat cu până la 63% mai puţine absenţe, iar media pe unitate şcolară a crescut cu un punct, de pildă de la 7 la 8.

    În noiembrie 2008 au realizat un focus grup înainte de a implementa platforma în liceul Vasile Alecsandri din Iaşi. „La momentul acela nu aveam aproape nimic, era o idee şi o prezentare în PowerPoint în care arătam noi cum ar trebui să funcţioneze platforma odată instalată.”

    Directorul instituţiei a fost interesat de idee, mai ales că Alexandru Holicov şi vărul său, asociat în business, absolviseră liceul respectiv. „Am dotat fiecare sală de clasă cu un calculator; erau nişte calculatoare speciale, gândite de noi, mă vedeam un fel de Steve Jobs. Am cumpărat monitoare, plăci de bază şi alte componente şi am construit calculatoarele. Problema e că la început aveau carcase din plexiglas şi s-au stricat imediat; am început apoi să le facem dintr-un metal dur.” În septembrie 2008, au lansat oficial platforma într-o unitate de învăţământ.

    Investiţia iniţială a constat în banii pe care îi avea strânşi din businessurile anterioare – a fost vorba de tot ce ţinea de echipamente, infrastructură şi de soft – şi s-a ridicat la aproximativ 30.000 de euro. „Pentru partea de soft am reuşit să aducem nişte oameni, să-i facem interesaţi de idee; le-am dat un procent din business şi aşa s-a născut prima versiune a lui Adservio.”

    Anul următor au implementat soluţia în alte cinci unităţi şcolare, tot din Iaşi. „A fost pură nebunie: la un moment dat aveam împrumutaţi 400.000 de euro ca să putem merge înainte. Pot spune că am ajuns la break even acum un an, la şapte ani după ce am început”, remarcă Alexandru Holicov. „Fără nebunia aia probabil că n-am fi ajuns aici.”

    În momentul acesta, Adservio serveşte 40 de unităţi de învăţământ din România şi câteva din Republica Moldova; majoritatea sunt în Iaşi şi Bucureşti.

    În 2010 s-au împrumutat, au făcut credite bancare şi Alexandru Holicov recunoaşte că au riscat destul de mult. Cu primul credit, de 500.000 de lei, au dotat cinci şcoli – atât a costat implementarea, acestea fiind costurile doar pentru echipamente. Doi ani mai târziu, şcolile care utilizau platforma au făcut o petiţie către Ministerul Educaţiei cerând eliminarea catalogului „pe hârtie” din şcolile unde se folosea Adservio pentru un an de zile, pentru a se vedea care sunt beneficiile folosirii sistemului electronic de înregistrare a notelor. „E frustrant pentru profesori să treci note într-un catalog ştiind că nu va întâmpla nimic cu notele alea; odată introdusă în sistemul Adservio, o notă sau o absenţă ajunge deja în mai multe conturi, e folosită la mai multe statistici, automat devine foarte importantă.”

  • Verdict în cazul doctoratului lui Kovesi, după ce profesorii de la Timişoara au găsit în teză 564 de rânduri „similare cu alte surse”

    Consiliul General al CNATDCU va vota astăzi raportul Comisiei de Ştiinţe Juridice referitor la acuzaţia de plagiat în cazul procurorului-şef DNA, Laura Codruţa Kovesi. Decizia de azi vine după ce Comisia de Etică din cadrul Universităţii de Vest Timişoara a anunţat, pe 17 noiembrie, că 564 de rânduri din lucrarea de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi sunt similare cu alte surse, iar în ceea ce priveşte sesizarea făcută privind plagiatul, specialiştii au tranmis că aceasta este parţial fondată. Imediat după izbucnirea scandalului, întrebat despre acuzaţiile de plagiat aduse şefei DNA, preşedintele Klaus Iohannis a avut un mesaj tranşant: „Nu vreau să personalizăm discuţia pentru x sau z sau y. Cine a plagiat pleacă”.

    “Joi, Consiliul General al CNATDCU se va întâlni, iar unul dintre subiectele aflate pe ordinea de zi a şedinţei este votul asupra raportului referitor la acuzaţia de plagiat în ceea ce o priveşte pe doamna Kovesi. Raportul a fost trimis către Consiliul General, joi se va vota raportul. Membrii Consiliului General îşi vor da votul asupra raportului înaintat de Comisia de Ştiinţe Juridice”, a declarat, pentru agenţia de presă MEDIAFAX, Mirabela Amarandei, purtătorul de cuvânt al Ministerului Educaţiei.

    Comisia de Etică din cadrul Universităţii de Vest Timişoara a anunţat, pe 17 noiembrie, că 564 de rânduri din lucrarea de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi sunt similare cu alte surse, iar în ceea ce priveşte sesizarea făcută privind plagiatul, specialiştii au tranmis că aceasta este parţial fondată.

    “Având în vedere că teza de doctorat supusă analizei are 11.512 rânduri, cele 564 de rânduri, găsite ca fiind similare în raport cu sesizarea înregistrată la UEFISCDI nr. 2567/13.10.2016 cu alte surse, reprezintă un grad de similaritate de 4,9 %. În absenţa unui raport a unei comisii de specialitate, Comisia de Etică şi Deontologie Profesională din UVT îşi asumă în acest moment gradul de similaritate”, se arăta în comunicatul transmis de Comisia de Etică din cadrul Universităţii de Vest Timişoara.

    Sursa citată a mai arătat că au fost consultate toate documentele puse la dispoziţie de către autorii sesizării şi de către persoana vizată, verificând fiecare paragraf din teză ce face obiectul sesizării şi comparându-le cu sursele indicate de programul informatic iThenticate.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Povestea românului care a creat un produs pe care îl folosesc zilnic sute de milioane de oameni

    Statutul de cel mai admirat CEO în 2016 se leagă strâns de evoluţia Bitdefender, care a devenit pe parcursul a 15 ani cel mai vândut produs românesc de peste hotare. Florin Talpeş a fost prezent în top 10 în toate cele şase ediţii anterioare ale catalogului 100 cei mai admiraţi CEO din România, dar anul acesta a primit cel mai mare număr de voturi din partea mediului privat de afaceri. Ce înseamnă pentru antreprenorul român această recunoaştere?

    „Soţia mea căuta profesori foarte buni şi întreba, «Cum îi găsim?», «Care sunt criteriile prin care să îi alegem?» Răspunsul este dat de comunitate: aceasta ştie care sunt profesorii cei mai buni, totul este să te adresezi acesteia, aşa că, dacă eu am ajuns să fiu văzut drept unul dintre profesorii buni, este extraordinar, este o onoare pentru noi, cei de la Bitdefender. Vorbim despre oamenii din comunitatea de afaceri, care sunt ei deja oameni excepţionali ai comunităţii la modul general, dacă ei spun despre noi că suntem bine, că ne plac şi că ne apreciază, este minunat – suntem printre printre cei admiraţi într-o comunitate care este ea însăşi admirată.”

    Este răspunsul dat de Florin Talpeş, antreprenorul din spatele „celui mai exportat” produs românesc, aşa cum am descris Bitdefender în mai multe articole ale revistei, când a aflat că a fost ales cel mai admirat manager din România. A folosit exemplul printr-o analogie cu dezvoltarea afacerii soţiei sale, Măriuca Talpeş, Intuitext, axată pe dezvoltarea de produse pe piaţa de software educaţional din România. Împreună cu ea a pus la începutul anilor ‘90 bazele a ce avea să fie Bitdefender şi care i-au adus statutul de „cel mai admirat”, ce vine cu „încredere, foarte multă încredere”, potrivit antreprenorului.

    Discuţia are loc în biroul lui Florin Talpeş, decorat utilitar şi printre cele mai mici pe care le-am văzut la un interviu cu un CEO; atât încăperea, cât şi biroul propiu-zis, amplasat lângă fereastră şi pe care este loc doar de PC. Poartă un tricou negru incripţionat cu logoul Bitdefender – de altfel, în discuţiile cu presa în care l-am văzut de-a lungul timpului purta, fără excepţie, un astfel de tricou, variind doar culoarea. Discursul lui este uşor de înţeles: explică pe îndelete şi cea mai recent lansată tehnologie a companiei, cât şi concepte mai uşoare, legate de domeniul în care activează, piaţa de outsourcing de pildă.

    Când vorbeşte despre companii, foloseşte termenul „întreprindere”, iar când vorbeşte despre antreprenori, pe cel de „întreprinzător”. Evită să vorbească la singular când se referă la dezvoltarea companiei. În cifre, compania pe care a construit-o înseamnă circa 1.100 de angajaţi, o cifră de afaceri care va depăşi (potrivit informaţiilor oficiale din România)  100 de milioane de euro şi spre pragul care ar putea să îi aducă întreprinderii româneşti statutul de unicorn; estimările se mai referă şi la cifra de jumătate de miliard de clienţi la nivel global.

    Discuţia a început cu o reflexie asupra relativităţii timpului, în contextul în care Bitdefender se îndreaptă spre pragul de 15 ani de activitate, iar Business Magazin tocmai sărbătorise 12 ani la momentul interviului. „Acest interval poate fi considerat şi mult, şi puţin: e mult fiindcă poţi să realizezi multe, la viteza cu care se schimbă lucrurile acum, din punct de vedere economic, tehnologic sau din punct de vedere al evoluţiei unei întregi societăţi. Atunci când ne gândim la companii vestice care au peste 100 de ani, pare să fie foarte puţin; iPhone-ul, ca standard de ce înseamnă interacţiunea cu tehnologia e proaspăt, e mai tânăr telefonul decât Business Magazin şi Bitdefender, dar cu toate acestea, nimeni nu acceptă un altfel de standard în prezent.” Aşadar, 15 ani, e mult pentru Bitdefender? „Dacă ne uităm de unde am plecat, ni se pare că este o viaţă de om: acum 15 ani nu am fi visat ca tehnologiile noastre să fie folosite de peste 500 de milioane de oameni, din întreprinderi sau de acasă – e un pas mare.”

    DE LA O STARE DE SPIRIT, LA O STARE DE „SCALER”

    Florin Talpeş numeşte companiile care au trecut de pragul de o sută de milioane de dolari drept „scalers”, iar Bitdefender SRL, potrivit datelor oficiale, se îndreaptă spre acest nivel în 2016. În urmă cu 15 ani, firma funcţiona mai mult în baza unei stări de spirit, a unei „idei că facem bine ceea ce facem, ştiam că vom face ceva important, fără să ştim exact ce”, după cum descrie antreprenorul perioada de început. În prezent însă, Talpeş spune că sunt „mai riguroşi în ce visăm – da, vrem să dominăm un segment de piaţă.”

  • Povestea românului care a creat un produs pe care îl folosesc zilnic milioane de oameni

    Statutul de cel mai admirat CEO în 2016 se leagă strâns de evoluţia Bitdefender, care a devenit pe parcursul a 15 ani cel mai vândut produs românesc de peste hotare. Florin Talpeş a fost prezent în top 10 în toate cele şase ediţii anterioare ale catalogului 100 cei mai admiraţi CEO din România, dar anul acesta a primit cel mai mare număr de voturi din partea mediului privat de afaceri. Ce înseamnă pentru antreprenorul român această recunoaştere?

    „Soţia mea căuta profesori foarte buni şi întreba, «Cum îi găsim?», «Care sunt criteriile prin care să îi alegem?» Răspunsul este dat de comunitate: aceasta ştie care sunt profesorii cei mai buni, totul este să te adresezi acesteia, aşa că, dacă eu am ajuns să fiu văzut drept unul dintre profesorii buni, este extraordinar, este o onoare pentru noi, cei de la Bitdefender. Vorbim despre oamenii din comunitatea de afaceri, care sunt ei deja oameni excepţionali ai comunităţii la modul general, dacă ei spun despre noi că suntem bine, că ne plac şi că ne apreciază, este minunat – suntem printre printre cei admiraţi într-o comunitate care este ea însăşi admirată.”

    Este răspunsul dat de Florin Talpeş, antreprenorul din spatele „celui mai exportat” produs românesc, aşa cum am descris Bitdefender în mai multe articole ale revistei, când a aflat că a fost ales cel mai admirat manager din România. A folosit exemplul printr-o analogie cu dezvoltarea afacerii soţiei sale, Măriuca Talpeş, Intuitext, axată pe dezvoltarea de produse pe piaţa educaţie din România. Împreună cu ea a pus la începutul anilor ‘90 bazele a ce avea să fie Bitdefender şi care i-au adus statutul de „cel mai admirat”, ce vine cu „încredere, foarte multă încredere”, potrivit antreprenorului.

    Discuţia are loc în biroul lui Florin Talpeş, decorat utilitar şi printre cele mai mici pe care le-am văzut la un interviu cu un CEO; atât încăperea, cât şi biroul propiu-zis, amplasat lângă fereastră şi pe care este loc doar de PC. Poartă un tricou negru incripţionat cu logoul Bitdefender – de altfel, în discuţiile cu presa în care l-am văzut de-a lungul timpului purta, fără excepţie, un astfel de tricou, variind doar culoarea. Discursul lui este uşor de înţeles: explică pe îndelete şi cea mai recent lansată tehnologie a companiei, cât şi concepte mai uşoare, legate de domeniul în care activează, piaţa de outsourcing de pildă.

    Când vorbeşte despre companii, foloseşte termenul „întreprindere”, iar când vorbeşte despre antreprenori, pe cel de „întreprinzător”. Evită să vorbească la singular când se referă la dezvoltarea companiei. În cifre, compania pe care a construit-o înseamnă circa 1.100 de angajaţi, o cifră de afaceri care va depăşi (potrivit informaţiilor oficiale din România)  100 de milioane de euro şi spre pragul care ar putea să îi aducă întreprinderii româneşti statutul de unicorn; estimările se mai referă şi la cifra de jumătate de miliard de clienţi la nivel global.

    Discuţia a început cu o reflexie asupra relativităţii timpului, în contextul în care Bitdefender se îndreaptă spre pragul de 15 ani de activitate, iar Business Magazin tocmai sărbătorise 12 ani la momentul interviului. „Acest interval poate fi considerat şi mult, şi puţin: e mult fiindcă poţi să realizezi multe, la viteza cu care se schimbă lucrurile acum, din punct de vedere economic, tehnologic sau din punct de vedere al evoluţiei unei întregi societăţi. Atunci când ne gândim la companii vestice care au peste 100 de ani, pare să fie foarte puţin; iPhone-ul, ca standard de ce înseamnă interacţiunea cu tehnologia e proaspăt, e mai tânăr telefonul decât Business Magazin şi Bitdefender, dar cu toate acestea, nimeni nu acceptă un altfel de standard în prezent.” Aşadar, 15 ani, e mult pentru Bitdefender? „Dacă ne uităm de unde am plecat, ni se pare că este o viaţă de om: acum 15 ani nu am fi visat ca tehnologiile noastre să fie folosite de peste 500 de milioane de oameni, din întreprinderi sau de acasă – e un pas mare.”

    DE LA O STARE DE SPIRIT, LA O STARE DE „SCALER”

    Florin Talpeş numeşte companiile care au trecut de pragul de o sută de milioane de dolari drept „scalers”, iar Bitdefender SRL, potrivit datelor oficiale, se îndreaptă spre acest nivel în 2016. În urmă cu 15 ani, firma funcţiona mai mult în baza unei stări de spirit, a unei „idei că facem bine ceea ce facem, ştiam că vom face ceva important, fără să ştim exact ce”, după cum descrie antreprenorul perioada de început. În prezent însă, Talpeş spune că sunt „mai riguroşi în ce visăm – da, vrem să dominăm un segment de piaţă.”

  • Trei profesori predau unui singur elev, într-un loc pitoresc din România. În 2014, aici s-a înregistrat o singură căsătorie, iar anul trecut niciuna

    Trei dascăli predau unui elev de clasa a 8-a, acesta fiind singurul care a mai rămas în ciclul gimnazial la Şcoala din comuna Râmeţ, judeţul Alba, o instituţie de învăţământ la care mai învaţă alţi opt copii în ciclul primar. Elevul parcurge opt kilometri până la şcoală, iar profesoarele 15.

    Şcoala Gimnazială Râmeţ, o clădire impozantă construită din piatră, cu internat la subsol, este frecventată în acest an şcolar de doar nouă elevi.

    Alin, un elev care se pregăteşte pentru Evaluarea Naţională, nu ştie cum este să înveţi într-o clasă plină, dar nici emoţiile inerente că va fi scos la tablă şi prins cu lecţia neînvăţată, deoarece este singurul şcolar de gimnaziu din Râmeţ. O profesoară îl învaţă matematică, fizică şi chimie, învăţătoarea îi predă noţiuni de muzică şi desen, iar profesoara de română are catedră “mozaic”, pe lângă limba maternă desluşindu-i elevului şi din tainele disciplinelor de cultură generală.

    Alin stă la opt kilometri de şcoală şi este adus, în fiecare zi, de tatăl lui, care îi ia din drum şi pe o parte din ceilalţi elevi.

    Şi profesoarele fac eforturi pentru a-l medita, deoarece una este pensionară, iar celelalte două mai au ore la o şcoală din comuna învecinată, Ponor, şi sunt nevoite să parcurgă 15 kilometri până la Râmeţ.

    Doina Sas, care înainte de pensionare a mai predat matematică la Şcoala Gimnazială ”Ovidiu Hulea” Aiud, spune că notele lui Alin sunt bune, deşi este o mare diferenţă între a lucra cu un singur elev sau cu o clasă plină de copii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro