BusinessMagazin

Tag: belgia

  • Antreprenoriatul în 2014. Ce mai e nou în lume?

    LAVINIA RAŞCA

    (ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)


    ETERNELE ÎNTREBĂRI, CARE TREZESC ÎNCĂ MULTE CONTROVERSE, au fost din nou în centrul atenţiei la cel de-al paisprezecelea colocviu al antreprenoriatului european, organizat la Bruxelles în luna iulie de EFER – Fundaţia Europeană pentru Cercetări Antreprenoriale –, cu sprijinul Comisiei Europene şi găzduit de Vlerick School of Business din Belgia. Am fost aproximativ 80 de participanţi din patru continente: antreprenori, oficialităţi, profesori, consultanţi, toţi preocupaţi de temele calde ale acestui domeniu.

    Multe dintre aspectele discutate la colocviu sunt bine cunoscute printre specialişti, dar a fost interesant de urmărit cum se pun în acest moment accentele, pentru a întrevedea viitoarele tendinţe în ceea ce priveşte preocuparea organizaţiilor interesate, de la guverne la instituţiile academice. A fost un bun prilej să-mi validez, într-un climat efervescent şi extrem de interactiv, opiniile şi acţiunile din sala de curs şi din business.

    ANTREPRENORIATUL ŞI FORMELE SALE
    Discuţiile s-au raportat la definiţia dată antreprenoriatului de Howard Stevenson: ”Antreprenoriat înseamnă a exploata o oportunitate, indiferent de resursele controlate„. Ca atare, atreprenoriatul este o stare de spirit care poate exista şi care trebuie încurajată în toate categoriile de organizaţii: în firme mici şi mijlocii sau în megacorporaţii; în firme pornite de la zero sau în firme preluate şi dezvoltate; în afaceri de familie; în cele bazate pe inovare; în organizaţii nonprofit.

    Antreprenoriatul a fost abordat nuanţat, acordându-se atenţie aspectelor specifice diferitelor sale forme: antreprenoriat în IMM, antreprenoriat în IDE – întreprinderi bazate pe inovare (Innovation Driven Enterprises), intraprenoriat, antreprenoriat în firme de familie, antreprenoriat social.

    În linie cu tendinţele actuale, în cadrul colocviului s-a acordat o atenţie deosebită companiilor dinamice, bazate pe inovare, cu creştere rapidă a activităţii şi pieţelor unde sunt prezente, cu impact major asupra creării de locuri de muncă. Toate privirile se îndreaptă asupra lor. Au primit o denumire distinctă, pentru că specialiştii doresc să le diferenţieze de IMM-uri (Tabelul 1). Se numesc IDE – Innovation Driven Enterprises, adică întreprinderi bazate pe inovare.

    INOVAREA
    Este în centrul atenţiei, se vorbeşte despre ea şi se acţionează în scopul stimulării ei. Cea mai reuşită definiţie a acestui concept mi se pare cea a profesorului Bill Aulet de la MIT: ”Inovarea este o invenţie care poate fi comercializată„. Inovaţia nu poate exista nici fără invenţie, nici fără comercializare. Invenţia e un produs, un serviciu, un proces, o tehnologie, un model de business sau o proprietate intelectuală. Pentru a deveni inovaţie, invenţia trebuie comercializată, ceea ce presupune să fie realizată, apoi făcută cunoscută, dorită şi transferată către piaţă.

    VEDETELE ANTREPRENORIATULUI MONDIAL
    În America şi Europa de Vest a mai pălit farmecul dictonului Small is beautiful„, în faţa altuia: ”Start small, think big, act fast„ (porneşte rapid, gândeşte mare, acţionează repede). De asemenea, se vorbeşte mai mult despre acceleratoare de afaceri decât despre incubatoare.

    Se acordă în continuare respect IMM-urilor, considerate şi pe mai departe o sursă importantă de locuri de muncă, mai ales în perioade dificile şi în special pentru persoane cu un nivel de pregătire mai scăzut. Ponderea IMM-urilor cu valoare adăugată mare şi cu personal foarte calificat e mult mai mică. Deşi sunt o sursă importantă de locuri de muncă şi venit atunci când companiile mari fac concedieri, IMM-urile oferă salarii şi beneficii modeste unui număr destul de mic de angajaţi (media în Europa e de 4 angajaţi pe companie) în comparaţie cu companiile mari sau cu cele bazate pe inovare.

    IDE reprezintă însă la ora actuală speranţa şi centrul atenţiei specialiştilor şi oficialităţilor din ţările avansate pentru că, deşi au un grad de risc extrem mai mare şi perioade mai lungi de recuperare a investiţiei iniţiale şi de obţinere a profitabilităţii, succesul lor poate fi extrem de spectaculos, atât financiar, cât şi ca număr de locuri de muncă create.

    Specialiştii insistă asupra faptului că este indicat să se facă diferenţa între IMM şi IDE, atât de către antreprenorii înşişi, cât şi de către guverne şi consultanţi.E necesar ca antreprenorii să reflecteze ce tip de companie îşi doresc, IMM sau IDE, fie atunci când o lansează, fie la tranziţia între generaţii cu aptitudini şi intenţii strategice diferite – în cazul afacerilor de familie. Cele două tipuri de companii presupun modele de business şi strategii diferite, echipe cu profil diferit. Trecerea de la o formă la alta e posibilă, dar presupune o reevaluare a intenţiei fondatorilor şi capabilităţilor angajaţilor lor, a avantajului competitiv, a strategiei şi a nevoilor de personal.
    De asemenea, e necesară adaptarea programelor educaţionale, de consultanţă, mentoring, suport legislativ şi fiscal, la specificul celor două tipuri de companii.

    POATE FI ÎNVĂŢAT ANTREPRENORIATUL?
    Da, antreprenoriatul poate fi deprins, a fost opinia aproape unanimă. Mi s-a părut surprinzător că au existat totuşi unele păreri contrarii şi că în sprijinul ideii că antreprenoriatul e artă, nu ştiinţă unii participanţi au adus aceleaşi exemple, bine cunoscute, ale lui Bill Gates, Richard Branson, Steve Jobs. Majoritatea participanţilor au depăşit deja aceste bariere şi au prezentat iniţiative interesante de dezvoltare antreprenorială ale organizaţiilor unde lucrează. Indicatorul principal de măsurare a succesului este, evident, numărul de absolvenţi care devin antreprenori după absolvire, înfiinţând companii viabile.Pentru a avea succes, antreprenorii trebuie să ştie să dezvolte produse de succes, strategii, modele de business, procese, metode de transfer al informaţiilor şi cunoştinţelor. Iar aceste lucruri se învaţă.

    Apoi, antreprenorii trebuie să acţioneze – să aibă curajul să aplice fără amânare ceea ce ştiu, să înveţe din greşeli şi să facă schimbările necesare, aptitudini ce pot fi dezvoltate. Şi, nu în ultimul rând, să aibă calităţile personale necesare – să fie conştienţi de ceea ce îşi doresc, să fie perseverenţi, plini de energie, rezistenţi la presiuni, să fie buni comunicatori, recrutori şi vânzători.

    Ce pot face programele de antreprenoriat, de orice fel, pentru a dezvolta antreprenori de succes? Să selecteze participanţi cu calităţile personale necesare, să le ofere accesul la tehnologii de vârf şi metode de business de ultimă oră, să creeze o cultură în care lansarea de companii este permanent încurajată şi un climat de colaborare şi ambiţie, să obţină disponibilitatea necondiţionată a modelelor de succes, care să devină mentori pentru participanţi şi să discute cu ei de la egal.

    Să folosească învăţarea experienţială sub forma discuţiilor de caz, vizitelor în companii, evenimentelor de networking, proiectelor de grup, competiţiilor, în care participanţii întâlnesc lucruri relevante şi imediat aplicabile. Studenţii învaţă de la profesori, unii de la alţii, de la mentori, iar profesorii sunt şi ei stimulaţi să se perfecţioneze, la rândul lor, permanent, crescând astfel continuu calitatea programelor. Prin urmare, pasiunea este esenţială pentru succesul acestora, la fel ca în orice demers antreprenorial.
     

     

  • Cum se vede România de pe bicicletă

    DE ORIGINE BELGIANĂ, JAN GLAS A VENIT ÎN ROMÂNIA PENTRU PRIMA DATĂ ÎN 1997. PLANUL ERA SĂ STEA DOAR DOI-TREI ANI, NU 17, „CA NEBUNUL“, ÎNSĂ A AJUNS SĂ CONDUCĂ TPA HORWATH, O COMPANIE CU O CIFRĂ DE AFACERI DE 3,5 MIL. EURO, PE CARE A RIDICAT-O DE LA ZERO, IAR ROMÂNIA S-A DOVEDIT A FI ţARA CARE I-A OFERIT MULT MAI MULTE POSIBILITĂţI DECÂT AR FI AVUT ÎN VEST. Vine la birou în fiecare dimineaţă pe bicicletă şi tot de pe bicicletă a văzut aproape toată România, preferata sa fiind zona Transilvaniei, pe care o aseamănă cu Toscana şi despre care spune că are un potenţial fantastic, care se va păstra dacă românii nu vor mai pune peste tot termopane.

    Prin ochii belgianului, România a făcut progrese enorme în ultimii 17 ani, deşi crede că românii au uitat lucrurile acestea şi văd doar părţile negative. Sugestia lui este să dezvoltăm o app pe iPhone care să ne ducă în urmă cu 17 ani, iar cine a uitat cum era atunci să se poate întoarce în timp, să vadă cum era viaţa, cum se trăia de fapt. Regretă că nu a făcut poze şi nu şi-a notat mai multe despre cum a găsit România în 1997, când a venit pentru prima dată aici, la un an după alegerile câştigate de Emil Constantinescu, într-o perioadă de euforie, când se credea despre România că va fi noul ”tigru din est„.

    Se afla în Polonia în 1989 şi era obişnuit să vadă o ţară ieşind din comunism, astfel că nu a fost un şoc total când a văzut căruţele şi drumurile proaste. La acea vreme lucra pentru Deloitte în Belgia şi a avut posibilitatea să vină în România pentru a realiza auditul unui program derulat de guvernul flamand. Până la acea dată călătorise în Europa de Est, iar România era de fapt singura ţară din această zonă pe care nu o vizitase. Proiectul a durat câteva luni, pentru ca apoi să aibă o nouă oportunitate, aceea de a veni aici pentru o mică firmă de consultanţă cu capital belgian, Claves, pentru care a lucrat aproximativ un an. La finalul anului 1999 a pus bazele propriei firme de consultanţă în contabilitate, Quintus, o afacere mică, în care de la femeia de serviciu până la şeful cel mare ”nu erau prea mulţi paşi„.

    „Aveam trei posibilităţi deoarece Claves nu era de viitor pentru mine: mă puteam întoarce în Belgia, dar asta era exclus pentru că odată ce am trăit şi am lucrat în străinătate ar fi fost greu să mă mai întorc în ţară. Aveam 29 de ani atunci. Am spus că ar fi frumos să rămân în străinătate şi să mai lucrez pentru câţiva ani. Acesta era planul iniţial, nu să stau aici ca nebunul 17 ani. O variantă era să rămân în România şi să lucrez pentru o firmă mai mare, pentru o multinaţională, şi altă variantă era să încep propria afacere. Am ales propria afacere pentru că se potrivea mai bine cu caracterul meu.„

    Cu avantajele unei experienţe de şase ani în cadrul Deloitte şi a faptului că deja învăţase limba română, nu i-a fost greu să-şi găsească primii clienţi, firme belgiene, care erau în căutarea unor parteneri. În primele şase luni a lucrat singur, iar pentru diferite proiecte subcontracta firme de contabilitate. După şase luni a venit ideea de a se extinde, prima mişcare fiind aceea de a atrage un partener român, un expert contabil. ”Acesta a fost primul mare pas pentru mine. E mult mai bine să ai o parte mai mică din ceva mai mare, decât să rămâi cu 100% din ceva mai mic. În plus şi viitorul este asigurat.„ Al doilea mare pas a fost reprezentat de extinderea portofoliului de servicii, astfel că după contabilitate au apărut auditul, serviciile de legal şi taxele. A treia mişcare a fost mutarea în sediul pe care compania îl foloseşte şi acum, într-o vilă veche.

    Anul 2007 avea să aducă marea schimbare pentru Jan Glas, când Quintus a fost integrată în grupul austriac TPA Horwath, integrare care a venit cu un flux de clienţi austrieci şi germani, aceştia fiind şi astăzi cei mai mari clienţi ai companiei.

    Consideră că România mai are multe de oferit în ceea ce priveşte businessul. ”Sunt un optimist înnăscut şi văd evoluţia României pozitivă, dar nu de pe azi pe mâine, ci pe termen mai lung, de zece ani. Macroeconomic, cifrele sunt tot mai bune. România este în top creşteri în comparaţie cu celalte ţări din UE. Creşterile de 3-4% vor apărea însă după zece ani. România are un avantaj permanent care niciodată nu va fi distrus dacă ne comportăm normal: încă 20 de ani de acum încolo va fi cea mai potrivită locaţie pentru producţie pentru firmele care vor să-şi pună eticheta made in UE pe produsele lor.„

    Costurile de producţie reduse şi numărul mare de locuitori sunt principalele atuuri ale României, după părerea lui Jan Glas, care ar putea fi folosite mai bine dacă ar creşte numărul celor care muncesc cu acte, iar salariaţii ar ajunge mai mult de 3,2 milioane, cât sunt acum în prezent (fără bugetari), la o populaţie totală de aproximativ 20 de milioane. Ar mai fi nevoie de creşterea numărului de IMM-uri, de fabrici de talie mică, care, odată dezvoltate, ar putea pune în mişcare întregul angrenaj economic.

    ”Ne aducem prea mult aminte de Nokia, producător care a venit, a luat peste 1.500 de oameni, iar când a închis şi a plecat, a izbucnit un scandal mare şi totul s-a transformat într-un dezastru. Economia nu este făcută doar din Nokia. Sunt foarte multe firme care au 10, 20 sau 40 de angajaţi şi România are posibilităţi mari de creştere aici. Avem încă lipsă de forţă de muncă. Punctele negative ale României sunt birocraţia este prea mare, numărul exagerat de bugetari din total angajaţi şi numărul în scădere al copiilor.„ În opinia lui Jan Glas, cel mai îngrijorător aspect pentru România este faptul că populaţia este în diminuare, numărul bătrânilor fiind în creştere, pe fondul unei natalităţi tot mai reduse. În 2013 România a avut pentru prima dată după al doilea război mondial sub 180.000 de nou-născuţi, un record negativ, care a apărut la 25 de ani de la revoluţie şi într-o perioadă de creştere economică.

    Pentru managerul pasionat de ciclism, contabilitatea nu a fost singurul proiect antreprenorial, belgianul cochetând o vreme cu un business legat de timpul liber al bucureştenilor. ”Împreună cu patru alţi prieteni eram cei mai mari vizionari„, glumeşte acum, amintindu-şi cum au investit împreună în Amsterdam Café, pionierul barurilor şi cafenelelor care au inundat centrul vechi al Capitalei zece ani mai târziu. ”La acel moment credeam că zona Lipscani va fi plină de baruri. Din păcate noi am deschis acest proiect în 2000-2001, adică zece ani mai devreme. Era unicul bar pe Covaci, o imensitate de proiect. Din punct de vedere financiar a fost cea mai proastă investiţie din viaţa mea, dar din punct de vedere emoţional a fost cel mai haios şi cel mai interesant.„ Acum un astfel de proiect nu îl mai tentează şi preferă ca în timpul liber să meargă prin ţară cu una din cele cinci biciclete pe care le are sau să ajungă la evenimente precum Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia.

  • O adolescentă de 17 ani a devenit model L’Oreal. Compania a văzut-o în tribune la Cupa Mondială

    Acum două săptămâni, Axelle Despiegelaere era o tânără de 17 ani care susţinea echipa naţională a Belgiei la Cupa Mondială din Brazilia. Cineva i-a făcut câteva fotografii pe care le-a postat pe o reţea socială, iar acest lucru i-a schimbat viaţa, relatează Business Insider.

    Fotografia cu tânăra a devenit virală şi a făcut înconjurul lumii, atât pe Twitter cât şi în ziare. După ce Belgia a fost eliminată din competiţie, Axelle şi-a făcut o pagină pe Facebook unde a strâns, în doar câteva zile, peste 18 mii de fani.

    La scurt timp după, ea a fost contactată de cei de la L’Oreal pentru un contract de modelling. Tânăra a acceptat, săptămâna trecută filmând primul clip pentru companie.

    Pe pagina de Facebook, Axelle a trecut următoarea descriere: Sunt Axelle Despiegelaere, tânăra suporteriţă din Belgia care a devenit brusc celebră în timpul cupei mondiale.

  • A inventat o afacere pe care nu poate să o concureze nimeni: “Sunt singurul care vinde raci în România”

    Paul Nicolau şi-a dorit o afacere şi, pentru că nu avea nicio idee, a căutat-o pe Google. A găsit astfel un business la care nimeni nu s-a mai gândit: utilizarea unei resurse care creşte singură în bălţile din România – racul. În prezent, racii se vând ca pâinea caldă în restaurantul său, dar şi în reţelele de hipermarketuri şi la export, aducându-i venituri de peste 100.000 de euro.

    “Eu îmi numesc restaurantul locul cu cele mai multe dorinţe din România pe metrul pătrat: racul este printre produsele cel mai rar mâncate până acum la noi şi pe care din ce în ce mai multă lume vrea să îl încerce. Or, când mănânci ceva nou, îţi pui o dorinţă”, îşi descrie antreprenorul Paul Nicolau, în vârstă de 27 de ani, taverna cu 130 de locuri în care îşi vinde o parte din producţia de raci. Tânărul a intrat pe o nişă neexploatată în România şi a pornit, în urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate, o crescătorie de raci, într-un lac din localitatea Izvoarele din judeţul Giurgiu. În prezent, afacerea Premium Raci este formată, pe lângă crescătorie, dintr-un restaurant, contracte cu hipermarketuri şi cu o firmă din Belgia, care i-au adus venituri de peste 100.000 de euro.

    Rulota sa rustică din lemn vopsit în alb, în care se află câteva mese asortate, cu obloane la ferestre, căreia i se adaugă o terasă împrejmuită de un gard şi o bucătărie unde personajul principal – racul românesc – poate fi văzut viu, înainte de a fi servit -, şi-a găsit loc chiar printre clădirile de birouri din zona Piaţa Victoriei. ”Grecia sau casa bunicii, avem aici un loc în care fiecare intră în filmul lui”, spune Nicolau. Atmosfera de familie este completată deseori de prezenţa părinţilor: mama, contabilul firmei, şi tatăl, principalul său sfătuitor.

    După ce a renunţat la trei facultăţi şi o perioadă de cinci ani în care a coordonat echipe de vânzări în servicii de telecomunicaţii pentru RCS-RDS, Romtelecom, Nextgen şi UPC, Nicolau a simţit chemarea către antreprenoriat. Singurul lucru pe care îl ştia despre afaceri era că îşi doreşte una, prin urmare a început să se documenteze ca oricine, cu o căutare pe Google: ”Când scrii «idei de afaceri» pe Google, primeşti foarte multe rezultate din zona agricolă, care de care mai ciudate şi care îţi spun cum să te îmbogăţeşti miraculos peste noapte”.

    Dintre toate rezultatele primite, afacerea cu raci a fost singura care i s-a părut fezabilă şi care i-a atras atenţia, pentru că se lega de o amintire din copilărie: ”Când eram mic, tata mi-a adus de la pescuit un rac pe care l-am ţinut câteva zile în casă”. Fără să mai vadă între timp vreun alt rac, Nicolau s-a documentat timp de trei zile pe internet şi şi-a structurat un business plan pe o agendă pe care o mai are şi acum. Primul pas, chiar înainte de a-şi fi construit firma, a fost testarea pieţei: ”Am găsit contactul reprezentanţilor Metro, care îşi cumpărau pe atunci racii din Armenia cu un preţ de 60 lei/kg şi păreau foarte încântaţi de oferta mea”.

    A trimis apoi e-mailuri către alte firme din Europa, în urma cărora cererea de crustacee a ajuns la câteva tone. Avea să afle ulterior că specia de rac care creşte natural în bălţile din România, ”racul nobil” (Astacus Leptodactylus), este printre cele mai căutate de către europeni. Dacă la noi este interzisă popularea artificială a bălţilor, pieţele vestice sunt dominate de racii de fermă, crescuţi artificial şi care, eliberaţi în natură, sunt invazivi şi nocivi pentru cei crescuţi natural şi capturaţi ulterior, motiv pentru care specia de raci de la noi este pe cale de dispariţie în restul Europei. ”Era o resursă care creşte singură şi pe care nimeni nu a speculat-o”; prin urmare a încercat să afle mai multe despre aceasta de la Ministerul Agriculturii. ”Căutam un manual, o sursă de inspiraţie, dar nu ştiau nimic despre racii din România.”

    Nu a găsit ajutor, aşa că a plecat să fure meserie în Anglia şi Belgia, unde a petrecut câte trei zile la ferme de raci ale unor jucători renumiţi pe acestă piaţă, care au fost bucuroşi să îi împărtăşească secretele afacerii: ”Atât în Anglia, cât şi în Belgia am văzut interes pentru potenţialul României la acest capitol, ştiau despre Delta Dunării şi despre apele noastre curate”. La întoarcerea în ţară, a investit 80 de milioane de lei pentru startul afacerii. ”Mai existau două-trei bălţi propice creşterii racilor care nu erau concesionate. Am participat la o licitaţie şi am reuşit să închiriez una dintre acestea”, explică antreprenorul, care plăteşte 3.000 de euro/an pentru cele 10 hectare de baltă de unde aduce majoritatea racilor de pe mesele bucureştenilor.

  • În Europa, grecii iau cele mai lungi vacanţe, românii cheltuie cel mai puţin – studiu

    Grecii, ciprioţii şi belgienii sunt europenii care merg în călătorii mai lungi de o săptămână, relevă un studiu Eurostat. Acelaşi studiu arată că românii cheltuie în medie doar 104 euro pe vacanţă, cel mai puţin din Europa.

    Rezidenţii din Luxemburg cheltuie cel mai mult într-o vacanţă, 749 de euro, pe locuri fruntaşe situându-se şi locuitorii din Malta (667 euro), Belgia (566 euro) Austria (%64 de euro) sau Irlanda (506 euro). Mai stânşi la pungă se dovedesc francezii, cu 353 de euro, danezii (292 de euro), spaniolii (178 de euro) sau Bulgarii (139 de euro).

    Cu doar 104 euro/vacanţă, românii se situează mult sub media europeană, de 353 de euro. Cu 19 vacanţe din 20 în ţară, românii sunt şi cei mai puţin plimbăreţi dintre europeni, urmaţi de greci, spanioli, portughezi şi francezi.

    În medie, vacanţa unui grec are 7,5 zile de cazare, a unui belgian 7,1 zile, a unui italian 6,1 zile, a unui austriac 4,8 zile, a unui român 4,3 zile, a unui ceh 4,1 zile, a unui ungur 3,7 zile şi a unui leton puţin peste trei zile.

    Spania, Franţa şi Italia sunt principalele trei destinaţii de vacanţă pentru europeanul mediu. Românii merg cu precădere în Italia, urmată de Bulgaria şi Grecia, bulgarii merg în Grecia, Turcia şi Germania, ungurii în Germania, Austria şi România, iar italienii în Franţa, Spania şi Marea Britanie.

  • Salariaţii cu normă întreagă din România au lucrat anul trecut cele mai multe ore din UE

    Salariaţii cu normă întreagă din România au lucrat anul trecut în medie 2.099 de ore, cel mai mult în rândul ţărilor din UE, în timp ce liber-profesioniştii români, cu 2.024 de ore, se numără printre europenii cu cea mai redusă activitate, potrivit institutului francez Coe-Rexecode.

    România şi Grecia (2.010 ore) sunt singurele două ţări din UE unde numărul de ore lucrate de angajaţii cu normă întreagă a depăşit anul trecut pragul de 2.000 de ore.

    Numărul de ore lucrate în România a scăzut de la 2.103 în anii 2011 şi 2012, arată datele institutului francez de studii economice Coe-Rexecode, obţinute de la Eurostat, biroul de statisitcă al UE.

    România şi Grecia sunt urmate de Ungaria, cu 1.969 de ore în medie pe an, Bulgaria şi Croaţia, cu câte 1.954 ore.

    Ţara cu cel mai redus număr de ore lucrate a fost anul trecut Franţa, cu 1.661 ore, urmată de Finlanda, cu 1.648 de ore şi Suedia, cu 1.685 de ore.

    Potrivit organizaţiei Eurofound, în România, Ungaria, Polonia şi Estonia au înregistrat anul trecut cel mai lung program de lucru agreat colectiv din UE, de 1.840 de ore.

    În ultimii 15 ani, numărul de ore lucrate în medie de un angajat cu normă întreagă din România a scăzut uşor, de la 2.104 ore în 1998 la 2.099 anul trecut. Maximul acestei perioade a fost înregistrat în 2003, când românii au lucrat în medie 2.171 ore.

    Cel mai mare declin din ultimii 15 ani al numărului de ore lucrate a fost înregistrat în Franţa, de 14,8%, urmată de Spania (9,8%), Germania (8,9%), Suedia (8,5%), Italia (7,6%) şi Marea Britanie (3,1%).

    Românii ocupă prima poziţie în UE şi după numărul de ore lucrate pe an de angajaţii part-time, cu 1.272 de ore în medie, urmaţi de unguri, cu 1.146 ore, polonezi, cu 1.074 ore, şi belgieni, cu 1.073 ore. În Bulgaria, angajaţii part-time au lucrat anul trecut în medie 938 de ore.

    Liber-profesioniştii din majoritatea ţărilor europene lucrează semnificative mai mult decât angajaţii cu normă întreagă, doar în România şi alte trei ţări numărul de ore înregistrate anul trecut de această categorie fiind sub cea a angajaţilor.

    Astfel, în România liber-profesioniştii au lucrat anul trecut în medie 2.024 de ore, potrivit Coe-Rexecode. Doar în Bulgaria, cu 1.744 ore, Estonia, cu 2.005 ore, şi Spania, cu 2.015 ore, liber-profesioniştii au avut o activitate mai redusă anul trecut.

    Belgia, cu 2.659 ore, Austria, cu 2.479 ore, şi Germania, cu 2.399 ore, sunt ţările în care persoanele din această categorie au lucrat cel mai mult anul trecut.

  • UBS este investigată în Belgia pentru spălare de bani şi crimă organizată

    Un purtător de cuvânt al procuraturii din Bruxelles a declarat că investigaţia va fi condusă de judecătorul Michel Claise.

    Angajaţii UBS au contactat belgieni bogaţi, inclusiv directori generali şi sportivi, într-o perioadă de 10 ani, încurajându-i să deschidă conturi nedeclarate în Elveţia, a relatat publicaţia M… Belgique, fără să menţioneze sursa informaţiilor.

    UBS Belgium a contribuit la organizarea transferurilor unor sume mari de bani către Elveţia, potrivit publicaţiei.

    “Practicile de afaceri ale UBS respectă în totalitate legislaţia şi reglementările în vigoare. UBS nu tolerează nicio activitate de sprijinire a clienţilor în scopul evitării obligaţiiloriscale” potrivit unui comunicat al băncii destinat Bloomberg News, în care se mai arată că banca nu are cunoştinţă despre vreo investigaţie preliminară legată de operaţiunile din Belgia.

    Revista a arătat că procuratura belgiană a început ancheta la sfârşitul anului trecut şi se bazează pe mărturii foarte detaliate.

    Băncile europene sunt supuse unei serii de investigaţii legate de acuzaţiile că au manipulat dobânzile interbancare şi cotaţiile valutare, că au ajutat clienţii să evite plata impozitelor, că au spălat bani sau au încălcat sancţiunile impuse de Statele Unite unor state.

    Credit Suisse, a doua mare bancă elveţiană, a plătit în luna mai o amendă de 2,6 miliarde de dolari în SUA după ce divizia sa americană a recunoscut că a ajutat cetăţeni americani să eludeze fiscul.

    Autorităţile americane vor să penalizeze BNP Paribas, cea mai mare bancă din SUA, cu peste 10 miliarde de dolari, pentru a făcut afaceri cu state sancţionate, precum Iran, Sudan şi Cuba.

    UBS a fost amendată cu circa 1,5 miliarde de dolari de autorităţile de reglementare din SUA, Marea Britanie şi Elveţia, în 2012, pentru manipularea dobânzilor interbancare. Banca este încă investigată pentru asociarea unora dintre brokerii săi cu brokeri ai altor companii, pentru manipularea pieţei valutare.

    Preşedintele UBS, Axel Weber, a declarat într-un discurs de la începutul lunii mai că rezolvarea acestor probleme din trecut este o prioritate a băncii.

  • Bisericile de lemn din România, pe lista celor mai ameninţate situri culturale din Europa

    Alături de aceste situri culturale din România, lista include obiective de patrimoniu din Belgia, Grecia, Italia, Portugalia, Rusia şi Serbia.

    Lista constituie un instrument important în ceea ce priveşte promovarea în rândul publicului a subiectului patrimoniului cultural ameninţat al Europei, a declarat Denis de Kergorlay, preşedintele executiv al Fundaţiei Europa Nostra, care finanţează parţial Banca europeană de investiţii (BEI).

    Federaţia paneuropeană pentru patrimoniul cultural Europa Nostra este o platformă reprezentativă care reuneşte 250 de organizaţii ce activează în domeniul patrimoniului cultural, din 50 de ţări din Europa.

    Anul acesta, pe lista obiectivelor culturale aflate în pericol se mai află Teatrul Bourla din Anvers (Belgia), cartierele istorice Dolcho şi Apozari din Kastoria (Grecia), citadela din Alessandria (Italia), clopotele Palatului naţional din Mafra (Portugalia), cartierul “social” din Cerniakovsk (Rusia), construit de arhitectul german Hans Scharoun în 1924, şi sinagoga din Subotica (Serbia).

    Lista siturilor culturale în pericol din Europa pentru anul 2014 a fost aleasă de consiliul director al Fundaţiei Europa Nostra din 11 obiective, selectate de o comisie consultativă internaţională, formată din experţi în istorie, arheologie, arhitectură şi finanţe. Nominalizările au fost făcute de organizaţii ale societăţii civile şi de instituţii publice din toată Europa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Recompense la alegere: cât de deschişi vor fi angajatorii să dea vacanţe în loc de tichete de masă?

    Doi tineri cu experienţă de câte zece ani în multinaţionale au creat un magazin online din care angajaţii marilor companii să îşi aleagă singuri beneficiile extrasalariale. Cei doi speră ca, până la sfârşitul acestui an, 10.000 de angajaţi să le folosească platforma.

    ÎN COMPANIILE CU CARE LUCRĂM NU S-A DAT NICIUN BONUS PRIN CARE ANGAJAŢII SĂ ÎŞI ALEAGĂ IMEDIAT O VACANŢĂ; S-AU DAT BONUSURI PRIN CARE OAMENII SĂ SPUNĂ: «MAI STRÂNG UN PIC ŞI PE URMĂ PLEC ÎN VACANŢĂ»„, observă Adrian Sârbu, care a fondat împreună cu Stelian Bogza afacerea Benefit Systems în urmă cu un an. Prin intermediul start-up-ului lor, cei doi au creat o platformă asemănătoare unui magazin online prin care angajaţii din corporaţii au acces la un pachet de beneficii extrasalariale flexibile, în limita unui buget oferit de angajator. Angajaţii pot astfel, printr-un cont individual securizat, să îşi gestioneze bugetul extrasalarial lunar în funcţie de nevoile avute în luna respectivă: pot opta pentru tichete de masă, de transport, contribuţii la asigurări private sau de viaţă, dar şi beneficii din zona smart experience prin care pot, spre exemplu, să tragă cu puşca sau să navigheze.

    Platforma oferă şi varianta cumulării beneficiilor astfel încât, după mai multe luni, angajaţii să poată să îşi cumpere o vacanţă în România. Dacă suma nu este suficientă după mai multe luni de economisire, ei au şi varianta coplatei, negocierea cu agenţia de turism fiind intermediată în această situaţie de către ei. În ce priveşte beneficiile angajatorului, acestea sunt, pe lângă cele legate de eficientizarea departamentului de resurse umane al companiilor, de ordin fiscal, odată cu diversificarea categoriei de beneficii pentru care ei plătesc mai puţine taxe decât în cazul banilor, fie prin scutirea impozitului pe venit, fie prin exceptarea de la plata contribuţiilor sociale.

    CEI DOI TINERI AU FONDAT COMPANIA ÎN IANUARIE ANUL TRECUT, ÎN URMA UNEI INVESTIŢII INIŢIALE DE 50.000 DE EURO DIN FONDURI PROPRII, DIRECŢIONATĂ APROAPE ÎN MOD EGAL ÎNSPRE SISTEMELE IT ŞI CONŢINUT, CARE ASIGURĂ UN NUMĂR SUFICIENT DE FURNIZORI PENTRU DIVERSIFICAREA OPŢIUNILOR ANGAJAŢILOR. Veniturile celor doi provin din taxele percepute companiilor, dar şi furnizorilor de servicii prezenţi pe site. 

    După patru luni de la primul client, reprezentat de firma de payroll şi accounting Apex România, pe platformă s-au înscris circa 600 de angajaţi din şapte companii diferite. Au ajuns astfel la profit operaţional şi, potrivit estimărilor celor doi, în acest ritm vor recupera investiţia până la sfârşitul anului. Lansarea în antreprenoriat printr-o astfel de platformă a venit după câte o experienţă de circa zece ani în multinaţionale pentru cei doi fondatori, ambii în vârstă de 34 de ani.

    “EU AM FOLOSIT UN SISTEM SIMILAR ÎN CADRUL ANGAJATORULUI DIN CEHIA:  AM REUŞIT SĂ ECONOMISESC LUNĂ DE LUNĂ ŞI SĂ ÎMI IAU O VACANŢĂ CARE SĂ ÎNSEMNE CEVA PENTRU MINE„, SPUNE SÂRBU. El şi-a început cariera ca programator, după absolvirea Facultăţii de Automatică şi Calculatoare în România şi a unui masterat în Elveţia. A lucrat timp de doi ani ca cercetător în microelectronică şi telecomunicaţii în Belgia, iar apoi a luat contact cu lumea afacerilor studiind şi în cadrul unui MBA la Vlerick Business School din Belgia.

    A lucrat într-o companie din farma, în cadrul diviziei de telecom şi tehnologie în biroul local al Roland Berger, iar apoi a fost timp de doi ani senior manager în cadrul Vodafone. În prezent, în paralel cu activitatea antreprenorială, este consultant în dezvoltarea proiectelor telecom din regiunea Europei Centrale şi de Est în cadrul biroului din Praga al PricewaterhouseCoopers. Inspirat de experienţa din afara ţării, a fondat afacerea Benefit Systems în ideea de a-i motiva şi pe angajaţii din România la fel cum sunt obişnuiţi cei din statele vestice.

  • Miraculosul PIB nigerian şi ascensiunea celei de-a 26-a economii a lumii. Va repeta Africa povestea de succes a Asiei?

    Miracolul a fost de fapt unul statistic: trecuseră 24 de ani de când Nigeria îşi reînnoise metoda de calcul a produsului intern brut, operaţiune pe care cele mai multe state o derulează la fiecare cinci ani. Când guvernul nigerian, prin oficiul naţional de statistică (NBS), a calculat corect toate bunurile şi serviciile produse în ţară, rezultatul a fost năucitor: 510 miliarde de dolari.

    Rezultatele obţinute prin noua metodologie arată o creştere economică de 12,7% pentru anul 2013, iar actualul PIB depăşeşte previziunile firmei londoneze Renaissance Capital, care estimase în luna decembrie că rezultatele noului mod de calcul vor duce la o cifră cu aproximativ 60% mai mare.

    „Recalcularea nu schimbă ceea ce era deja aici„, a declarat Yemi Kale, preşedintele NBS. „Este vorba doar de o măsurătoare mai bună şi mai precisă. Nu înseamnă că un miracol s-a produs peste noapte.„

    Cu toate acestea, Nigeria este cotată acum ca a 26-a economie a lumii. Problema rămâne însă cea a venitului pe cap de locuitor, acolo unde Nigeria se situează pe locul 121. Un sondaj al NBS arată că numărul de nigerieni care trăiesc în sărăcie a crescut de la 52% în 2004 la 61% în 2010. În cadrul studiului, nivelul de sărăcie a fost determinat ca fiind traiul cu mai puţin de un dolar pe zi.
    Pentru recalcularea produsului intern brut, NBS a crescut numărul sectoarelor de la care se preiau date. Astfel, sistemul vechi lua în considerare 33 de sectoare, iar cel nou 46.

    În vechea formă de calcul al PIB-ului autorităţile nigeriene nu includeau sectoare în plină dezvoltare precum cel al filmului sau cel al telecomunicaţiilor. Industria cinematografică nigeriană, numită – cum altfel? – Nollywood, produce anual circa 600 milioane de dolari şi susţine peste un milion de locuri de muncă, fiind al doilea sector ca număr de angajaţi după agricultură.

    Cât despre zona telecom, este suficient de spus că, dintr-o populaţie de 170 de milioane de oameni, 120 de milioane sunt abonaţi la reţelele de telefonie mobilă. Nigeria şi Africa de Sud sunt cele mai mari pieţe din Africa pentru dispozitivele mobile, numărul utilizatorilor înregistrând o creştere uluitoare în ultimii şapte ani.

    Nigeria mai face parte şi din Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol şi este cel mai mare producător de pe continent. Guvernul nigerian se aşteaptă ca încasările din petrol să atingă suma de 40 de miliarde dolari în 2014. „Această schimbare pozitivă care s-a produs este încă un exerciţiu în lucru. Indiferent de încercările de astăzi, această ţară are asigurat un loc la masa celor mari„, a declarat Jonathan Goodluck, preşedintele Nigeriei.

    Analiştii par a fi de acord cu liderul statului african. „Ne putem aştepta la politici care să încerce creşterea acestor rezultate economice în perioada următoare, fapt care ar trebui să aibă o influenţă pozitivă asupra creşterii produsului intern brut„, au declarat Chris Becker şi Catherine Bennet, specialişti în cadrul ETM Analytics din Johannesburg. „Anunţarea unui buget ce se concentrează pe expansiune nu ar trebui să deranjeze pieţele momentan.„

    Instituţiile financiare atrag însă atenţia asupra pericolului ce poate veni din efervescenţa acestor ştiri. „Trebuie să ne asigurăm că această creştere este una sustenabilă şi de asemenea inclusivă„, a subliniat Bertrand Badre, CFO al Băncii Mondiale.