BusinessMagazin

Tag: alimente

  • Câţi bani cheltuie un român lunar pe alimente. Este cel mai scump coş de cumpărături din regiune, cu 25% peste cel din Cehia, unde salariul mediu e dublu

    Un român cheltuie în medie pe lună 146 de euro pentru a-şi cumpăra alimente, de la pâine la carne şi de la legume-fructe la dulciuri. Suma este cea mai mare din regiune, cu 25% peste valoarea din Cehia şi cu 55% peste cea din Ungaria.

    ♦ Valoarea coşului de cumpărături poate fi influenţată de mai mulţi factori, principalii fiind preţurile şi cantităţile achiziţionate ♦ Analiza ZF nu ţine cont de cantităţile cumpărate, ci doar de suma totală cheltuită pe produse de bază, de strictă necesitate ♦ Un român cheltuie lunar pe mâncare mai mult decât un ceh sau un ungur, deşi are salariul mediu net lunar mai mic decât aceştia l Totodată, este cunoscut faptul că în România fenomenul risipei alimentare este des întâlnit, aşa că oamenii cumpără mai mult decât consumă şi apoi aruncă.

    Un român cheltuie în medie pe lună 146 de euro pentru a-şi cumpăra alimente, de la pâine la carne şi de la legume-fructe la dulciuri. Suma este cea mai mare din regiune, cu 25% peste valoarea din Cehia şi cu 55% peste cea din Ungaria. Cel mai „ieftin“ coş de cumpărături în supermarket este întâlnit în Bulgaria, care este de altfel şi cea mai săracă ţară din UE, urmată de România pe penultimul loc în clasament. Un locuitor al ţării vecine de la sud de Dunăre cheltuie în medie lunar doar 82 de euro pentru a-şi asigura necesarul de mâncare, arată calculele făcute de ZF pe baza datelor oferite de compania de cercetare Euromonitor. Cifrele sunt aferente anului 2020, cel mai recent an pentru care există date. Ele sunt în continuare relevante dat fiind că ilustrează o situaţie regională şi pun România în perspectivă.

    Este adevărat că inflaţia este astăzi una dintre principalele probleme locale şi globale deopotrivă, însă acest fenomen s-a acutizat în special în 2022, când antreprenorii şi executivii din retail şi FMCG spun că preţurile au crescut la raft şi cu 10%. La nivelul lui 2021 însă, preţurile nu au fost cu mult diferite de cele din anul anterior, astfel că valoarea coşului de cumpărături nu trebuie să difere foarte mult de datele Euromonitor. La finalul acestui an însă, situaţia ar putea arăta diferit, dat fiind că deşi inflaţia este de aşteptat să se tempereze, ea nu se va mai întoarce prea curând la nivelurile „cuminţi“ de circa 2%.

    Astfel, datele pe 2022 ar putea să arate un coş mai scump faţă de nivelul de 146 de euro prezentat de ZF, însă nu neapărat. Valoarea coşului poate fi influenţată de mai mulţi factori, principalii fiind preţurile şi cantităţile achiziţionate. Analiza ZF nu ţine cont de cantităţile cumpărate, ci doar de suma totală cheltuită pe produse de bază, de strictă necesitate.

    În condiţiile în care preţurile cresc puternic, dar bugetele de cumpărături nu ţin pasul cu aceste majorări, comportamentul de consum se schimbă. Astfel, oamenii fie cumpără mai puţin (ca număr de bucăţi), fie cumpără mai ieftin, aşa că la final suma nu se schimbă prea mult. Asemenea modificări ale comportamentului de consum sunt deja vizibile, spun oficialii din industrie.

    Această situaţie poate avea însă şi un impact pozitiv, şi anume reducerea risipei alimentare. Este cunoscut faptul că, pe plan local, fenomenul risipei alimentare este des întâlnit, aşa că oamenii cumpără mai mult decât consumă şi apoi aruncă.

    Antreprenorul Feliciu Paraschiv, proprietarul unuia dintre cele mai puternice lanţuri locale de supermarketuri, Paco, pune obiceiul oamenilor de a cumpăra în exces în special produse alimentare pe seama penuriei de dinainte de 1989, dar şi pe promovările agresive făcute de departamentele de vânzări ale companiilor, care vor să introducă în piaţă produse noi şi să atragă cumpărători.

    Spre exemplu, o familie ajunge să arunce 16 kilograme de alimente în perioada sărbătorilor, când cumpărăturile pentru mesele de acasă sunt mai consistente, conform datelor retailerului Cora România. Cantitatea e dublă faţă de cea din lunile obişnuite, când oricum se aruncă mult.

    „Odată cu creşterea preţurilor, consumatorii nu vor mai face suprastocuri, chiar dacă iniţial aceasta este tendinţa“, a spus recent Marinel Iacob, director de calitate al producătorului de carne de pui Agricola Internaţional din Bacău.

    Chiar şi aşa, un român cheltuie mult pe mâncare lunar, deşi salariul său e mai mic decât al unui ceh sau al unui ungur. Chiar dacă majorările de preţuri vor schimba comportamentul de consum, această discrepanţă regională dintre suma cheltuită pe mâncare – care este o necesitate – şi salariu rămâne.

    Un executiv din comerţul modern explica anterior situaţia spunând că în România preţurile sunt aliniate la UE, pe când salariile nu. Faptul că un consumator local cheltuie pe produse de bază o bună parte din încasări face ca lui să nu îi mai rămână prea mult pentru alte activităţi sau produse, de la educaţie la haine şi de la sănatate la recreere.

    Din totalul sumei lăsate la casele de marcat ale supermarketurilor şi hipermarketurilor pe mâncare, cea mai mare parte merge, în cazul românilor, către carne (circa 33% din total). Apoi, se află la egalitate pâinea şi produsele de panificaţie, legumele şi lactatele (inclusiv ouă), fiecare „mâncând“ 15-16% din buget.

  • Bomba cu ceas din Europa care riscă să aducă dezastrul. Foametea şi războiul urmează

    Seceta, foametea şi războiul vin uneori împreună. Seceta prelungită face ca războaiele pentru apă să devină o normalitate în SUA. Nu sunt duse cu gloanţe şi bombe, ci între comunităţile locale cu mijloace juridice. În Franţa, unul din grânarele Europei, precipitaţiile aproape de cele mai scăzute cote din istoria meteorologiei locale ameninţă recoltele de cereale şi astfel speranţele că grâul francez poate deveni o rezolvare a crizei grâului ucrainean.

    Ziarul francez Libération a dedicat un dosar editorial întreg secetei care va afecta nu doar agricultura ţării, ci şi pe cea europeană. Conflictul din Ucraina poate fi considerat ca fiind parţial un război pentru apă deoarece armata rusă, prin teritoriile ucrainene ocupate, a deschis pentru însetata Crimee accesul la apa din Nipru.

    În Olanda, laboratorul agricol al Europei, fermierii avertizează că seceta din primăvară poate produce o penurie de alimente. Autorităţile apreciază că anul acesta deficitul de precipitaţii poate stabili un nou record. Nivelul apei în râuri şi lacuri este atât de jos încât folosirea acestora pentru irigaţii a devenit periculoasă pentru floră şi faună şi, prin urmare, în multe situaţii interzisă. Iar agricultura olandeză este adesea dată ca exemplu de sustenabilitate.

    În Spania, din cauza secetei, fermierii din Sierra Nevada reactivează un sistem de canale şi apeducte vechi de 1.000 de ani pentru a aduce apă din munţi. În iarnă, din cauza lipsei de precipitaţii, un bazin de acumulare spaniol a secat, dezvăluind un sat fantomă aflat pe fundul lacului. Seceta a lovit chiar şi capitala Norvegiei, Olso, ai cărei locuitori sunt rugaţi să facă economie la consumul de apă. 

    Iar în Ungaria, oamenii de ştiinţă avertizează că lacul Balaton, unul dintre cele mai mari lacuri cu apă dulce de pe continent, ar putea să sece în doar câteva decenii. Dar acolo, nivelul apei este menţinut ridicat artificial din motive economice. Europa este în cea mai mare parte un continent bogat, cu ţări care ştiu să coopereze, dacă este comparat cu altele. Riscurile ca seceta să producă crize alimentare care să degenereze în conflicte sunt mai mici decât în alte părţi. Însă seceta poate deveni un factor de destabilizare politică. Spre exemplu, Politico descrie cum schimbările climatice, asociate cu deficit de precipitaţii şi cu inundaţii, adică fenomene meteo extreme, hrăneşte extrema dreaptă.

    Partidul Vox le spune fermierilor andalusieni ceea ce ei vor să audă: că efectele schimbărilor climatice pot fi atenuate prin tehnologie şi nu este nevoie de modificarea modelului de afaceri, este dispus să se implice în conflicte cu alte comunităţi pentru apă şi atacă regulile UE care interzic irigarea terenurilor agricole cu apă din zonele naturale acvatice protejate din apropiere.

    În alte părţi ale lumii, lucrurile sunt mult mai complicate. Irakul se confruntă cu o secetă fără precedent. Accesul ţării la apă este condiţionat de ţările vecine Turcia, Siria şi Iran, care au barat cursurile marilor râuri. Ca de obicei în regiune, relaţiile între vecini sunt complicate.

    Dacă în ultimii ani agricultura a făcut ca Irakul să fie autosuficient din punctul de vedere al recoltei de cereale, anul acesta seceta şi costurile de producţie – seminţe, carburanţi şi îngrăşăminte – mult mai mari ameninţă chiar ocupaţia de agricultor, scrie France24.

    Greutăţile îi determină pe fermieri să-şi părăsească terenurile şi să plece la oraş în speranţa că vor găsi acolo de muncă.

    Orientul Mijlociu este recunoscut pentru instabilitate şi războaie. La fel şi Africa. Acolo, în unele regiuni situaţie este şi mai dramatică. În estul continentului, seceta este, de asemenea, una record, resursele sunt şi mai puţine. Cornul Africii – Somalia, Etiopia, Djibouti şi Eritrea ñ se confrunta şi înainte de războiul din Ucraina cu o criză alimentară. Acum, scumpirea grâului, a carburanţilor şi a îngrăşămintelor riscă să creeze foamete în masă, notează revista Foreign Policy. Aceasta înseamnă instabilitate. Yemenul, cu războiul nesfârşit dintre puterile regionale care-l devastează şi cu cea mai mare criza umanitară din lume, este la doar doi paşi distanţă.

    În Europa, guvernele şi comunităţile răspund la secetă cu măsurile clasice.

    În Franţa, în valea Drume, prefectura a anunţat încă din aprilie primele restricţii de anul aceasta în folosirea apei – ceva nemaiauzit în această perioadă a anului. Fermierii încearcă să facă faţă penuriei de apă prin ajutor reciproc şi sisteme de aprovizionare alternative. În întreaga Franţă primele culturi se anunţă catastrofale. Autorităţile îndeamnă oamenii să facă economie la apă, iar în unele regiuni este sunt interzise spălatul maşinilor şi udatul grădinii. „Dragă Oslo! Avem mai puţină apă ca de obicei şi avem nevoie de ajutorul vostru pentru a economisi apa! Staţi mai puţin sub duş, închideţi robinetele când vă spălaţi pe dinţi şi evitaţi să udaţi peluzele. Faceţi aceste lucruri pentru Olso pentru a putea folosi apa în cotinuare acolo unde este cu adevărat important!“ Locuitorii capitalei Norvegiei s-au obişnuit să primească astfel de mesaje prin SMS de la primărie. Iar sondajele arată că cetăţenii se conformează. În Ungaria, autorităţile au emis prima alertă de secetă în martie, permiţând astfel fermierilor să utilizeze apa de suprafaţă cu mai puţine restricţii. Guvernul a anunţat că va investi 532 de milioane de euro în reabilitarea sistemelor de irigaţii din sudul uscat al ţării, dar în următorii opt ani. El speră să suplimenteze rezervele cu apă din Dunăre şi Tisa. Dar dacă fluviile seacă şi ele? În iarna anului 2018 secarea Rinului a împins economia Germaniei în pragul recesiunii.

     

  • Preţurile de consum din Tokyo cresc în cel mai rapid ritm din ultimii 7 ani

    Preţurile de bază ale consumatorilor din Tokyo, considerat un indicator principal al tendinţelor preţurilor din Japonia, au crescut cu 1,9% în aprilie faţă de anul precedent, marcând cel mai rapid ritm anual din ultimii şapte ani, potrivit datelor guvernamentale publicate vineri, scrie Reuters. 

    Creşterea inflaţiei, determinată în principal de costurile alimentelor şi de disiparea efectului reducerilor anterioare ale tarifelor pentru telefoanele mobile, subliniază opinia comună a economiştilor potrivit căreia Japonia va înregistra o accelerare a creşterii preţurilor până la ţinta de 2% stabilită de banca centrală în următoarele luni.

    “Inflaţia la nivel naţional (de bază) ar putea creşte peste 2% în aprilie-iunie… deoarece imaginea a fost aceeaşi în ultimele luni – creşterile preţurilor la alimente s-au extins”, a declarat Takumi Tsunoda, economist senior la Shinkin Central Bank Research Institute.

    Indicatorul a marcat cea mai rapidă creştere din martie 2015, când indicele a crescut cu 2,2%.

    În citirea de ansamblu, care include costurile alimentelor proaspete, IPC Tokyo a crescut cu 2,5% în aprilie faţă de anul precedent, cea mai rapidă creştere din octombrie 2014.

    Efectul dispărutei reduceri a tarifelor pentru telefoanele mobile de anul trecut a împins în sus IPC general cu 0,80 puncte, în timp ce preţurile alimentelor neproaspete l-au împins în sus cu 0,17 puncte, au arătat datele.

    Preţurile la energie în Tokyo au crescut cu 24,6% în aprilie, în ritm anual, mai lent decât în martie, datorită programelor guvernamentale de subvenţionare a carburanţilor pentru a reduce costurile benzinei şi ale altor energii.

    Aşa-numitul IPC de bază din Tokyo, excluzând alimentele proaspete şi articolele energetice, a crescut cu 0,8% în aprilie, înregistrând prima creştere din martie 2021.

    Banca Japoniei (BOJ) şi-a majorat săptămâna trecută prognoza pentru rata inflaţiei din acest an, dar şi-a menţinut neschimbată politica monetară, subliniind hotărârea de a menţine stimulentele masive până când presiunile inflaţioniste vor fi însoţite de creşteri salariale şi de o cerere mai puternică.

  • De la B2C la B2B, în online

    Odată cu eliminarea restricţiilor de circulaţie şi măsurilor de distanţare socială care au dominat ultimii doi ani, industria HoReCa pare pregătită să revină într-un final la viaţă. Cum plănuieşte Macromex, unul dintre cei mai mari jucători din industria de produse alimentare din România pe segmentul de produse congelate şi refrigerate, să uşureze în acest sens munca businessurilor şi să ajungă la un rulaj anual de 10 milioane de euro pe platforma nou-lansată Bocado?

    Fondat în urmă cu 28 de ani, Macromex reprezenta iniţial un wholesaler de produse de tip commodity care erau conservate prin congelare, însă cu timpul, compania s-a transformat într-un distribuitor de produse congelate şi refrigerate şi, ulterior, către un creator de branduri proprii. Anul acesta, compania a realizat o investiţie de 500.000 de euro în dezvoltarea platformei Bocado.ro, o soluţie de tip e-commerce dedicată aprovizionării HoReCa.

    Reprezentanţii acesteia spun că, deşi pentru cei mai mulţi dintre noi experienţa de shopping s-a schimbat semnificativ în ultimul timp prin migrarea către mediul online, afacerile ar trebui să beneficieze de aceeaşi uşurinţă de a interacţiona digital cu furnizorii. „Deşi la prima vedere un site de e-commerce dedicat clienţilor business este asemănător cu unul pentru consumatorii finali, în realitate sunt multe diferenţe. În primul rând, funcţionalităţile unui site de e-commerce adresat B2B sunt mult mai complexe decât cele ale unui site B2C”, spune Albert Davidoglu, CEO-ul companiei.

    Un alt aspect esenţial pentru un site dedicat B2B ţine de integrarea automată a acestuia cu sistemele ERP (enterprise resource planning)/CRM (customer relationship management) folosite de companie, de vreme ce un business construit în offline care migrează către online trebuie să ofere clienţilor o imagine completă a activităţii lor cu compania, de la comenzi şi stocuri, la preţuri, puncte de livrare sau termene de plată. La capitolul B2B, livrarea mărfurilor către client, în special în zona alimentară unde trebuie asigurat un lanţ de frig corespunzător, se face prin livrare directă de către producător/furnizor/distribuitor, nu prin intermediul serviciilor de curierat, ceea ce presupune integrarea în platforma de e-commerce a programului de livrări pentru fiecare client în parte, astfel încât acesta să aibă vizibilitate asupra alternativelor de livrare în funcţie de ziua şi ora la care trimite comanda. „În business, timpul înseamnă bani, de aceea Bocado a fost gândită să ofere cea mai rapidă metodă de a plasa o comandă de aprovizionare: se pot seta mai multe liste de produse favorite care pot fi adăugate direct pe comandă, pot fi repetate comenzi anterioare, site-ul are funcţie de căutare cu posibilitatea de adăugare a produselor rezultate direct în coşul de cumpărături”, adaugă CEO-ul. În primele trei luni de la lansare, 30% dintre cei 2.000 de clienţi actuali au plasat majoritatea comenzilor prin site, valoarea medie a comenzilor transmise prin platformă depăşind 1.000 de lei.

    Albert Davidoglu susţine că, pentru administratorii şi echipele de bucătari din restaurante, cafenele şi baruri, produsele congelate au un avantaj incontestabil legat de posibilitatea de porţionare, evitarea risipei alimentare, termen extins de valabilitate, depozitare în condiţii controlate şi, în special, rapiditatea pregătirii şi calitatea constantă a preparatelor servite. „Legumele curăţate, tăiate, produsele semipreparate, produse de brutărie şi patiserie care mai necesită doar coacere sunt printre cele mai bine vândute, aducând economii importante de timp, reducerea pierderilor, creşterea productivităţii şi necesită un număr mai mic de resurse umane în orice bucătărie profesională.”

    Totuşi, trecerea de la un model de lucru „tradiţional” la unul digital vine cu o porţie serioasă de provocări. În prezent, compania încearcă să calibreze permanent modificările necesare în procesele offline cu personalizarea fluxului din platforma Bocado conform procedurilor noastre de lucru. „Pe măsură ce tot mai multe procese din viaţa de zi cu zi se digitalizează sau primesc şi o versiune digitală, de la interacţiunea cu instituţiile statului, bănci şi până la un consult medical, oamenii se vor obişnui tot mai mult cu avantajele aduse de tehnologie”, afirmă CEO-ul, adăugând că o parte dintre clienţi sunt mai degrabă influenţaţi de puterea obişnuinţei. În consecinţă, una dintre provocări constă în găsirea unor avantaje reale şi funcţionalităţi utile pentru toţi clienţii, însă – la polul opus – industria HoReCa se poate bucura de o revenire spectaculoasă datorită eliminării măsurilor anti-Covid din ultimii doi ani.

    Totodată, compania plănuieşte să fidelizeze peste 2.000 de clienţi care să transmită comenzi în mod recurent şi să atingă anual un rulaj de peste 10 milioane de euro. Albert Davidoglu are o experienţă de 23 de ani în piaţa bunurilor de larg consum, lucrând din 2012 pentru Macromex, unde deţine funcţia de CEO din 2019. Între 2015 şi 2020 a fost membru în Consiliul de Administraţie din cadrul La Lorraine România, o fabrică de brutărie congelată în care Macromex a fost acţionar. Înainte de Macromex, a lucrat timp de 13 ani pentru Unilever, atât în ţară, cât şi în străinătate, unde a acumulat experienţă în departamentele comercial, marketing şi supply chain. Absolvent al Academiei de Studii Economice, deţine un master în investiţii, urmat de mai multe cursuri şi specializări parcurse în timpul profesionale.

  • Cum arată coşul de cumpărături de Paşte: cu circa 10% mai scump şi deci şi ceva mai gol. La ce renunţă?

    ♦ Oamenii cumpără cantităţi mai mici pentru că bugetul a rămas acelaşi cu cel din 2021 ♦ Totodată, în contextul inflaţiei galopante, oamenii se uită mai mult la preţ şi chiar caută bunuri mai ieftine din aceeaşi categorie.

    Coşul de cumpărături al româ­nilor cu ocazia sărbătorilor pascale din 2022 este cu aproape 10% mai scump decât era anul trecut în aceeaşi perioadă, spun jucătorii din comerţul alimentar. El este în acest context şi ceva mai gol ca în 2021, dat fiind că salariile nu au ţinut pasul cu inflaţia galopantă.

    „Coşul e mai scump şi mai mic. Oamenii şi-au adaptat cumpărăturile la venituri, iar veniturile nu au crescut sau nu pe măsura preţurilor“, spune Feliciu Paraschiv, proprietar, Paco Supermarket, una dintre cele mai puternice reţele independente din comerţul alimentar local.

    Oamenii se limitează astfel la veniturile pe care le au, în condiţiile în care preţurile au crescut în ceea ce priveşte bunurile de larg consum cu circa 10%, adaugă antreprenorul.

    „E prematur să facem o comparaţie exactă cu coşul de Paşte de anul trecut, pentru că abia acum încep cumpărăturile specifice. Totuşi, trendurile încă de la început de 2022 sunt de scădere cantitativă şi de migrare către bunuri mai ieftine. Se simte scăderea puterii de cumpărare“, spune şi Călin Costinaş, deputy CEO al reţelei de peste 1.500 de magazine Profi, una dintre cele mai importante afaceri din comerţul alimentar local.

    Pentru jucătorii din domeniu, perioada Paştelui este a doua cea mai importantă din an după cea a Crăciunului (de fapt, a sărbătorilor de iarnă în ansamblu). Aceste luni cântăresc astfel mai greu în încasări, dar nu semnificativ. Călin Costinaş spune că există un vârf de cumpărare de 3-4 zile înainte de sărbători, dar nici atunci nu se poate vorbi de o dublare a vânzărilor faţă de o zi normală.

    „Vedem de câţiva ani o schimbare a comportamentului de consum a românilor care cumpără mai echilibrat, mai responsabil în această perioadă. Nu mai există acea dorinţă de super abundenţă. Mai mult, oamenii încep să comande produse de cofetărie sau mâncăruri mai degrabă decât să gărească acasă, fapt ce poate duce la scăderea unor vânzări, cum e cazul la ouă.“

    Astfel, aceste sărbători pascale sunt marcate de două evenimente simultan. Este vorba, pe de-o parte de schimbarea comportamentului de consum în direcţia unor achiziţii mai responsabile pentru a reduce risipa alimentară, iar pe de altă parte e vorba de scăderea puterii de cumpărare în contextul inflaţionist actual.

    Creşterile de preţ au început să se vadă încă de anul trecut, în special la energie, însă consumatorul final le simte cu preponderenţă în 2022, mai ales ca urmare a războiului din Ucraina.

    „Preţurile vor mai creşte în perioada următoare, dar mă aştept la o temperare înainte de finalul anului. Ucraina, un important jucător pe piaţa agro-alimentară, a început să însămânţeze pământul, iar asta e un lucru foarte bun. Sper să vină cereale din Ucraina, deşi războiul va mai dura. Dacă va produce această ţară, se va tempera inflaţia, dar nu ne vom întoarce multă vreme la niveluri de genul 2%“, spune Feliciu Paraschiv.

    Creşterile actuale de preţuri la alimente îi fac pe oameni să fie mai atenţi la acest argument faţă de ultimii ani marcaţi de bunăstare, spun retailerii. Mai exact, dacă în ultimii 5-6 ani s-a vorbit de o creştere a puterii de cumpărare şi de uptrading ñ orientare către produse mai scumpe -, acum trendul pare a se inversa.

    „Nu se vede încă un downtrading la noi în magazine (o orientare spre produse mai ieftine ñ n.red.), dar e clar că oamenii se uită mai atent la preţ. Asta face inflaţia. Nu vedem un downtrading şi pentru că a fost o perioadă în care nu s-a găsit mereu la raft toată marfa şi atunci oamenii au luat ce au prins. Acum situaţia s-a liniştit, dar e prematur să vorbim de un trend“, spune un executiv din comerţul modern.

    El adaugă că inflaţia internă e undeva la peste 8%, fapt ce înseamnă de fapt că şi coşul de cumpărături al românilor e mai scump. În acest context, din punct de vedere al volumului ñ numărul de produse cumpărate ñ se vede chiar o uşoară scădere.

    „Şi dacă e să curăţ inflaţia internă, suntem peste anul trecut like for like (fără a ţine cont de expansiune ñ n.red.). Asta vine însă din faptul că avem mai mulţi clienţi, nu din bon, care e un pic mai mic“, explică el. Executivul afirmă că e prematur să afirme dacă avansul numărului de clienţi vine din creşterea frecvenţei cumpărătorilor deja existenţi sau din faptul că a „furat“ de la competiţie.

    „Volumul de cumpărături a scăzut“, spune şi Feliciu Paraschiv. El explică faptul că oamenii scad din cantitatea achiziţionată. Spre exemplu, cine anul trecut vopsea 30 de ouă, acum face doar 20. La fel, cine cumpăra patru cozonaci se limitează la trei.

    „De asemenea, oamenii renunţă la anumite lucruri care nu sunt foarte importante. Spre exemplu, la legume-fructe, renunţă la ghimbir sau lime. Totuşi, nu renunţă la avocado, care în perioada postului a întregistrat cele mai bune cifre istoric. E un produs care devine comun în consum.“

    Antreprenorul adaugă că poate observa comportamentul de consum şi în rândul angajaţilor săi, compania având astăzi 400 de salariaţi, cu 20-30 mai puţini ca anul trecut.

    „Am făcut o analiză atentă a numărului de salariaţi şi am decis să operăm o restructurare. Am făcut-o din cauza costurilor la energie care ne-au speriat în decembrie. Pe baza preţurilor de atunci am făcut o previzionare şi trebuia să concediem 100-150 de oameni. Între timp, statul a intervenit şi a umblat la preţuri, aşa că nu au renunat decât la 20-30 de salariaţi.“

    El spune că e vorba de o reaşezare a persoanelor pe posturi şi de o eliminare a surplusurilor de personal.

    „Angajaţilor noştri le vom mări salariile din mai, pentru că durează până facem actele. De Paşte compensăm cu o primă, însă până acum salariaţii nu au simţit în buzunar o creştere a venitului, în timp ce coşul de cumpărături e mai scump. De asta e mai mic ca număr de articole, pentru că valoarea e aceeaşi“, cochide el.

    De altfel, tot mai multe persoane vorbesc despre faptul că va fi greu pentru salarii să ţină pas cu inflaţia, fapt ce va duce la schimbarea comportamentului de consum pe termen lung. Preţul va redeveni argumentul suprem în achiziţii, fapt ce deja începe să se vadă.

  • Pentru prima dată din anul 2004, România a înregistrat o rată a inflaţiei de două cifre. Ce face BNR?

    ♦ Rata anuală a inflaţiei a ajuns la 10,2% în luna martie a acestui an, în creştere de la 8,5% în februarie ♦ Ultima dată când economia locală a înregistrat o rată a inflaţiei de două cifre a fost în 2004, când ajunsese la 11,9%.

    Rata anuală a inflaţiei a ajuns la 10,2% în luna martie a acestui an, în creştere de la 8,5% în februarie, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). De altfel, este pentru prima dată din anul 2004 când economia locală înregistrează o rată anuală a inflaţiei de două cifre. În 2004, acest indicator ajunsese la 11,9%, după cum arată statisticile INS.

    BNR are ca misiune principală conform legii stabilitatea preţurilor, dar la 10% inflaţie acum misiunea sa a eşuat.  În perioada martie 2021 – martie 2022, preţul alimentelor a crescut cu 11,2%, mărfurile nealimentare au avut o creştere de 10,8%, iar preţurile pentru servicii au crescut cu 6,5%.

    Cele mai mari creşteri de preţ faţă de martie 2021 au fost înregistrate la gaze (plus 46%), combustibili (plus 34%), energie termică (plus 21%), servicii de apă, canal, salubritate (plus 14%), iar dintre alimente, scumpiri majore au fost la cartofi (36%), ulei (32%), mălai (24%), făină (21%) şi pâine (16). De altfel, BNR prognozează o inflaţie de 11,2% la finalul trimestrului al doilea din 2022, de 10,2% la finalul trimestrului al treilea din acest an şi de 9,6% la sfârşitul trimestrului al patrulea din 2022, conform raportului trimestrial asupra inflaţiei.

    Mai mult, preşedintele Senatului Florin Cîţu susţine că rata inflaţiei se va duce spre 15% la finele anului: „Eu credeam iniţial că inflaţia se va duce maxim până la 13% la finalul anului, dar se pare că vom merge la 15%. Aici trebuie să lucreze şi BNR, şi Ministerul de Finanţe pentru a ţine rata inflaţiei sub control”.

    Spre comparaţie, creşterile salariale pe care le oferă companiile sunt aproape anulate de evoluţia ratei anuale a inflaţiei.

    Ultimele date disponibile la INS despre evoluţia salariilor din economia locală arată că în luna februarie salariile au crescut cu 10,6%, la o rată a inflaţiei de 8,53%, iar în ianuarie salariul mediu net pe economie a crescut cu 8,9%, pe când rata anuală a inflaţiei a fost de 8,4%.

    ramona.cornea@zf.ro

  • Alimente expirate şi mucegăite în bucătăria unui hotel din Galaţi

    Inspectorii de la Protecţia Consumatorilor au descins marţi în bucătăria unuia dintre cele mai mari hoteluri din Galaţi.

    Aceştia au găsit mizerie şi zeci de kilograme de produse neconforme- alimente expirate şi mucegăite.

    Inspectorii au oprit de la comercializare toate produsele neconforme în vederea distrugerii. De asemenea, au dispus oprirea activităţii de alimentaţie publică până la remedierea deficienţelor constatate.

    Unitatea a fost amendată cu 30.000 de lei.

  • ONU: Preţurile alimentelor în întreaga lume au atins un nivel record

    Războiul din Ucraina a zguduit pieţele de cereale şi de ulei vegetal, provocând în martie un record al preţurilor mondiale la alimente, potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

    Ucraina şi Rusia sunt mari exportatori de produse alimentare de bază, iar războiul a afectat producţia agricolă, ceea ce a dus la creşterea preţurilor, spun specialiştii.

    Aproximativ 30% din grâul mondial provine din Ucraina şi Rusia, iar conflictul a afectat exporturile.

    De asemenea, Rusia produce cantităţi enorme de nutrienţi, cum ar fi potasiul şi fosfatul, ingrediente cheie în îngrăşăminte, care permit creşterea plantelor şi a culturilor.

    Ca urmare, în martie, preţurile alimentelor în plan mondial au atins un novel record.

  • Care este răspunsul la una dintre cele mai importante întrebări ale românilor: vom mai avea ce pune pe masă cu războiul la graniţă?

    Spectrul unei posibile crize alimentare pe fondul dezastrului provocat de ruşi în Ucraina, ţară cu importanţă strategică în fluxurile de hrană globale, dar mai ales frica de scumpiri accelerate, i-a înghesuit pe români în magazine, făcându-şi stocuri de alimente pentru luni de zile. Paradoxal, chiar acest comportament duce la scumpiri. Business MAGAZIN a încercat însă să livreze un răspuns bazat pe cifre la o întrebare cu un impact emoţional puternic: vom mai avea ce pune pe masă sau în raniţă cu războiul la graniţă?

    Cerealele, uleiul de floarea-soarelui, carnea de pasăre şi ouăle sunt cele mai importante produse din industria agroalimentară, alături de zahăr, carnea de porc, legumele şi fructele, ultimele având un potenţial de dezvoltare imens, dar nu şi resurse pe măsură. În contextul conflictului armat de la graniţa cu România, întrebarea ce a apărut recent pe buzele multora este: ce ulei mai punem pe masă dacă Ucraina, cel mai mare producător de floarea-soarelui din lume (28% din producţie), nu va mai putea planta în acest an?

    „În ceea ce priveşte uleiul din seminţe de floarea-soarelui, despre care s-a vorbit foarte mult în ultima vreme, datele statistice arată un export net de peste 100 de milioane de euro, care sunt balanţa unui export de 150 milioane de euro şi a unui import de 45 de milioane de euro. Valorile, atât pentru importuri, cât şi pentru exporturi, au oscilat în timp, însă balanţa exporturilor nete a fost pozitivă şi semnificativă în valoare în ultimii zece ani”, spune Bogdan Belciu, unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi de pe piaţa românească şi cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors. Uleiul de seminţe de floarea-soarelui este principalul bun alimentar exportat de România în Uniunea Europeană, în valoare de 126 de milioane de euro în primele 11 luni din 2021, conform datelor de la INS.

    Mai mult, România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE cu o producţie de 3 milioane de tone în anul agricol 2020-2021. Panica din România a început după ce în ţări precum Spania sau Turcia, care depind într-o măsură importantă de uleiul de floarea-soarelui din Ucraina oamenii au cumpărat în cantităţi mari şi, în Spania, de exemplu, unele lanţuri de supermarketuri au dat cu raţia. Astfel, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România a anunţat recent că se constată o creştere a cererii pentru unele produse alimentare de bază neperisabile, comparativ cu perioade anterioare. Ei au afirmat că asigură o aprovizionare echilibrată pentru a evita risipa alimentară şi au menţionat că magazinele pot lua măsuri punctuale şi temporare de limitare a cantităţii comercializate pentru anumite produse, în scopul descurajării speculei precum şi asigurării aprovizionării întregii populaţii. „Creşterea galopantă a preţurilor, pe fondul unei inflaţii care nu dă semne de temperare şi a unor cazuri de «maximizare oportunistă a profiturilor» în acest context, sunt factori agravanţi. Este cert însă că raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului”, a menţionat Belciu.

    Totodată, mari producători – Bunge, Expur, Prutul, Global Grain International – au afirmat că pot asigura consumul, iar datele statistice arată că România produce uleiuri comestibile cu 60% mai mult decât consumă. „Cifra de afaceri a principalelor companii din sectorul de producţie a uleiului rafinat este semnificativă, primele cinci companii generând circa 900 de milioane de euro în 2020”, subliniază Belciu. De menţionat este că România a şi importat ulei din seminţe de floarea soarelui în primele 11 luni din 2021 în valoare de 33 de milioane de euro, dar Bogdan Belciu explică faptul că în orice categorie – chiar şi la cele unde România este net exportator – există un anumit procent de importuri. „Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum”, a menţionat Bogdan Belciu.

    Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    În piaţa zahărului situaţia defavorabilă s-a accentuat în ultimii ani, după ce fabrică după fabrică au scos utilajele din priză şi au disponibilizat salariaţii, pe motiv că activitatea nu a mai fost rentabilă după liberalizarea pieţei şi eliminarea cotelor de zahăr începând din 2017 şi din cauza costurilor ridicate cu producţia. Astfel, România mai are două fabrici de zahăr faţă de peste 30 în urmă cu trei decenii şi acum importă de două ori mai mult zahăr decât produce. Anul acesta grupul francez Tereos de la Luduş, judeţul Mureş, care producea aproximativ 65.000 de tone de zahăr în fiecare an, a anunţat închiderea fabricii. În contextul închiderii, peste 150 de persoane rămân fără loc de muncă şi peste 300 de cultivatori de sfeclă de zahăr fără contracte. În prezent, România nu mai are nicio fabrică de zahăr cu capital românesc, ci doar două fabrici ale grupul austriac Agrana, producătorul brandurilor Mărgăritar şi Coroniţa. Fabricile sale se află în Roman, judeţul Neamţ şi în Buzău, judeţul Buzău. Astfel că în primele 11 luni din 2021 România a plătit circa 100 de milioane de euro să importe 212.000 de tone de zahăr din sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr, de două ori mai mult decât produce, conform datelor de la INS. Comparativ, România a exportat zahăr de numai 13 milioane de euro, de 7,6 ori mai puţin. „Motivul producţiei mici în cazul zahărului este scăderea semnificativă a sfeclei de zahăr, coroborată cu preţul mai mic de procesare pentru zahărul produs din alte materii prime (de exemplu, trestie de zahăr – n.red)”, a explicat Belciu. Producţia de sfeclă de zahăr a scăzut din 1990 încoace de aproape cinci ori, de la 3,27 milioane de tone la 682.000 tone în 2020, arată datele de la INS. Spre comparaţie, România producea imediat după Revoluţie la fel de multă sfeclă de zahăr cum produce Rusia în prezent, această ţară fiind şi cel mai mare producător din lume, iar România situându-se în 2020 pe locul 31 la nivel mondial, potrivit FAO, Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU. Cu toate acestea, mai există un licăr de speranţă în piaţa zahărului, pentru că Best Achiziţii, companie care a cumpărat 60% din tot ce a însemnat fabrica de zahăr Bod – terenuri, locuinţe pentru angajaţi, dispensar – a anunţat recent că va redeschide unitatea de producţie din judeţul Braşov, închisă în urmă cu trei ani. Procesarea în fabrică ar urma să înceapă în acest an, realizând o producţie de 28.000 de tone de zahăr, potrivit reprezentanţilor firmei.

    „În cazul cărnii de porc, motivul scăderii producţiei este pesta porcină africană, unde România este printre ţările cele mai afectate din Europa”, susţine Bogdan Belciu. Virusul pestei porcine a intrat în România în 2017, iar eşecul autorităţilor de a gândi şi a aplica o strategie clară în eradicarea bolii, a dus la uciderea a sute de mii de animale şi efectivele s-au redus dramatic. Ioan Ladoşi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România, spunea recent că în 2021, numărul porcilor sacrificaţi în abatoarele din România din producţia internă a fost de 3,2 milioane de capete, faţă de 4,2 milioane de capete în 2016, deşi consumul s-a menţinut la acelaşi nivel, ceea ce înseamnă că importurile vor creşte semnificativ la nivelul întregului an. În primele 11 luni din 2021, cel mai importat aliment de către România a fost carnea de porc, de aproape 300.000 de tone, în valoare de peste jumătate de miliard de euro, conform datelor de la INS. Astfel, România îşi acoperă din producţia internă mai puţin de 30% din consum.

    Este cert ca raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    Crescătorii de bovine şi porcine susţin că ei sunt cei mai vitregiţi, pentru că din cauza costurilor mari cu producţia lucrează în pierdere, iar lipsa de implicare a statului în zootehnie ar putea duce la închiderea multor ferme şi, implicit, la explozia importurilor de carne. Mai mult, este interesant faptul că România importă o cantitate dublă de carne de bovine congelată faţă de cantitatea de carne de bovine proaspătă, conform datelor de la INS. „Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta”, spune Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, care cultivă cereale şi creşte câteva mii de bovine şi porcine.

    Antreprenorul precizează că preţul cerealelor – grâu şi porumb – este în prezent dublu faţă de acum un an, însă preţul de vânzare al carcasei de porc a rămas aproape neschimbat, în jurul valorii de 8 lei/kg. Astfel, pentru a creşte un porc de 100 kg, costul de producţie este mai mare cu 150 – 200 de lei decât preţul de vânzare, subliniază el. În data de 15 martie, Bursa paneuropeană EuroNext de la Paris se închisese cu preţul rapiţei la valoarea de 902,5 euro/tonă, apropiindu-se de preţul de vânzare al unor maşini second hand (care cântăreşte 2-3 tone). Preţul a crescut cu peste 30% în doar o lună din cauza războiului din Ucraina şi cu aproape 60% faţă de acum şase luni.

    În ceea ce priveşte grâul, preţul acestuia a ajuns la 386 euro/tonă, având un avans de 44% comparativ cu patru săptămâni în urmă şi, mergând mai în spate, este dublu faţă de acum trei ani, conform datelor EuroNext. Preţul porumbului, de asemenea, a crescut cu aproape 40% în doar o lună şi s-a situat la nivelul de 346 de euro/tonă, dar nivelul maxim atins de la izbucnirea conflictului a fost de 368,5 de euro/tonă. „Pe lângă costurile mari cu producţia, stăm cu sabia deasupra capului, căci vedem că în prezent peste 280.000 de porci sunt afectaţi de pestă porcină şi de cinci ani nimeni nu ia măsuri concrete să scăpăm de ea. Statul este un criminal care nu se implică şi, cel puţin la carnea de porc, o să ajungem să importăm 100% din cantitatea consumată, pentru că noi nu avem decât să închidem fermele când vedem că pe tovarăşul stat nu-l interesează situaţia”, a mai spus Muscă. 

    România a avut în 2020 un efectiv de 3,7 milioane de capete, iar producţia de carne de porc a fost de circa 390.000 de tone, la un consum mediu de 38 kg/cap de locuitor, arată datele de la INS. Peste 1,3 milioane de porci sunt crescuţi anual în România de grupul chinez Smithfield, China fiind recunoscută, de altfel, ca cel mai mare producător de carne de porc la nivel mondial. Principala ţară din care România importă carne este Germania, iar în perioada ianuarie – octombrie 2021 cantitatea importată a fost de aproape 100.000 de tone în valoare de 168 de milioane de euro, potrivit datelor de la INS.

    Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe Bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta.
    Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici

    Cel mai mare importator de carne din 2021 a fost retailerul german Kaufland România, însă reprezentanţii INS nu au precizat cantitatea din motive de confidenţialitate. Pe următoarele poziţii se situează Recunoştinţa Prodcom Impex, companie ce face parte din grupul Cris-Tim, şi retailerul Metro Cash & Carry România. „Lacuna pentru legume şi fructe este fragmentarea producţiei şi lipsa unui mecanism eficient de colectare a acesteia”, susţine Bogdan Belciu. Astfel că, deşi România se află în primii zece producători de legume din UE, nu reuşeşte să-şi acopere consumul intern iarna, pentru că în spaţii protejate – sere şi solarii – se produce scump, iar promisiunile autorităţilor că vor investi în depozite regionale pentru fructe şi legume au rămas la stadiul de idee.

    Totodată, România este un producător important de cartofi, aflat în primii zece jucători din UE, dar suprafaţa cultivată şi producţia au scăzut în ultimii ani. Cele mai bogate producţii în sectorul agroalimentar al României sunt cea de cereale, de peste 34 de milioane de tone, un nivel record atins în anul agricol 2020-2021, unde intră şi porumbul (România este pe primul loc în UE), floarea-soarelui (primul loc în UE) şi grâul (locul 4 în UE), ouăle de găină, laptele, cartofii şi legumele, arată datele FAO. „Pentru a privi jumătatea plină a paharului, există un potenţial în mai multe sectoare economice din România ca urmare a blocării bruşte a activităţii economice din Ucraina şi din Rusia. Atât din punct de vedere al produselor agricole, cât şi din punct de vedere al produselor procesate, dar şi în alte sectoare economice la modul general, România are posibilitatea de a capta businessul care se mută din cele două locaţii afectate de război şi/sau de sancţiuni economice. Pentru a materializa aceasta oportunitate, este nevoie de o gândire strategică şi de o abordare susţinută”, consideră Bogran Belciu. El crede că executivii din toate industriile se confruntă cu problemele urgente legate de fracţionarea şi mai mare a lanţurilor de aprovizionare, de creşterea inflaţionistă a costurilor – cu impact în profitabilitatea pe termen scurt – şi de gestiunea resurselor umane. „Cei care găsesc timpul, resursele şi energia necesare pentru a explora oportunităţile care apar în acest context vor fi cei care vor ieşi învingători din această nouă criză”, a conchis Belciu.

  • Războiul ruso-ucrainean perturbă dramatic sistemul alimentar global

    Sistemul alimentar mondial este în pericol în condiţiile în care invazia Ucrainei de către Rusia pune în pericol unul dintre marii grânari ai lumii, scrie Bloomberg.

    Războiul din Ucraina ameninţă culturi de bază din marile regiuni cultivatoare de cereale din Europa, însemnând că creşterea preţurilor alimentelor cu care consumatorii din întreaga lume se confruntă deja s-ar putea accelera, creând pericolul unei crize a foametei în toată regula.

    Preţurile alimentelor la nivel mondial se situează la maxime istorice, insecuritatea alimentară dublându-se în ultimii doi ani. Pieţele agricole sunt de asemenea în creştere dramatică.

    Guvernele iau măsuri pentru a-şi asigura stocurile locale de alimente, o mişcare care va prelungi probabil inflaţia alimentară.

    Acest protecţionism alimentar ar putea amplifica şi mai mult creşterea preţurilor la nivel internaţional, avertizează Steve Mathews, de la Gro Intelligence.

    Alţi furnizori s-ar putea strădui să acopere deficitele de stocuri, însă multe ţări care ar putea face acest lucru în mod tipic se confruntă la rândul lor cu probleme de producţie. Tot ce este folosit în producţia de alimente se scumpeşte.

    Rusia, un furnizor major de nutrienţi pentru culturi, şi-a îndemnat producătorii locali de îngrăşăminte să-şi reducă exporturile, stârnind temeni legate de posibile penurii de inputuri vitale pentru cultivatori.

    Decizia Rusiei sporeşte nesiguranţa de pe piaţa mondială exact într-un moment în care fermierii din Brazilia, cel mai mare importator de îngrăşăminte din lume, întâmpină deja probleme în a obţine nutrienţi pentru culturi.

    „În mediul actual cu preţuri ridicate, fermierii vor avea dificultăţi în a plăti sau a obţine finanţare pentru plata inputurilor necesare. Orice deficit riscă să diminueze yieldurile şi calitatea cerealelor, sporind presiunea pe preţuri“, arată Alexis Maxwell, analist la Bloomberg.

    Navele care transportă cereale par să se mişte din nou din Marea Azov, după ce atacul Rusiei aruncase iniţial în aer transporturile de grâu şi ulei vegetal, traficul din regiune fiind oprit.

    Totuşi, temerile privind siguranţa echipajelor şi primele de asigurare îi descurajează pe proprietarii de nave de la a trimite transporturi către Ucraina sau Rusia.

    Ucraina şi Rusia reprezintă împreună peste un sfert din comerţul mondial cu grâu şi o cincime din cel cu porumb. A face faţă raliului ameţitor de pe pieţele agricole nu este o sarcină foarte uşoară, în special pentru ţările dependente de importuri. Undele de şoc se propagă la nivelul rafturilor magazinelor.

    Temerile privind procurarea de alimente sunt în creştere şi în cele mai populate ţări, China şi India.

    Dacă transportul de cereale din Marea Neagră va rămâne blocat, va fi necesată o redirecţionare şi mai semnificativă a comerţului agricol global, avertizează Matthews de la Gro Intelligence.

    „Relinierea va fi dureroasă, iar durerea va depinde de dimensiunea bugetului pentru alimente raportată la venitul sau avuţia totală“.