BusinessMagazin

Tag: active

  • Raport Eurostat: Românii lucrează în medie 34 de ani de-a lungul vieţii. La nivelul statelor UE media se apropie de 36 de ani

    Un român lucrează în medie 33,8 ani pe parcursul vieţii active, cu 8,2 ani mai puţin decât media bifată de Suedia, ţara din cadrul Uniunii Europene unde locuitorii înregistrează cea mai ridicată durată de muncă de-a lungul vieţii, şi cu 1,8 ani mai mult faţă de locuitorii din Italia, statul aflat la polul opus în clasament, arată datele de la nivelul anului 2019, publicate astăzi de Eurostat.

    Faţă de acum un deceniu, durata estimată a vieţii active a unui român a crescut cu 2,4 ani de la 31,4 ani în 2009 la 33,8 ani în 2019, potrivit datelor centralizate de ZF din raportul Eurostat.

    În România, o femeie munceşte în medie 30,3 de ani pe parcursul vieţii active, în creştere cu 1,6 ani faţă de anul 2009, în timp ce un bărbat munceşte în medie 37 ani, în creştere cu 3,1 ani faţă de acum zece ani.

    La nivelul statelor din cadrul Uniunii Europene durata medie de lucru preconizată de-a lungul vieţii a fost de 35,9 ani.

    “În 2019, durata medie de lucru preconizată de-a lungul vieţii în rândul populaţiei adulte a Uniunii Europene (UE) a fost de 35,9 ani, cu 0,2 ani mai mare faţă de media înregistrată în 2018 şi cu 3,6 ani peste media din 2000”, transmit analiştii Eurostat.

    (Sursa: Eurostat)

    Printre statele membre UE, Suedia şi Olanda bifează cea mai ridicată durata medie de lucru de-a lungul vieţii, cu 42 de ani şi respectiv 41 de ani în 2019.

    De altfel, acestea sunt singurele state din UE în care media a depăşit durata de 40 de ani, ele fiind urmate de Danemarca cu 40 de ani, Germania cu 39,1 ani şi Estonia cu 39 de ani.

    La polul opus se află Italia, cu 32 de ani, Croaţia cu 32,5 ani, Grecia cu 33,2 ani şi Belgia şi Polonia, amândouă cu 33,6 ani.

    “Comparativ cu anul 2000, durată de muncă de-a lungul vieţii a crescut în 2019 în rândul tuturor statelor din cadrul UE, mai puţin în România, unde s-a consemnat un declin de 2,2 ani. Cea mai mare creştere a duratei de muncă de-a lungul vieţii înregistrată între 2000 şi 2019 aparţine Maltei cu 7,6 ani, urmată de Ungaria cu 6,9 ani şi Estonia cu 5,6 ani, iar cea mai mică creştere a fost bifată de Danemarca cu 1,7 ani”, se mai arată în raportul Eurostat.


     

  • Un exit istoric: PNC Financial, acţionarul principal al celui mai mare manager de active din lume, vinde participaţia de 22% în BlackRock după 25 de ani. Tranzacţia s-ar putea ridica la 17 miliarde dolari

    PNC Financial este acţionarul principal al BlackRock, cel mai mare manager de active din lume, cu o participaţie de 22%, pe care acum vrea să o vândă într-un exit istoric ce s-ar putea ridica la 17 miliarde dolari, potrivit FT.

    Grupul bancar PNC „intenţionează să facă exit din toată investiţia” în cel mai mare manager de active, a anunţat BlackRock, luni. PNC deţine o participaţie de 22% în companie, cumpărată încă din 1995, reprezentând circa 35 milioane acţiuni.

    Decizia PNC de a vinde vine în contextul în care băncile americane pun deoparte zeci de miliarde de dolari pentru a anticipa potenţialele pierderi, întrucât unii debitorii nu îşi vor putea plăti datoriile, într-o economie lovită de şomaj masiv şi de businessuri pregătite să intre în faliment.

    Câştigul net al băncii a scăzut cu 28% pentru primul trimestru, în contextul în care provizioanele format pentru potenţialele credite neperformante au crescut de cinci ori, până la 914 milioane dolari.

    „Noi credem că momentul este unul potrivit”, a spus Bill Demchak, directorul general al PNC, discutând despre exit.

  • Ce scrisoare a trimis OLX România tuturor clienţilor. Ce trebuie să ştie aceştia

    În contextul epidemiei cauzate de coronavirus, OLX România a trimis o scrisoare clienţilor săi, prin care i-a anunţat care sunt măsurile luate de companie în acest context. Printre acestea se numără dublarea duratei tuturor anunţurilor noi pătite şi prelungirea duratei de valabilitate a pachetelor de anunţuri active cu încă 30 de zile.

    Redăm în întregime mesajul transmis de OLX transmis clienţilor:

    „O scrisoare din partea echipei OLX

    În aceste momente în care traversăm cu toţii o perioadă dificilă, comunitatea este un punct de sprijin. Rolul nostru în această comunitate, ca cea mai mare platformă de anunţuri din România, este în continuare cel de a asigura siguranţa utilizatorilor noştri şi de a îi susţine în efectuarea unor tranzacţii de succes.

    Suntem alături de voi

    Suntem constienţi că această perioadă pe care o străbatem alături de voi, partenerii nostri principali, impune anumite restricţii şi poate îngreuna desfăşurarea proceselor de vânzare-cumpărare. Întreaga echipă OLX este aici pentru a vă susţine în această perioadă plină de provocări pentru toată lumea.

    Ce măsuri concrete luăm:

    •            Dublăm durata tuturor anunţurilor noi plătite. Orice anunţ nou plătit, adăugat de azi până pe 31 martie, va avea o valabilitate de 60 de zile, în loc de 30 de zile.

    •            Prelungim cu 30 de zile valabilitatea tuturor anunţurilor plătite, existente în acest moment pe platformă.

    •            Prelungim durata de valabilitate a tuturor pachetelor de anunţuri active cu încă 30 de zile.

    Aceste măsuri sunt valabile pentru toate anunţurile plătite, active la data de 23 martie, şi pentru toate anunţurile plătite, adăugate în perioada 23-31 martie 2020.

    Mulţumim că faceţi parte din comunitatea OLX!

    Fiecare dintre noi poate ajuta în această perioadă. Vă îndemnăm să o faceţi într-un mod responsabil, având grijă de voi şi de clienţii voştri. Urmăriţi recomandările oficiale şi respectaţi regulile autorităţilor competente.

    Să ne auzim cu bine,

    Echipa OLX”

     


     

  • Ce face o bancă din România ca să îşi păstreze clienţii în lupta cu giganţi precum Google şi Facebook

    „Principala provocare este aceea de a modifica modelul de business în aşa fel încât să acomodeze impactul tehnologiei asupra operaţiunilor curente. Băncile trebuie să fie pregătite să opereze într-un mediu în care unele standarde sunt stabilite de actori din afara lumii bancare. Băncile trebuie să înveţe să coexiste şi să coopereze cu actori ca Google, Facebook sau alte fintech-uri şi să ofere acelaşi nivel de satisfacţie pentru client”, spune François Bloch, CEO al BRD-SocGen. El observă că, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, băncile vor avea acces la un univers – virtual nelimitat – de clienţi potenţiali. În aceste condiţii, „principala nevoie şi următorul mare tren care trebuie prins va fi cum să gestionăm, să protejăm şi să folosim în mod responsabil cantităţile uriaşe de date care ne sunt încredinţate de clienţii noştri”, în opinia şefului băncii româneşti cu capital francez.
    În ultimii ani, băncile au început să fie concurate de entităţi nonbancare, respectiv fintech-uri. Iar marile platforme online gen Google şi Facebook sau în România operatorii de telefonie mobilă au intrat în zona serviciilor bancare, a serviciilor de plăţi.
    Digitalizarea vine cu avantaje, dar şi cu riscuri, inclusiv pe piaţa bancară.


    „Automatizarea va avea cu siguranţă beneficiile ei, creând mai mult timp pentru operatori, care va putea fi folosit pentru o servire a clienţilor superioară calitativ. Pe de altă parte, o digitalizare extensivă va însemna şi o creştere a riscurilor care trebuie acoperite: riscuri de securitate şi cyber-riscuri, riscuri de securitate la nivelul terţilor, incertitudine în privinţa cadrului legal, managementul talentelor”, a declarat într-un interviu francezul François Bloch, care conduce de la sfârşitul anului 2016 BRD-SocGen, a treia bancă din piaţă după active.
    Pentru 2020 şi după aceea, trendul cel mai important este creşterea vitezei de dezvoltare a ofertei digitale, consideră François Bloch. „Piaţa, care începe să integreze tot mai mulţi tineri, se reconstruieşte în jurul unor noi instrumente bazate pe inteligenţa artificială, care sprijină accesul la distanţă la serviciile bancare, cu un nivel suplimentar de securitate.”
    În ceea ce priveşte evoluţia sistemului bancar la nivel macro, şeful BRD anticipează pentru 2020 o încetinire a creşterii creditării, după ce în 2019 ritmul mediu anual a urcat la 7,6%, cea mai mare viteză din ultimul deceniu. De asemenea, el spune că asistăm la sfârşitul perioadei de scădere a costului riscului. În 2019, rata creditelor neperformante a coborât spre 4% din total credite. „În raportul nostru de analiză macroeconomică Romania Economic Outlook, ediţia de toamnă 2019, am revizuit în sus estimările noastre referitoare la creşterea creditului neguvernamental, dat fiind că evoluţia din 2019 a fost mai bună decât estimările noastre iniţiale. În consecinţă, ne aşteptăm la o creştere a creditului neguvernamental de 5% an/an în decembrie 2020 (faţă de +3,6% an/an cât era estimat anterior).”
    Sistemul bancar românesc este aliniat cu principalele tendinţe la nivel european în materie de produse şi servicii. Este un sistem bancar bine supervizat şi solid reglementat de BNR, cu un puternic caracter inovator şi o concurenţă aprigă, susţine liderul BRD-SocGen. „Clientela tinde să devină tot mai sofisticată şi doreşte să folosească cele mai noi cuceriri ale tehnologiei în operaţiunile bancare de zi cu zi. Totuşi, sistemul bancar nu-şi foloseşte întregul potenţial, nivelul bancarizării este scăzut, în jur de 40% din populaţie fiind în afara sistemului. Din acest punct de vedere, rămân de făcut lucruri importante, iar soluţiile eficiente de incluziune trebuie încă să fie găsite, în ciuda eforturilor depuse în zona educaţiei financiare.”


    În ceea ce priveşte procesul de consolidare care s-a manifestat pe piaţa bancară românească în ultimii ani, şeful BRD-SocGen anticipează că va continua având în vedere că numărul băncilor de retail este prea mare, iar retailul este scump, devenind profitabil pe termen lung la cote de piaţă de peste 5%, astfel că, matematic, putem vedea mai multe procese de fuziuni şi achiziţii (M&A) cu bănci care au cote de piaţă mai mici de 5%. Aproximativ jumătate, respectiv 18, dintre băncile de pe piaţa locală au avut în ultimii ani o cotă de piaţă de sub 1%. Pe de altă parte, cele mai mari 10 bănci de pe piaţa locală au ajuns la o cotă de piaţă cumulată de circa 85% din sistemul bancar. „Piaţa românească are prea multe bănci de retail. Retailul este scump, devine profitabil pe termen lung la cote de piaţă superioare nivelului de 5% şi s-ar putea ca unele bănci să nu-şi permită să fie în retail. Aş spune că, matematic, putem vedea mai multe procese de fuziuni şi achiziţii care implică bănci care au cote de piaţă mai mici de 5%“, mai spune Bloch.
    În ultimii ani, consolidarea sistemului bancar a prins viteză, numărul băncilor scăzând la 34-36, iar fondurile de investiţii străine au devenit un jucător în acest proces.
    BRD mizează în continuare pe strategia creşterii organice, însă nu exclude achiziţii. „Strategia noastră s-a bazat întotdeauna în primul rând pe creşterea organică. Avem mărimea, resursele şi potenţialul potrivite ca să ne bazăm pe noi înşine. Totuşi, ne uităm la câteva deal-uri din piaţă şi nu excludem operaţiuni de creştere externă.“ Bloch a amintit că BRD are o poziţie de top pe piaţa locală şi nu caută „cote de piaţă cu orice preţ“.
    „Deţinem o poziţie de top pe piaţă. Sigur, ne dorim să creştem, dar principala noastră grijă este cum să îmbunătăţim calitatea serviciilor noastre şi să obţinem o rentabilitate bună pentru acţionarii noştri. Nu căutăm cote de piaţă cu orice preţ.“
    BRD-SocGen, a treia bancă de pe piaţa locală după active, a obţinut în 2019 un profit net de aproape 1,53 mld. lei, al doilea cel mai bun rezultat anual al băncii, rezultatul fiind influenţat de creşterea veniturilor operaţionale.
    Activele băncii româneşti cu capital francez au crescut anul trecut cu 3,2%, până la 55,8 mld. lei.
    François Bloch a arătat că BRD-SocGen este acum o bancă universală, orientată atât spre retail, cât şi spre segmentul corporate. Însă el aminteşte că, nu cu mult timp înainte ca Société Générale să cumpere BRD, aceasta era o bancă pentru clienţi corporate.


    „Ceea ce se numeşte corporate customer service este în ADN-ul nostru. Servim toate tipurile de clienţi corporate – mari clienţi români şi străini, toate categoriile de IMM-uri şi întreprinderi mici. Suntem în topul pieţei de credite sindicalizate, suntem banca nr. 1 în trade finance în România. Avem orice tip de produs sau serviciu pe care un IMM şi-ar putea dori să-l acceseze, avem resursele necesare ca să finanţăm toate tipurile de proiecte ale IMM-urilor. IMM-urile sunt foarte importante pentru noi şi pentru economia românească, pe care ne-am angajat să o sprijinim.”
    BRD-SocGen a înregistrat creştere pe portofoliul de IMM-uri, volumul mediu de credite crescând cu 3,9%. Banca finanţează IMM-urile şi small businessul şi prin intermediul ofertei de leasing, producţia crescând în 2019 cu 39%. „Leasingul este un produs complementar creditului, foarte convenabil pentru clienţi, şi vedem un apetit în creştere din partea clienţilor noştri IMM-uri.”
    Bancherul francez mai spune că urmăreşte atent şi constant piaţa, „evaluând tendinţele şi nevoile clienţilor, gestionând echilibrat activele şi pasivele pentru a asigura cea mai bună potrivire posibilă între scadenţele depozitelor şi duratele creditelor”. „În acest sens, oferim o remunerare superioară maturităţilor care depăşesc un an. Pe partea de depozite există lichiditate în exces pe termen scurt la nivelul întregului sistem bancar. Politica de pricing este urmărită şi ajustată pragmatic, luând în considerare atât nevoile curente şi prevăzute de lichiditate, cât şi evoluţia pieţei. În privinţa euro, trebuie să luăm în considerare faptul că băncile iau depozite la rate pozitive de dobândă, sau minimum 0%, în timp ce surplusul este plasat la dobânzi negative.”
    Referindu-se la strategia BRD-SocGen, François Bloch a mai arătat că trece de doi ani „printr-un proces de transformare care progresează frumos”.
    „Este nevoie de această transformare pentru că piaţa, clienţii şi nevoile lor, tehnologia sunt acum diferite comparativ cu ceea ce erau în urmă cu 10-15 ani. Societatea însăşi s-a schimbat. Acum este mai deschisă şi oferă oportunităţi mult mai multor oameni decât înainte. De aceea există acum aceste întrebări referitoare la rolul băncilor – şi suntem conştienţi de acest lucru. Amprenta noastră uriaşă asupra societăţii, definirea noastră drept infrastructură critică pentru ţară cer gândirea unei misiuni, a unui scop pentru bănci. Sunt câteva cuvinte-cheie: sustenabil, responsabil, inovator. Nu suntem doar un actor economic. Domeniul nostru de acţiune este mult mai larg decât economia în sine. Suntem un actor important la nivelul întregii societăţi şi noi, la BRD, luăm foarte în serios acest rol. Sprijinim cultura, educaţia, tehnologia.”

  • Cu cât vor creşte salariile managerilor anul acesta?

    „La nivel general, aşa cum arată şi tendinţa globală, ne aşteptăm la o creştere de 3 – 3,2% pe toate industriile. Cu alte cuvinte, creşterea va fi similară cu cea din anul 2019. Nu ne aşteptăm la schimbări majore pe piaţă întrucât contextul actual este similar cu cel de anul trecut. În general, concentrarea anului 2020 pe piaţa muncii va fi mai mult în direcţia de a oferi angajaţilor o experienţă de muncă bună, cu beneficii şi echilibru între muncă şi viaţa personală. Mai curând vom vorbi, probabil, de o restructurare şi împrospătare a pachetelor de beneficii, decât de schimbări salariale majore”, spune Costin Tudor, CEO şi fondator al undelucram.ro, o platformă online dedicată angajaţilor şi angajatorilor din România.
    Domeniul IT va continua şi în anul acesta să conducă topul creşterilor salariale la nivel de top management, mai ales odată cu ascensiunea fondurilor de investiţii care finanţează din ce în ce mai multe companii de tip start-up, observă Costin Tudor. Pe următorul loc în privinţa creşterilor salariale la nivel de top management va fi industria financiar-bancară.
    „În IT ne aşteptăm la o creştere mai mare, între 5 şi 11%, iar în domeniul financiar-bancar estimăm o creştere între 3 şi 7%. Pe lângă IT, ne aşteptăm la măriri salariale considerabile şi în consultanţă, bănci/instituţii financiare şi BPO & servicii. Sigur, trebuie luat în calcul că ele pot varia substanţial în funcţie de industrie, dimensiunea companiei şi, eventual de investiţiile făcute pe parcursul anului 2020 în fiecare dintre aceste domenii”, explică fondatorul platformei undelucram.ro. Estimările privind creşterile salariale sunt bazate pe creşterile înregistrate în ultimii ani, aşa cum sunt ele raportate pe platforma undelucram.ro.
    Un manager din România câştigă de 10 ori mai mult decât un subaltern, în timp ce în Germania diferenţa e de 1 la 3, salariul unui şef din ţara noastră ajungând chiar şi la 15.000 de euro, potrivit companiei de HR Mercer Marsh. În Germania, Danemarca şi Elveţia, un manager câştigă de trei ori mai mult decât un angajat. Managerii sunt mai bine plătiţi în România pentru că a existat deficit de directori când au intrat multinaţionalele în România la sfârşitul anilor ’90. Companiile au dat bani mai mulţi ca să aibă oameni la conducere, iar asta le costă şi acum. Astfel s-a ajuns la diferenţele foarte mari între cel mai bine plătiţi şi cel mai prost plătiţi angajaţi, motivează specialiştii de la Mercer Marsh.
    Salariile angajaţilor din companiile private din România au crescut cu 5% în 2019 şi vor avea o creştere similară şi în anul 2020, arată rezultatele studiului salarial anual realizat de compania Mercer Marsh. Cele mai mari majorări salariale pentru 2019 şi 2020 vor fi în industriile care sunt în creştere şi în care se fac investiţii străine. Oana Botolan Datki, managing partner la Cteam România, companie de consultanţă în domeniul resurselor umane, observă că la nivel de top management salariile au de mulţi ani un nivel competitiv în România, dacă ne comparăm cu ţările din jur.
    „Creşterile salariale la acest nivel sunt deci moderate de la un an la altul, iar accentul se pune pe pachetul variabil, care este unul consistent şi în directă legătură cu rezultatele de business. Pentru top management discutăm de bonusuri variabile anuale dar şi de pachete de bonusuri pe termen lung (2-3-4 ani) care sunt direct legate de valoarea acţiunilor, de EBITDA sau de alţi indicatori de profitabilitate. Bugetele de creşteri salariale ale companiilor pentru nivelul de top management sunt egale cu cele generale, respectiv o medie de 4,7%, cu variaţii în funcţie de industrie de la 4,5% la maximum 8%”, afirmă Oana Botolan Datki.
    În ceea ce priveşte domeniile de activitate unde vor fi cele mai mari creşteri salariale la nivel de top management, Oana Botolan Datki spune şi ea că industria IT&C va conduce acest clasament.
    „Domeniul IT este în continuare campion la rapiditatea creşterilor de business, extinderilor sau achiziţiilor, aşa că şi pachetele de compensare au o creştere mai mare de la un an la altul – nu neapărat la nivel de top management, cât în general pentru toate posturile care sunt la mare căutare. O creştere spectaculoasă la nivel de top management apare atunci şi compania are o creştere spectaculoasă şi deci nivelul şi complexitatea postului se modifică major”, spune ea.
    În 2019, valoarea mediană a salariului obţinut de un director dintr-o companie de tehnologie din România a fost de circa 6.200 de euro brut pe lună (3.650 de euro net), arată rezultatele studiului salarial şi de beneficii realizat de compania de HR Mercer Marsh Benefits.
    Domeniile care vor avea cele mai mari creşteri anul acesta sunt acelea în care businessurile cresc cel mai spectaculos. Chiar şi în aceste cazuri nu vorbim de creşteri salariale, ci de pachete de compensare complexe şi în care partea variabilă poate să facă diferenţa. „Salariile la nivel de top management sunt deja «aşezate» în România şi majorări spectaculoase nu se preconizează, în afara cazurilor în care vorbim de promovări. În industrii în care companiile au deja o dimensiune mare (ca cifră de afaceri sau număr de angajaţi, cum ar fi sectorul financiar-bancar, unde vorbim de mii de angajaţi şi de sute de milioane de euro cifre de afaceri), complexitatea posturilor de top management a dus la valori compensatorii generoase care se păstrează în continuare. Creşteri spectaculoase nu pot să mai fie în România şi mai ales la nivel de top, aşa că procentele rămân în jurul valorilor generale de aproximativ 5%”, explică Oana Botolan Datki.
    Salariul pe care îl câştigă un top manager din România depinde de dimensiunea şi complexitatea companiei. „Dacă vorbim despre un top manager dintr-o companie cu 20 de angajaţi şi cifra de afaceri de 2 milioane de euro sau de un top manager dintr-o companie cu 7.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 1 miliard de euro, sumele vor diferi foarte mult. Intervalul poate să fie între 2.000 – 3.000 de euro brut sau 10.000 euro but lunar sau mai mult, dar nici măcar nu este relevant să discutăm despre valori fară să luam în calcul nivelul posturilor despre care vorbim”, concluzionează Oana Botolan Datki.
    Deşi salariile la nivel de top management pot ajunge şi la 15.000 de euro, salariul mediu net cu care sunt plătiţi angajaţii din România a fost de aproape 700 de euro (3.340 de lei) în decembrie 2019, în creştere cu circa 13% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
    Cele mai mari creşteri ale câştigului salarial mediu net din sectorul privat s-au înregistrat în sectorul de tehnologia informaţiei, unde salariul mediu net a fost de 1.600 de euro (7.689 lei), iar la polul opus se află industria de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte, unde salariul mediu net este de doar 388 de euro (1.853 lei).

  • Cu cât vor creşte salariile managerilor anul acesta?

    „La nivel general, aşa cum arată şi tendinţa globală, ne aşteptăm la o creştere de 3 – 3,2% pe toate industriile. Cu alte cuvinte, creşterea va fi similară cu cea din anul 2019. Nu ne aşteptăm la schimbări majore pe piaţă întrucât contextul actual este similar cu cel de anul trecut. În general, concentrarea anului 2020 pe piaţa muncii va fi mai mult în direcţia de a oferi angajaţilor o experienţă de muncă bună, cu beneficii şi echilibru între muncă şi viaţa personală. Mai curând vom vorbi, probabil, de o restructurare şi împrospătare a pachetelor de beneficii, decât de schimbări salariale majore”, spune Costin Tudor, CEO şi fondator al undelucram.ro, o platformă online dedicată angajaţilor şi angajatorilor din România.
    Domeniul IT va continua şi în anul acesta să conducă topul creşterilor salariale la nivel de top management, mai ales odată cu ascensiunea fondurilor de investiţii care finanţează din ce în ce mai multe companii de tip start-up, observă Costin Tudor. Pe următorul loc în privinţa creşterilor salariale la nivel de top management va fi industria financiar-bancară.
    „În IT ne aşteptăm la o creştere mai mare, între 5 şi 11%, iar în domeniul financiar-bancar estimăm o creştere între 3 şi 7%. Pe lângă IT, ne aşteptăm la măriri salariale considerabile şi în consultanţă, bănci/instituţii financiare şi BPO & servicii. Sigur, trebuie luat în calcul că ele pot varia substanţial în funcţie de industrie, dimensiunea companiei şi, eventual de investiţiile făcute pe parcursul anului 2020 în fiecare dintre aceste domenii”, explică fondatorul platformei undelucram.ro. Estimările privind creşterile salariale sunt bazate pe creşterile înregistrate în ultimii ani, aşa cum sunt ele raportate pe platforma undelucram.ro.
    Un manager din România câştigă de 10 ori mai mult decât un subaltern, în timp ce în Germania diferenţa e de 1 la 3, salariul unui şef din ţara noastră ajungând chiar şi la 15.000 de euro, potrivit companiei de HR Mercer Marsh. În Germania, Danemarca şi Elveţia, un manager câştigă de trei ori mai mult decât un angajat. Managerii sunt mai bine plătiţi în România pentru că a existat deficit de directori când au intrat multinaţionalele în România la sfârşitul anilor ’90. Companiile au dat bani mai mulţi ca să aibă oameni la conducere, iar asta le costă şi acum. Astfel s-a ajuns la diferenţele foarte mari între cel mai bine plătiţi şi cel mai prost plătiţi angajaţi, motivează specialiştii de la Mercer Marsh.
    Salariile angajaţilor din companiile private din România au crescut cu 5% în 2019 şi vor avea o creştere similară şi în anul 2020, arată rezultatele studiului salarial anual realizat de compania Mercer Marsh. Cele mai mari majorări salariale pentru 2019 şi 2020 vor fi în industriile care sunt în creştere şi în care se fac investiţii străine. Oana Botolan Datki, managing partner la Cteam România, companie de consultanţă în domeniul resurselor umane, observă că la nivel de top management salariile au de mulţi ani un nivel competitiv în România, dacă ne comparăm cu ţările din jur.
    „Creşterile salariale la acest nivel sunt deci moderate de la un an la altul, iar accentul se pune pe pachetul variabil, care este unul consistent şi în directă legătură cu rezultatele de business. Pentru top management discutăm de bonusuri variabile anuale dar şi de pachete de bonusuri pe termen lung (2-3-4 ani) care sunt direct legate de valoarea acţiunilor, de EBITDA sau de alţi indicatori de profitabilitate. Bugetele de creşteri salariale ale companiilor pentru nivelul de top management sunt egale cu cele generale, respectiv o medie de 4,7%, cu variaţii în funcţie de industrie de la 4,5% la maximum 8%”, afirmă Oana Botolan Datki.
    În ceea ce priveşte domeniile de activitate unde vor fi cele mai mari creşteri salariale la nivel de top management, Oana Botolan Datki spune şi ea că industria IT&C va conduce acest clasament.
    „Domeniul IT este în continuare campion la rapiditatea creşterilor de business, extinderilor sau achiziţiilor, aşa că şi pachetele de compensare au o creştere mai mare de la un an la altul – nu neapărat la nivel de top management, cât în general pentru toate posturile care sunt la mare căutare. O creştere spectaculoasă la nivel de top management apare atunci şi compania are o creştere spectaculoasă şi deci nivelul şi complexitatea postului se modifică major”, spune ea.
    În 2019, valoarea mediană a salariului obţinut de un director dintr-o companie de tehnologie din România a fost de circa 6.200 de euro brut pe lună (3.650 de euro net), arată rezultatele studiului salarial şi de beneficii realizat de compania de HR Mercer Marsh Benefits.
    Domeniile care vor avea cele mai mari creşteri anul acesta sunt acelea în care businessurile cresc cel mai spectaculos. Chiar şi în aceste cazuri nu vorbim de creşteri salariale, ci de pachete de compensare complexe şi în care partea variabilă poate să facă diferenţa. „Salariile la nivel de top management sunt deja «aşezate» în România şi majorări spectaculoase nu se preconizează, în afara cazurilor în care vorbim de promovări. În industrii în care companiile au deja o dimensiune mare (ca cifră de afaceri sau număr de angajaţi, cum ar fi sectorul financiar-bancar, unde vorbim de mii de angajaţi şi de sute de milioane de euro cifre de afaceri), complexitatea posturilor de top management a dus la valori compensatorii generoase care se păstrează în continuare. Creşteri spectaculoase nu pot să mai fie în România şi mai ales la nivel de top, aşa că procentele rămân în jurul valorilor generale de aproximativ 5%”, explică Oana Botolan Datki.
    Salariul pe care îl câştigă un top manager din România depinde de dimensiunea şi complexitatea companiei. „Dacă vorbim despre un top manager dintr-o companie cu 20 de angajaţi şi cifra de afaceri de 2 milioane de euro sau de un top manager dintr-o companie cu 7.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 1 miliard de euro, sumele vor diferi foarte mult. Intervalul poate să fie între 2.000 – 3.000 de euro brut sau 10.000 euro but lunar sau mai mult, dar nici măcar nu este relevant să discutăm despre valori fară să luam în calcul nivelul posturilor despre care vorbim”, concluzionează Oana Botolan Datki.
    Deşi salariile la nivel de top management pot ajunge şi la 15.000 de euro, salariul mediu net cu care sunt plătiţi angajaţii din România a fost de aproape 700 de euro (3.340 de lei) în decembrie 2019, în creştere cu circa 13% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
    Cele mai mari creşteri ale câştigului salarial mediu net din sectorul privat s-au înregistrat în sectorul de tehnologia informaţiei, unde salariul mediu net a fost de 1.600 de euro (7.689 lei), iar la polul opus se află industria de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte, unde salariul mediu net este de doar 388 de euro (1.853 lei).

  • 30 de ani de business, un timp prea scurt pentru ca antreprenorii români să înveţe să se asocieze

    Dacă trecem în business, progresele au fost evidente, în cei 30 de ani România reuşind să-şi formeze o clasă de antreprenori, pornind de la patroni şi oameni de afaceri.
    Ceea ce nu au învăţat antreprenorii români după 30 de ani este cum să se asocieze, cum să facă afaceri împreună, cum să facă faţă concurenţei şi multinaţionalelor care an de an câştigă teren.
    Într-o economie competitivă, cel mai puternic va câştiga întotdeauna, pentru că este un proces de anduranţă şi stabilitate pe termen lung.
    Conform unei analize făcute de Impetum Grup, un holding care reuneşte mai multe businessuri, începând cu CITR, cea mai mare firmă de insolvenţă, şi până la Roca X, un fond de investiţii dedicat start-up-urilor din IT, din cele 27.880 de firme cu active între 1 şi 50 de milioane de euro, 60% sunt deţinute de autodidacţi şi 80% au un singur sau doi asociaţi.
    Businessul românesc este extrem de polarizat: 660.000 de companii, cu active între 0 şi 1 milion de euro, fac 21% din totalitatea cifrei de afaceri, 24.967 de companii cu active între 1 şi 10 milioane de euro realizează 23% din cifra de afaceri, 2.913 companii cu active între 10 şi 50 de milioane de euro au 17% din cifra de afaceri, iar 729 de companii cu active mai mari de 50 de milioane de euro realizează nu mai puţin de 39% din cifra de afaceri.
    50% dintre companiile de impact pentru economia românească sunt în stare de dificultate, conform datelor din bilanţ.
    Asocierea este un cuvânt care lipseşte în businessul românesc, iar rezultatul este cel de mai sus: majoritatea covârşitoare a antreprenorilor români sunt foarte mici, mici şi puţini sunt mijlocii.
    Dedeman al fraţilor Pavăl, grupul Fildas-Catena al Ancăi Vlad, Altex al lui Dan Ostahie, FAN Courier, One United, Banca Transilvania, Sphera Group (Pizza Hut şi KFC) sunt câteva excepţii care au reuşit să-şi depăşească condiţia şi mulţi se întreabă cum au realizat acest lucru.
    Antreprenorii români nu au bani, se bazează pe creditele furnizor şi împrumuturile de la bancă şi preferă să facă afaceri pe cont propriu.
    Până la urmă nu ar trebui să fie blamaţi, pentru că asta vine din istoria noastră de popor individualist, care încearcă mai mult să se apere decât să se deschidă şi să intre pe teritoriul altora.
    Ion Ţiriac, cel mai bogat român, a reuşit să ajungă aici printr-un model de business bazat pe holding. Iar pentru fiecare afacere a încercat să găsească un partener care să „muncească”, de cele mai multe ori un grup internaţional. Modelul a fost de succes.
    De partea cealaltă, Marcel Bărbuţ, care în trei decenii a creat AdePlast, dar pe care o boală incurabilă l-a scos de tot din joc, a preferat să scrie în testament ca afacerea să fie vândută, chiar a indicat şi cumpărătorul, grupul elveţian Sika, preferând această soluţie în loc ca businessul să meargă mai departe cu fiii lui.
    Când a fost vândut, AdePlast a avut un profit operaţional de aproape 15 milioane de euro, iar elveţienii au plătit peste 150 de milioane de euro, banii urmând să fie împărţiţi între copiii lui. Pentru mulţi antreprenori români care şi-au început businessul în anii ’90 şi care acum se îndreaptă spre pensionare, principala problemă este cui transferă ceea ce au realizat. Mulţi nu au încredere că urmaşii lor pot duce businessul mai departe.
    Lipsa culturii de asociere face ca aceste businessuri şi branduri româneşti să nu meargă mai departe decât o generaţie. La acest lucru se adaugă şi faptul că proprietarii nu au construit o cultură de management neutră, care să poată să conducă afacerile mai departe fără probleme.
    De asemenea, antreprenorii români preferă să-şi vândă produsele sau să se vândă multinaţionalelor decât să încerce parteneriate cu omologii lor români. Aceasta este realitatea în care trăieşte businessul românesc.
    Asocierea, cultura unui management profesionist sunt lucruri pe care cei din prima generaţie le-au învăţat mai puţin. 

  • Cushman & Wakefield Echinox: Cu achiziţii de 1,5 miliarde de euro, noii investitori cresc concurenţa pentru cele mai bune active imobiliare din România

    Piaţa imobiliară locală a atras în ultimii cinci ani peste 20 de investitori noi din toate colţurile lumii, cei mai activi dintre aceştia realizând achiziţii cu o valoare cumulată de circa 1,5 miliarde de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox.
    Prin achiziţiile realizate şi activele prospectate, aceşti investitori au crescut competiţia pentru cele mai bune active disponibile pe piaţă, contribuind la o uşoară reducere a randamentelor investiţionale, proces ce este de aşteptat să continue şi în următoarele trimestre.
    Din punct de vedere al volumelor investite, cei mai activi jucători noi din piaţa imobiliară locală au fost în ultimii cinci ani grupurile MAS Real Estate, Atterbury şi Lion’s Head Investments, cu acţionariat sud-african, Cerberus, Morgan Stanley şi White Star din Statele Unite ale Americii, respectiv GIC (Singapore) şi CIC (China). Din Europa, piaţa locală a atras investitori noi în special din regiune, din ţări precum Cehia (PPF Real Estate) şi Ungaria (Indotek).

    Analizând achiziţiile companiilor care aveau deja prezenţă pe piaţa locală, cele mai mari achiziţii au fost realizate de NEPI Rockcastle, CTP şi Globalworth, liderii segmentelor de Retail, Industrial şi Office din punct de vedere al activelor aflate în portofoliu, alături de grupul local Dedeman, liderul pieţei de bricolaj, care prin două achiziţii a devenit un jucător semnificativ pe piaţa de birouri din Bucureşti şi Cluj.

    „În timp ce în Polonia, Cehia şi Ungaria observăm tranzacţii care stabilesc noi yield-uri record, randamentele din România încă nu au înregistrat o tendinţă semnificativă de comprimare. Sunt semnale evidente că pentru cele mai bune active cu un preţ sub 50 de milioane de euro randamentele încep să se stabilizeze sub nivelul de 7% şi ne aşteptăm ca această tendinţă să fie urmată în următoarele 12 luni şi de activele mari, nou livrate, cu valori de peste 100 de milioane de euro. Această evoluţie stabilă şi volatilitatea redusă reflectă un nou nivel de maturitate al pieţei locale, oferind investitorilor o marjă suplimentară atractivă comparativ cu alte pieţe din Europa Centrală şi de Est”, a declarat Tim Wilkinson, partener, Capital Markets, Cushman & Wakefield Echinox.

    Per total, în perioada 2015 – 2019, au fost înregistrate 137 de tranzacţii cu o valoare cumulată de aproximativ 4,2 miliarde de euro, valoarea medie a tranzacţiei fiind de peste 30 de milioane de euro. Cele mai tranzacţionate proprietăţi au fost imobilele de birouri, cu un volum de aproape 1,8 miliarde de euro şi o cotă de 43% din total, fiind urmate de spaţiile comerciale, cu o cotă de 30%, respectiv spaţiile industriale (20%).
    Circa 67% din volumul investit a fost direcţionat către proprietăţi situate în Bucureşti, următoarea piaţă ca atractivitate fiind Cluj-Napoca, cu o pondere de circa 7% din activitatea tranzacţională.

  • Pariul de 2 miliarde de euro

    Gigantul american Blackstone, care admistrează active de peste 550 de miliarde de dolari (aproape de două ori cât PIB-ul României), CEE Equity Partners din China, Greenbridge din Suedia şi fondurile de private equity cu acoperire regională Abris şi Innova Capital sunt doar o parte dintre investitorii financiari care au fost implicaţi în 2019 în cele mai mari tranzacţii de pe piaţa din România. Atât numărul lor, cât şi numărul de tranzacţii în care au fost implicate fondurile de investiţii au crescut în ultimii ani, într-o perioadă în care economia s-a aflat pe un trend ascendent, iar consumul privat a galopat cu rate de creştere ce au sărit uneori de 10%.

    „În România, activitatea fondurilor de private equity a continuat să crească pe partea de cumpărare, cu un total de 22 de tranzacţii în 2019 (faţă de 11 în 2018), a căror valoare estimată a fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Ne aşteptăm ca aceşti investitori să rămână activi în 2020, însă e posibil ca valoarea totală a tranzacţiilor să fie mai mică, dat fiind că în 2019 a existat o situaţie atipică, şi anume au fost încheiate două tranzacţii mari”, a spus Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance la Deloitte România. Datele includ astfel şi cea mai recentă rundă de finanţare a UiPath, unicornul românesc din IT, în valoare de 500 de milioane de euro, care influenţează semnificativ valoarea totală. Această rundă de finanţare a dus valoarea companiei la peste 6 mld. euro (7 mld. dolari).

    „Din punctul de vedere al numărului de tranzacţii, investitorii de private equity au realizat 20% din total, de asemenea cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu”, mai spune Ioana Filipescu Stamboli. Piaţa de fuziuni şi achiziţii în general şi activitatea fondurilor de investiţii în mod particular sunt influenţate de bunul mers al economiei. Mai exact, o criză economică sau de altă natură îi poate ţine pe investitori la distanţă, pe când un apetit ridicat de consum şi o economie care duduie îi poate convinge să-şi întoarcă privirea către o ţară, cum este cazul României. Când economia creşte, şi businessul merge în aceeaşi direcţie, astfel că este un moment avantajos să vinzi, pentru că obţii o evaluare mai bună. Pentru cumpărător, avantajul poate fi faptul că are acces mai facil la capital.

    „Numărul fondurilor prezente în România a crescut de la an la an, în 2019 intrând trei noi fonduri de investiţii pe piaţă locală, respectiv Greenbridge Partners, Morphosis Capital şi Highlander Partners LP”, spune Florin Vasilică, partener şi liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii în cadrul EY România.

    El explică faptul că Highlander a deschis birou în România în 2018, însă doar anul trecut a şi realizat investiţii pe piaţa locală. Mai exact, a cumpărat centrele medicale Ares şi compania de produse naturale Sano Vita.

    De asemenea, fondul de private equity Morphosis Capital, fondat de o echipă de patru români cu experienţă pe pieţele străine, a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei româneşti DocProcess, specializată în automatizarea proceselor operaţionale, iar Greenbridge Partners a achiziţionat un pachet de 75% din Rus Savitar – Casa Rusu.
    „De notat este că şi Mid Europa Partners, care avea deja investiţii în România, şi-a deschis birou local”, mai spune el.


    Nume noi la orizont
    Pe sectorul de imobiliare, Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de circa 40 de miliarde
    de lire sterline, a făcut prima investiţie prin achiziţia America House. De asemenea, White Star Real Estate a investit în Liberty Technology Park în Cluj, explică executivul de la EY.
    „Urmărind trendul anilor trecuţi, coroborat cu vechimea portofoliilor fondurilor deja existente şi apetitul investitorilor străini de a intra pe piaţă locală, există şanse mari de a apărea nume noi în 2020.”
    Din păcate, prin comparaţie cu Polonia, cea mai puternică economie din regiune, România nu poate genera prea multe tranzacţii cu valoare suficient de ridicată, care să atragă jucătorii foarte mari, crede Ştefan Damian, deputy managing partner al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
    „În România vedem mai curând tranzacţii în care activele deţinute de către fonduri îşi schimbă proprietarii, tot către alte fonduri, de multe ori prezente deja în piaţă, în schimb afaceri locale, deţinute de antreprenori români, care să genereze sume mari la vânzare, sunt puţine.”


    Totuşi, Ştefan Damian spune că în 2019 a observat o intensificare a activităţii fondurilor, amintind investitori precum Innova Capital, Abris Capital, Highlander Partners, Mid Europa Partners, Revetas sau CEE Private Equity, care de cele mai multe ori au acţionat în calitate de cumpărători mai degrabă decât vânzători, cu doar câteva excepţii notabile de exituri care au avut loc anul trecut.
    „Ca semn al maturizării pieţei, este îmbucurător faptul că, mai nou, apar şi fonduri de investiţii locale, fondate de antreprenori români şi/sau foşti bancheri.”
    Totuşi, trebuie menţionat că, istoric vorbind, au existat fonduri importante care au activat şi încă mai activează pe piaţa locală, cum ar fi Axxess Capital, Advent, Enterprise Investors sau Oresa Ventures, care şi-au început activitatea încă din anii ’90. În ultima perioadă au venit însă şi nume gigant precum Blackstone sau Morgan Stanley. „Prezenţa lor dă un semnal excelent, înseamnă că piaţa locală este capabilă să genereze câteva tranzacţii reprezentative pentru aceste fonduri, că numele mari şi-au făcut verificările privind atractivitatea, dar şi stabilitatea pieţei şi că îndeplinim toate criteriile pentru ca asemenea fonduri importante să activeze pe plan local. Mai mult, sperăm că aceste nume vor atrage după ele altele cu greutate similară”, adaugă Ştefan Damian.

    Vine mega-tranzacţia?
    Anul 2020 este aşteptat a aduce pe piaţa locală cel puţin o tranzacţie de peste 1 mld. euro, prima de asemenea amploare după 2008. De altfel, istoric, România a avut doar trei mutări de acest calibru şi toate au avut la cumpărare investitori strategici.

    În acest an se negociază două tranzacţii gigant, ambele în energie: este vorba de vânzarea operaţiunilor CEZ şi cele ale Enel în România. Din datele Business Magazin, în ambele negocieri sunt implicate şi fonduri de investiţii, respectiv grupul australian Macquarie şi DWS – fondul de investiţii al Deutsche Bank. Ambele sunt interesate de preluarea celor două.
    „Ne aşteptam că în 2019 să fie cel puţin o megatranzacţie în România, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare sperăm şi contăm că în 2020 să avem una sau chiar mai multe. Ne gândim aici la tranzacţii de M&A în sectorul energetic care se pot ridica la peste 1 miliard de euro fiecare, respectiv grupul ceh CEZ şi cel italian Enel, care au anunţat anul trecut procese pentru vânzarea de active”, spune Ileana Glodeanu, partener al casei de avocatură WolfTheiss. Alte sectoare care ar putea genera tranzacţii de top în acest an sunt producţia, agricultura şi telecomunicaţiile, unde există câteva companii mari scoase la vânzare, adaugă ea.
    „La acestea se adaugă şi tranzacţia din sectorul farmaceutic cu Regina Maria, care s-ar ridica la cel puţin 300 de milioane euro în cazul în care s-ar încheia. De asemenea, vedem câteva bănci la vânzare (în acest moment cea mai mare fiind GarantiBank) sau portofolii ale acestora.”
    În ceea ce priveşte reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, proprietarul businessului, fondul de investiţii Mid Europa Partners, a anunţat recent că nu are intenţia să mai vândă, deşi a negociat cedarea businessului.
    „Realmente, nu am avut în vedere ieşirea de la Regina Maria înainte de 2019, când am primit mai multe solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii. Regina Maria are o poveste de expansiune excelentă şi o rată de creştere extraordinară, anticipând o maturitate a investiţiei care a generat un interes neaşteptat din partea potenţialilor investitori. Cu toate acestea, împreună cu echipa de management a companiei, am decis să consolidăm poziţia (…), să continuăm să construim valoare şi să păstrăm compania în portofoliu (…)“, spune Matthew Strassberg, co-managing partner la Mid Europa Partners. În România fondul a venit iniţial în anii 2000, iar mai apoi a devenit activ în urmă cu circa cinci ani, când a preluat operatorul de servicii medicale private Regina Maria într-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Apoi, la final de 2016, investitorul financiar anunţa o altă preluare, pe cea a retailerului Profi în schimbul sumei de 533 mil. euro. Cea mai recentă mutare este preluarea operatorului de curierat Urgent Cargus pentru circa 120 mil. euro, conform datelor din piaţă. Fondul caută astfel ţinte mari, fiind dispus să plătească peste 100 mil. euro per tranzacţie. „Am investit peste 1,5 mld. euro în România (sumele plătite la achiziţii, dar şi investiţiile ulterioare – n.red.) şi continuăm. În următorii cinci ani menţinem sau accelerăm frecvenţa investiţiilor.“ Executivul afirmă că nu are în plan să vândă nicio companie din portofoliu.


    Împreună la bine şi la greu
    Tot pe achiziţii pariază şi fondul de investiţii Abris Capital, care a revenit la cumpărare încă de anul trecut. În 2019, fondul a făcut două mutări, şi anume a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul firmei IT GTS – Global Technical Group şi firma Dentotal Group. Acestea s-au adăugat celorlalte două firme din portofoliu – producătorul de hârtie Pehart Tec şi grupul Green Group.

    „Abris Capital are în permanenţă în analiză 2-3 companii, care pot fi în diverse stadii ale tranzacţiei“, spune Adrian Stănculescu, partener în cadrul Abris Capital şi lider al biroului din România.
    Abris investeşte pe termen lung, mai exact ciclul investiţional are o durată de viaţă de zece ani, timp în care fondul îşi propune să dubleze sau să tripleze valoarea unei companii. „Nu ne schimbăm strategia de business în funcţie de contextul local. Nu ne retragem de pe piaţă, rămânem cu companiile în care intrăm şi în perioadele bune, şi în cele mai puţin bune; în orice sistem economic există perioade ascendente şi descendente.“
    Un alt exemplu în acest sens este cel al Enterprise Investors, unul dintre cele mai vechi nume care au pariat pe România la începutul anilor ’90. Mai mult, fondul a rămas activ până astăzi.
    „România a fost prima ţară în afara Poloniei în care am investit. Era anul 1999. Am făcut parte dintr-un consorţiu de investitori financiari care a achiziţionat un pachet minoritar în Mobil Rom (acum Orange), pachet pe care l-am vândut către France Telecom în 2005. Am considerat că România era o oportunitate excelentă pentru investiţii importante, iar timpul a dovedit că am avut dreptate“, spune Şerban Roman, vice-president al Enterprise Investors.
    Iar planurile lui, ca ale celor mai mult investitori financiari, nu se opresc aici. Pariul este pe România.

  • Pariul de 2 miliarde de euro

    Gigantul american Blackstone, care admistrează active de peste 550 de miliarde de dolari (aproape de două ori cât PIB-ul României), CEE Equity Partners din China, Greenbridge din Suedia şi fondurile de private equity cu acoperire regională Abris şi Innova Capital sunt doar o parte dintre investitorii financiari care au fost implicaţi în 2019 în cele mai mari tranzacţii de pe piaţa din România. Atât numărul lor, cât şi numărul de tranzacţii în care au fost implicate fondurile de investiţii au crescut în ultimii ani, într-o perioadă în care economia s-a aflat pe un trend ascendent, iar consumul privat a galopat cu rate de creştere ce au sărit uneori de 10%.

    „În România, activitatea fondurilor de private equity a continuat să crească pe partea de cumpărare, cu un total de 22 de tranzacţii în 2019 (faţă de 11 în 2018), a căror valoare estimată a fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Ne aşteptăm ca aceşti investitori să rămână activi în 2020, însă e posibil ca valoarea totală a tranzacţiilor să fie mai mică, dat fiind că în 2019 a existat o situaţie atipică, şi anume au fost încheiate două tranzacţii mari”, a spus Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance la Deloitte România. Datele includ astfel şi cea mai recentă rundă de finanţare a UiPath, unicornul românesc din IT, în valoare de 500 de milioane de euro, care influenţează semnificativ valoarea totală. Această rundă de finanţare a dus valoarea companiei la peste 6 mld. euro (7 mld. dolari).

    „Din punctul de vedere al numărului de tranzacţii, investitorii de private equity au realizat 20% din total, de asemenea cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu”, mai spune Ioana Filipescu Stamboli. Piaţa de fuziuni şi achiziţii în general şi activitatea fondurilor de investiţii în mod particular sunt influenţate de bunul mers al economiei. Mai exact, o criză economică sau de altă natură îi poate ţine pe investitori la distanţă, pe când un apetit ridicat de consum şi o economie care duduie îi poate convinge să-şi întoarcă privirea către o ţară, cum este cazul României. Când economia creşte, şi businessul merge în aceeaşi direcţie, astfel că este un moment avantajos să vinzi, pentru că obţii o evaluare mai bună. Pentru cumpărător, avantajul poate fi faptul că are acces mai facil la capital.

    „Numărul fondurilor prezente în România a crescut de la an la an, în 2019 intrând trei noi fonduri de investiţii pe piaţă locală, respectiv Greenbridge Partners, Morphosis Capital şi Highlander Partners LP”, spune Florin Vasilică, partener şi liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii în cadrul EY România.

    El explică faptul că Highlander a deschis birou în România în 2018, însă doar anul trecut a şi realizat investiţii pe piaţa locală. Mai exact, a cumpărat centrele medicale Ares şi compania de produse naturale Sano Vita.

    De asemenea, fondul de private equity Morphosis Capital, fondat de o echipă de patru români cu experienţă pe pieţele străine, a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei româneşti DocProcess, specializată în automatizarea proceselor operaţionale, iar Greenbridge Partners a achiziţionat un pachet de 75% din Rus Savitar – Casa Rusu.
    „De notat este că şi Mid Europa Partners, care avea deja investiţii în România, şi-a deschis birou local”, mai spune el.


    Nume noi la orizont
    Pe sectorul de imobiliare, Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de circa 40 de miliarde
    de lire sterline, a făcut prima investiţie prin achiziţia America House. De asemenea, White Star Real Estate a investit în Liberty Technology Park în Cluj, explică executivul de la EY.
    „Urmărind trendul anilor trecuţi, coroborat cu vechimea portofoliilor fondurilor deja existente şi apetitul investitorilor străini de a intra pe piaţă locală, există şanse mari de a apărea nume noi în 2020.”
    Din păcate, prin comparaţie cu Polonia, cea mai puternică economie din regiune, România nu poate genera prea multe tranzacţii cu valoare suficient de ridicată, care să atragă jucătorii foarte mari, crede Ştefan Damian, deputy managing partner al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
    „În România vedem mai curând tranzacţii în care activele deţinute de către fonduri îşi schimbă proprietarii, tot către alte fonduri, de multe ori prezente deja în piaţă, în schimb afaceri locale, deţinute de antreprenori români, care să genereze sume mari la vânzare, sunt puţine.”


    Totuşi, Ştefan Damian spune că în 2019 a observat o intensificare a activităţii fondurilor, amintind investitori precum Innova Capital, Abris Capital, Highlander Partners, Mid Europa Partners, Revetas sau CEE Private Equity, care de cele mai multe ori au acţionat în calitate de cumpărători mai degrabă decât vânzători, cu doar câteva excepţii notabile de exituri care au avut loc anul trecut.
    „Ca semn al maturizării pieţei, este îmbucurător faptul că, mai nou, apar şi fonduri de investiţii locale, fondate de antreprenori români şi/sau foşti bancheri.”
    Totuşi, trebuie menţionat că, istoric vorbind, au existat fonduri importante care au activat şi încă mai activează pe piaţa locală, cum ar fi Axxess Capital, Advent, Enterprise Investors sau Oresa Ventures, care şi-au început activitatea încă din anii ’90. În ultima perioadă au venit însă şi nume gigant precum Blackstone sau Morgan Stanley. „Prezenţa lor dă un semnal excelent, înseamnă că piaţa locală este capabilă să genereze câteva tranzacţii reprezentative pentru aceste fonduri, că numele mari şi-au făcut verificările privind atractivitatea, dar şi stabilitatea pieţei şi că îndeplinim toate criteriile pentru ca asemenea fonduri importante să activeze pe plan local. Mai mult, sperăm că aceste nume vor atrage după ele altele cu greutate similară”, adaugă Ştefan Damian.

    Vine mega-tranzacţia?
    Anul 2020 este aşteptat a aduce pe piaţa locală cel puţin o tranzacţie de peste 1 mld. euro, prima de asemenea amploare după 2008. De altfel, istoric, România a avut doar trei mutări de acest calibru şi toate au avut la cumpărare investitori strategici.

    În acest an se negociază două tranzacţii gigant, ambele în energie: este vorba de vânzarea operaţiunilor CEZ şi cele ale Enel în România. Din datele Business Magazin, în ambele negocieri sunt implicate şi fonduri de investiţii, respectiv grupul australian Macquarie şi DWS – fondul de investiţii al Deutsche Bank. Ambele sunt interesate de preluarea celor două.
    „Ne aşteptam că în 2019 să fie cel puţin o megatranzacţie în România, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare sperăm şi contăm că în 2020 să avem una sau chiar mai multe. Ne gândim aici la tranzacţii de M&A în sectorul energetic care se pot ridica la peste 1 miliard de euro fiecare, respectiv grupul ceh CEZ şi cel italian Enel, care au anunţat anul trecut procese pentru vânzarea de active”, spune Ileana Glodeanu, partener al casei de avocatură WolfTheiss. Alte sectoare care ar putea genera tranzacţii de top în acest an sunt producţia, agricultura şi telecomunicaţiile, unde există câteva companii mari scoase la vânzare, adaugă ea.
    „La acestea se adaugă şi tranzacţia din sectorul farmaceutic cu Regina Maria, care s-ar ridica la cel puţin 300 de milioane euro în cazul în care s-ar încheia. De asemenea, vedem câteva bănci la vânzare (în acest moment cea mai mare fiind GarantiBank) sau portofolii ale acestora.”
    În ceea ce priveşte reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, proprietarul businessului, fondul de investiţii Mid Europa Partners, a anunţat recent că nu are intenţia să mai vândă, deşi a negociat cedarea businessului.
    „Realmente, nu am avut în vedere ieşirea de la Regina Maria înainte de 2019, când am primit mai multe solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii. Regina Maria are o poveste de expansiune excelentă şi o rată de creştere extraordinară, anticipând o maturitate a investiţiei care a generat un interes neaşteptat din partea potenţialilor investitori. Cu toate acestea, împreună cu echipa de management a companiei, am decis să consolidăm poziţia (…), să continuăm să construim valoare şi să păstrăm compania în portofoliu (…)“, spune Matthew Strassberg, co-managing partner la Mid Europa Partners. În România fondul a venit iniţial în anii 2000, iar mai apoi a devenit activ în urmă cu circa cinci ani, când a preluat operatorul de servicii medicale private Regina Maria într-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Apoi, la final de 2016, investitorul financiar anunţa o altă preluare, pe cea a retailerului Profi în schimbul sumei de 533 mil. euro. Cea mai recentă mutare este preluarea operatorului de curierat Urgent Cargus pentru circa 120 mil. euro, conform datelor din piaţă. Fondul caută astfel ţinte mari, fiind dispus să plătească peste 100 mil. euro per tranzacţie. „Am investit peste 1,5 mld. euro în România (sumele plătite la achiziţii, dar şi investiţiile ulterioare – n.red.) şi continuăm. În următorii cinci ani menţinem sau accelerăm frecvenţa investiţiilor.“ Executivul afirmă că nu are în plan să vândă nicio companie din portofoliu.


    Împreună la bine şi la greu
    Tot pe achiziţii pariază şi fondul de investiţii Abris Capital, care a revenit la cumpărare încă de anul trecut. În 2019, fondul a făcut două mutări, şi anume a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul firmei IT GTS – Global Technical Group şi firma Dentotal Group. Acestea s-au adăugat celorlalte două firme din portofoliu – producătorul de hârtie Pehart Tec şi grupul Green Group.

    „Abris Capital are în permanenţă în analiză 2-3 companii, care pot fi în diverse stadii ale tranzacţiei“, spune Adrian Stănculescu, partener în cadrul Abris Capital şi lider al biroului din România.
    Abris investeşte pe termen lung, mai exact ciclul investiţional are o durată de viaţă de zece ani, timp în care fondul îşi propune să dubleze sau să tripleze valoarea unei companii. „Nu ne schimbăm strategia de business în funcţie de contextul local. Nu ne retragem de pe piaţă, rămânem cu companiile în care intrăm şi în perioadele bune, şi în cele mai puţin bune; în orice sistem economic există perioade ascendente şi descendente.“
    Un alt exemplu în acest sens este cel al Enterprise Investors, unul dintre cele mai vechi nume care au pariat pe România la începutul anilor ’90. Mai mult, fondul a rămas activ până astăzi.
    „România a fost prima ţară în afara Poloniei în care am investit. Era anul 1999. Am făcut parte dintr-un consorţiu de investitori financiari care a achiziţionat un pachet minoritar în Mobil Rom (acum Orange), pachet pe care l-am vândut către France Telecom în 2005. Am considerat că România era o oportunitate excelentă pentru investiţii importante, iar timpul a dovedit că am avut dreptate“, spune Şerban Roman, vice-president al Enterprise Investors.
    Iar planurile lui, ca ale celor mai mult investitori financiari, nu se opresc aici. Pariul este pe România.