BusinessMagazin

Tag: investitii

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    9,1%
    cu atât au scăzut investiţiile realizate în economia naţională în T2 şi în S1 faţă de aceleaşi perioade din 2013

    650 mil. lei
    pierderile ANAF din cauza firmelor care au intrat în insolvenţă în S1, interval în care au fost deschise 12.453 de insolvenţe noi, în scădere cu cca 10% faţă de S1 2013

    16,95%
    indicatorul de solvabilitate la nivelul sistemului bancar la finele lunii iunie, mult peste nivelul minim de 10% cerut de BNR

    3,7%
    cu atât a crescut costul orar al forţei de muncă, în serie ajustată după numărul zilelor lucrătoare, în T2 faţă de T1, iar faţă de T2 2013 creşterea a fost de 4,99%

    163.008,5 mil. lei
    valoarea PIB ajustat sezonier estimat pentru T2, în scădere în termeni reali cu 1% faţă de T1 şi în creştere cu 1,5% faţă de T2 2013

    1%
    creşterea comerţului cu amănuntul din UE în iulie 2014 faţă de iulie 2013, deşi faţă de iunie 2014 a scăzut cu 0,4%; cele mai puternice creşteri faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut au fost înregistrate în Luxemburg (14,1%), Bulgaria (9,2%) şi România (6,3%)

  • Investiţiile în economie au scăzut şi în trimestrul al doilea cu 9,1%

    Investiţiile concretizate în lucrări de construcţii noi, în semestrul I, au însumat 11,19 miliarde de lei, reprezentând 44,4% din total, faţă de 44% în primul semestru din 2013.

    Totodată, investiţiile în utilaje şi mijloace de transport au însumat 11,15 miliarde de lei, reprezentând 44,3% din total, faţă de 47,7% în semestrul unu 2013.

    În trimestrul II din 2014, comparativ cu trimestrul II al anului trecut, investiţiile nete realizate în economia naţională au scăzut cu 9,1%, diminuare înregistrată la utilaje (inclusiv mijloace de transport) şi lucrări de construcţii noi, cu 16,1%, respectiv cu 7,5%. La alte cheltuieli s-a înregistrat o creştere cu 20,8%.

    Comparativ cu trimestrul II 2013, în trimestrul II din acest an se constată o creştere a ponderii investiţiilor nete în alte cheltuieli, cu 2,9 puncte procentuale, şi în lucrări de construcţii noi, cu 0,6 puncte procentuale. Ponderea investiţiilor nete în utilaje (inclusiv mijloace de transport) a scăzut cu 3,5 puncte procentuale.

  • Lidl deschide un nou magazin la Craiova

    Noua unitate este situată pe Calea Bucureşti nr.115, are o suprafaţă de vânzare de aproximativ 1.200 metri pătraţi şi a creat 30 de noi locuri de muncă la nivel local.

    De la începutul anului, Lidl a deschis zece magazine noi, în Eforie Nord, Târgu Neamţ, Iaşi, Arad, Bucureşti, Popeşti Leordeni, Craiova şi Timişoara, a schimbat locaţia unui magazin din Târgu Mureş şi a închis o unitate din Drobeta Turnu Severin. Compania a anunţat pentru acest an 15 deschideri.

    Lidl a intrat pe piaţa locală în 2010, când a preluat de la grupul Tengelmann cele aproximativ 100 de magazine de discount Plus.

    Potrivit unui raport al Consiliul Concurenţei, Lidl se situează pe locul trei într-un top al marilor retaileri, după vânzările din 2012, fiind depăşit de Kaufland şi Carrefour.

    Lidl are în prezent aproximativ 3.800 de angajaţi în reţeaua de magazine, centrele regionale de distribuţie şi în sediul central.

    Compania este parte a grupului german Lidl & Schwartz, care mai operează pe plan local reţeaua de hipermarketuri Kaufland.

  • Departe de cimitirele pieţelor financiare

    Dacă pornim de la premisa asta, că avem de-a face cu pasul doi în educaţia investitorului şi nu cu lecţii pentru cunoscători, textele sunt mai uşor de asimilat. Asta e şi maniera în care sunt promovate cărţile în România, de către managerii de fonduri de investiţii, într-un demers de elevare a pieţei, cu format digerabil. Scopul: stimularea investiţiilor din zona persoanelor fizice.

    Titlul sună macabru, ştiu, dar are legătură directă cu principalul contraargument pe care l-am gândit când am văzut ce au de spus cei trei cunoscători ai pieţei în privinţa investiţiilor.

    Cimitirele pieţei sunt pline de oameni care au încercat acelaşi lucru precum cei de succes, dar au eşuat, scria la un moment dat Nassim Nicholas Taleb, citat aproximativ aici, referindu-se la faptul că în spatele mâinii de oameni care au reuşit să facă istorie în piaţă, eroii cântaţi, se găsesc cimitire pline de cei care au încercat exact acelaşi lucru şi care au eşuat, pentru că nu au găsit conjunctura potrivită sau detaliul salvator. Eroii necântaţi. Minighidurile sunt, ca abordare, departe de cimitirele pieţei, pentru că sunt scrise în aşa fel încât ai impresia că oricine poate face bani în piaţă. Or, lucrurile nu stau chiar aşa.

    În esenţă, noţiunile centrale prezentate în cele trei cărţi sunt: descoperirea sau pionieratul, diversificarea portofoliului şi abordarea pe termen lung.

    Mobius, care în prezent conduce Franklin Templeton, firma care administrează printre altele şi Fondul Proprietatea, pledează pentru investiţiile pe pieţele emergente sau chiar şi cele de frontieră, aşa cum este România, ca zone care aproape că garantează creşterea puternică şi randamente solide, dacă sunt navigate cum trebuie. Riscurile, evident, sunt pe măsură. Aici vine partea de descoperire, în care investitorul trebuie să fie un pionier curajos şi să caute informaţii şi oportunităţi acolo unde piaţa nu este complet pregătită încă.

    Activele, spune Darst pe de altă parte, se protejează prin coerenţă şi o perspectivă de termen lung. Pe parcursul cărţii cititorul este sfătuit de “Unchiul Frank”, figură similară lui Ilie Moromete al nostru, care distilează cifrele şi informaţiile pentru a exprima esenţa ideilor autorului. Astfel, investitorul înţelept reuşeşte să îşi protejeze activele printr-o combinaţie coerentă de strategie şi tactici, iar exemplele, sub forma anecdotelor, sunt zeci.

    La final, în ordinea de lectură pe care am ales-o eu cel puţin, vine Fisher, care explică “greşelile investiţionale pe care le face toată lumea” şi cum ar trebui să fie evitate aceste greşeli. Cartea este pentru americani, având în vedere exemplele folosite, dar poate fi extrapolată, păstrând proporţiile. L-am lăsat la final pe Fisher pentru că, de obicei, sunt sceptic în legătură cu abordările de tipul “adevărul despre”, iar autorul exact asta face: ia în 17 capitole principalele mituri ale pieţei, cum că obligaţiunile sunt mai sigure decât acţiunile, de exemplu, sau că datoria suverană a SUA este ceva rău, şi le demontează cu argumente.

    Concluzia este că schimbarea e inevitabilă, cu atât mai mult pe pieţele de capital, iar investitorul înţelept este tot timpul atent la imaginea de ansamblu dar nu scapă din vedere operaţiunile de zi cu zi. Ca atare, atunci când schimbarea îşi face apariţia, acelaşi investitor înţelept ar trebui să fie suficient de bine poziţionat pentru a profita cum trebuie de volatilitate. Odată ce a înţeles această idee, cititorul ar trebui să fie bine echipat cu principiile generale pentru succes în investiţii, cel puţin în teorie.

    Mark Mobius – “Minighid de pieţe emergente. Cum să faci bani pe pieţele cu cea mai rapidă dezvoltare din lume”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

    David M. Darst – “Minighid de protejare a activelor. Cum fac bogaţii să rămână prosperi indiferent de evoluţia pieţelor financiare”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

    Kenneth L. Fisher – “Minighid de mituri ale pieţei. Cum să obţii profit evitând să faci greşelile investiţionale pe care le face toată lumea”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

     

  • 15 milioane de euro investite în terminalul de cereale Canopus Star din Portul Constanţa

    Cargill şi Transport Trade Services (TTS) au finalizat proiectul de investiţii de 15 milioane de euro în terminalul pentru cereale Canopus Star din Portul Constanţa. Investiţia, lansată în iulie 2013, creşte capacitatea operaţională a terminalului pentru cereale de la 50.000 de tone la 110.000 tone.

    Parteneriatul dintre Cargill şi TTS a fost iniţiat în 2008. Investiţia de 15 milioane de euro transformă terminalul într-o structură operaţională de înaltă performanţă, poziţionându-l drept un punct de reper în ceea ce priveşte operarea cerealelor în Portul Constanţa.

    Vasile Varvaroi, director general al Cargill în România, a indicat că „dublarea capacităţii de depozitare a terminalului de cereale Canopus permite o întărire a poziţiei strategice a României în comerţul internaţional cu cereale. Totodată, funcţionarea acestui terminal sporeşte capacitatea de depozitare a recoltei”.

    Finalizarea investiţiei comune Cargill şi TTS în Canopus Star asigură noi parametri de operare pentru un circuit flexibil al intrărilor şi ieşirilor din depozit. Toate etapele necesare livrării finale a produselor agricole destinate exportului sunt parcurse cu precizie.

    Mircea Mihăilescu, preşedintele grupului TTS, a declarat: „Proiectul de investiţii de la Constanţa a reprezentat un obiectiv strategic pentru TTS, asigurând o fluiditate sporită proceselor susţinute de capacităţile noastre logistice”.

    Cargill furnizează produse alimentare, produse financiare şi industriale şi servicii în întreaga lume.Cargill are 143.000 de angajaţi în 67 de ţări. Compania este prezentă în România din 1996, are sediul în Bucureşti şi are, în prezent, aproximativ 600 de angajaţi în 17 locaţii din ţară. Compania activează în domeniul cerealelor, seminţelor oleaginoase şi hranei pentru animale.

    TTS este o companie de transport marfă,  activă pe piaţa transporturilor multimodale din Europa de Est. TTS a fost fondată în 1996, cu sediul la Bucureşti şi, împreună cu filialele sale, are 1280 de angajaţi, activând în următoarele domenii: transportul pe Dunăre de bunuri vrac şi pachetizate; manipularea de mărfuri în porturile dunărene în propriile terminale – Galaţi, Brăila, Olteniţa, Giurgiu, Bechet şi Turnu Severin; manipularea de mărfuri la Constanţa în propriile terminale şi cu macarale plutitoare în orice locaţie din port.

    IFC (International Finance Corporation), membru al grupului Banca Mondială, are 10% din acţiunile companiei cu o cotă de 10%, asigurând capital grupului pentru a îşi continua extinderea operaţiunilor intermodale în regiunea Dunării şi a Mării Negre.

  • Statele Unite au îmbunătăţit uşor creşterea economică din trimestrul doi, la 4,2%

    Statele Unite au înregistrat în trimestrul al doilea o creştere economică de 4,2%, cu 0,2 puncte procentuale peste estimarea iniţială de 4%, după ce investiţiile companiilor în clădiri şi echipamente au fost revizuite în urcare, potrivit datelor Departamentului pentru Comerţ.

    Analiştii intervievaţi de MarketWatch anticipau că creşterea PIB va fi revizuită uşor în scădere, dar investiţiile companiilor şi exporturile au fost peste aşteptări.

    Astfel, investiţiile companiilor în structuri precum clădirile de birouri au crescut cu 9,4%, în loc de 5,3%, iar cheltuielile pentru echipamente au avansat cu 10,7%, în loc de 7%.

    Avansul exporturilor a fost îmbunătăţit de la 9,5% la 10,1%, în timp ce creşterea importurilor a fost mai mică decât estimările iniţiale, de 11%, în loc de 11,7%.

    Cheltuielile de consum, principalul motor al economiei americane, au crescut cu 2,5% şi au confirmat previziunea iniţială.

  • Roche cumpără compania americană InterMune pentru 8,3 miliarde de dolari

    Roche a anunţat că va plăti 74 de dolari pentru o acţiune InterMune, o companie cu 450 de angajaţi, cu sediu la Brisbane, California.

    Preţul este cu 38% peste cotaţia de închidere a acţiunilor InterMune de vineri şi cu 63% mai mare decât cel la care se tranzacţionau în urmă cu două săptămâni, când au fost vehiculate primele informaţii despre o posibilă vănzare către Roche, relatează Bloomberg.

    Cele două companii estimează că acordul va fi perfectat înainte de sfârşitul anului. Acţionarii InterMune vor primi atât numerar, cât şi titluri Roche, a declarat compania elveţiană.

    În urma tranzacţiei, Roche îşi va extinde paleta de produse cu un nou medicament, pirfenidona, folosit pentru tratarea fibrozei pulmonare idiopatice, o boală fatală ce se manifestă prin îngroşarea ţesuturilor pulmonare. Speranţa de viaţă a pacienţilor diagnosticaţi cu fibroză pulmonară idiopatică este doi-cinci ani. Cauza bolii nu a fost încă detectată.

    “Acordul va permite creşterea şi consolidarea, la nivel global, al portofoliului Roche pentru tratarea afecţiunilor pulmonare. Estimăm lansarea pirfenidonei in Statele Unite ale Americii în 2014”, a declarat directorul executiv al Roche, Severin Schwan.

    Aceasta este cea mai mare achiziţie a companiei elveţiene de după 2009, când a cumpărat 44% din acţiunile Genentech pentru aproximativ 46,8 miliarde de dolari.

    În iulie, Schwan a reiterat că Roche intenţionează să-şi extindă portofoliul de medicamente şi servicii de diagnostic prin achiziţia a mai multor produse şi tehnologii. Pentru primul semestru, compania a raportat lichidităţi suplimentare de aproximativ 8,6 miliarde de dolari.

  • Opinie Alex Vlăduţoiu, managing director Alfred Net: Securitate: pentru alţii un trend, pentru noi un moft?

    ALEX VLĂDUŢOIU este managing director la Alfred Net

    Indiferent de domeniu sau de industrie, tendinţa pe care o avem este de a ne compara cu cineva sau cu ceva. Uităm însă adesea un aspect foarte important: să ne uităm în propria ogradă, să ne recunoaştem propriile greşeli şi apoi să le eliminăm, în aşa fel încât să putem face performanţă. Dacă încercăm să restrângem domeniile şi discutăm despre securitate, în speţă spectrul sistemelor de securitate, pot spune că nivelul de dezvoltare al pieţei de profil în România diferă în funcţie de cum îl priveşti.

    Dacă ne uităm la cifre, piaţa sistemelor de securitate din România s-a dublat în ultimii şapte ani şi a ajuns la puţin peste 1 miliard euro. Se poate spune că stăm bine, dar aceste investiţii sunt oare direct proporţionale cu gradul de protecţie pe care ar trebui să îl ofere?

    Cu părere de rău constat că piaţa sistemelor de securitate în România, din punctul de vedere al tehnologiei, este încă departe de restul Europei. Din păcate, în România, cu unele excepţii, investiţiile în tehnologiile de securitate se fac pentru că „dă bine“. Puţini sunt conştienţi că o astfel de investiţie se face în urma unui proces complex de factori, începând de la analiza de risc, definirea cerinţelor şi a procedurilor operaţionale, urmând apoi proiectarea sistemelor de securitate ce vor fi puse în aplicare cu ajutorul tehnologiilor. Trebuie să se înţeleagă faptul că sistemele de securitate sunt doar o unealtă menită să pună la dispoziţia utilizatorului funcţionalităţile necesare şi să îi uşureze şi eficientizeze acestuia procedura de lucru. Sistemele de securitate nu dau oamenii afară, ci sunt complementare.

    Putem identifica mai mulţi factori ce conduc către un grad scăzut de securitate, mai ales în urma unor investiţii făcute în acest sens. Un factor major îl reprezintă lipsa poziţiei de manager de securitate în instituţii, fie acestea publice sau private. Prin prisma rolului său bine conştientizat de către conducerea instituţiei respective, managerul de securitate va fi capabil să efectueze analize de risc, să definească necesităţile din punct de vedere al securităţii şi siguranţei, să definească procedurile operaţionale şi, în baza acestora, să determine nevoile tehnologiilor în care ar trebui să se investească.

    În lipsa unei astfel de persoane şi implicit a unui departament de securitate, este aproape imposibil ca o entitate să fie capabilă să îşi identifice riscurile şi să îşi definească cu exactitate necesităţile. Însă dacă nevoia de protecţie, securitate şi siguranţă este conştientizată, una din soluţii ar fi contractarea serviciilor de consultanţă în domeniu. Rolul consultantului nu îl va suplini pe cel al managerului de securitate, însă ar trebui să ajute la identificarea riscurilor prin efectuarea analizei de risc.

    Din păcate, de cele mai multe ori, nivelul de înţelegere şi cerere al clientului este dat de nivelul de cunoştinţe şi experienţă al ofertantului. Adesea clientului i se oferă o soluţie, nu neaparat în concordanţă cu necesităţile acestuia şi, mai mult chiar, bazată pe o tehnologie nu tocmai nouă, dar în perimetrul de confort al instalatorului.

    Dacă facem o paralelă cu pieţele externe, în România încă se promovează tehnologii vechi. De ani buni, pe pieţele din Europa, inclusiv sistemele de securitate au urmat trendul IP, adică implică din ce în ce mai mult IT-ul şi, fireşte, ţinând pasul cu domeniul IT, evoluează. Deşi în Europa de Vest trecerea către sisteme bazate pe IP a început de aproape zece ani, în România debutul acestui trend este destul de timid. Un exemplu, trist pentru mine, este că în urma unui proces de achiziţie publică pentru un proiect destul de important din Bucureşti s-au cerut tehnologii vechi de mai bine de zece ani. Păcat! Pe bani europeni, încă cerem tehnologii vechi, al căror preţ este mai mare comparativ cu o arhitectură bazată pe tehnologii prezente şi a căror mentenanţă necesită costuri adiţionale.

    De regulă, cu toţii fugim de investiţii. Cui îi place să dea bani? Dar întrebarea corectă ar fi: „Cui îi place să piardă bani? Câţi dintre managerii companiilor s-au întrebat cum pot să reducă pierderile provocate de infracţionalitate?“. O medie anuală a pierderilor cauzate de furturi la o companie publică de infrastructură din România depăşeşte zece milioane de euro – conform directorulului general al instituţiei publice. Tot dumnealui a cerut ajutorul americanilor şi israelienilor în această problemă, iar aceştia au intenţii serioase să „ajute“ România cu serviciile celor mai bune firme de securitate. Cu alte cuvinte, din prisma dumnealui, România nu are experţi în domeniu şi nici că nu are nevoie de ei, dacă îi are cumva.

    Ar trebui pus accent pe implementarea poziţiei de manager de securitate şi implicit pe înfiinţarea unui departament de profil în cadrul instituţiilor. Ar trebui să ne intereseze mai mult analiza de risc, pentru că doar în urma ei se pot identifica necesităţile şi se pot defini soluţiile, implicit se pot implementa sisteme inteligente de securitate şi telecomunicaţii. Trebuie să se înţeleagă faptul că aceste tehnologii sunt IT-based şi evoluează constant. De aceea sunt de părere că securitatea şi IT-ul trebuie să facă o echipă bună. Faceţi apel la un consultant sau expert, pentru că fiecare are rolul său, nimeni nu trebuie să le ştie pe toate, dar munca în echipă va duce la rezultate pozitive! Învăţaţi să evaluaţi potenţialul contractorului, pentru că nu tot ce străluceşte este aur.

  • Cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari

    Omul de afaceri Dinu Patriciu a murit în această dimineaţă. Dinu Patriciu avea 64 de ani şi suferea de o boală hepatică progresivă şi a fost supus, în 2012, unui transplant de ficat. Omul de afaceri a murit la Londra, unde se mutase la începutul acestui an.

    Citiţi în continuare cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari, poveste publicată de Business Magazin în 2009.

    Dinu Patriciu, singurul roman ramas in clasamentul Forbes al celor mai bogati oameni din lume, spune ca a investit deja primul miliard de dolari in afaceri personale. Dar mai are planuri si pentru Rompetrol, de unde a decis sa nu plece cat va mai fi actionar.

    Mai multe lucruri par schimbate la Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol si declarat de realizatorii topului american Forbes cel mai bogat om din Romania. In primul rand, este mult mai deschis la discutii – tendinta care a inceput sa se observe inca de cand omul de afaceri a vandut 75% din Rompetrol kazahilor de la KazMunaiGaz. In al doilea rand, vorbeste mai mult despre macroeconomie decat despre business, lucru de asemenea schimbat in ultimii ani. In al treilea rand, businessul despre care vorbeste omul de afaceri nu se mai cheama doar Rompetrol, ci se mai refera la inca alte patru afaceri in care a investit, dar in care nu s-a implicat executiv – comportament tipic unui fond de investitii.
     
    Ce nu s-a schimbat la Dinu Patriciu este faptul ca a ramas la fel de secretos ca intotdeauna. Declara ca pentru cele patru afaceri personale a cheltuit pana acum un miliard de dolari (aproximativ 700 milioane de euro), adica cea mai mare parte din cele 1,6 miliarde de dolari (respectiv 1,1 miliarde de euro) pe care le-a luat de la KazMunaiGaz atunci cand a vandut 75% din Rompetrol. 
     
    Se abtine insa de la a da detalii despre toate cele patru afaceri. Vorbeste deschis doar despre Adevarul Holding – trustul de presa ajuns acum la 1.000 de angajati si afaceri estimate de 120 de milioane de dolari (100 de milioane de euro) pentru acest an – si despre investitiile imobiliare. In acestea din urma, Dinu Patriciu a investit cel mai mult in achizitia Fabian (intr-o tranzactie evaluata la 50 de milioane de euro, datoriile nete ale firmei ridicandu-se la 76,1 milioane de euro), companie implicata in 11 proiecte imobiliare si evaluata anul trecut la 138,3 milioane de euro. Cealalta investitie imobiliara importanta a lui Dinu Patriciu este proiectul Smart City, in care este partener cu Immorent, parte a grupului austriac Erste. Smart City va fi dezvoltat pe o suprafata de 150.000 de metri patrati in nordul capitalei si necesita o investitie de 300 de milioane de euro. 
     
    Despre celelalte doua afaceri, dezvoltate in domenii total diferite (energie si tehnologie), Dinu Patriciu nu da decat mici detalii, dar admite ca acestea au inghitit cea mai mare parte din miliardul de dolari investit pana acum. Afacerea din IT, careia Dinu Patriciu nu vrea sa ii spuna numele, este un producator de echipamente telecom din Germania, care “produce deja in momentul de fata, are sute de oameni angajati si sute de milioane de euro cifra de afaceri”. Dinu Patriciu spune ca a mai avut si in trecut tentative de a investi in IT, dar de aceasta data l-a convins faptul ca productia nu este doar in domeniul software, ci in principal in zona de hardware si echipamente telecom.
     
    In afacerea IT, Dinu Patriciu a investit alaturi de un partener (“Am un partener, dar eu sunt investitorul financiar si majoritar”), aceeasi strategie fiind folosita si in cazul afacerii din energie, care se concentreaza insa in zona de cercetare: “In aceasta afacere ne concentram pe energii alternative – este un proiect de cercetare international care vrea sa identifice resursele tehnologice care pot pune in valoare resurse marine”.
     
    Investitia in cercetare a fost si cea mai mare facuta de Dinu Patriciu: “Ca resurse financiare, in ordinea investitiilor, au fost energia, IT, real estate si media. Per total, am investit in toate aceste afaceri peste un miliard de dolari, iar peste jumatate dintre acestia au mers in energie si IT”.  
     
    Omul de afaceri crede ca “din oricare dintre cele patru afaceri poate iesi un nou Rompetrol”, dar spune ca nu poate estima momentan valoarea vreuneia din afacerile in care a investit: “Eu astazi nu stiu sa fac valorizarea unei afaceri. Nu mi-e rusine sa spun, dar chiar nu stiu ce multipli se folosesc astazi pentru evaluarea unei afaceri si nu stie nimeni, e o poveste”. Dinu Patriciu explica insa ca a intrat in aceste afaceri tocmai pentru ca a sesizat o oportunitate, dar si potentialul respectivelor afaceri: “Nu stiu de fapt cat fac toate afacerile in care am investit; in toate am investit intr-un context, la momentul respectiv, si le voi valoriza intr-un alt context, despre care de asemenea nu stiu cum va fi; valoarea este cea pe care considera cumparatorul ca o poate scoate din acel business sau cea data de sinergiile pe care cumparatorul crede ca le face prin integrarea acelei afaceri”.
     
    Dinu Patriciu a cumparat insa si una dintre companiile scoase la vanzare de Rompetrol – Eurojet, compania de transport aerian, pentru care a platit un milion de dolari. Dinu Patriciu spune ca acesta este un activ foarte mic, imposibil de comparat cu restul grupului. Pe de alta parte, in afara de Eurojet, Rompetrol “nu prea mai are ce externaliza, afacerile sunt integrate”, dupa cum spune Dinu Patriciu. Declaratia omului de afaceri este putin surprinzatoare, in contextul in care directorul de active noncore al grupului, Titov Buzescu, declara in luna decembrie pentru BUSINESS Magazin ca Rompetrol va vinde toate activele noncore. Decizia de pastrare a acestor active este atat un semn al unor viitoare contracte interesante pentru grup, dar si al faptului ca este greu de gasit cumparatori in aceasta perioada.

    Eric Kish: “Misiunea mea este sa restructurez aceasta divizie care poate ajunge la afaceri de 1 miliard de dolari”

     

  • Dependenţa de investiţii străine. Cât de bun va fi anul 2014 pentru contul curent

    AU URCAT SPECTACULOS PÂNĂ LA UN MAXIM DE 9,5 MILIARDE DE EURO ÎN 2008. ŞI, LA FEL DE SPECTACULOS,  S-AU PRĂBUşIT ÎN ANII DE CRIZĂ LA VALORI DE PÂNĂ LA CINCI ORI MAI MICI. Iar revenirea fluxurilor de bani care ar trebui să stimuleze creşterea economică este destul de lentă. Pentru perioada următoare, analiştii anticipează un val ascendent de investiţii, dar susţin că nu vom vedea prea curând intrări foarte consistente de capitaluri străine, ca înainte de izbucnirea crizei economice mondiale.

    Sumele aduse de investitorii străini în România au fluctuat de-a lungul timpului, de cele mai multe ori fiind în pas cu trendul economiei. Până la izbucnirea crizei financiare şi economice mondiale, investiţiile străine directe (ISD) au crescut în salturi, cele mai consistente fluxuri fiind înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică.

    Apoi, în 2009-2010, în timp ce economia se afunda în recesiune, au urmat căderi ale ISD-urilor, nivelul oscilând în jurul a 2 mld. euro, aproape de valoarea din 1998. Economia a revenit pe creştere în 2011, însă investitorii străini nu s-au grăbit să vină în România. 2012 a fost anul în care investiţiile străine directe nete au revenit pe creştere, urcând, surprinzător, pentru prima dată de la debutul crizei. Saltul a fost de 18,7%, la 2,14 mld. Iar anul trecut ISD-urile au ajuns la 2,7 mld. de euro, depăşind cu aproape 27% nivelul din 2012.

    IN PRIMUL SEMESTRU DIN 2014 INVESTIţIILE STRĂINE AU FOST DE DOAR 1,2 MLD. DE EURO, în scădere cu 10,3% faţă de nivelul din aceeaşi perioadă de anul trecut. Investiţiile străine au reuşit totuşi să finanţeze integral deficitul de cont curent, care a ajuns la sfârşitul lunii iunie la 878 mil. euro. Volumul ISD-urilor reflectă atractivitatea mediului de afaceri autohton, dar şi percepţia investitorilor străini, care analizează toţi indicatorii, dar se uită în mod special la evoluţia economiei. Industria a fost campioana atragerii de investiţii străine, dacă analizăm structura acestora în ultimii ani din punctul de vedere al orientării pe ramuri economice.

    Dacă în schimb ne uităm la naţionalitatea investitorilor, olandezii, austriecii şi germanii au adus în perioada 2008-2012 în România aproximativ jumătate din investiţiile străine directe, menţinându-se în fiecare an pe podium, potrivit datelor BNR. Franţa s-a poziţionat pe locul al patrulea după procentul deţinut în soldul investiţiilor străine, ierarhia primelor patru clasate fiind neschimbată din anul 2009. Olanda avea în 2012 o pondere de 22,4% din soldul ISD, Austria 18,5%, Germania 11% şi Franţa 8,9%. Germania şi Franţa sunt pe podium şi în topul principalelor ţări partenere la export. Cumulat, ţările din top 10 au avut în perioada 2008-2012 o pondere de peste 80% în soldul total al investiţiilor străine. Creşterea soldului investiţiilor din cele 10 ţări în ultimii cinci ani a fost de 7 mld. euro. La finele anului 2012 soldul investiţiilor străine directe a ajuns la 59,1 mld. euro (cu 10 mld. euro peste 2008), din care 39,3 mld. euro au fost participaţii la capital, inclusiv profitul reinvestit, şi 19,9 mld. euro au fost credit net primit de la investitorii străini.

    În anii de criză scăderea investiţiilor străine a avut loc în contextul în care corporaţiile au adoptat o atitudine mult mai conservatoare în ceea ce priveşte creşterea prin achiziţii, focalizându-se într-o măsură mai mare pe prezervarea sau reducerea activităţilor pe care le au deja la nivel internaţional şi utilizarea excesului de lichidităţi în scopul scăderii gradului de îndatorare. În acest context, fluxurile limitate de capital au devenit extrem de selective în ce priveşte destinaţiile lor, situaţie care nu a avantajat România, mai ales din cauza unei infrastructuri subdezvoltate şi a unei forţe de muncă cu o calificare adecvată în scădere, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.

    Investiţiile productive din vestul ţării se lovesc deja de lipsa personalului disponibil, în timp ce investiţiile în estul ţării nu se fac din lipsă de variante de a traversa munţii, ceea ce ne face să asistăm mai degrabă la investiţii în zona serviciilor de IT şi telecomunicaţii, care nu au nevoie de foarte mult capital şi care nu sunt influenţate de lipsa infrastructurii rutiere. ”Din păcate, continuarea situaţiei actuale va duce la creşterea disparităţilor de dezvoltare între regiunile României în condiţiile în care ISD nu vor înregistra creşteri spectaculoase în anii următori. Merită subliniat faptul că, pe lângă lipsa de infrastructură, lipsa unei forţe de muncă cu o calificare adecvată superioară, dar şi medie, reprezintă un impediment în creştere în calea ISD„, susţine economistul-şef al BCR.

    Şi până acum distribuţia investiţiilor străine directe a fost inegală din punct de vedere geografic. În anul 2012, cea mai mare parte a banilor străinilor, adică 61%, a fost direcţionată către Bucureşti/Ilfov, valoarea ISD-urilor ajungând la aproape 36 mld. euro. Pe poziţia secundă s-a plasat zona Centru a ţării, cu 7,8% din totalul ISD (4,6 mld. euro), urmată îndeaproape de regiunea Vest.

    Cert este că nivelul ridicat la care au ajuns investiţiile în 2008 a fost ”excepţional„, după cum spune analistul economic Aurelian Dochia. El nu crede, însă, că se va repeta această situaţie. ”Încet-încet cred că investiţiile vor reuşi să revină la un nivel care pe termen mediu şi lung este de echilibru, de 3-4 mld. de euro anual. România este atractivă din punctul de vedere al costurilor cu forţa de muncă, dar infrastructura ridică probleme mari. Dacă nu există autostrăzi şi dacă obţinerea unor autorizaţii durează foarte mult, investitorii se gândesc de două ori şi pot să se şi răzgândească„, susţine Dochia.

    Scăderea investiţiilor străine directe în perioada de criză a fost generată atât de factori interni, de deteriorarea perspectivelor economice, cât şi de factori externi precum criza din zona euro. Structural, s-a observat o mutare a investiţiilor străine din domenii precum construcţiile şi tranzacţiile imobiliare în sectorul industrial şi cel energetic, spune Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Ţiriac Bank.