Daca administratia Obama are o strategie pentru revitalizarea
productiei interne, Douglas Bartlett ar vrea sa o stie si el.
Sufocat de competitia din exterior, Bartlett a inchis recent
fabrica de placi electronice pe care tatal sau o infiintase cu 57
de ani in urma si i-a dat afara pe cei 87 de angajati ramasi. A
scos la licitatie utilajele si in curand va darama si cladirea
propriu-zisa din Cary, Illinois. “Nu-mi mai permit sa platesc
impozitele pe proprietate”, spune trist Bartlett, “asa ca voi
darama cladirea si o sa pastrez pamantul, pe care sper sa il pot
vinde dupa incheierea recesiunii, cand sper ca pretul terenurilor
sa creasca din nou”.
Chiar si unii dintre cei ce conduc companii care au schimbat deja
macazul, mutand productia in strainatate, incep sa traga semnale de
alarma. “Trebuie sa acordam o atentie serioasa productiei si
exporturilor. Este un imperativ national”, spunea Jeffrey R.
Immelt, presedinte si director executiv al General Electric,
intr-un discurs din luna iunie, in timp ce recunostea ca GE a fost
avantajat de operatiunile sale din afara SUA. Presedintele Obama,
acceptand aceasta viziune, a spus ca “lupta pentru productia din
America este lupta pentru viitorul Americii”.
Dar SUA sunt depasite de toate statele industrializate – cu
exceptia Frantei – in ce priveste ponderea productiei in totalul
activitatii economice – 13,9%, potrivit unui raport al Bancii
Mondiale, in scadere cu 4% in ultimul deceniu. Recesiunea inceputa
in urma cu 19 luni a contribuit decisiv la acest declin. Productia
industriala a scazut cu 17,3%, cea mai drastica scadere din timpul
unei recesiuni dupa criza din anii ’30. Pana acum, totusi,
administratia Obama nu a venit cu un plan formal care sa combata
declinul. In loc de aceasta a venit cu initiative ad-hoc – salvarea
General Motors si a Chrysler, spre exemplu – si cu planul de
stimulare a energiei verzi, prin sprijinirea producerii de
componente ca turbinele eoliene si panourile solare.
“Vrem sa fim siguri ca dezvoltam o baza de productie pentru energia
regenerabila”, spune Matthew Rogers, consilier principal la
Departamentul Energiei, explicand ca aceasta se realizeaza partial
prin impulsionarea acordarii de garantii de credite, “care erau
zero in mandatele presedintelui Bush”. Dr. Xunming Deng, fizician
si presedinte al Xunlight Corporation, se considera un beneficiar a
ceea ce el descrie drept garantiile de credit mai flexibile
acordate de administratia Obama. Fabrica lui din Toledo, Ohio, cu
100 de angajati, face primii pasi pentru producerea de panouri
solare, iar Deng planuieste deja sa extinda de patru ori
dimensiunile uzinei. A solicitat la Departamentul Energiei o
garantie de imprumut in valoare de 120 de milioane de dolari. Daca
o va primi, nu va mai trebui sa achite comisioanele impovaratoare
la care era obligat inainte de instalarea administratiei Obama.
“Daca scap de acele comisioane, garantia de imprumut devine foarte
atractiva si imi va fi de mare ajutor”, spune Deng.
“Nu putem creste prea repede fara ea.” Dincolo de energie,
abordarea administratiei de la Casa Alba are in vedere elementele
unei politici de productie – ceea ce Lawrence H. Summers,
directorul Consiliului Economic National, a descris drept “o serie
de masuri de sprijinire a productiei”. Salvarea sectorului auto, cu
toate improvizatiile care au insotit-o, a dat semnalul ca
administratia probabil va face la fel cu orice alt mare producator
pe care il considera prea mare (sau prea important) ca sa il lase
sa cada si ca va sustine si tranzitia furnizorilor acestor giganti
cazuti catre alte industrii.
