”Nu există nicio statistică din care să reiasă că au scăzut salariile a 2 milioane de români. Este o cifră aberantă”, a spus Olguţa Vasilescu.
„Dacă dau la o parte din această moţiune invectivele şi ciferele nereale, nu mai rămâne nimic”, a spus ministrul Muncii, precizând că s-ar fi aşteptat ca PNL să vină cu soluţii.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
”Nu există nicio statistică din care să reiasă că au scăzut salariile a 2 milioane de români. Este o cifră aberantă”, a spus Olguţa Vasilescu.
„Dacă dau la o parte din această moţiune invectivele şi ciferele nereale, nu mai rămâne nimic”, a spus ministrul Muncii, precizând că s-ar fi aşteptat ca PNL să vină cu soluţii.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Media generală de 7% a creşterii economice raportate oficial pentru anul 2017 este rezultanta unor plusuri şi minusuri în evoluţia diverselor sectoare de activitate, consumul fiind de departe principalul accelerator, iar construcţiile şi comerţul exterior – principalii factori de frânare.
Raportarea tip „semnal” publicată recent de Institutul Naţional de Statistică (INS) nu arată care au fost contribuţiile pe domenii de activitate la evoluţia economiei, dar seriile de date anuale pe ramuri, raportate în februarie, relevă câteva coordonate. Concret, potrivit INS, afacerile din transporturi au crescut în 2017 cu 15,7% faţă de 2016, iar vânzările din comerţul cu amănuntul au avansat cu 10,7%, ambele fiind impulsionate de apetitul pentru consum al populaţiei, dar şi al firmelor.
În detaliu, statisticile mai arată că şi subramurile adiacente transporturilor şi comerţului au crescut spectaculos, de exemplu înmatriculările auto au avansat cu 67,4%, comercializarea motocicletelor cu 50,6%, service-urile auto cu 22,9%, comercializarea carburanţilor cu 12,4%, comercializarea autovehiculelor cu 10,4% şi livrările de piese de schimb cu 7,3%. Iar în cazul comerţului cu amănuntul, am avut plusuri de 24,8% la livrările online, 13,2% la vânzările de produse nealimentare şi 6,8% la vânzările de alimente.
Ca factori de frânare, cel mai mult au contat construcţiile şi deficitul comercial (decalajul dintre importuri şi exporturi) numit „export net” în terminologia statisticienilor. Construcţiile – arată statistica oficială – n-au ieşit din „recesiunea” în care intraseră încă din 2015, pe fondul stagnării investiţiilor mari de infrastructură, media generală a volumului lucrărilor scăzând cu 5,4% anul trecut. În 2017, potrivit INS, construcţiile inginereşti au scăzut cu 21,3% faţă de 2016, după ce în 2016 scăzuseră cu 11,2% faţă de 2015. În schimb, construcţiile rezidenţiale au crescut în 2017 cu 69,7% faţă de 2016, lucru care arată că în timp ce românii îşi construiesc case, ca în anii buni dinaintea crizei, statul a lăsat baltă investiţiile în infrastructură.
Cât priveşte comerţul exterior, importatorii au tras mai puternic de frânghia balanţei comerciale, învingându-i pe exportatorii aflaţi la celălalt capăt. Forţa importurilor a crescut cu 12,2%, în timp ce a exporturilor a crescut cu doar 9,1%, rezultând astfel un „export net” de minus trei puncte procentuale, care a tras în jos creşterea economică. Interesant este că, în timp ce importurile au crescut pe seama apetitului pentru consumul de bunuri obişnuite al clienţilor din comerţ (fenomen care îi îngrijorează pe economişti), exporturile au crescut pe seama cererii tot mai mari de produse industriale în ţările din zona euro – una dintre veştile bune ale anului trecut.
De altfel, cea mai bună – şi mai surprinzătoare – veste a anului trecut a venit din industrie, unde producţia a consemnat un record de +8,2%, nemaiîntâlnit în ultimii 15 ani, de când se raportează sistematic acest indicator. De asemenea, potrivit INS, vânzările de mărfuri industriale au crescut cu 11,7%, iar cererea – comenzile noi – a crescut cu 12,9% în 2017 faţă de 2016.
Am avut, aşadar, creşteri cu două cifre în majoritatea domeniilor de activitate şi numai două indicatoare au dat „rateuri” – construcţiile şi exporturile. Importanţa lor arată de ce economia per ansamblu n-a crescut tot cu două cifre şi, mai ales, explică de ce investiţiile erau mai necesare ca oricând.
În anul 2017, exporturile şi importurile au crescut cu 9,1%, respectiv cu 12,2%, comparativ cu anul 2016. Exporturile au însumat 62,64 miliarde de euro, iar importurile au însumat 75,59 miliarde de euro.
În luna decembrie 2017 exporturile au fost de 4,49 miliarde de euro, importurile au fost de 6,1 miliarde de euro, rezultând un deficit de 1,61 miliarde de euro. Faţă de luna decembrie 2016, exporturile din luna decembrie 2017 au crescut cu 4,2%, iar importurile au crescut cu 10,8%.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
În luna decembrie 2017, câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 3.662 lei, cu 6,8% mai mare decât în luna noiembrie 2017.
Potrivit INS, valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale (9.239 de lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (1.481 de lei).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Avansul afacerilor din comerţul angro a fost consemnat datorită creşterii comerţului cu ridicata nespecializat (+16,5%), comerţului cu ridicata specializat al altor produse (+14,2%), comerţului cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare (+6,6%), comerţului cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului (+6%), comerţului cu ridicata al produselor agricole brute şi al animalelor vii (+5,9%) şi comerţului cu ridicata al altor maşini, echipamente şi furnituri (+4,2%).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Modelul de creştere economică adoptat până acum de China era bazat pe investiţii şi pe export, însă în ultimii ani natura consumului a fost într-o continuă schimbare. Din ce în ce mai multe sume de bani sunt investite pe plan domestic începând de la cinematografie, la turism şi la sectorul de sănătate.
Potrivit ultimelor date, consumul domestic a reprzentat 63,4% din PIB. Consumul în gospodării a înregistrat o creştere exponenţială şi a ajuns la 4,5 trilioane de dolari.
Vânzările din sectorul de retail au crescut într-un ritm constant de 10%, de la an la an.
Vânzările de Singles Day, de anul acesta, eveniment asemănător cu Black Friday din Statele Unite, au înregistrat un nivel de 25 de miliarde de dolari, aproabe dublu faţă de corespondentul Black Friday din Statele Unite, care au fost de 14 miliarde de dolari.
Statisticile arată că toţi consumatorii chinezi au o situaţie materială mai bună în ultimii ani, ceea ce a făcut trecerea de la necesităţi la alegerea produselor. Mâncarea ieftină pierde teren în timp ce mâncarea sănătoasă, în concordanţă cu trendul fitness, este din ce în ce mai căutată.
De asemenea, smartphone-urile , tabletele, echipamentele sportive, produsele personalizate pentru casă, vehiculele şi produsele de înfrumuseţare câştigă o cotă de piaţă din ce în ce mai mare.
În al doilea rând, produsele ieftine fabricate în masă îşi pierd din popularitate, iar brandurile premium câştigă teren. Chinezii favorizează brandurile străine, din cauza unei lipse de încredere în brandurile domestice, considerându-le pe aceastea mai predispuse falsificării. De asemenea, în China, brandurile străine şi scumpe sunt considerate un simbol al bunăstării şi a statutului social.
Nu în ultimul rând, consumatorii cheltuie mai puţin în viaţa de zi cu zi pe bunuri fizice şi mai mult pe experienţe şi servicii, precum servicii medicale, box office, educaţie, concerte, săli de fitness, planificare financiară şi turism (atât domestic cât şi peste hotare).
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
Emigrarea din cauza sărăciei este principala cauză, iar Teleormanul va fi judeţul cel mai pustiit în absenţa deciziilor salvatoare. Sociologii sunt îngrijoraţi pentru că zonele mai puţin dezvoltate se depopulează rapid, scrie gazetaromaneasca.com.
„Oamenii nu au locuri de muncă şi încearcă să migreze în special la nivel internaţional”, spune Adrian Dan, sociolog.
Economiştii şi sociologii vin şi cu soluţii pentru guvernanţi. „Nu există destule stimulente pentru familiile cu copii, tinere, să nască mai mult de un copil”, spune Adrian Dan, sociolog.
„Aducerea în ţară de populaţie străină extracomunitară, printr-o politică de absorbire a meseriilor pe care noi nu le putem acoperi”, spune Mircea Coşea, economist.
Dacă statul continuă să asiste nepăsător la valul de plecări din ţară, cele mai mari probleme vor fi în sud, arată estimările Institutului Naţional de Statistică. Populaţia din Teleorman se va reduce cu mai mult de 60 de procente, iar localnicii din Olt, Brăila şi Gorj vor rămâne jumătate din câţi sunt acum. Singurul judeţ unde populaţia va creşte cu 50 la sută până în 2060 va fi Ilfovul, ajutat de Bucureştiul care se extinde spre el.
„Cei care sunt din Bucureşti şi Ilfov sigur că trăiesc aproape la fel ca în Occident. Cei care stau la Vaslui sau în altă parte sigur au toate motivele să plece pentru că viaţa lor e total diferită de ceea ce se întâmplă în capitală”, spune Mircea Coşea.
Tot mai bătrâni
Pe lângă reducerea populaţiei, studiul de la Stastică arată altă problemă gravă: până în 2060 vom avea în ţară de două ori mai mulţi oameni trecuţi de 65 de ani decât sunt acum.
“România se confruntă cu o transformare socio-economică profundă, datorată schimbărilor demografice fără precedent. Se estimează că ponderea populaţiei cu vârsta mai mare sau egală cu 65 de ani se va dubla, de la 15% la 30%, până în anul 2060, existând posibilitatea de a exercita o presiune puternică asupra costurilor aferente pensiilor, serviciilor medicale şi serviciilor de îngrijire de lungă durată.
În acelaşi timp, se inversează creşterea, care a avut loc timp de câteva decenii, a populaţiei în vârstă de muncă a României, şi anume segmentul 15-64 de ani, urmând o scădere de 30% până în anul 2060, aceasta fiind una dintre cele mai accentuate scăderi din UE. O presiune suplimentară este exercitată de participarea redusă pe piaţa muncii a persoanelor de etnie romă, unul dintre grupurile de minorităţi etnice cele mai mari, mai tinere şi cu creşterea cea mai dinamică din România, precum şi de emigrarea netă accentuată, care în ultimul deceniu a redus grupul cu vârste cuprinse în prezent între 25 şi 30 de ani cu aproape 20%.
Aceste tendinţe sunt chiar mai pronunţate în zonele rurale, unde numărul de persoane vârstnice raportat la numărul de persoane în vârstă de muncă poate fi cu până la de 2,5 ori mai mare decât în zonele urbane. Prin urmare, reducerea segmentului de populaţie care contribuie la producţia economică ar putea avea ca rezultat o creştere mai mică a venitului pe locuitor şi ar putea limita perspectivele generale de creştere economică.
Această tendinţă creează, de asemenea, o provocare în ceea ce priveşte recrutarea numărului necesar de lucrători în serviciile de sănătate şi asistenţă socială pentru vârstnici, în special în localităţile izolate”, se arată în strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015–2020, un document strategic elaborat şi adoptat de Guvern în luna iulie 2015.
Predicţii sumbre
Începând cu anul 1990, în România s-a manifestat o tendinţă de scădere a populaţiei. Astfel, de la circa 23 milioane de locuitori în 1990, am ajuns astăzi la aproximativ 20 de milioane. ONU prognozează că populaţia totală va scădea ajungând până la aproximativ 17 milioane până în 2050, revenind astfel la nivelul anului 1950. Astăzi, spre deosebire de restul lumii, majoritatea populaţiei din România este alcătuită din adulţi cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani. Se preconizează că până în anul 2050, cel mai mare segment al populaţiei va fi alcătuit din persoane vârstnice (cele cu vârsta de peste 60 de ani), se arată într-un audit al Curţii de Conturi, publicat cu un an în urmă.
Într-un sfert dintre oraşele României, 100 români apţi de muncă “ţin în spate” cel puţin 50 de copii sub 15 ani şi persoane de cel puţin 65 de ani.
În 75 din cele 320 de oraşe ale României, rate de dependenţă demografică e de peste 50%, reiese din datele Institutului Naţional de Statistică, transmise pentru Economica. Aceasta înseamnă că minimum 50 de persoane cu vârste sub 15 ani şi de 65 de ani şi peste (copii şi vârstnici) revin unui număr de 100 de persoane apte de muncă, adică în vârstă de 15 – 64 de ani.
Pe medii de rezidenţă, în perioada ianuarie-septembrie, cele mai multe locuinţe au fost date în folosinţă în mediul urban, ca pondere reprezentând 57,8% din total.
Repartiţia pe surse de finanţare a locuinţelor terminate relevă faptul că, în perioada ianuarie-septembrie, faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent, a crescut atât numărul locuinţelor realizate din fonduri private, cu 1.683, cât şi numărul locuinţelor realizate din fonduri publice – cu 732 de unităţi.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Creşterea economică de 7% în primele 9 luni şi de 8,8% în trimestrul III 2017, anunţată de Institutul Naţional de Statistică (INS), reprezintă o medie naţională a evoluţiilor sectoriale, o rezultantă a minusurilor şi plusurilor, unde – în premieră – minusurile vin din sectorul public, dependent de bugetul de stat, iar plusurile vin din sectorul privat. Cifrele INS sunt tip ”semnal“, arată doar evoluţia pe scurt a Produsului Intern Brut, dar din datele lunare comunicate recent se poate întrevedea contribuţia fiecărui sector la mersul economiei.
Afacerile din industrie, spre exemplu, au un plus de peste 10% pe medie, dar asta pentru că în ramurile privatizate vânzările au crescut cu 15% spre 20% (producţia de autovehicule, confecţiile metalice şi activităţile de rafinare ar fi câteva exemple), în timp ce ramurile unde predomină statul (cum ar fi extracţia cărbunelui) au minusuri de până la 15%. Mai mult, vechea problemă a investiţiilor este prezentă şi acum: cheltuielile publice de capital au un minus de 20,3%, iar la construcţiile inginereşti – lucrările de infrastructură – minusul este de 26%, în timp ce construcţiile de case (particulare) au crescut cu 82,9% şi înmatriculările auto – cu 43,8%.
Practic, toate sectoarele importante ale economiei au avut creşteri cu două cifre în primele nouă luni: comerţul (+11% la auto şi carburanţi, +12.5% la mărfurile nealimentare, +29,9% la livrările online), serviciile profesionale şi pentru populaţie (+13,1%, respectiv +14,1%), transporturile (+14,7%), turismul (+10,8%). Atunci de ce media naţională a creşterii economice este de numai 7%?
Explicaţia nu poate fi alta decât că statul, prin retragerea în locul alocării de fonduri care ar trebui direcţionate către investiţii, nu mai e un factor multiplicator, ci un vector care trage în jos, cel puţin statistic, economia.
Privite dintr-o altă perspectivă, cifrele sectoriale mai arată că industria câştigă tot mai mult teren, agăţându-se de creşterea încă viguroasă a consumului populaţiei (a se vedea avansurile din comerţ, auto şi construcţiile rezidenţiale), dar acoperă într-o măsură deocamdată redusă această cerere, restul venind din import.
Ţările din care noi importăm până şi cele mai banale produse ce puteau fi obţinute aici (să zicem Germania, Polonia, Turcia sau Olanda) ar trebui să transmită României scrisori de mulţumire. Prin cumpărăturile noastre furibunde, le menţinem lor locurile de muncă, le cedăm lor crema profiturilor şi le umplem lor vistieriile cu valută. Ei produc, noi cumpărăm.
Dar – vestea bună – începem să producem tot mai mult, acoperind într-o mai mare măsură şi ce cumpărăm noi (în locul importurilor), şi ce cumpără ei (la export). Şi încă o veste bună: media salariilor nete a crescut (cu 13,5% în septembrie 2017 faţă de septembrie 2016) şi va mai creşte, având în vedere noua criză a forţei de muncă, susţinând – ca putere de cumpărare – şi economia românească, şi economiile altora.
Continuăm, aşadar, cu acest model de creştere economică bazată pe consum şi importuri, cu investiţii şi construcţii în derivă. Acum, în statisticile primelor nouă luni, se mai vede încă ceva: între stat şi privat se produce o ruptură care ar putea avea consecinţe chiar mai grave decât o eventuală supraîncălzire a economiei, câtă vreme sectorul public pare hotărât să anuleze avântul sectorului particular.