Tag: stabilire

  • Povestea românului care a devenit cunoscut în toată lumea după ce a scris o carte în limba engleză

    De altfel, chiar şi autorul mărturiseşte într-o postare pe blogul chirovici.com cum povestea acestei cărţi este la fel de interesantă precum a subiectului cărţii: a scris primul draft între februarie şi iunie 2014 şi l-a îmbunătăţit de patru-cinci ori înainte să-l trimită mai multor agenţi literari. Fără niciun răspuns, a hotărât să trimită spre tipărire câteva volume. Robert Peett, fondatorul şi managerul Holland Books, mica tipografie unde şi-a trimis cartea, a fost foarte încântat de idee şi i-a solicitat o întâlnire înainte de încheierea unui contract.

    S-au întâlnit după două săptămâni, iar Peett i-a spus că volumul este prea bun pentru tipografia lui; nu îşi permitea să plătească un avans, iar distribuţia lui nu ar avea mare acoperire. L-a întrebat pe autor de ce nu a trimis manuscrisul şi altor agenţi literari; în cele din urmă a insistat ca el să o retrimită. În următoarea zi, Chirovici a trimis cartea mai multor agenţi britanici, iar unul dintre ei era Marilia Savvides de la editura Peters, Frasers, Dunlop, care i-a cerut manuscrisul complet doar două zile mai târziu.

    În mai puţin de o săptămână, a urmat o avalanşă de oferte de publicare consistente din 10 ţări. Volumul care a luat cu asalt piaţa internaţională de carte este acum singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania potrivit informaţiilor Rao, editura responsabilă de publicarea acestuia în România. Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare la doar o zi de la apariţia în librării (în februarie anul acesta); de asemenea, romanul este bestseller în Olanda şi Italia, potrivit aceleiaşi surse. Jurnaliştii de la The Guardian au redat povestea românului într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015 şi republicat recent, cu prilejul lansării cărţii: ei anticipau încă de pe atunci că volumul îi va aduce autorului câştiguri imense, „de şapte cifre”.

    Eugen Chirovici se stabilise în 2013 în Marea Britanie; anterior a scris 10 cărţi de mister în România pe parcursul a două decenii. Potrivit interviului pe care l-a acordat The Guardian, piaţa locală era una mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exclusiv din activitatea de scriitor, deşi îşi dorea acest lucru; astfel că a lucrat şi ca jurnalist. Autorul povesteşte pe blogul său şi cum i-a venit ideea să scrie această carte, în 2013, după o conversaţie cu mama sa. Îi spusese că îşi putea aminti funeraliile unui jucător de fotbal local care murise foarte tânăr într-un accident de maşină când era copil; mama i-a replicat că era la vremea respectivă mult prea mic ca să îşi aducă aminte de acest lucru. El a continuat, i-a povestit detaliile, ea a insistat că probabil le auzise de la tatăl său.

    Chirovici nu a putut să nu se întrebe dacă mintea umană are capacitatea într-adevăr să cosmetizeze sau chiar să falsifice anumite amintiri – idee care stă la baza romanului său. Dacă uităm într‑adevăr ce s-a întâmplat într-un anumit moment şi dacă imaginaţia noastră este capabilă să transforme „aşa- numita realitate obiectivă” în propria noastră realitate? Autorul menţionează şi un citat al împăratului Marcurs Aurelius în acest sens: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul absolut.” Iată ideea de bază care a stat la construirea „Cărţii oglinzilor“ şi a numelui acestui volum. Obiectivitatea – sau, cel puţin, încercarea de a prezenta lucrurile cât mai aproape de modul în care sunt (simplul fapt că sunt povestite de cineva nu mai reprezintă deja obiectivitate) – reprezintă o constantă a vieţii de jurnalist, astfel că nu e de mirare preocuparea autorului faţă de acesta şi motivul pentru care am găsit cartea pe placul meu, contra aşteptărilor iniţiale, create de încadrarea în genul literar al romanelor de mister şi al thrillerelor.

    Bucăţile de „oglinzi” care au condus la construirea acestui subtext sunt deopotrivă captivante: fiecare personaj relatează amintirile legate de o crimă realizată în urmă cu două decenii, din propria perspectivă.

    Agentul literar Peter Katz primeşte un manuscris parţial în care sunt detaliate câteva momente de dinaintea uciderii, în urmă cu 27 de ani, a unui profesor celebru în domeniul psihologiei, cunoscut pentru munca sa de explorare a efectelor traumelor asupra memoriei; profesorul lucra în secret pentru o agenţie guvernamentală, era posibil să aibă o relaţie cu o studentă, se împrietenise recent şi cu prietenul acesteia (autorul manuscrisului), dar avea şi ca angajat drept om bun la toate un potenţial criminal cu probleme de memorie, pe care îl studiase anterior. Profesorul sfârşeşte prin a fi ucis brutal, iar criminalul nu este găsit. Autorul manuscrisului trimis lui Katz, un scriitor eşuat pe nume Richard Flynn, moare înainte să povestească deznodământul întâmplării, manuscrisul complet nu este de găsit, iar Katz începe o investigaţie împreună cu cinicul jurnalist John Keller, sesizând potenţialul literar al subiectului.

    Găsirea celorlalte personaje implicate în poveste nu face decât să adâncească mai mult misterul: Laura Baines, studenta de pe atunci, este pe culmile succesului şi s-a lansat în cercul geniilor din domeniul psihologiei chiar după moartea profesorului, cu o carte la care se presupunea că au lucrat împreună. Fostul ajutor al profesorului, Derek Simmons, suferă de amnezie retrogradă, iar Roy Freeman, un poliţist care a investigat cazul, are un început de Alzheimer. Chirovici dezvoltă subiectul prin alternarea punctelor de vedere, prin compararea unor detalii din manuscrisul lui Flynn cu observaţiile curente ale lui Katz, Keller, Freeman, adevărul fiind asamblat ca într-un puzzle.

    Dacă vă întrebaţi, nimic din subiectul acestei cărţi şi a modului în care a fost relatat nu trădează originile autorului: poate singurele conexiuni sunt cele legate de – probabil – preocuparea autorului legată de publicarea unui roman de succes, care reprezintă de altfel şi ipoteza de la care porneşte cartea.

    „Cartea oglinzilor“ poate fi şi ea citită prin prisma unor oglinzi – thriller sau filosofie a realităţii obiective; orice ar alege cititorul, este cu siguranţă genul de carte în care acţiunea se desfăşoară, filă cu filă, ca într-un film. De altfel, criticii internaţionali vorbesc deja despre posibila ecranizare a romanului.
     

  • Povestea românului care a devenit cunoscut în toată lumea după ce a scris o carte în limba engleză

    De altfel, chiar şi autorul mărturiseşte într-o postare pe blogul chirovici.com cum povestea acestei cărţi este la fel de interesantă precum a subiectului cărţii: a scris primul draft între februarie şi iunie 2014 şi l-a îmbunătăţit de patru-cinci ori înainte să-l trimită mai multor agenţi literari. Fără niciun răspuns, a hotărât să trimită spre tipărire câteva volume. Robert Peett, fondatorul şi managerul Holland Books, mica tipografie unde şi-a trimis cartea, a fost foarte încântat de idee şi i-a solicitat o întâlnire înainte de încheierea unui contract.

    S-au întâlnit după două săptămâni, iar Peett i-a spus că volumul este prea bun pentru tipografia lui; nu îşi permitea să plătească un avans, iar distribuţia lui nu ar avea mare acoperire. L-a întrebat pe autor de ce nu a trimis manuscrisul şi altor agenţi literari; în cele din urmă a insistat ca el să o retrimită. În următoarea zi, Chirovici a trimis cartea mai multor agenţi britanici, iar unul dintre ei era Marilia Savvides de la editura Peters, Frasers, Dunlop, care i-a cerut manuscrisul complet doar două zile mai târziu.

    În mai puţin de o săptămână, a urmat o avalanşă de oferte de publicare consistente din 10 ţări. Volumul care a luat cu asalt piaţa internaţională de carte este acum singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania potrivit informaţiilor Rao, editura responsabilă de publicarea acestuia în România. Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare la doar o zi de la apariţia în librării (în februarie anul acesta); de asemenea, romanul este bestseller în Olanda şi Italia, potrivit aceleiaşi surse. Jurnaliştii de la The Guardian au redat povestea românului într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015 şi republicat recent, cu prilejul lansării cărţii: ei anticipau încă de pe atunci că volumul îi va aduce autorului câştiguri imense, „de şapte cifre”.

    Eugen Chirovici se stabilise în 2013 în Marea Britanie; anterior a scris 10 cărţi de mister în România pe parcursul a două decenii. Potrivit interviului pe care l-a acordat The Guardian, piaţa locală era una mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exclusiv din activitatea de scriitor, deşi îşi dorea acest lucru; astfel că a lucrat şi ca jurnalist. Autorul povesteşte pe blogul său şi cum i-a venit ideea să scrie această carte, în 2013, după o conversaţie cu mama sa. Îi spusese că îşi putea aminti funeraliile unui jucător de fotbal local care murise foarte tânăr într-un accident de maşină când era copil; mama i-a replicat că era la vremea respectivă mult prea mic ca să îşi aducă aminte de acest lucru. El a continuat, i-a povestit detaliile, ea a insistat că probabil le auzise de la tatăl său.

    Chirovici nu a putut să nu se întrebe dacă mintea umană are capacitatea într-adevăr să cosmetizeze sau chiar să falsifice anumite amintiri – idee care stă la baza romanului său. Dacă uităm într‑adevăr ce s-a întâmplat într-un anumit moment şi dacă imaginaţia noastră este capabilă să transforme „aşa- numita realitate obiectivă” în propria noastră realitate? Autorul menţionează şi un citat al împăratului Marcurs Aurelius în acest sens: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ce vedem este o perspectivă, nu adevărul absolut.” Iată ideea de bază care a stat la construirea „Cărţii oglinzilor“ şi a numelui acestui volum. Obiectivitatea – sau, cel puţin, încercarea de a prezenta lucrurile cât mai aproape de modul în care sunt (simplul fapt că sunt povestite de cineva nu mai reprezintă deja obiectivitate) – reprezintă o constantă a vieţii de jurnalist, astfel că nu e de mirare preocuparea autorului faţă de acesta şi motivul pentru care am găsit cartea pe placul meu, contra aşteptărilor iniţiale, create de încadrarea în genul literar al romanelor de mister şi al thrillerelor.

    Bucăţile de „oglinzi” care au condus la construirea acestui subtext sunt deopotrivă captivante: fiecare personaj relatează amintirile legate de o crimă realizată în urmă cu două decenii, din propria perspectivă.

    Agentul literar Peter Katz primeşte un manuscris parţial în care sunt detaliate câteva momente de dinaintea uciderii, în urmă cu 27 de ani, a unui profesor celebru în domeniul psihologiei, cunoscut pentru munca sa de explorare a efectelor traumelor asupra memoriei; profesorul lucra în secret pentru o agenţie guvernamentală, era posibil să aibă o relaţie cu o studentă, se împrietenise recent şi cu prietenul acesteia (autorul manuscrisului), dar avea şi ca angajat drept om bun la toate un potenţial criminal cu probleme de memorie, pe care îl studiase anterior. Profesorul sfârşeşte prin a fi ucis brutal, iar criminalul nu este găsit. Autorul manuscrisului trimis lui Katz, un scriitor eşuat pe nume Richard Flynn, moare înainte să povestească deznodământul întâmplării, manuscrisul complet nu este de găsit, iar Katz începe o investigaţie împreună cu cinicul jurnalist John Keller, sesizând potenţialul literar al subiectului.

    Găsirea celorlalte personaje implicate în poveste nu face decât să adâncească mai mult misterul: Laura Baines, studenta de pe atunci, este pe culmile succesului şi s-a lansat în cercul geniilor din domeniul psihologiei chiar după moartea profesorului, cu o carte la care se presupunea că au lucrat împreună. Fostul ajutor al profesorului, Derek Simmons, suferă de amnezie retrogradă, iar Roy Freeman, un poliţist care a investigat cazul, are un început de Alzheimer. Chirovici dezvoltă subiectul prin alternarea punctelor de vedere, prin compararea unor detalii din manuscrisul lui Flynn cu observaţiile curente ale lui Katz, Keller, Freeman, adevărul fiind asamblat ca într-un puzzle.

    Dacă vă întrebaţi, nimic din subiectul acestei cărţi şi a modului în care a fost relatat nu trădează originile autorului: poate singurele conexiuni sunt cele legate de – probabil – preocuparea autorului legată de publicarea unui roman de succes, care reprezintă de altfel şi ipoteza de la care porneşte cartea.

    „Cartea oglinzilor“ poate fi şi ea citită prin prisma unor oglinzi – thriller sau filosofie a realităţii obiective; orice ar alege cititorul, este cu siguranţă genul de carte în care acţiunea se desfăşoară, filă cu filă, ca într-un film. De altfel, criticii internaţionali vorbesc deja despre posibila ecranizare a romanului.
     

  • Cum să-ţi zugrăveşti pereţii în 2017 ca să fii la modă

    „Unul dintre trendurile pe care le-am identificat este legat de reînnoirea prin culoare a surselor de inspiraţie, diferit de curentul ce are la bază tradiţionalul. Nuanţele primăverii 2017 amintesc de mediul înconjurător, spectrul fiind plin de emoţie şi de trăire.”

    Citeşte mai multe şi vezi imagini pe www.one.ro

  • Guvernul a aprobat memorandumul pentru pregătirea preşedinţiei României la Consiliului UE

    “Pregătirea preluării preşedinţiei Consiliului UE este o parte importantă a programului nostrum de guvernare şi care se va bucura şi de o finanţare şi un buget începând cu acest an tocmai pentru a arăta importanţa pe care guvernul o dă acestui obiectiv important pentru România”, a declarat miercuri Ana Birchall, ministru delegat pentru afaceri europene.

    De la 1 ianuarie 2019, timp de şase luni, guvernul României va prelua, în premieră, responsabilitatea preşedinţiei a Consiliului UE.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Omologat de Cartea Recordurilor. Câte fete crezi că încap în cea mai mică maşină din lume?

    Iar recordul pentru cea mai încăpătoare maşină a devenit o proprietate Smart. Nimeni nu vrea să bage 100 de oameni într-un Clasa S. Toţi vor să bage zeci de oameni în cea mai mica maşină. Întrebarea e “câţi oameni încap?”. O echipă de majorete din Italia a stabilit actualul record şi e aproape imposibil de înţeles cum au încăput atât de multe fete într-o maşinuţă.

    IATĂ AICI FILMAREA CU RECORDUL CELOR MAI MULTE FETE CARE ÎNCAP ÎN CEA MAI MICĂ MAŞINĂ 

  • S-a urcat în maşină şi a plecat în California în căutarea succesului. Acum are o avere de aproape 50 de miliarde de dolari. Cum a reuşit

    Numele Ellison a fost adoptat de tatăl său în onoarea punctului prin care a intrat în Statele Unite, Ellis Island. La vârsta de nouă ani, Ellison a făcut pneumonie, iar mama sa l-a dat unchilor spre adopţie. El nu şi-a mai întâlnit mama biologică până la vârsta de 48 de ani.

    Deşi părinţii săi adoptivi, fiind evrei, mergeau în mod regulat la sinagogă, Larry Ellison a rămas un sceptic din punct de vedere religios pentru întreaga viaţă.  El a declarat: „Deşi cred că sunt religios într-un anumit sens, există anumite dogme în cadrul iudaismului cu care nu mă identific. Nu cred că sunt reale. Sunt poveşti frumoase şi îi respect pe cei care le cred, însă eu nu am nicio dovadă în sensul acesta„. El spune totuşi că are o „poveste de dragoste„ cu Israelul, dar nu una bazată pe credinţă, ci una bazată pe spiritul inovator al statului iudaic, mai ales în domeniul tehnologiei.

    După ce a terminat liceul a urmat cursurile Universităţii din Illinois, însă a renunţat în al doilea an de facultate atunci când mama sa adoptivă a murit. A mai încercat la Universitatea din Chicago, dar a renunţat din nou după un singur semestru. În 1966, la 22 de ani, Ellison s-a mutat în California în căutarea succesului. A trecut dintr-o slujbă în alta, ocazie cu care a început să înveţe programare.  

    În anii ‘70, Ellison a început să lucreze pentru Ampex Corporation. Unul dintre proiectele sale a fost realizarea unei baze de date pentru CIA, pe care el a numit-o Oracle. În 1977, a fondat alături de doi parteneri Software Development Laboratories (SDL) cu o investiţie iniţială de 2.000 de dolari. În anul 1982, SDL şi-a schimbat numele în Oracle Systems Corporation şi a lansat prima versiune a produsului, numită Oracle 2.

    Oracle a crescut foarte repede, iar în 1986 Oracle s-a listat la bursă şi a raportat venituri de 55 milioane de dolari. Nu totul a mers ca pe roate şi în 1990 Ellison a trebuit să concedieze 400 de oameni (10% din angajaţi) din cauza a ceea ce a numit ca fiind “o greşeală de afaceri incredibilă”. 

    După ce a reparat greşeala, se spune că Oracle era aproape de faliment. În acelaşi timp, concurenţii Oracle înghiţeau din cota de piaţă a Oracle. 

    În 1997, după întoarcerea lui Steve Jobs la Apple, Ellison a fost numit director al companiei. El a păstrat funcţia până în 2002, când a declarat că „programul nu îmi mai permite să particip la suficiente şedinţe pentru a-mi putea îndeplini rolul de director„.

    Larry Ellison a reacţionat atunci când Hewlett-Packard l-a concediat din funcţia de CEO pe bunul său prieten Mark Hurd, spunând că „HP a făcut cea mai gravă eroare de personal de când idioţii din boardul Apple l-au dat afară pe Steve Jobs„. Ulterior, Hurd a fost angajat în funcţia de copreşedinte al Oracle.

    În prezent, potrivit Forbes, Larry Ellison este al cincilea cel mai bogat om din SUA şi al şaptelea din lume, cu o avere estimată de 49,3 miliarde de dolari. Wall Street Jounal l-a desemnat ca fiind cel mai bine plătit CEO din ultima decadă, cu compensaţii totale de 1,9 miliarde de dolari.

    Ellison deţine acţiuni în cadrul Salesforce.com, NetSuite, Quark Biotechnology şi Astex Pharmaceuticals. În 2012, el a cumpărat 98% din suprafaţa unei insule din Hawaii, deţinută anterior de David Murdock.

  • Decizie CEDO: România trebuie să îi plătească lui Gregorian Bivolaru daune de 1.000 euro

    Decizia, care poate fi contestată la o instanţă superioară a CEDO, este urmare a unei plângeri împotriva statului român depusă de Gregorian Bivolaru pe 1 octombrie 2004, în virtutea Convenţiei pentru garantarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

    Liderul MISA a cerut daune materiale de 100.000 de euro şi daune morale de 150.000 de euro pentru că ar fi fost privat de posibilitatea de a-şi desfăşura activităţile profesionale în România, argumentând că autorităţile române au ordonat o campanie de presă împotriva lui, că a fost supravegheat ilegal şi că a fost deţinut prin încălcarea drepturilor.

    Instanţa CEDO a stabilit că nu a existat o încălcare a Articolului 5 (1) al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului privind lipsa motivelor plauzibile justificând privarea de libertate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Decizie CEDO: România trebuie să îi plătească lui Gregorian Bivolaru daune de 1.000 euro

    Decizia, care poate fi contestată la o instanţă superioară a CEDO, este urmare a unei plângeri împotriva statului român depusă de Gregorian Bivolaru pe 1 octombrie 2004, în virtutea Convenţiei pentru garantarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

    Liderul MISA a cerut daune materiale de 100.000 de euro şi daune morale de 150.000 de euro pentru că ar fi fost privat de posibilitatea de a-şi desfăşura activităţile profesionale în România, argumentând că autorităţile române au ordonat o campanie de presă împotriva lui, că a fost supravegheat ilegal şi că a fost deţinut prin încălcarea drepturilor.

    Instanţa CEDO a stabilit că nu a existat o încălcare a Articolului 5 (1) al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului privind lipsa motivelor plauzibile justificând privarea de libertate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul a stabilit ce locuinţe se pot cumpăra prin Programul “Prima Casă”

    Programul ”Prima casă” 2017 va avea alocat, conform strategiei, un plafon total de garantare de 2,67 miliarde de lei, din care 2,5 miliarde de lei reprezintă plafonul nou alocat printr-o Hotărâre adoptată astăzi de Guvern, restul de 175,5 milioane lei reprezentând diferenţa rămasă nealocată sau neutilizată din anul 2016.

    Normele metodologice de implementare a programului „Prima casă” au fost modificate în şedinţa de luni astfel încât să fie armonizate cu modificările aduse acestui program prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 97/2016.

    Astfel, se introduce un nou set de definiţii ale locuinţelor care se pot achiziţiona/construi prin Program. Prin locuinţă nouă, în sensul Programului “Prima casă”, se înţelege orice imobil care respectă cerinţele pentru a fi încadrat în categoria imobilelor cu destinaţia de locuinţă, recepţionat la terminarea lucrărilor cu cel mult cinci ani înainte de data solicitării creditului garantat. Locuinţele supuse unor lucrări de intervenţie în vederea consolidării şi/sau reducerii riscului seismic cu cel mult cinci ani înainte de data solicitării creditului garantat, vor fi asimilate locuinţelor noi, conform unui comunicat de presă al Guvernului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vrei o maşină la mâna a doua? Ce tehnici de negociere trebuie să înveţi ca să obţii cel mai bun preţ

    Atunci când vrei să-ţi cumperi o maşină second hand este bine să te informezi cât mai mult despre posibilele capcane în care ai putea să cazi. În unele cazuri ţepele pot fi detectate prin simpla citire a anunţului. Clişeele au devenit atât de obosite încât e clar că vânzătorul pune aceeaşi placă în speranţa că un alt fraier va lua ţeapă şi de data asta.

    IATĂ AICI EXPRESII STANDARD ALE SAMSARILOR ŞI ALE ŢEPARILOR DE CARE TREBUIE SĂ TE FEREŞTI