BusinessMagazin

Tag: servicii financiare

  • Doua luni de cresteri sustinute pe Bursa

    Doua luni de cresteri sustinute pe Bursa au fost de ajuns pentru ca piata sa revina pe plus fata de inceputul anului si investitorii sa poata contabiliza primele castiguri fata de prima sedinta de tranzactionare din 2009.

    Multi dintre investitori, dar si o parte din brokeri, vad deja sfarsitul trendului negativ inceput in toamna lui 2007, in timp ce altii, mai circumspecti, spun ca o confirmare a intoarcerii trendului va fi clara abia in momentul in care preturile actiunilor de pe Bursa vor ajunge la nivelul de la inceputul lui octombrie 2008.

    “Ma asteptam la o asemenea evolutie pe termen scurt, dar nu atat de rapida. Totusi, abia suntem la nivelul din noiembrie-decembrie 2008. Cand se va ajunge la preturile de la inceputul lui octombrie, ar trebui sa vedem intrarea pe un trend ascendent”, sustine Rares Nilas, directorul general al BT Securities, societatea de brokeraj a Bancii Transilvania, care a intermediat cele mai mari tranzactii de pe Bursa in primele patru luni ale acestui an, de peste 62 de milioane de euro.

    Societatile de investitii financiare (SIF) au inregistrat cea mai spectaculoasa evolutie in acest an, reusind sa castige pana la 200% de la sfarsitul lunii februarie, dupa ce in primele doua luni ale anului pierdusera aproape 50%. Aceasta evolutie a reusit sa propulseze SIF-urile cu aproape 50% peste nivelul de la sfarsitul anului trecut, astfel ca toti investitorii care au cumparat actiuni SIF in ultimele luni si le-au pastrat in portofoliu inregistreaza castiguri.

    De exemplu, cine a investit 10.000 de lei in actiuni SIF Oltenia (SIF5) la inceputul anului, ar fi castigat pana la sfarsitul saptamanii trecute 5.000 de lei, castigul de 50% pe patru luni fiind de circa 10 ori mai mare decat cel obtinut dintr-un depozit bancar in lei in aceeasi perioada.

    O investitie de 10.000 de lei in aceleasi actiuni la sfarsitul lunii februarie, ar fi adus in doua luni un castig de circa 18.000 de lei. Aceasta in conditiile in care in 2009 investitorii beneficiaza si de scutire de impozit pe castigurile obtinute din vanzarea actiunilor. Evolutiile din ultima perioada dovedesc inca o data ca pe Bursa se pot obtine cele mai mari castiguri intr-un timp foarte scurt, iar prabusirea de la sfarsitul anului trecut si din primele doua luni ale acestui an a crescut exponential si sansele investitorilor de a face profituri impresionante

    “Actiunile au crescut foarte mult pentru ca anterior au scazut foarte mult, intr-un timp scurt, pe fondul iesirii masive a investitorilor straini. Acum, iesirile s-au oprit, iar investitorii care asteapta inca de la sfarsitul anului trecut momentul in care piata se opreste din scadere au intrat puternic la cumparare. Este vorba mai ales despre speculatori, care au fost cei mai activi in ultima perioada”, explica Rares Nilas.

    El crede ca revenirea se datoreaza in primul rand faptului ca atat pe plan intern, cat mai ales pe plan international, incep sa se infirme prognozele pesimiste. Iar aceasta aduce dupa sine si schimbarea sentimentului general din piata. Astfel, daca in urma cu 3-4 luni orice stire era interpretata negativ si producea panica in piata, acum nici stirile cu adevarat negative nu mai produc acelasi efect. De exemplu, raportarile privind scaderea cu 6,1% a economiei SUA in primul trimestru, care au fost mai proaste decat estimarile analistilor, au fost urmate de cresteri atat pe piata americana, cat si pe bursele europene.

    “Eu zic ca deja se intra pe un trend ascendent, iar evolutia din ultima perioada a fost chiar peste asteptari. Cred ca totul se datoreaza sentimentului pozitiv din piata. In momentul in care apar volume mari si cresteri, toti clientii vor sa cumpere”, spune Marius Trif, directorul general al Carpatica Invest, societatea de brokeraj a Bancii Carpatica, a saptea firma de brokeraj adus in doua luni un castig de circa 18.000 de lei. Aceasta in conditiile in care in 2009 investitorii beneficiaza si de scutire de impozit pe castigurile obtinute din vanzarea actiunilor. Evolutiile din ultima perioada dovedesc inca o data ca pe Bursa se pot obtine cele mai mari castiguri intr-un din piata in primele patru luni ale anului. El crede ca in absenta unor stiri extrem de negative, mai ales pe piata americana, Bursa isi poate continua evolutia pozitiva.

    “Sa nu ne asteptam sa continue cresterile in ritmul acesta, nici nu ar fi bine pentru piata, dar cred ca va urma o perioada de acumulare si de consolidare a preturilor”, continua Trif.

    Pe de alta parte, investitorii nu trebuie sa uite nici faptul ca de fiecare data cand piata a urcat foarte rapid intr-un timp scurt, chiar si in lunga perioada de crestere din 2003 pana in 2007, au urmat si corectii semnificative, din cauza ca unii investitori s-au grabit sa-si marcheze profiturile. Iar in contextul in care piata este dominata inca de speculatori si investitorii pe termen lung abia acum incep sa-si faca simtita prezenta, echilibrul este inca fragil si mai pot avea loc corectii puternice.

    Conturarea unui trend ascendent este insa tot mai vehiculata, chiar in conditiile in care raportarile privind evolutia companiilor si a economiei in primul trimestru pot parea negative. De PUBLICITATE exemplu, faptul ca BCR a raportat pe primul trimestru un profit in scadere, iar Banca Transilvania a inregistrat un castig nesemnificativ fata de perioada similara a anului trecut, nu a avut un impact negativ in piata, care si-a continuat cresterea si in ultima sedinta a saptamanii trecute, dupa aparitia acestor date.

    Teoria spune ca Bursa anticipeaza de obicei evolutia economiei, astfel ca raportarile trecute sunt mai putin relevante pentru investitori. In toamna lui 2007, cand au aparut primele scaderi pe Bursa, economia crestea, iar companiile obtineau profituri mai mari. Si in 2008, cand Bursa s-a prabusit, companiile au continuat sa raporteze profituri in crestere, situatia din economie deteriorandu-se abia catre sfarsitul anului. Aplicand acelasi scenariu pe datele actuale, este posibil ca Bursa sa-si continue cresterea, chiar daca societatile listate vor raporta profituri mai mici sau chiar pierderi pe primul trimestru si poate chiar in trimestrul al doilea, daca vor aparea insa semne ca situatia se imbunatateste.

    “Este foarte interesant ca aprecierile din ultimele doua luni s-au fundamentat pe perspective de viitor si nu pe date si statistici”, spune Adrian Lupsan, directorul general adjunct al Intercapital Invest. El crede ca acest lucru denota o incredere a investitorilor intr-o potentiala iesire din criza, iar in acest sens perioada iunie-iulie va fi cea care va confirma sau infirma asteptarile investitorilor.

  • Bursa la rascruce

    Cresterea inceputa pe Bursa la sfarsitul lunii februarie a reprezentat cel mai mare avans de la inceputul crizei, in iulie 2007, cele mai lichide 25 de companii listate castigand in medie 75% in mai putin de doua luni. In ultima saptamana, euforia s-a mai domolit, iar pietele de capital stau din nou in cumpana: a trecut intr-adevar criza sau revenirea e doar o iluzie?

    Investitorii si-au reluat atitudinea prudenta si asteapta un raspuns de la companiile de pe Bursa, care au in aceasta perioada adunarile generale ale actionarilor si vor incepe sa raporteze curand rezultatele pe primul trimestru din acest an. Practic, acum se vede cu ce planuri intra companiile in 2009, pe ce afaceri mizeaza si la ce investitii renunta, iar rezultatele pe primul trimestru vor oferi primele date concrete privind modul in care firmele au fost lovite de criza, care a inceput sa se manifeste mai dur in Romania abia in ultimele luni ale lui 2008. Acum se vede care sectoarele cele mai lovite si ce companii sunt mai bine pozitionate ca sa iasa cu bine din aceasta perioada dificila.

    Tot mai multi analisti incep sa creada insa intr-o continuare a trendului de crestere pe Bursa, pe termen mediu, si sustin ca actiunile nu vor mai reveni la minimele din februarie, chiar daca se asteapta ca rezultatele din primul trimestru sa fie mult mai slabe raportate la perioada similara a anului trecut. “Cred ca trendul de crestere se mentine pe termen mediu si acele minime de la sfarsitul lui februarie nu cred ca vor mai fi atinse. In mod cert rezultatele companiilor vor fi mai slabe decat anul trecut, dar si preturile actiunilor sunt mult mai mici, astfel ca asteptarile pesimiste sunt deja in cea mai mare parte incluse in pret, spune Adrian Danciu, director de operatiuni in cadrul Broker Cluj.

    El sustine ca evolutia Bursei in perioada urmatoare va fi data de modul cum vor fi rezultatele fata de asteptarile investitorilor, iar estimarile sunt destul de negative, mai ales pentru sectorul financiar, dar si in unele sectoare mai rezistente, cum ar fi energia sau utilitatile.

    Paradoxal, insa, in SUA bancile mari precum JP Morgan si Wells Fargo au raportat profituri peste asteptari in trimul trimestru, in unele cazuri chiar la nivelul celor din primele trei luni ale lui 2008, acesta fiind si unul dintre motoarele care au propulsat pietele de capital internationale si, implicit, pe cea de la Bucuresti in ultimele saptamani. Trebuie avut in vedere faptul ca aceste profituri s-au datorat in mare parte unor artificii contabile si schimbarii legislatiei care da posibilitatea bancilor sa nu-si mai reevalueze instrumentele financiare din portofolii la pretul pietei (mark to market). Astfel, desi cifrele facute publice par foarte bune, investitorii au inceput sa-si puna intrebari legate de sustenabilitatea rezultatelor, iar pe internet au circulat chiar rezultatele unui stress-test care arata ca multe dintre institutiile financiare mari din SUA sunt intr-o situatie mai proasta decat o arata cifrele.

    In ceea ce priveste piata locala, este de asteptat ca bancile sa publice rezultate mult mai slabe decat anul trecut, avand in vedere ca inca din trimestrul patru al lui 2008 s-a vazut o scadere puternica a profiturilor. Principala problema in cazul bancilor o reprezinta creditele neperformante, respectiv clientii care nu-si mai pot plati ratele, si care se reflecta in contul de profit si pierdere drept costuri de risc, mai exact provizioane care anuleaza din profitul operational al bancii.

    Cu toate acestea, bancile listate au anuntat bugete optimiste, acestea urmand sa fie dezbatute in cadrul adunarilor generale ale actionarilor. BRD, cea mai mare banca locala de pe Bursa, vede o scadere a profitului net cu cel mult 10%, in timp ce Carpatica, una dintre bancile cu capital privat romanesc, estimeaza castiguri de opt ori mai mari pentru acest an. In aceste conditii, daca rezultatele la trimestru vor fi mult sub estimari, ar putea determina din nou aparitia unui sentiment negativ in piata fata de companiile financiare.

    Cu toate acestea, analistii de pe Bursa isi pastreaza optimismul. “Cred ca in Romania criza este mai mult de suprafata. Au fost afectate in special sectoarele care se bazeaza pe exporturi, insa ultimele date arata ca exporturile in afara Uniunii Europene inregistreaza o revigorare si cred ca isi vor reveni si exporturile catre tarile UE, sustine Danciu.

    Adrian Danciu, Broker Cluj: Pentru minimizarea riscurilor vor fi cautate in continuare acele companii cu datorii mici

  • Aegon lanseaza Aegon Asigurari de Viata

    Noua companie de asigurari de viata va opera alaturi de cea de pensii private a grupului Aegon in Romania, care a fost lansata in 2007, in parteneriat cu banca Transilvania. Aegon este, in prezent, in procesul de achiztionare a pachetului de 50%, detinut de Banca Transilvania in compania de pensii private. Aegon considera Europa Centrala si de Est drept o piata importanta pentru cresterea viitoare a afacerii companiei. In ultimii ani, compania olandeza si-a extins operatiunile in regiune si in prezent opereaza in sase tari: Ungaria, Cehia, Slovacia, Romania, Polonia si Turcia.

    "Romania este una din tarile cu cel mai mare potential din regiune. Rata de penetrare pentru produsele de asigurare de viata, in romania, este de doar 0,37%, fata de 1,2% in Polonia si 1,1%, in Ungaria", spune Gabor Kepecs, directorul general Aegon europa Centrala si de Est si membru in Consiliul de Administratie Aegon. Pana acum, grupul olandez a investit 20 de milioane de euro pentru dezvoltarea afacerilor din Romania si va continua sa aloce fonduri, in functie de evolutia pietelor de asigurari si pensii si stabilitatea legislatiei.

    In privinta diviziei nou lansate, Silvia Sirb, directorul general Aegon Asigurari de Viata, spune ca principalul obiectiv este de a ajunge printre primii cinci jucatori din piata, pana in 2013. Deocamdata, portofoliul de produse al companiei are sase tipuri d epolite, grupate in asigurari de risc, cu componenta de economisire si unit-linked. "Pana acum, am vandut aproximativ 300 de polite, jumatate pentru produse de tip unit-linked si jumatate pentru produse garantate", spune Silvia Sirb.

  • Efectul de domino al crizei

    Vestea ca RBS Romania este de vanzare, confirmata saptamana trecuta de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu (si concretizata poate chiar intr-o tranzactie, la momentul la care cititi aceste randuri), nu a produs o surpriza prea mare. Problemele pe care le au pe piata de origine britanicii de la Royal Bank of Scotland (RBS) inca de anul trecut, cand banca a fost nationalizata ca sa nu intre in faliment, impun un plan dur de reorganizare a activitatii. Vanzarea sucursalei din Romania, laolalta cu multe alte subsidiare pe care le detine in toate colturile lumii, este doar o parte a acestui plan.

    Decizia britanicilor de a iesi de pe piata romaneasca ridica insa o intrebare: vor mai urma miscari de acest fel, atata vreme cat multe alte grupuri financiare internationale se gasesc in situatii similare? Cum vor resimti filialele de aici reducerile stricte de costuri pe care trebuie sa le opereze companii precum American International Group, Citigroup sau ING Groep NV, dupa ce au primit ajutoare guvernamentale consistente pentru a-si acoperi pierderile? Intrebarea devine cu atat mai legitima privita prin prisma faptului ca strainii controleaza peste 90% din activele din sistemul bancar romanesc, fiind insa majoritari in toate industriile financiare din Romania.

    In toate pietele vestice, bancile au fost ajutate de guverne sa depaseasca dificultatile provocate de criza financiara; ce vor face aceste grupuri cu filialele pe care le detin pe alte piete e o decizie de business care depaseste cu mult granitele Romaniei, spune Santiago Pardo Jimenez, partener in departamentul de audit al Deloitte, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. “E ca in razboi, trebuie sa iei decizii si unele unitati trebuie sacrificate pentru a salva altele”. Pentru ca bancile romanesti sunt detinute intr-o pondere mare de straini, “deciziile nu au mare lucru de-a face cu piata locala, astfel ca sectorul bancar se va transforma dupa cum se decide foarte departe de Romania”.

    Hotararea britanicilor de la RBS confirma o data in plus aceasta constatare. Decizia de a vinde sucursala din Romania nu are in esenta nimic de-a face cu piata romaneasca, ci e inclusa intr-un program de restructurare care prevede vanzarea activelor ce nu fac parte din operatiunile de baza. Britanicii isi separa activele in doua entitati, o banca “buna” si una “rea”, operatiunile de retail din estul Europei fiind incluse laolalta in cea de-a doua categorie. Ca o astfel de decizie nu are nimic de-a face direct cu situatia din Romania este evident, mai ales prin prisma faptului ca RBS Romania (fosta ABN Amro, preluata de britanici tot printr-o tranzactie internationala in 2007) este una dintre institutiile solide de pe piata locala si nu are nimic de-a face cu o banca “rea”, dupa cum nota saptamana trecuta guvernatorul Mugur Isarescu.

    Contactati de BUSINESS Magazin, reprezentantii grupului britanic au fost rezervati in a comenta situatia filialei din Romania, facand doar trimitere la raportul anual. Potrivit acestuia, RBS, care a anuntat saptamana trecuta o pierdere uriasa de 28 de miliarde de euro, isi vinde subsidiarele de retail si operatiunile de banca comerciala de pe pietele europene si din Orientul Mijlociu, pentru ca nu mai prezinta oportunitati suficient de mari. In lipsa unor investitii semnificative, pe care grupul nu si le permite acum, rezultatele din aceste piete nu justifica pastrarea lor. In aceasta categorie intra, in viziunea britanicilor, si banca din Romania.

    Dificultatile pe care le au “acasa” grupurile internationale se rasfrang, de altfel, sub mai multe forme pe piata romaneasca. Desi, pentru moment, decizia RBS este cea mai radicala, e foarte probabil ca nu va fi ultima de acest fel in industria financiara romaneasca, chiar daca oficialii romani nici nu admit sa se gandeasca inca la acest lucru. “OTP Bank Romania nu va fi vanduta, cu siguranta”, spunea de curand Laszlo Diosi, presedintele bancii, lasand sa se inteleaga insa ca celelate divizii din grup nu sunt cu totul scoase dintr-un calcul mai mare al grupului maghiar. La nivel de grup, OTP analizeaza vanzarea unor subsidiare si concedierea a 500 de angajati, in conditiile in care anticipeaza “unul din cei mai dificili ani din istoria bancii”, potrivit directorului general al institutiei de credit, Sandor Csanyi.

    Lista institutiilor financiare care au resimtit din plin efectele crizei globale e insa mult mai lunga. In cadrul unui plan de sustinere a bancilor austriece de catre guvernul de la Viena, Erste Group (actionarul majoritar al BCR) a primit o injectie de 2,7 miliarde de euro, iar Raiffeisen Zentralbank (proprietarul Raiffeisen International) de 1,75 miliarde de euro. La randul lor, marile grupuri elene, Alpha, NBG, Eurobank sau Piraeus, au apelat la planul de sustinere oferit de stat, care a intrat astfel in actionariatul lor. ING Groep NV si Citigroup, care au prezenta in Romania, au primit si ele fonduri de la stat dupa ce s-au confruntat cu pierderi enorme.

    Pentru Citigroup, guvernul american (cu care este acum in negocieri pentru un al treilea program de sprijin, dupa ce banca a primit deja peste 50 de miliarde de dolari) impune un plan de restructurare radicala a activitatii. Operatiunile grupului vor fi separate in doua entitati, Citicorp (care va mosteni activitatile bancare globale) si Citi Holding (care include liniile de administrare a activelor, brokeraj si consumer finance). Activitatile din Romania vor fi incluse in noua structura a Citicorp, neexistand pana in prezent vesti privind posibila vanzare a acestora.

    Theodor Alexandrescu, directorul general al AIG Life Romania: “Holdingul e ca o bunica; daca bunica are probleme de sanatate financiara, nu inseamna ca toate rudele ei au aceeasi probleme."

  • Creditarea este “in podea”

    Creditul in lei a inregistrat in ianuarie un declin lunar real de 1,1%, dupa ce a scazut si in ultimele trei luni ale anului trecut, in timp ce imprumutul in euro si-a temperat ritmul de crestere de la 1% in decembrie la 0,1%, potrivit datelor Bancii Nationale a Romaniei (BNR).Creditul neguvernamental in lei a scazut dupa declansarea efectelor crizei financiare in Europa Centrala si de Est, respectiv in ultimul trimestru din 2008, cu cu 0,4% in octombrie, cu 0,7 in noiembrie si cu 2,4% in decembrie.

    Si daca in ultima parte a anului creditarea a franat brusc – din cauza incertitudinilor existente pe plan local si international si a implementarii unui nou regulament al BNR privind acordarea de imprumuturi persoanelor fizice, acum creditarea este aproape blocata.

    Cititi aici mai multe despre evolutia creditului guvernamental si neguvernamental din Romania.
     

  • Cine pierde din scaderea bursei

    Cei care au pierdut sunt in realitate actionarii majoritari ai companiilor listate, in cea mai mare parte companii straine, care au investit in Romania pentru a face multi bani – si majoritatea au si facut. In aceeasi situatie sunt fondurile de investitii (si ele preponderent straine) care au pariat in ultimii ani pe actiuni romanesti, si cele cateva mii de investitori romani care si-au investit economiile sau surplusul de venit pe Bursa, sperand sa obtina castiguri mai mari decat la banca sau sa se imbogateasca peste noapte.

    De ce ar interesa pe cineva sau i-ar parea rau ca sunt cativa care au pierdut pe Bursa? In fond, romanii au alte probleme, mai importante: nu le mai cresc salariile (ba unora chiar au inceput sa le scada), in fiecare sector de activitate se anunta sute sau mii de concedieri, nu mai pot lua credit de la banca, preturile alimentelor sau chiriile cresc continuu, semnele recesiunii se instaleaza tot mai adanc.

    Romanii in ansamblu saracesc, la fel cum fac si britanicii, nemtii sau americanii – asa ca de ce ar mai interesa pe cineva ca unii (si nici macar foarte multi) saracesc pe Bursa? Realitatea nu e insa atat de simplista. Ceea ce se intampla acum pe Bursa de la Bucuresti si pe toate bursele lumii are o mare legatura cu fenomenul de saracire pe care il simte de un an si jumatate cea mai mare parte a populatiei Globului. In final, banii care s-au evaporat de pe pietele de capital sau de pe pietele imobiliare au disparut din buzunarele tuturor. Pietele de capital nu mai reprezinta de mult doar un barometru al economiilor lumii, ci o parte importanta a acestora, iar prabusirea lor are o contributie majora la recesiunea mondiala, la fel cum cresterea spectaculoasa de dupa 2000 a contribuit semnificativ la avantul economiei mondiale pana in 2007.

    Revenind la statistici, la nivel mondial, pietele de capital au pierdut anul trecut 28.250 de miliarde de dolari din capitalizare, adica 4.100 de dolari pentru fiecare cetatean al planetei. Capitalizarea totala a burselor lumii era la sfarsitul lui 2008 de 32.850 de miliarde de dolari, fata de 60.830 de miliarde de dolari la finele lui 2007, conform Federatiei Mondiale a Burselor de Valori (World Federation of Exchanges – WFE). Ca termen de comparatie, PIB-ul total mondial a fost in 2007 de circa 54.347 de miliarde de dolari, conform datelor Bancii Mondiale; altfel spus, pierderile de pe pietele de capital din 2008 reprezinta jumatate din bogatia produsa la nivel global intr-un an.

    Probabil ca in acest moment, nici cei mai straluciti ganditori nu pot spune care va fi impactul real al acestor pierderi asupra economiei mondiale, pentru simplul motiv ca lumea nu s-a mai confruntat pana acum cu evenimente de o asemenea magnitudine. De aceea, planurile de salvare lansate de autoritatile financiare si guvernamentale din lume nu reusesc sa linisteasca, pentru ca nimeni nu stie cu adevarat cati bani trebuie pompati in economie pentru a opri caderea acesteia sau daca exista banii necesari. Autoritatile din Statele Unite ale Americii, care au anuntat pana acum cele mai mari planuri de salvare economica, au alocat aproape 1.600 de miliarde de dolari pentru salvarea bancilor si stimularea economiei.

    Asta in conditiile in care bursele americane au pierdut anul trecut 8.000 de miliarde de dolari din capitalizare. Asadar, planurile de ajutorare a economiei acopera doar 20% din scaderea capitalizarii companiilor americane, care s-a transformat in pierderi pentru banci, fonduri de investitii, fonduri de pensii sau mici investitori. La randul lor, aceste pierderi au blocat creditarea, au dus la reducerea consumului, care a condus mai departe la scaderea productiei si, in cele din urma, la concedieri.

    Sunt in aceste conditii de ajuns 1.600 de miliarde de dolari pentru a debloca situatia? In fond, statul poate ajuta doar bancile sau companiile, nu si pe micii investitori. Un investitor american care avea 10.000 de actiuni Citigroup in 2007 le putea vinde atunci cu 50 de dolari, iar cu cei 500.000 de dolari incasati isi putea cumpara o casa in Florida si o masina americana, stimuland astfel piata imobiliara si vanzarile de masini ale Ford, de exemplu. Daca acelasi investitor a decis insa sa pastreze actiunile, el ar mai lua acum doar 20.000 de dolari (pretul unei actiuni Citigroup era vineri de 2 dolari), bani care cu siguranta nu mai ajung pentru casa si poate nici pentru un SUV. A riscat si a pierdut, insa pe langa el au pierdut si pietele unde si-ar fi putut cheltui banii, care au ramas fara un client.

    Exemple similare exista si pe piata romaneasca, unde cei care au pierdut din scaderea Bursei sunt in realitate mult mai multi decat cei cateva mii de investitori activi inregistrati in statistici. Cresterea puternica a Bursei de la Bucuresti in perioada 2000-2007 a “imbogatit” cateva sute de mii de romani care au primit cupoane in cadrul Programului de Privatizare in Masa (PPM) derulat de guvernul Vacaroiu in anii ’90. Multi dintre ei au ales sa-si subscrie cupoanele la SIF-uri, primind in schimb cate 1.000 de titluri. Actiunile SIF au crescut de circa 90 de ori de la lansare pana la mijlocul lui 2007, cand un “cuponar” ajunsese sa-si poata vinde cele 1.000 de actiuni detinute la SIF Oltenia (SIF5), de exemplu, cu 4.500 de lei (1.400 de euro).

    Acesti bani puteau fi folositi pentru achizitia de electrocasnice, pentru plata avansului la cumpararea unui automobil sau pentru un concediu la mare. In fiecare luna din 2007 erau peste 100.000 de cuponari care isi vindeau actiunile, iar dinspre ei se indreptau cateva zeci de milioane de euro lunar spre piata de electrocasnice, industria auto sau spre agentiile de turism si supermarketuri. In prezent, putini mai sunt cei care isi vand actiunile, dupa ce SIF-urile au scazut de aproape 10 ori, iar 1.000 de actiuni SIF Oltenia mai valoreaza doar 360 de lei (85 de euro). Circa 8 milioane de romani au primit la inceputul anilor ’90 cupoane, iar dintre acestia, aproximativ 2,5 milioane au subscris la SIF-uri. Si ei se numara printre perdantii din ultimii doi ani ai caderii Bursei, chiar daca multi nu o stiu.

    Declinul Bursei loveste deopotriva si in companii, care au ramas fara o sursa avantajoasa de finantare exact atunci cand aveau mai mare nevoie de ea. In perioada 2005-2007 zeci de companii au strans milioane de euro de pe Bursa prin majorari de capital, bani pe care i-au folosit pentru investitii, care au creat locuri de munca si valoare adaugata in economie. In prezent, companiile se confrunta cu tot mai multe dificultati in finantare, dat fiind ca bancile sunt mai zgarcite in acordarea de credite, iar in aceste conditii, pentru multe dintre ele solutia este sa reduca numarul de angajati sau salariile. Pe masura ce rolul pietei de capital in economie a crescut, si riscul ca miscarile ei sa genereze dezechilibre in economia reala s-a amplificat.

    Cum insa evolutia pietei de capital nu poate fi controlata, nici riscurile nu pot fi tinute sub control, iar criza financiara si economica din prezent arata cel mai bine care sunt pericolele atunci cand piata de capital scapa de sub control. Din acest punct de vedere, gradul redus de dezvoltare a pietei de capital romanesti poate reprezenta un avantaj in contextul actual. Ce s-ar fi intamplat daca in loc de cateva mii ar fi fost cateva sute de mii de investitori activi pe Bursa?

  • Cum au saracit companiile de la Bursa

    In primele noua luni ale anului trecut, multe dintre companiile mari de pe Bursa au inregistrat profituri similare sau mai mari decat in aceeasi perioada a lui 2007, iar prabusirea actiunilor parea nejustificata in raport cu rezultatele financiare. Sfarsitul de an a fost insa dezastruos pentru companii importante, precum SIF Moldova sau Transelectrica, care au raportat scaderi substantiale de profit, din cauza pierderilor financiare rezultate fie din reevaluarea datoriilor in valuta, fie din reevaluarea portofoliilor de actiuni.

    Chiar daca pierderile au fost determinate de ajustari contabile, neavand o legatura directa cu activitatea de baza, unde profiturile au fost semnificative, acestea au ca efect diminuarea semnificativa sau chiar eliminarea dividendelor care vor fi distribuite actionarilor, lovind direct in castigurile investitorilor. De altfel, piata a taxat puternic raportarile financiare, inregistrand scaderi puternice la finalul saptamanii trecute. Cum au ajuns insa companii mari, precum Transelectrica sau SIF-urile, altadata unele dintre cele mai bogate de pe Bursa, in situatia de a nu mai avea bani pentru actionari?

    Rezultatele transportatorului de energie Transelectrica Bucuresti (TEL) au fost una dintre cele mai neplacute surprize de saptamana trecuta. Compania, listata la Bursa in 2006, se numara printre principalele recomandari ale analistilor la inceputul anului datorita apartenentei sale la sectorul de utilitati, considerat defensiv in perioade de criza financiara. Teoretic, companiile din sectorul utilitatilor, care beneficiaza in multe cazuri si de monopol pe segmentul de piata pe care activeaza, au rezultate financiare stabile si predictibile.

    Transelectrica a aratat insa in trecut ca face exceptie de la regula din cauza datoriilor mari in valuta, a caror reevaluare determina oscilatii puternice de profit de la an la an. Astfel, in 2006, cand leul s-a apreciat puternic, compania a raportat un profit net record, de 277 de milioane de lei (78 de milioane de euro), pentru ca in 2007 deprecierea leului sa reduca profitul companiei la circa 50 de milioane de lei (15 milioane de euro). In 2008, insa, compania parea sa fie in revenire, mai ales datorita unei cresteri a tarifului de transport al energiei electrice.

    La noua luni, Transelectrica a raportat un profit net de 132,9 milioane de lei, de patru ori mai mare decat in perioada similara a lui 2007, ceea ce i-a determinat pe reprezentantii companiei sa declare ca vor incerca o ajustare in ultimul trimestru pentru a nu depasi prea mult nivelul aprobat in bugetul de venituri si cheltuieli, care prevedea un profit brut de 120 de milioane de lei. “Compania are in vedere incadrarea in tinta de profit stabilita prin BVC/2008 rectificat, prin luarea tuturor masurilor necesare in acest sens”, declarau reprezentantii Transelectrica in noiembrie 2008, intr-o raportare trimisa Bursei.

    Ei motivau ca o depasire prea mare a bugetului ar fi fost taxata de autoritatea de reglementare a pietei de energie, ANRE, ceea ce ar fi condus la oscilatii substantiale de profit in 2009. Scaderea abrupta a leului in ultimul trimestru avea insa sa-i “ajute” sa-si depaseasca obiectivul propus. Daca la 30 septembrie, cursul euro era de 3,73 lei, putin peste cel de la sfarsitul lui 2007, de 3,61 lei, la sfarsitul lui decembrie 2008, cursul inchidea anul putin sub nivelul de 4 lei.

    Astfel, reevaluarea datoriilor pe termen lung ale companiei avea sa determine pierderi de 135 de milioane de lei si un rezultat financiar negativ de 150 de milioane de lei. Aceasta este principala explicatie pentru profitul net de 39,3 milioane de lei raportat de Transelectrica pentru 2008, care a fost chiar mai mic decat cel din 2007, cu circa 25%. “Acesta este riscul cand ai venituri in lei si te imprumuti in valuta”, spune Razvan Purdila, directorul de dezvoltare al Transelectrica. Compania avea la sfarsitul anului datorii pe termen lung de peste un miliard de lei (250 de milioane de euro), dintre care cea mai mare parte este contractata in euro. Purdila sublinia insa faptul ca reevaluarea datoriilor este o operatiune contabila, care nu afecteaza pozitia financiara a companiei.

    De altfel, profitul din exploatare al Transelectrica a crescut anul trecut cu 27%, la peste 200 de milioane de lei, la fel ca si cifra de afaceri, care a depasit 2,9 miliarde de lei. Situatia operationala solida se reflecta si in lichiditatile companiei, care au crescut anul trecut cu 12%, la 206,5 milioane de lei, Transelectrica fiind una dintre cele mai bogate companii de pe Bursa din acest punct de vedere. Actionarii nu vor beneficia insa de aceste cresteri, intrucat profitul net din care sunt distribuite dividendele este mai mic decat in 2007. In conditiile in care compania si-ar mentine acelasi grad de distributie a dividendelor din profitul net, de 52%, valoarea dividendului brut ar scadea la circa 0,28 lei/actiune, de la 0,36 lei anul trecut.

    La un pret de 10 lei/actiune, randamentul dividendului ar fi astfel de 2,8%, desi actiunile au scazut cu 75% de la inceputul lui 2008. Dupa publicarea rezultatelor, Transelectrica a scazut cu aproape 6% in doua sedinte. Situatia Transelectrica nu este singulara. Majoritatea companiilor de pe Bursa cu datorii mari au raportat anul trecut pierderi financiare uriase din cauza reevaluarilor. Rompetrol Rafinare Constanta (RRC), compania care opereaza rafinaria Petromidia, a inregistrat pierderi financiare record in 2008, de peste 500 de milioane de lei, desi pe partea de exploatare a obtinut profit de 12 milioane de lei, pentru prima data dupa doi ani.

    Datoriile Petromidia se ridica la circa 2,7 miliarde de lei (675 de milioane de euro), iar, spre deosebire de Transelectrica, dobanzile platite de companie in fiecare an au un impact major asupra lichiditatilor. Rompetrol Rafinare a raportat pierderi totale de 850 de milioane de lei in ultimii trei ani. Un exemplu asemanator este combinatul chimic Oltchim Ramnicu- Valcea (OLT), care a inregistrat pierderi financiare de 150 de milioane de euro din cauza datoriilor de peste 1,7 miliarde de lei pe care le are fata de stat si fata de institutii financiare si furnizori.

    Cazul Oltchim este cu atat mai dramatic avand in vedere ca nivelul datoriilor il depaseste pe cel al activelor, capitalurile proprii fiind negative. Combinatul chimic, controlat de stat, are nevoie de 620 de milioane de euro pentru investitii, din care 100 de milioane de euro ar urma sa fie asigurati printr-un credit de la BERD sau Erste, pentru care au loc negocieri, potrivit unor surse guvernamentale citate de Mediafax.

    Afati in continuare ce domenii au mai fost afectate prin caderea Bursei

  • Tranzactii de 700 mil. euro pentru Reff si Asociatii

    "Anul 2008 a fost unul extrem de dinamic, mai ales in prima parte a anului, iar echipa noastra a fost implicata in negocieri initiate pe diverse segmente de piata, de la real estate si servicii financiare, la piata de media si publicitate, activitate editoriala, transporturi, IT&C, servicii de mediu si agricultura”, a declarat partenerul firmei de avocati Alexandru Reff.

    Acum insa ariile de practica se modifica, si Alexandru Reff recunoaste blocajul de pe unele practici, in conditiile crizei economice: “Am vazut cum negocieri pentru tranzactii de sute de milioane de euro (mai ales in industria serviciilor financiare) au fost inghetate din cauza incertitudinii de pe piata. In mod evident, nu anticipam o dinamica similara pe piata fuziunilor si achizitiilor in acest an, dar firmele de avocatura sunt relativ flexibile si isi pot adapta serviciile la noua cerere, care va fi cel mai probabil axata pe sectorul public si proiecte finantate de fonduri europene, (re)structurare corporatista, piata muncii, energie, dreptul concurentei, litigii si altele.”

    Cititi mai multe despre ariile de experitiza ce trebuie sa compenseze, in cifrele caselor de avocatura, franarea din real estate sau M&A.
     

  • Wall Street-ul jeleste bonusurile

    Daca n-ati lucrat niciodata pe Wall Strett, e greu de inteles ideea ca o companie care a pierdut aproape 19 miliarde de dolari intr-un singur an, cum a facut Citigroup in 2008, mai poate plati bonusuri de miliarde de dolari angajatilor. Este probabil si mai greu de crezut ca unii dintre acesti angajati se mai si plang de asta. “Ma simt de ca si cum as fi primit un bacsis, comparativ cu cat incasam in anii anteriori”, spune un asociat – in varsta de cam 30 de ani – de la birourile de investment banking din Manhattan.

    Acelasi tip de carteala se aude peste tot pe Wall Street, unde banul este etalonul, iar bonusurile telul final. Pentru bancheri si pentru traderi, bonusurile – cea mai serioasa felie a pachetului lor financiar – justifica acele zile lungi si nopti nedormite pe care le-au petrecut analizand cifre sau urmarind cotatii pe ecranul computerului. Insa acum, cand toata lumea, de la presedintele Barack Obama in jos, ii acuza pe bancheri ca si-au acordat bonusuri de miliarde intr-o perioada cand banii contribuabililor sunt cei ce sprijina industria financiara, intrebari altadata de negandit incep sa apara. Ar putea bonusurile, materia prima a visurilor de pe Wall Street, sa devina de domeniul trecutului? Ar putea fi inlocuit acest sistem de stimulente vechi de decenii, de pe vremea parteneriatelor private ce guvernau odinioara Wall Street-ul? Si daca da, cu ce anume?

    Cu toate miscarile tectonice care au redesenat peisajul financiar, un singur lucru nu s-a schimbat: cultura bonusului. Cei de pe Wall Street care aduc o gramada de bani angajatorilor lor se asteapta ca, intr-un fel, sa li se intoarca acesti bani. Ca sa ne exprimam in jargonul profesiei, se asteapta sa se infrupte din ceea ce vaneaza. Dar nemultumirile legate de bonusuri sunt in crestere. Senatorul democrat Claire McCaskill a propus o lege de plafonare la 400.000 de dolari a pachetelor financiare din bancile care au primit pachete de salvare; ulterior, presedintele Obama a decis ca plafonul sa ramana de 500.000 de dolari. Dar chiar si acum, cand Wall Street-ul abia se taraste, sunt cate unii care incaseaza bonusuri de milioane de dolari. “Pur si simplu este inacceptabil. Vorbim despre aceleasi banci care au provocat criza ipotecara, au primit in trecut bonusuri record si continua sa le primeasca”, spune George Goehl, director executiv la Centrul National de Training si Informare, un grup non-profit din Chicago ce promoveaza egalitatea de sanse a comunitatilor in domeniul accesului la credit.

    Unii politicieni cer bancilor sa renunte la bonusuri, pentru ca ele se bazau pe castiguri care au fost spulberate de criza financiara. Obama i-a numit “nerusinati” pe bancheri pentru ca si-ar fiacordat bonusuri de aproape 20 de miliarde de dolari pentru 2008. Multi executivi seniori din domeniul bancar, inclusiv Vikram S. Pandit, CEO al Citigroup, au fost de acord sa renunte la bonusurile pentru 2008. Dar legiuitorii de la Washington nu au limitat bonusurile pentru angajati atunci cand administratia a pus la cale planul de salvare de toamna trecuta. Asa ca bancile au fost libere sa plateasca cat au vrut pentru 2008 si chiar au platit.

    La Citigroup, Pandit avea in plan in noiembrie sa reduca pachetul de bonusuri cu 40% fata de nivelurile din 2007. Dar dupa ce compania a primit al doilea pachet de salvare de la Washington, executivii au redus si mai mult acest pachet chiar la jumatate, potrivit unor surse apropiate situatiei. Una dintre aceste surse a spus ca oficialii de la Trezorerie, pe atunci condusa de Henry Paulson, au aprobat dimensiunea si structura pachetului de compensatii. Platile pentru cateva zeci de senior manageri de la Citigroup au fost reduse cu 40-85%, iar banca a impus nou reglementari, pentru a lua inapoi bonusuri castigate pe nedrept si pentru a limita pachetele de plecare din companie. Aceasta ar fi putut pune bazele unui nou val de schimbari. In general, compensatiile de pe Wall Street – in particular, bonusurile – sunt tot mai atent monitorizate de legiuitori.

    Posibilele reforme includ limitari ale platilor, folosirea mai larga a compensatiilor prin acordarea de actiuni si obligatia de a oferi cat mai multi bani actionarilor si nu angajatilor. Chiar unii bancheri, atat de la Citigroup, dar si de la alte institutii, spun ca se simt putin rusinati ca primesc asemenea bonusuri in vremuri grele ca acestea. Dar niciunul dintre ei nu s-a oferit sa dea banii inapoi. “Cu siguranta nu-mi voi returna bonusul”, spune asociatul de la Citigroup citat la inceputul articolului, care, la fel ca alti cativa angajati ai companiei, a refuzat sa spuna dimensiunea bonusului si a cerut sa ramana anonim, ca sa nu-si supere sefii.

    Fiti siguri, bonusurile nu mai sunt ce erau in vremurile de aur ale pietei in expansiune. Potrivit unei estimari a autoritatilor din New York, platile pentru 2008 la companiile financiare au scazut la 40% fata de anul precedent. Dar bancherii tot primesc la fel de multi bani ca in 2004, cand industria statea bine pe picioare. O confluenta de forte puternice a dus bonusurile la niveluri record in ultimii ani. In mod traditional, bancile puneau deoparte jumatate din veniturile anuale pentru compensarea angajatilor. Dar incepand din anii ‘70, si in special in ultimul deceniu, industria financiara a explodat, si la fel si platile. In ultimii ani, cresterea infloritoare a unor afaceri rentabile, precum cele ale fondurilor speculative sau ale firmelor de private equity, a dezlantuit o adevarata goana dupa talente, umfland si mai mult platile si asteptarile angajatilor. Dar pentru multe banci si pentru angajatii lor, vechea formula a riscului si a castigului s-a schimbat. In cea mai mare parte a istoriei lor, bancile traditionale de pe Wall Street, precum Goldman Sachs si Lehman Brothers, erau parteneriate private. Partenerii isi bagau propriii bani in piete.

    Dupa ce s-au listat, firmele au inceput sa foloseasca banii actionarilor. Bancilor le era permis, de asemenea, sa-si recompenseze angajatii atat prin plati in numerar, cat si cu pachete de actiuni, iar bonusurile au capatat un rol tot mai mare in pachetul compensatoriu total. Pana in 2007, chiar inainte de izbucnirea crizei financiare, angajatul mediu din industria financiara castiga cu 70% mai mult decat angajatii cu pozitii echivalente din alte domenii.

    Cultura bonusului este adanc inradacinata. Directorii si angajatii obisnuiti sustin ca legiuitorii si ceilalti care se plang de nivelul prea mare al bonusurilor nu inteleg cum functioneaza industria. Bonusurile, spun ei, sunt o parte cruciala a pachetului financiar total, fiind adesea tratate ca salarii acordate mai tarziu. Si in general bonusurile valorizeaza mai mult performantele individuale si mai putin rezultatele in ansamblu ale companiei. Cu alte cuvinte, oamenii care au adus o avere companiei, sa zicem din trading valutar, merita bonusuri chiar in situatia in care colegii lor din zona obligatiunilor ipotecare au adus pierderi ce au sugrumat banca.

    La Citigroup, spre exemplu, bonusurile pentru traderii valutari – care luati separat au avut un an bun – au scazut cu 40-50%. Bonusurile pentru bancherii seniori s-au diminuat cam tot cu atat. Dar bancherii juniori, ale caror bonusuri sunt mai mici, nu au avut tot atat de mult de suferit. Unii traderi de obligatiuni ipotecare nu au primit niciun fel de bonusuri. “Compensatiile vor varia in functie de performantele individuale, raportat la performanta in ansamblu a companiei”, spunea Pandit intr-un comunicat intern de la sfarsitul anului trecut, in care creiona principiile salariale ale bancii. Desigur, multi angajati de pe Wall Street nu s-au asteptat niciodata ca vremurile bune sa ia sfarsit. Au trait pe picior mare, crezand ca bonusurile vor fi intotdeauna acolo, asa ca acum sunt prost pregatiti, atat emotional, cat si financiar, sa faca fata unei scaderi masive a veniturilor.

    “Fara niciun dubiu, 18 miliarde este o suma imensa, dar este o picatura in oceanul Wall Street-ului”, spune Gustavo Dolfino, presedinte al WhiteRock Group, o companie de head-hunting pentru banci. “Bonusurile au scazut, iar salariile nu mai sunt suficiente pentru acesti oameni. Ei nu pot trai cu 150.000-180.000 de dolari pe an, asa ca nu aveau bani pusi deoparte. Traiau pe credit si cand era vremea bonusurilor credeau ca vor achita tot.”

  • La ce mai foloseste Bursa

    Investitorii erau in urma cu un an inca optimisti, mai aveau bani destui si sperau intr-o rezolvare usoara a crizei. Brokerii mai credeau ca piata se poate intoarce usor la maximele din 2007, invarteau inca milioane de euro si nu-si puneau problema locului de munca. Iar companiile strangeau bani de pe Bursa pentru ca investitorii mai participau pe atunci la majorari de capital. Parca au trecut secole si toate par o amintire neverosimila a unor vremuri demult apuse.

    Acum Bursa a devenit un subiect banal dintr-un context deja prea incarcat de criza. Altele sunt grijile acum: deprecierea leului, inghetarea salariilor, concedierile colective, bugetul. Scoasa din scena fara glorie, ca o vedeta care nu si-a dat seama ca nu mai starneste decat zambete ironice de cand alte staruri au captat atentia publicului, Bursa isi traieste parca ultimele clipe. Pare un verdict prea dur, insa semnele lui se vad pretutindeni: in numarul de investitori, in valoarea tranzactiilor zilnice, in declaratiile pesimiste ale brokerilor si in resemnarea sefilor de companii.

    Statisticile Fondului de Compensare a Investitorilor arata ca la sfarsitul anului trecut pe Bursa existau peste 90.000 de conturi deschise de investitori la societatile de brokeraj. Cu toate acestea, doar 5-6.000 de investitori mai cumpara sau vand actiuni pe Bursa, conform statisticilor Bursei de Valori Bucuresti.

    Asadar ce se intampla cu restul de peste 80.000 de investitori? “Sunt multi investitori care acum asteapta. Fie nu mai au bani pentru investitii, fie nu mai au curaj. Sunt clienti care au stat luni de zile cu cash in conturi pentru ca sunt nehotarati. Nu ai ce argumente sa le dai cand situatia se degradeaza pe zi ce trece pe toate pietele bursiere”, spune Octavian Dragolea, director de agentie la societatea de brokeraj IFB Finwest.

    Iar pe zi ce trece, decizia de a investi este tot mai greu de luat, desi, teoretic, ieftinirea actiunilor ar trebui s-o faca mai usoara. Asta din cauza ca in ultimul an aproape toti cei care au cumparat actiuni pe baza rationamentului ca sunt mai ieftine au vazut ca acestea pot scadea oricand mai mult. Astfel, principalul argument al investitiei la Bursa, respectiv posibilitatea obtinerii unui castig superior celui de la banca, a disparut aproape complet in ultimul an. Doar o mica parte din cei care au investit anul trecut pe Bursa au reusit sa castige, iar din acestia o si mai mica parte au reusit sa-si conserve castigurile respective.

    “Majoritatea investitorilor care au iesit dintr-o actiune au intrat pe alta sau au cumparat din nou aceeasi actiune dupa ce a mai scazut, astfel ca in cele din urma a inregistrat pierderi”, explica Dragolea. Practic, spre deosebire de pietele mature, unde investitorii pot castiga si cand scade piata, avand la indemana vanzarile in lipsa (short selling), pe piata de la Bucuresti se poate castiga doar cand actiunile cresc. Cum acest lucru nu s-a mai intamplat decat rar de la mijlocul lui 2007, investitorii au uitat cum e sa castigi. Disparand motivatia, a disparut si interesul pentru piata. Teoria spune ca Bursa se adreseaza in primul rand investitorilor institutionali, adica fondurilor mutuale, fondurilor de pensii, firmelor de asigurari si bancilor. Aceasta componenta insa nu a existat niciodata pe piata de la Bucuresti, astfel ca Bursa s-a bazat in special pe fondurile de investitii straine pe care a putut sa le atraga.

    Acestea au fost si primele care au plecat, cand criza a prins amploare, preocupate sa-si minimizeze pierderile si, asa cum spunea directorul uneia dintre marile case de brokeraj de pe piata, este putin probabil ca se vor intoarce prea curand pe Bursa de la Bucuresti dupa ce au fost nevoite sa iasa din piata cu pierderi de peste 50%. In aceste conditii, Bursa a pierdut acea masa critica de investitori pe care trebuia sa-i deserveasca.

    Fondurile mutuale nu mai primesc bani pentru investitii in actiuni, dupa ce au pierdut la randul lor pana la 80% din banii clientilor in 2008, fondurile de pensii aflate la inceput de drum nu se aventureaza pe Bursa, iar SIF-urile devin tot mai zgarcite cu investitiile, dupa ce au investit anul trecut si au pierdut. Rezultatul nu poate fi decat unul singur: fara investitori, Bursa nu poate sa creasca, iar rulajele au ajuns atat de mici, incat dau batai de cap chiar si marilor societati de brokeraj. In prima luna a anului, valoarea medie a tranzactiilor zilnice de pe Bursa a scazut sub 2,5 milioane de euro, insa au fost si sedinte in care lichiditatea a scazut la un milion de euro.

    Asta in conditiile in care la inceputul anului trecut tranzactiile se apropiau de 15 milioane de euro zilnic. Odata cu scaderea tranzactiilor au scazut si veniturile societatilor de brokeraj, de aproape 10 ori, astfel ca principala preocupare a acestora a devenit limitarea costurilor, in conditiile in care atragerea de noi investitori reprezinta o sarcina aproape imposibila in aceasta perioada. In fiecare saptamana, pe buletinul CNVM apar stiri in legatura cu inchideri de agentii ale unor societati de brokeraj sau concedieri ale unor brokeri. Estinvest, cel mai mare broker din Moldova, si-a inchis 24 din cele 39 de unitati si a concediat un numar similar de agenti, Carpatica Invest, una dintre societatile de brokeraj din top 10, a anuntat de asemenea concedieri si inchideri de agentii si chiar KBC Securities, liderul pietei de brokeraj in 2008, si-a inchis agentiile din tara si a ramas doar cu sediul din Bucuresti in incercarea de a-si reduce cheltuielile.

    In aceste conditii, brokerii nu pot decat sa spere la o revenire a pietei, desi chiar ei recunosc ca fara intoarcerea investitorilor straini aceasta este greu de realizat. “Nu mizez pe banii investitorilor romani. Atat timp cat nu intra fondurile straine de investitii, piata nu poate creste”, spune Octavian Dragolea. Fara bani in piata, prezenta pe Bursa nu mai reprezinta un avantaj nici pentru companiile deja listate, ci, dimpotriva, tot mai multi actionari majoritari privesc lucrul acesta ca pe o povara. De la jumatatea anului trecut, aproape nicio companie listata nu a mai strans bani de la actionari prin majorari de capital. Acest lucru a devenit aproape imposibil in prezent, in conditiile in care actiunile multor companii au ajuns sa fie tranzactionate sub valoarea nominala. “Practic, Bursa nu-si mai indeplineste acum rolul de finantare pentru companii, pentru ca multe sunt sub valoarea nominala”, sustine Dragolea.

    Companiile isi pot vinde actiunile pe Bursa la un pret cel putin egal cu valoarea nominala, iar in conditiile in care cotatia este mai scazuta, investitorii vor prefera sa cumpere actiuni din piata decat sa subscrie in majorari de capital. In aceasta situatie se gasesc majoritatea companiilor care au utilizat in ultimii ani finantarile prin intermediul pietei de capital, respectiv Banca Transilvania, Carpatica, Broker Cluj sau Biofarm Bucuresti. Situatia dramatica de pe Bursa a determinat Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) sa pregateasca un plan anticriza. Printre prevederile acestui program de sprijinire a pietei de capital se numara doua masuri de incurajare a companiilor care vor sa se listeze la Bursa: mentinerea pana la sfarsitul anului a masurii de suspendare a cotei de 0,1% aplicata la valoarea ofertelor publice de vanzare pentru listarea companiilor care s-au aflat in proprietatea statului sau care se privatizeaza si autorizarea imediata si fara costuri a documentelor de IPO (oferta publica initiala) pentru companiile la care statul detine participatii.

    In afara de faptul ca sunt usor discriminatorii, favorizand companiile controlate de stat, aceste prevederi vin destul de tarziu, nicio companie, fie ea de stat sau privata, nefiind tentata in acest moment sa se listeze la Bursa. Situatia din ultimele luni de pe Bursa arata ca nici companiile, nici brokerii si nici autoritatile pietei nu au o solutie pentru iesirea din situatia actuala, la fel cum se intampla pe toate pietele de capital din lume. Desi nu se pune problema ca piata de capital sa dispara, avand in vedere ca a mai supravietuit unor socuri similare in perioada 1998-1999, nimeni nu poate spune cand aceasta va da semne de revenire. Poate atunci cand vom incepe sa ne amintim la ce foloseste Bursa.