BusinessMagazin

Tag: online

  • Pandemia a dat naştere unei noi forţe de mobilizare fără interacţiune, fără efort fizic şi la care se poate adera din propriul fotoliu

    Pandemia a dat naştere la o forţă de mobilizare nouă, fără interacţiune şi fără efort fizic, la care se poate adera din propriul fotoliu. Este puterea online-ului de a aduna oamenii în jurul unei idei, unui scop şi care a creat la începutul anului 2021 unul dintre cele mai mari scandaluri ale ultimilor ani din piaţa bursieră, o poveste despre schimbări în paradigma investiţională şi întrebări de legalitate, moralitate şi etică.

    Unul dintre primii pioni care a fost mutat în acest joc a fost GameStop Corp, un retailer american de jocuri video, electronice şi servicii wireless care a devenit într-o perioadă scurtă de timp unul dintre cei mai atractivi emitenţi pentru investitori în 2021, Pe parcursul lunii ianuarie acţiunile GME s-au apreciat cu 1.625%, adică au crescut de peste 17 ori, până la 325 de dolari. Capitalizarea GameStop a crescut astfel în ianuarie de  la 1,3 miliarde de dolari la 22,7 mld. dolari.

    Frenezia GameStop a atras şi atenţia lui Elon Musk, care pe 26 ianuarie a postat pe Twitter „gamestonk“, joc de cuvinte format din „GameStop“ şi „stonk“, un slang pentru cuvântul „stocks“ (acţiuni). În urma postării, preţul acţiunilor GameStop aproape s-a dublat, la 148 de dolari. În aceeaşi şedinţă, GameStop a fost cea mai tranzacţionată companie din Statele Unite, depăşind nume precum Tesla şi Apple, care înregistrează o valoare de piaţă de 33, respectiv de 99 de ori mai mare decât lanţul de magazine. Raliul a fost alimentat în continuare după ce a început să fie disputat în piaţă şi în presă, în situaţie implicându-se şi voci din sfera politică, dar şi intermediari, reglementatori şi supraveghetori ai pieţelor. Mai mult, jocul s-a mutat şi pe alţi emitenţi care au avut parte de raliuri în ianuarie – Koss Corporation (1.760%), Naked Brand Group (709%), AMC Entertaiment Holdings (526%), BlackBerry (113%) sau Bed Bath & Beyond (99%) sunt câteva dintre ele. Să revenim însă de unde am plecat.

    GameStop operează circa 6.500 de magazine în SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Europa. Ca mulţi alţi retaileri, GameStop a avut de suferit anul trecut din cauza reorientării consumatorilor către mediul online, astfel că pierderile înregistrate au determinat compania să anunţe înlocuirea a trei oameni cheie şi închiderea a 450 de magazine în 2021, oportunitatea perfectă pentru fondurile de hedging să parieze pe scăderea acţiunilor.

    Însă, surprinzător, lanţul de magazine cu o istorie de 37 de ani a devenit ţinta unei „bătălii” între aceşti shorteri de pe Wall Street şi micii investitori care s-au adunat pe platforme media ca Reddit, Discord, Facebook şi Twitter. Cu alte cuvinte, micii investitori s-au mobilizat în masă şi au adăugat ordine mari de cumpărare în ideea de a urca semnificativ preţul acţiunilor şi de a ruina pariurile de pe Wall Street că preţul se va prăbuşi, un pariu care s-a dovedit în ultima lună foarte costisitor pentru profesioniştii financiari, pierderile înregistrate fiind de peste 100 de miliarde de dolari în doar câteva săptămâni. Spre comparaţie, valoarea de piaţă a companiilor listate în SUA la finalul anului 2020 era de 50.800 de miliarde de dolari, potrivit Siblis Research.

    Frenezia GameStop a atras şi atenţia lui Elon Musk, care pe 26 ianuarie a postat pe Twitter „gamestonk“, joc de cuvinte format din „GameStop“ şi „stonk“, un slang pentru cuvântul „stocks“ (acţiuni). În urma postării, preţul acţiunilor GameStop aproape s-a dublat, la 148 de dolari. În aceeaşi şedinţă, GameStop a fost cea mai tranzacţionată companie din Statele Unite, depăşind nume precum Tesla şi Apple, care înregistrează o valoare de piaţă de 33, respectiv de 99 de ori mai mare decât lanţul de magazine.

    Melvin Capital, un fond american de investiţii înfiinţat în 2014 de Gabriel Plotkin, protejatul celebrului miliardar şi manager de fond de hedging Steve Cohen, a devenit şi el un subiect central al scandalului. Fondul care investeşte în special în tech a început anul cu active de 12,5 miliarde de dolari, iar în luna ianuarie a pierdut 53%. Compania a atras recent 2,75 de miliarde de dolari de la Citadel LLC şi Point 72 Asset Management pentru a-şi consolida finanţele. Melvin Capital şi-a schimbat radical strategia în privinţa viitorului GameStop, după ce brigada de investitori a propulsat acţiunile şi au generat pierderi masive pentru unele dintre cele mai mari fonduri de hedging din lume şi a închis astfel oficial poziţia scurtă, nefiind clară încă suma totală la care au ajuns pierderile.

    Potrivit The Guardian, peste 72 de milioane de acţiuni GameStop, în valoare de circa 5 miliarde de dolari, erau în urmă cu o săptămână tranzacţionate în lipsă. Însă compania are doar 69,7 milioane de acţiuni disponibile la tranzacţionare, ceea ce înseamnă că în piaţă erau vândute în lipsă mai multe acţiuni decât are compania, o problemă de legalitate intens discutată în ultima perioadă. Şi Elon Musk s-a arătat nemulţumit cu privire la tranzacţionarea în lipsă.

    Short sellingul sau vânzarea în lipsă presupune împrumutarea acţiunilor unei companii şi vânzarea acestora cu intenţia de a le cumpăra înapoi mai ieftin când preţul scade şi de a marca ulterior diferenţa. Multe averi de pe Wall Street au fost realizate prin acest tip de tranzacţionare, însă, la polul opus, dacă preţul urcă, pierderile pot fi uriaşe. De aceea, în mod normal poziţiile short ar trebui să aibă o marjă de cash cu care să garanteze că pot cumpăra acţiuni pentru a-şi închide poziţia în cazul în care preţul creşte, situaţie în care fondurile trebuie să îşi lichideze deţinerea cumpărând.

    GameStop operează circa 6.500 de magazine în SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Europa. Ca mulţi alţi retaileri, GameStop a avut de suferit anul trecut din cauza reorientării consumatorilor către mediul online, astfel că pierderile înregistrate au determinat compania să anunţe înlocuirea a trei oameni cheie şi închiderea a 450 de magazine în 2021, oportunitatea perfectă pentru fondurile de hedging să parieze pe scăderea acţiunilor.

    Povestea se vrea aşadar a fi o palmă dată „rechinilor” de pe Wall Street, care sunt acuzaţi că fac bani din falimente şi alte evenimente nefavorabile companiilor, totul plecând de la un cumul de antipatii strânse de-a lungul timpului faţă de fondurile speculative. În cazul GameStop, implicaţiile sunt mai largi de atât. Fondurile de hedging nu îşi pot recupera pierderile atât timp cât retailul nu vinde, adică nu dau shorterilor oportunitatea de a cumpăra. De altfel, o parte din acţiuni nu pot fi vândute pentru că retailerul face parte din Russell 2000, indicele celor mai mici 2000 de acţiuni din indicele Russell 3000 – menţinut de FTSE Russell, o filială a London Stock Exchange Group. GameStop este astfel deţinere obligatorie pentru orice ETF (Exchange Trade Fund) care urmăreşte acest indice. Mai mult, pe măsură ce valoarea bursieră a companiei creşte, ponderea acesteia în indice creşte la rândul ei, astfel că ETF-urile care urmăresc indicele Russell 2000 ar trebui să mai acumuleze acţiuni GME pentru a echilibra ponderile.

    La polul opus, un investitor din comunitatea WallStreetBets de pe platforma Reddit, locul principal de întâlnire a „armadei” de investitori, cu numele de utilizator „DeepF—–gValue”, susţine că a marcat un câştig de 261% în acest an de pe urma creşterii controversate a acţiunilor GameStop. De la 53.566 de dolari investiţi în opţiuni call – contracte financiare care dau cumpărătorului dreptul, dar nu şi obligaţia de a cumpăra un activ suport la un preţ de dinainte stabilit, la o anumită dată sau pe o anumită perioadă, plătind în schimb o sumă de bani vânzătorului – acesta a ajuns la o investiţie de 11,2 miliarde de dolari, scrie Business Insider. Profituri s-au făcut însă şi la case mai mici. În urmă cu doi ani, Nina Carr, o locuitoare din Texas, a cumpărat 10 acţiuni GME la preţul de 6 dolari fiecare, tranzacţie de 60 de dolari, pentru a le face cadou fiului său de opt ani. Citind ştirile despre GameStop, Nina Carr şi-a întrebat fiul ajuns la 10 ani dacă păstrează sau vinde acţiunile care ajunseseră să valoreze 3.200 de dolari, iar acesta i-a spus să le vândă şi că probabil va investi 1.000 de dolari în Roblox, un hub online de gaming.

    Investitorii de retail, chiar şi cei mai mici, nu sunt singurii care au beneficiat de pe urma acestei poveşti. O altă parte implicată este Ryan Cohen, un antreprenor din mediul online în vârstă de 35 de ani care a cumpărat anul trecut o participaţie la GameStop, iar la începutul lunii ianuarie a intrat în boardul companiei, înaintând schimbări de strategie, respectiv vânzări digitale şi mai puţine magazine fizice. La finele lunii ianuarie, investiţia lui Cohen la GameStop a ajuns la 1,74 miliarde de dolari, scrie Wall Street Journal. De asemenea, cei mai mari acţionari ai GameStop, printre care fondurile americane BlackRoack şi Vanguard, au câştigat doar anul trecut peste 1 miliard de dolari fiecare (vezi tabel) din aprecierea acţiunilor, câştigurile din luna ianuarie depăşind ordinul zecilor de miliarde pentru fiecare dintre aceştia. Nick Caporella, fondatorul şi CEO-ul National Beverage Corp., care produce apele minerale LaCroix, şi-a majorat investiţia la compania pe care o conduce cu 2,5 miliarde de dolari în ianuarie în urma unui avans de 78,5% al acţiunilor. Şi executivilor de la BlackBerry le-au crescut investiţiile, ocazie cu care au vândut din participaţii la preţuri de peste două ori mai mari faţă de începutul anului.

    Între timp, Robinhood, platforma de tranzacţionare din centrul scandalului, a atras peste un miliard de dolari datorită investitorilor şi liniilor de credit lansate de bănci pentru a-i consolida poziţia. Totodată, a mai strâns câteva sute de milioane de dolari în urma unor facilităţi de credit oferite de cele mai mari bănci americane – JPMorgan, Morgan Stanley, Barclays şi Wells Fargo. Marile bănci sunt de părere că noua forţă de pe Wall Street nu va supravieţui, dar cei 7,7 milioane de investitori sunt mai activi ca niciodată. Povestea a continuat şi în februarie, dar armele mulţimii de investitori au fost îndreptate către argint, în contextul în care pe 1 februarie contractele futures cu scadenţa în martie urcau în timpul şedinţei cu circa 10%, la maximul ultimilor opt ani. În schimb, companiile anterior menţionate au avut parte de o sesiune de corecţie. Pe de altă parte, multe platforme de tranzacţionare, cum ar fi Robinhood, Webull, M1, Trading212, E*Trade, Interactive Brokers şi altele, au sistat tranzacţionarea sau au impus restricţii, unele temporare, în cazul unor acţiuni precum GameStop, AMC sau Nokia, ducând la nemulţumiri sau determinând pierderi în rândul investitorilor care nu şi-au putut închide, respectiv majora poziţiile.

    Mobilizarea în masă a investitorilor a arătat că buturuga mică poate să răstoarne carul mare, însă, continuând analogia, nici efortul buturugii nu poate fi lipsit de daune. După creşteri fabuloase, în multe cazuri urmează corecţii pe măsură, mai ales atunci când companiile se află în aceeaşi situaţie, din punct de vedere financiar şi operaţional, de dinainte de avansul pe bursă. Pandemia a dat naştere la o forţă de mobilizare nouă, fără interacţiune sau efort fizice, la care se poate adera din propriul fotoliu. Este puterea online-ului de a aduna oamenii în jurul unei idei, unui scop şi care a creat la începutul anului 2021 unul dintre cele mai mari scandaluri ale ultimilor ani din piaţa bursieră, o poveste despre schimbări în paradigma investiţională şi întrebări de legalitate, moralitate şi etică.

    Este legal ca brokerii să sisteze tranzacţionarea aleatoriu? Este moral ca traderii să tranzacţioneze în lipsă mai multe acţiuni decât are compania? Este etic ca grupuri de investitori să se alieze în masă împotriva altora? sunt întrebări pe care scandalul GameStop-Reddit le-a pus pe agenda investitorilor şi a autorităţilor de reglementare.

  • Cîmpeanu: Credeam că sunt pregătit pentru predarea online, apoi mi-am dat seama cât de puţine ştiu

    Ministrul Educaţiei mărturiseşte că s-a crezut pregătit pentru predarea online, după care şi-a dat seama cât de puţine ştie. Celor care cred că după pandemie se va reveni 100% la şcoala fizică, ministrul le transmite că se înşeală.

    Întrebat, luni seara, la „Marius Tucă Show” de la Aleph News, care este mesajul său către elevii şi profesorii care se simt în nesiguranţă, dincolo de cifre şi statistici, Sorin Cîmpeanu a răspuns: „Riscul nu poate fi eliminat complet, nici în România şi nici în altă parte. Important este să facem tot ce se poate pentru a-l diminua.

    Spre exemplu, orice profesor vaccinat înseamnă o diminuare cât de mică a riscului de transmitere epidemiologică. Fiecare dintre noi putem să facem câte ceva. Dincolo de cifre şi statistici rămâne dorinţa de solidaritate adevărată între profesori elevi şi părinţi. Fără această solidaritate nu vom ieşi nici prea repede, nici prea bine din această situaţie critică”.

    Întrebat, de asemenea, când va avea loc pregătirea profesorilor pentru predarea în şcoala online, ministrul a afirmat că „aceia dintre noi care cred că după ce vom fi încheiat această pandemie – şi o vom încheia – vom reveni la momentul în care se va face numai şcoală fizică se înşeală. Se va merge mult mai mult – că vrem sau nu vrem – către teleşcoală şi telemuncă. Important este să identificăm acele domenii, discipline în care teleşcoala se potriveşte, pentru că sunt discipline în care este potrivită, altele în care este total nepotrivită, precum disciplinele vocaţionale. O bună parte vor continua să fac online”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Este bine sau rău că au fost închise şcolile în perioada pandemiei? Cum au fost afectaţi copiii de această perioadă şi ce probleme uriaşe a scos la iveală în România şcoala online

    Pandemia de COVID-19 a schimbat vieţile oamenilor din întreaga lume, fie că vorbim de Jeff Bezos şi ceilalţi miliardari ai planetei, de oamenii de ştiinţă izolaţi în staţiile de cercetare din Antarctica sau de culegătorii de pe plantaţiile de orez din Asia. Ceea ce a început ca o criză sanitară s-a răsfrânt pe neaşteptate în toate sectoarele de activitate ale omenirii. În scurt timp după conştientizarea amplorii epidemiei apărute în China, guvernele au început să ia măsuri pentru a limita răspândirea infectărilor. Se instaura, treptat, lockdownul.

    Unul dintre primele sectoare vizate de blocaj a fost sistemul educaţional. De ce? Pentru că închiderea şcolilor este un pas firesc în protocolul urmat de majoritatea statelor în cazul pandemiilor, cum s-a văzut şi în cazul crizelor sanitare precedente. Cât ne costă însă acest fenomen?

    În primăvara trecută, presa de pretutindeni titra cu fonturi mari titluri care, la prima vedere, nu prevesteu impactul uriaş pe care aveau să îl aibă aceste decizii luate de autorităţi: „Coronavirus: UK schools, colleges and nurseries to close from Friday” (Coronavirus: şcolile, colegiile şi creşele din Marea Britanie se închid de vineri), BBC; „New York City Public Schools to Close to Slow Spread of Coronavirus” (Şcolile publice din New York se închid pentru a limita răspândirea coronavirusului), The New York Times; „Italy shuts all schools over coronavirus outbreak” (Italia închide toate şcolile din cauza coronavirusului), CNN; „Senegal orders all schools closed in response to coronavirus” (Senegal ordonă închiderea tuturor şcolilor ca răspuns la coronavirus), Reuters; „Coronavirus: South Korea reports record daily spike, Japan to close all schools” (Coronavirus: Coreea de Sud raportează creşteri zilnice, Japonia închide toate şcolile), CNBC.

    Curând însă, oamenii au început să realizeze ce înseamnă blocarea sistemului educaţional. Pentru că nu era vorba de o situaţie de scurtă durată, apărută izolat, în urma unei calamităţi, a unui atentat sau, pur şi simplu, din cauza vremiirele. Era o criză mondială care avea să afecteze, potrivit Naţiunilor Unite, „aproape 1,6 miliarde de elevi” şi care avea să scoată la iveală handicapurile sistemelor educaţionale, lipsa unui bun management, să adâncească inegalitatea socială şi producă un dezastru economic pe termen lung, pandemia de COVID-19 cauzând „cea mai puternică perturbare în masă a educaţiei din istorie”, după spusele celor de la UNICEF.

    O întrebare fără niciun răspuns corect

    Unul dintre titlurile apărute atunci în presă, formulat drept o întrebare de către cei de la The New York Times, mi-a rămas în minte, pentru că stârneşte o problemă de ordin etic – în orice variantă, răspunsul pare unul greşit. Întrebarea era: „Is closing the schools a good idea?”

    La prima vedere, răspunsul evident, ţinând cont de factorul sanitar, a fost şi este „Da!”. Da, pentru că şcoala este un mediu propice pentru răspândirea virusului SARS-CoV-2, pentru că elevii şi profesorii pot declanşa o întreagă pânză de paianjen a infectărilor şi pentru că în rândul copiiilor este, poate, cel mai greu să impui măsuri de siguranţă precum purtarea măştii sau spălatul frecvent pe mâini.

    Aşadar, şcolile s-au închis. În majoritatea statelor s-a decis trecerea la învăţământul online. Însă „da” nu a fost singurul răspuns corect. Nu pentru toţi elevii, studenţii şi profesorii din sistem. Potrivit UNESCO, „aproximativ 40% din ţările cu venituri mici şi medii nu şi-au putut susţine elevii în timpul pandemiei de COVID-19”, statisticile referindu-se la cei care locuiesc în zone mărginaşe, cei săraci, minorităţile sau persoanele cu dizabilităţi. Ce a însemnat, aşadar, blocarea sistemului educaţional tradiţional şi migrarea spre online la nivel mondial?

     

    Un pas uriaş  în spate

    Deşi pentru unii elevi mersul la şcoală presupune multe sacrificii, precum străbaterea unor drumuri neasfaltate, pline de noroi, cu încălţăminte neadecvată condiţiilor meteo, a unor distanţe mult prea mari sau îndurarea bullyingului, şcoala reprezintă, totuşi, nu doar locul în care pot învăţa pentru a-şi depăşi condiţia socială şi pentru a-şi construi un viitor mai bun. Este şi locul în care au şansa de a se bucura câteva ore de căldură, de apă potabilă, de o toaletă, este locul în care au posibilitatea de a învăţa să folosească un PC de care nu dispun acasă, ba chiar, pentru unii, locul în care pot mânca singura masă din ziua respectivă, oferită prin programe guvernamentale precum „Cornul şi laptele”. Sunt lucruri pe care şcoala online nu le oferă.

    În plus, pentru copiii din familiile sărace noul context a adâncit şi mai mult inegalitatea socială. Dacă până acum educaţia era printre puţinele lucruri prin care îşi puteau cel puţin egala colegii cu posibilităţi materiale, deoarece aveau la ea acces gratuit şi egal deopotrivă, acum pentru unii este imposibil să ţină pasul cu ceilalţi în lipsa resurselor tehnologice necesare, şcoala online fiind, pentru această categorie de elevi, un concept de neatins. Vorbim despre elevi care nu au nici măcar curent electric. O statistică realizată de Teacher Task Force arată că 50% dintre elevii din toată lumea – 826 de milioane – nu au un computer acasă, 43% – 706 milioane – nu au internet, iar 56 de milioane de elevi nu pot folosi un telefon mobil pentru a accesa informaţii deoarece nu există acoperire pentru reţele mobile în zona în care locuiesc. Mai mult, tot o statistică a UNICEF realizată în parteneriat cu Save the Children arată că numărul copiilor care trăiesc în sărăcie multidimensională a crescut la aproximativ 1,2 miliarde din cauza pandemiei, un plus de 15% – 150 de milioane de copii faţă de cifrele înregistrate înainte de apariţia crizei sanitare.

    În România, un sondaj realizat de fundaţia World Vision România relevă faptul că 20% dintre copiii care trăiesc în mediul rural sunt doar uneori sau nu sunt niciodată fericiţi, iar o pondere de 7% afirmă că au o viaţă rea. „Pentru ei, singura şansă la un viitor este educaţia, un sistem modern de învăţământ, care să le ofere tuturor şanse egale, indiferent de mediul de provenienţă şi starea materială a familiei”, afirmă reprezentanţii fundaţiei. „Continuarea şcolii online pentru toţi elevii, neluând în considerare rata de infectare sau accesul real al copiilor la educaţie, va duce la creşterea nivelului de abandon şcolar şi va crea lacune majore în educaţia unei întregi generaţii de elevi. Educaţia este vitală!”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România, citată de ZF.

    Elevii înscrişi acum în sistemul educaţional se estimează că vor pierde, pe durata anilor de activitate în câmpul muncii, o valoare cumulată de 10 trilioane de dolari, arată datele UNESCO. „Pentru a realiza magnitudinea acestei cifre, trebuie să ne gândim că este echivalentul a 10% din PIB-ul global, jumătate din producţia economică anuală a Statelor Unite, şi este de două ori mai mare decât cheltuielile publice anuale globale pentru învăţământul primar şi secundar.” De altfel, analfabetismul, în creştere în urma blocajului din învăţământ, costă economia globală 1,5 trilioane de dolari pe an.  

    Consecinţele închiderii şcolilor şi ale lipsei accesului la şcoala online transformă aşadar elevii de astăzi în şomerii de mâine.

    Factorul afectiv

    În lucrarea „Politica”, filosoful grec Aristotel numeşte omul un „animal social”. Integrarea în societate este un atribut firesc şi o necesitate a fiinţelor umane, lucru indicat şi prin celebra piramidă a lui Maslow, care plasează nevoia de apartenenţă la un grup printre cele mai importante nevoi ale oamenilor. Apartenenţa la o comunitate şi socializarea cu semenii ne ajută să ne dezvoltăm, să împărtăşim opinii, experienţe, să învăţăm unii de la alţii.

    Pandemia a creat însă o prăpastie între oameni şi, cu toate că această distanţare este una necesară pentru a ne menţine în siguranţă, nu putem nega faptul că lipsa interacţiunii ne afectează sănătatea mintală şi emoţională. Omul s-a transformat, pe neaşteptate, dintr-un animal social, obişnuit să îşi petreacă timpul în haită, într-un lup singuratic. Iar copiii sunt cu atât mai afectaţi, cu cât rezilienţa lor la schimbări drastice nu e încă formată. Ei nu au avut, de pildă, ocazia de a experimenta mutatul din casa părinţilor, pierderea unui job, reorientarea profesională, formarea unei familii sau alte schimbări majore, cu care cei mai mulţi dintre adulţi sunt deja obişnuiţi – evenimente care ne călesc şi ne uşurează adaptabilitatea la contexte neaşteptate. A lua un copil dintr-o clasă plină de elevi, de prieteni cu care este obişnuit să îşi petreacă mare parte din programul zilnic, şi a-l izola în faţa unui calculator ore bune din zi, să nu mai vorbim şi de situaţia în care va trebui să petreacă acele ore în plus în preajma unor părinţi supuşi unui nivel de stres uriaş în această perioadă în care graniţele dintre „acasă” şi „la muncă” au dispărut, riscul de a se pierde cu firea şi de a deveni violenţi fiind în creştere, este invariabil o situaţie care va declanşa deopotrivă afecţiuni mentale, precum anxietate sau depresie, cât şi fizice: sedentarism, obezitate, tulburări de atenţie sau probleme de vedere.

    Potrivit unui studiu realizat în aprilie 2020 de asociaţia nonprofit Active Minds, 80% dintre respondenţi – elevi de liceu şi studenţi – au declarat că pandemia a avut un impact negativ asupra lor, 1 din 5 respondenţi a spus că sănătatea psihică i s-a înrăutăţit, 91% au experimentat stres şi anxietate, 81% – dezamăgire şi stări de depresie, 80% – singurătate, iar 48% probleme financiare. În România, sondajul World Vision indică faptul că aproximativ o treime dintre elevi au fost stresaţi şi s-au plictisit acasă, aproximativ 20% s-au simţit confuzi, au fost îngrijoraţi şi trişti, iar 25% dintre ei au gestionat doar rareori sau deloc problemele cu care s-au confruntat.

     

    Şcoala, un refugiu pierdut

    O altă dramă a pandemiei este strigată de glasurile mute ale fetelor care, odată ce porţile şcolilor s-au închis, au rămas pradă abuzurilor şi violenţei domestice, în special în Africa, Orientul Mijlociu şi alte zone defavorizate în care acest fenomen este unul extrem de întâlnit iar educaţia este unul dintre puţinele drepturi pe care le-au câştigat, după lupte duse de eneraţii cu societatea patriarhală, egalitatea de gen fiind încă în multe state din regiune un subiect tabu.

    Potrivit Plan International, peste 120 de milioane de fete din Africa nu merg la şcoală din cauza restricţiilor impuse de pandemie, iar multe se tem că nu se vor mai întoarce niciodată în sala de curs. Violenţa nu este însă singurul lacăt pus pe uşa coliviei acestor fete. Nivelul de sărăcie, adâncit de criza economică actuală, a determinat familiile să le folosească drept monedă de schimb pentru achiziţionarea de alimente şi alte bunuri necesare supravieţuirii – fie că sunt căsătorite pentru zestre sau supuse abuzurilor şi exploatării sexuale contra cost. În Kenya, una dintre liniile naţionale de urgenţă sprijinită de departamentul pentru egalitatea de gen a raportat în iunie 1.108 apeluri, de zece ori mai multe decât în februarie 2020, majoritatea fiind legate de violuri asupra copiilor. Iar abuzurile sexuale, violenţa şi căsniciile în rândul minorilor sunt urmate de sarcinile nedorite şi la vârste fragede, situaţie în legătură cu care organizaţiile caritabile din Malawi, de pildă, au înregistrat o creştere de 350% a apelurilor de urgenţă în intervalul martie-mai 2020, creşteri similare fiind raportate şi în Tunisia, Niger, Africa de Sud, Uganda şi Somalia. Din nefericire, problemele vor fi răsfrânte şi asupra sănătăţii mamelor minore şi a copiilor născuţi din aceste căsnicii încheiate forţat, care le afectează într-un final nu doar calitatea vieţii, ci şi durata acesteia.

    Un handicap la nivelul întregului sistem

    O altă categorie de elevi şi studenţi adânc afectată de contextul disruptiv creat de pandemie în sistemul educaţional este reprezentată de studenţii cu dizabilităţi. În prezent, la nivel mondial unu din zece copii prezintă o dizabilitate, conform Naţiunilor Unite, elevii cu dizabilităţi având cele mai mici şanse de a beneficia de soluţiile învăţământului la distanţă, deoarece mulţi sunt predispuşi în paralel şi la o situaţie materială precară, care le limitează accesul la internet şi software-uri de învăţare.

    Să ne gândim, de pildă, la teleşcoală sau la cursurile online, în varianta de bază. Unui copil cu deficienţe de vedere şi/sau de auz îi este complet inutilă o astfel de soluţie, deoarece nu va putea vedea/auzi lecţiile şi explicaţiile profesorilor. Iar şcolile, în special în ţările în dezvoltare, nu au acces la tehnologii care să asigure acelaşi nivel de învăţare şi pentru copiii cu dizabilităţi, precum convertirea textelor în sunete sau în litere Braille. Handicapul acestor elevi şi studenţi se răsfrânge aşadar la nivelul întregului sistem, neputincios  în a le acorda şanse şi acces egal la educaţie în situaţii de criză precum cea pe care o trăim în prezent.

     

    Gaudeamus igitur, cântat via Zoom

    În luna mai, universitatea Cambridge din UK, anunţa, pentru prima dată în istoria instituţiei, că în anul academic 2020-2021 cursurile vor fi ţinute online, devenind prima instituţie majoră care a mutat oficial în online un întreg an universitar. Exemplul său a fost urmat rapid de universităţi din toată lumea. Dar, pe cât ar părea de simple cursurile online pentru studenţii obişnuiţi cu tehnologia, pe atât de provocatoare sunt.

    Una dintre cele mai evidente probleme este diferenţa de fus orar. Chiar dacă, teoretic, un student ar putea participa la cursuri online de la mii de kilometri distanţă, ce înseamnă acest lucru pentru o persoană aflată într-o ţară în care ora de începere a cursului coincide cu ora sa de culcare? Nu e un simplu disconfort, ci o situaţie care poate genera dereglări grave ale organismului şi probleme medicale pe termen lung, precum insomnii, nevroze sau depresie.

    Factorul „neprevăzut” şi-a spus cuvântul şi în privinţa accesibilităţii facultăţilor. Să luăm exemplul studenţilor sau al viitorilor studenţi internaţionali din SUA. În iulie 2020, guvernul Statelor Unite anunţa că acordarea vizelor va fi oprită temporar. O astfel de decizie poate zădărnici ani întregi de planuri şi sacrificii pentru a studia la universitatea mult visată. Într-o situaţie asemănătoare au fost sau sunt şi studenţii înscrişi în schimburi de experienţă ca Erasmus.

    Interdicţiile de călătorie nu afectează însă sistemul universitar doar la nivel individual, pentru fiecare student în parte, ci are un impact major şi asupra instituţiilor în sine. Potrivit unei analize realizate de dr. Mirka Martel în rândul universităţilor din SUA, în urma apariţiei pandmiei de COVID-19 aproximativ 85% din instituţiile chestionate anticipau o scădere a interesului studenţilor pentru a studia internaţional în următorul an academic.

    Cu bibliotecile universitare şi municipale închise sau cu acces limitat, lipsa resurselor de studiu vine ca o completare a acestor probleme, la care se adaugă, pentru mulţi studenţi, lipsa unui spaţiu individual de studiu, a unei camere personale.

    Un alt efect al migrării spre online este şi creşterea fenomenului copiatului, în special pentru că şcolile şi universităţile au fost luate prin surprindere şi nu au avut implementat un sistem care să gestioneze acest fenomen în cadrul cursurilor online. ProctorU, o companie care oferă servicii de supraveghere online, a raportat că în intervalul ianuarie-martie 2020 procentul studenţilor prinşi copiind a fost de sub 1% din 340.000 de examene. În schimb, în intervalul aprilie-iunie, numărul de examene pe care le-a supravegheat a crescut la 1,3 milioane, iar rata de copiat a crescut la peste 8%. Dacă ne gândim că această tendinţă se remarcă şi în rândul studenţilor de la facultăţile de medicină sau drept, de pildă, viitori profesionişti în mâinile cărora ne vom încredinţa sănătatea, viitorul, ba chiar şi viaţa, statisticile devin alarmante.

     

    Catedra din bucătărie

    După ce au fost şi, în unele state, încă sunt printre cele mai expuse categorii profesionale în faţa riscului de contractare a virusului SARS-CoV-2, profesorii s-au lovit de o nouă provocare: şcoala online. Pandemia i-a luat pe nepregătite, văzându-se nevoiţi să îşi adapteze peste noapte metodele de predare şi evaluare. În multe state, un impediment este lipsa pregătirii în direcţia predării online. În regiunea subsahariană de pildă, doar 64% dintre profesorii din şcoala primară şi 50% dintre profesorii din învăţământul secundar au beneficiat de trainingul minim, care de multe ori nu a inclus abilităţi tehnologice de bază, după cum arată statisticile publicate de Teacher Task Force (TTF). Alături de cei din regiunile sărace se află, într-o situaţie similară, dascălii de vârste mai înaintate, care nu au avut ocazia, în timpul pregătirii didactice, să se familiarizeze cu tehnologiile actuale.

    Sondajul celor de la World Vision România indică şi în rândul profesorilor probleme afective apărute pe durata susţinerii cursurilor online. Astfel, adesea sau aproape tot timpul unul din cinci cadre didactice (20%) a fost îngrijorat şi stresat şi unul din zece a experimentat tristeţea şi teama. 16% dintre cadrele didactice nu au fost mulţumite niciodată sau au fost rareori mulţumite de modul în care au utilizat tehnologia digitală pentru predarea online, iar 12% nu s-au adaptat niciodată sau s-au adaptat rareori bine situaţiei.

    Gestionarea unei clase de elevi cu temperamente diferite din faţa şi prin prisma unui ecran preţ de câteva ore pe zi, cinci zile pe săptămână, reprezintă o muncă epuizantă chiar şi pentru cei mai bine familiarizaţi cu tehnologia. În plus, foarte mulţi dintre profesori au copii care poate nu înţeleg că părintele, chiar dacă de acasă, are totuşi un job şi nu le poate acorda atenţia dorită, lucru care le complică şi mai mult eforturile, în special în cazul celor cu posibilităţi materiale limitate, care sunt nevoiţi, de pildă, să îşi  împartă spaţiul de lucru cu restul membrilor familiei.

     

    O LECŢIE DUREROASĂ RĂMÂNE, TOTUŞI, O LECŢIE

    Deşi pandemia a declanşat un dezastru de proporţii la nivel mondial, într-un final va rămâne în amintirea noastră drept o lecţie. Una dureroasă, dar din care am învăţat şi vom învăţa multe. În primul rând să rămânem uniţi şi empatici, chiar dacă fizic am fost şi suntem distanţaţi.

    În ceea ce priveşte domeniul educaţiei, criza actuală este, cu siguranţă, un duş rece care ar trebui să mobilizeze guvernele în a implementa măsuri şi în a adopta reglementări amânate prea mult, pentru a transforma sistemul, pe alocuri putred, neputincios,
    într-un organism sănătos, capabil să susţină elevii, studenţii şi profesorii în procesul educaţional. Ajutându-i pe cei mai slabi, societatea se ajută pe sine. Pentru că, aşa cum a spus cândva umanistul Desiderius Erasmus, „cea mai mare speranţă a unei naţiuni se bazează pe o bună educaţie a tinerilor săi”.

  • METRO lansează o platformă de soluţii digitale pentru firmele din HORECA. ”Contextul actual face ca majoritatea clienţilor să caute produse HoReCa în mediul online”

    Retailerul german Metro lansează în România platforma DISH în România, care oferă soluţii digitale pentru antreprenorii din industria ospitalităţii, scopul ei fiind de a asigura vizibilitatea online şi a creşte eficienţa afacerilor.

    Platforma este folosită deja de peste 200.000 de restaurante din 16 ţări.

    „Susţinem afacerile HoReCa şi nevoia lor de transformare digitală şi venim astfel în întâmpinarea nevoilor lor cu un produs revolutionar în piaţă, atât din perspectiva multitudinii de beneficii pentru client, cât şi din cea a preţului imbatabil pentru calitatea tehnologiilor incorporate în produsul DISH. Anul trecut a fost extrem de dificil pentru antreprenorii din acest domeniu şi i-a pus în faţa multor provocări. Folosirea acestor soluţii digitale asigură vizibilitate şi relevanţă în mediul online pentru afacerile HoReCa, deoarece contextul actual face ca majoritatea clienţilor lor să caute produse HoReCa în mediul online”, declară Adrian Ariciu, CEO METRO Cash&Carry România.

    Începând cu 15 ianuarie, prin intermediul DISH sunt disponibile două pachete ce grupează diferite soluţii digitale: Starter şi Professional.

    Pachetul „Starter”, care costă 299 lei (fără TVA),  se adresează clienţilor cu o prezenţă digitală incipientă şi oferă servicii digitale de bază, pentru începerea construirii prezenţei online a afacerilor, precum crearea rapidă şi intuitivă a website-ului.

    Pachetul „Professional” include un  modul de comenzi online, fără niciun comision către terţi, un serviciu dezvoltat pornind de la cererile tot mai frecvente primite de la afacerile din industria ospitalităţii, rezervări online ce facilitează planificarea şi organizarea rezervărilor. Acest pachet are un tarif unic de activare de 99 lei (fără TVA) şi un abonament lunar de 99 lei (fără TVA).  

    Metro deţine în România 30 de magazine cash&carry şi reţeaua de francize LaDoiPaşi, cu aproape 1.400 de magazine mici.

  • Cum a fost plănuit atacul asupra Capitolului pe social media: De la străzile pe care să le evite, ce unelte să aducă pentru a forţa intrarea şi până la vânătoarea după Mike Pence

    Miercuri, 6 ianuarie, puţin după ora 13.00 (ora 20.00 în România), când preşedintele Donald Trump a finalizat discursul adresat protestatarilor din Washington cerându-le să se îndrepte către Congres, sute de mesaje prin care era încurajată intrarea cu forţa în clădire au fost lansate online de susţinătorii săi, notează New York Times.

    Pe platformele de social media utilizate de extrema dreaptă, precum Gab şi Parler, au început să fie împărtăşite prin comentarii informaţii legate de străzile care ar trebui evitate pentru a nu fi interceptaţi de poliţie, precum şi detalii legate de uneltele necesare pentru a-şi forţa intrarea în Capitoliu.

    Simultan, câteva zeci de persoane au postat mesaje despre nevoia de a aduce arme pe holurile Congresului.

    Apelurile la violenţă împotriva Congresului şi cele în care mişcările pro-Trump se încurajau să preia controlul asupra Capitoliului au circulat în mediul online deja de câteva luni. Alimentate de discursul lui Donald Trump, mai multe grupuri s-au organizat în mod deschis pe reţelele de social media şi au recrutat adepţi pentru cauza lor.

    Miercuri, 6 ianuarie, activismul lor online s-a transformat în violenţă în lumea reală, ceea ce a determinat o gloată violentă de oameni să pătrundă cu forţa în Congres, dând naştere unui val de imagini fără precedent. Iar în mediul online continuau să încurajeze şi alte persoane să li se alăture.

    Pe platforma Gab, grupurile au documentat modul în care pot ajunge în birourile unor membri din Congres, inclusiv în cel al preşedintei Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi – pe biroul căreia au lăsat şi un mesaj: „Nu ne vom opri”.

    Zeci de utilizatori au postat mesaje despre căutarea lui Mike Pence, care a fost una dintre ţintele discursului lui Trump cu câteva ore în urmă. Preşedintele Trump i-a cerut lui Mike Pence să se opună validării victoriei lui Joe Biden, însă acesta a respins cererea lui Trump. Sesiunea care avea loc în Congres se desfăşura mai mult ca o formă procedurală, iar obiecţiile lui Pence nu ar fi ajutat la nimic.

    La ora 14.24 (ora 21.24 în România), după ce Trump a scris pe Twitter că Pence „nu a avut curajul să facă ce avea de făcut”, zeci de mesaje postate pe platforma Gab au cerut să înceapă o adevărată vânătoare pentru a-l găsi pe vicepreşedintele Mike Pence. În mai multe videoclipuri publicate pe platformă protestatarii pot fi auziţi scandând: „unde este Pence?”.

    Pe măsură ce Facebook şi Twitter au început să blocheze grupuri extremiste precum QAnon sau Proud Boys încă din vară, aceştia au migrat treptat către alte platforme care le permiteau să facă apeluri la violenţă.

    Renee DiResta, cercetător în cadrul Stanford Internet Observatory care studiază mişcările online, este de părere că violenţa de miercuri a fost rezultatul mişcărilor online care operează pe reţele de social media închise, unde oamenii sunt convinşi că a existat o fraudă electorală şi că alegerile au fost furate de la Donald Trump.

    „Aceşti oameni acţionează pentru că ei sunt convinşi că alegerile au fost furate. (…) Această situaţie este o dovadă clară împotriva ideii că există o lume online şi una offline şi că ceea ce există online rămâne acolo”, a declarat DiResta.

  • Cum a fost plănuit atacul asupra Capitolului pe social media: De la străzile pe care să le evite, ce unelte să aducă pentru a forţa intrarea şi până la vânătoarea după Mike Pence

    Miercuri, 6 ianuarie, puţin după ora 13.00 (ora 20.00 în România), când preşedintele Donald Trump a finalizat discursul adresat protestatarilor din Washington cerându-le să se îndrepte către Congres, sute de mesaje prin care era încurajată intrarea cu forţa în clădire au fost lansate online de susţinătorii săi, notează New York Times.

    Pe platformele de social media utilizate de extrema dreaptă, precum Gab şi Parler, au început să fie împărtăşite prin comentarii informaţii legate de străzile care ar trebui evitate pentru a nu fi interceptaţi de poliţie, precum şi detalii legate de uneltele necesare pentru a-şi forţa intrarea în Capitoliu.

    Simultan, câteva zeci de persoane au postat mesaje despre nevoia de a aduce arme pe holurile Congresului.

    Apelurile la violenţă împotriva Congresului şi cele în care mişcările pro-Trump se încurajau să preia controlul asupra Capitoliului au circulat în mediul online deja de câteva luni. Alimentate de discursul lui Donald Trump, mai multe grupuri s-au organizat în mod deschis pe reţelele de social media şi au recrutat adepţi pentru cauza lor.

    Miercuri, 6 ianuarie, activismul lor online s-a transformat în violenţă în lumea reală, ceea ce a determinat o gloată violentă de oameni să pătrundă cu forţa în Congres, dând naştere unui val de imagini fără precedent. Iar în mediul online continuau să încurajeze şi alte persoane să li se alăture.

    Pe platforma Gab, grupurile au documentat modul în care pot ajunge în birourile unor membri din Congres, inclusiv în cel al preşedintei Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi – pe biroul căreia au lăsat şi un mesaj: „Nu ne vom opri”.

    Zeci de utilizatori au postat mesaje despre căutarea lui Mike Pence, care a fost una dintre ţintele discursului lui Trump cu câteva ore în urmă. Preşedintele Trump i-a cerut lui Mike Pence să se opună validării victoriei lui Joe Biden, însă acesta a respins cererea lui Trump. Sesiunea care avea loc în Congres se desfăşura mai mult ca o formă procedurală, iar obiecţiile lui Pence nu ar fi ajutat la nimic.

    La ora 14.24 (ora 21.24 în România), după ce Trump a scris pe Twitter că Pence „nu a avut curajul să facă ce avea de făcut”, zeci de mesaje postate pe platforma Gab au cerut să înceapă o adevărată vânătoare pentru a-l găsi pe vicepreşedintele Mike Pence. În mai multe videoclipuri publicate pe platformă protestatarii pot fi auziţi scandând: „unde este Pence?”.

    Pe măsură ce Facebook şi Twitter au început să blocheze grupuri extremiste precum QAnon sau Proud Boys încă din vară, aceştia au migrat treptat către alte platforme care le permiteau să facă apeluri la violenţă.

    Renee DiResta, cercetător în cadrul Stanford Internet Observatory care studiază mişcările online, este de părere că violenţa de miercuri a fost rezultatul mişcărilor online care operează pe reţele de social media închise, unde oamenii sunt convinşi că a existat o fraudă electorală şi că alegerile au fost furate de la Donald Trump.

    „Aceşti oameni acţionează pentru că ei sunt convinşi că alegerile au fost furate. (…) Această situaţie este o dovadă clară împotriva ideii că există o lume online şi una offline şi că ceea ce există online rămâne acolo”, a declarat DiResta.

  • Anunţ surpriză de la eMag: Acum puteţi lua credit online în 10 minute ”doar cu buletinul” direct de pe eMag

    eMAG, cel mai puternic retailer online din România, lansează împreună cu Idea::Bank un serviciu de creditare online pentru finaţarea cumpărăturilor având la bază un proces de identificare şi un model de evaluare care ia în calcul istoricul de comenzi al clientului pe eMAG şi istoricul său de plată la Biroul de Credit.

    Solicitarea de credit poate fi aprobată în doar zece minute, potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii companiei.

    „Timpul este o resursă preţioasă în vieţile oamenilor, iar acum, doar cu un smartphone, clienţii noştri pot obţine aprobarea unei finanţări în cel mult zece minute printr-un flux  simplu şi intuitiv, în care cererea online de finanţare este redusă la un singur câmp care trebuie completat”, explică Mircea Balica, manager servicii financiare eMAG.

    Soluţia este dezvoltată de eMAG în colaborare cu Idea::Bank, FintechOS şi Bitnovel.

    „Proiectul reprezintă o adaptare a bankingului modern la realităţile unui magazin online: pe lângă produsele achiziţionate în coşul de cumpărături, clientul primeşte şi o soluţie de finanţare fără niciun drum la bancă şi cu un efort minim, 100% în online. Soluţia este unică şi inovatoare pe piaţa bancară din România, deoarece criteriile de acordare ale creditului sunt adaptate la istoricul clientului pe platforma eMAG. Cu alte cuvinte, cu cât clientul a cumpărat mai frecvent şi mai recent în magazinul online, cu atât cresc şansele de aprobare a împrumutului”, adaugă Alin Daniel Fodoroiu, Vicepreşedinte Executiv Idea::Bank.

  • Anunţ surpriză de la eMag: Acum puteţi lua credit online în 10 minute ”doar cu buletinul” direct de pe eMag

    eMAG, cel mai puternic retailer online din România, lansează împreună cu Idea::Bank un serviciu de creditare online pentru finaţarea cumpărăturilor având la bază un proces de identificare şi un model de evaluare care ia în calcul istoricul de comenzi al clientului pe eMAG şi istoricul său de plată la Biroul de Credit.

    Solicitarea de credit poate fi aprobată în doar zece minute, potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii companiei.

    „Timpul este o resursă preţioasă în vieţile oamenilor, iar acum, doar cu un smartphone, clienţii noştri pot obţine aprobarea unei finanţări în cel mult zece minute printr-un flux  simplu şi intuitiv, în care cererea online de finanţare este redusă la un singur câmp care trebuie completat”, explică Mircea Balica, manager servicii financiare eMAG.

    Soluţia este dezvoltată de eMAG în colaborare cu Idea::Bank, FintechOS şi Bitnovel.

    „Proiectul reprezintă o adaptare a bankingului modern la realităţile unui magazin online: pe lângă produsele achiziţionate în coşul de cumpărături, clientul primeşte şi o soluţie de finanţare fără niciun drum la bancă şi cu un efort minim, 100% în online. Soluţia este unică şi inovatoare pe piaţa bancară din România, deoarece criteriile de acordare ale creditului sunt adaptate la istoricul clientului pe platforma eMAG. Cu alte cuvinte, cu cât clientul a cumpărat mai frecvent şi mai recent în magazinul online, cu atât cresc şansele de aprobare a împrumutului”, adaugă Alin Daniel Fodoroiu, Vicepreşedinte Executiv Idea::Bank.

  • Noi înregistrări controversate cu ”Profu’ online”: Certat de un tânăr influencer, Cumpănaşu îşi pierde cumpătul: „Bă, animalule, nesimţitu’ dracu’!”

    Alexandru Cumpănaşu, zis ”Proful online” pe reţeaua socială Tik-Tok, acolo unde a strâns sute de mii de urmăritori, cei mai mulţi dintre aceştia fiind elevi,  a avut un discurs acid cu jigniri la adresa unui  tânăr influencer. Aceta i-a cerut socoteală lui Cumpănaşu, pe care îl acuză că profită de naivitatea elevilor.

    Cumpănaşu, jigniri la adresa unui tânăr influencer

    Cumpănaşu şi-a ieşit din minţi imediat ce tânărul respectiv l-a numit un bărbat de 50 de ani. Chiar dacă a rectifiat şi a zis 40 de ani, Alexandru Cumpănaşu a replicat: ”Băi animalule, am 39 de ani, nesimţitul dracului”. Tânărul a recunoscut că nu ştie detalii din viaţa personală a lui Cumpănaşu şi nici nu-l interesează aceste aspecte. ”Ceea ce mă interesează pe mine este faptul că vă bateţi joc de nişte copii care îşi pun speranţa în cineva care să vină şi să schimbe ceva”, a spus tânărul.

    Controversele din jurul lui Cumpănaşu
    Alexandru Cumpănaşu a reapărut în spaţiul public odată cu crimele oribile de la Caracal. Nepoata sa, Alexandra Măceşanu, a fost una dintre victimele lui Gheorghe Dincă, iar Cumpănaşu a apărut peste tot ca reprezent al familiei acesteia. Iniţial a anunţat că nu va candida la alegerile prezidenţiale, pentru ca după nicio o lună, să se răzgândească.De-a lungul timpului, presa a scris despre contractele pe care ONG-ul său le-a avut cu diverse instituţii ale statului.

    Alexandru Cumpănaşu, prima reacţie în scandalul Tik Tok: „Poate că în unele dintre filmuleţe m-am lăsat dus de val şi am avut o abordare nepotrivită”

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Studiu despre timpul petrecut în online: Copiii se simt singuri şi nu mai au încredere în părinţi

    Fundaţia World Vision România avertizează asupra pericolelor multiple din mediul online la care sunt expuşi copiii în această perioadă. Pandemia şi şcoala online au dus la o izolare a elevilor, care nu au mai comunicat la fel de mult cu profesorii, colegii şi, deşi au locuit în aceeaşi casă, nici cu părinţii. Pe fondul acestui sentiment de singurătate resimţit de copii, aceştia sunt mult mai vulnerabili la pericolele şi modele negative din mediul online.

    Potrivit celor mai recente statistici realizate de World Vision România în timpul pandemiei de COVID-19, cei mai expuşi pericolelor din online sunt copiii de la ţară.

    „Peste 20% dintre copiii care trăiesc în mediul rural afirmă că sunt doar uneori sau nu sunt niciodată fericiţi, iar o pondere de 7% afirmă că au o viaţă rea. Copiii din mediul rural ori din alte categorii vulnerabile, fără posibilităţi materiale, sunt astfel victimele perfecte ale manipulatorilor media. Pentru ei, singura şansă la un viitor este educaţia, un sistem modern de învăţământ, care să le ofere tuturor copiilor şanse egale, indiferent de mediul de provenienţă şi starea materială a familiei”, anunţă World Vision România.

    Reprezentanţii fundaţiei atrag atenţia şi asupra atacurilor din mediul online împotriva profesorilor.

    „Din păcate, instigarea copiilor la atacuri împotriva profesorilor, pe care Fundaţia World Vision România o condamnă ferm, este simptomul unei crize de autoritate atât în familie, cât şi în şcoală, unde corpul profesoral joacă un rol esenţial. Profesorii nu pot fi în niciun caz consideraţi inamici ai copiilor sau ai drepturilor şi libertăţilor acestora. Discuţiile şi argumentele despre teme de interes pentru societate, precum educaţia, nu se pot duce decât într-un climat de civilitaţie, cu respect reciproc pentru punctele de vedere ale tuturor părţilor”, precizează reprezentanţii World Vision România.

    Studiul Bunăstarea copilului din mediul rural derulat în 2020 de fundaţie arată că aproape o cincime din copiii de la ţară nu se simt susţinuţi niciodată de toată familia, incluzând aici membrii familiei extinse (unchi, mătuşi etc.). 6% dintre copii nu au încredere niciodată, sau doar uneori, în adulţii cu care locuiesc.

    8% dintre copii cred că familia nu este niciodată alături de ei când au nevoie de ajutor, iar 23% dintre ei susţin că un membru al familiei petrece timp cu ei doar uneori sau niciodată. Încrederea copiilor în părinţi a scăzut cu 14% în 2020, ajungând la 79%. Pe acest fond, succesul public al unor personaje care insuflă şi instigă la ură şi care au priză la copii nu este deloc surprinzător, este concluzia celor de la World Vision România..