BusinessMagazin

Tag: intelegere

  • Preţul petrolului a urcat aproape de maximul ultimelor 15 luni

    Preţul petrolului a ajuns marţi la maximul utlimelor 15 luni, în condiţiile în care Rusia şi Arabia Saudită au anunţat că sunt pregătite să coopereze pentru a limita producţia.

    Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) a spus că piaţa şi-ar putea reveni mai rapid decât era anticipat dacă OPEC va păstra ţintele actuale, scrie Bloomberg.

    Preţul petrolului a urcat luni cu 3,1% după ce Rusia a spus că este pregătită să se alăture eforturilor OPEC pentru stabilizarea pieţei, şi că va adopta fie o plafonare a producţiei fie o îngheţare la nivelul actual, potrivit preşedintelui Vladimir Putin. Preţul petrolului se tranzacţiona marţi la 51,33 de dolari barilul la New York.

    Ministrul saudit al energiei, Khalid AL-Falih, a spus că şi alte ţări sunt gata să coopereze şi că este optimist legat de atingerea unui acord. Cererea şi oferta ar putea să fie echilibrate mai devreme decât era anticipat dacă înţelegerea OPEC de limitare a producţiei este implementată, potrivit IEA.

    Petrolul a urcat cu 15% de când OPEC a ajuns la o înţelegere luna trecută pentru reducerea producţiei pentru prima oară în ultimii opt ani.

  • Corporaţie vs. start-up: cursa pentru inteligenţa artificială

    ROSS Intelligence, spre exemplu, a reuşit să semneze contracte cu mai multe firme de avocatură după ce a dezvoltat un program cu inteligenţă artificială care poate uşura mult munca avocaţilor: Ross rezolvă aproape instantaneu partea de cercetare dintr‑un dosar, nemaifiind nevoie ca membrii baroului să caute prin cărţile de drept. Dezvoltat pe un sistem produs de IBM, ROSS devine o celebritate în lumea avocaţilor, rezolvând sarcini care în mod normal ar fi luat zile bune.

    Aplicaţia de mesagerie Slack, un alt start-up devenit tot mai popular în ultima vreme, lucrează la încorporarea inteligenţei artificiale pentru a servi ca un asistent personal care să răspundă la întrebări şi chiar să vorbească cu utilizatorii. Geoffrey Hinton, un expert în inteligenţa artificială care îşi împarte timpul între slujba de la Google şi cea de profesor la Universitatea din Toronto, crede că maşinile ar putea ajunge, în doar cinci ani, să posede mai multe abilităţi specifice omului. Cele mai puternice calculatoare sunt încă de un milion de ori mai puţin deştepte decât creierul uman, spune Hinton, cunoscut drept „bunicul învăţăturii profunde“. În prezent, cele mai dezvoltate computere au echivalentul unui miliard de sinapse (legăturile dintre neuronii din creier), în vreme ce creierul uman are peste 1.000 de trilioane. Dar acest lucru se schimbă de la an la an.

    „În cazul unei noi tehnologii, oricare ar fi aceasta, dacă ea cade pe mâinile cui nu trebuie, atunci cu siguranţă că se pot întâmpla lucruri rele“, consideră Hinton. „Dar asta e mai mult o întrebare despre natura omului decât despre tehnologie. Ideea nu este să oprim progresul pentru a ne asigura că astfel de accidente nu vor avea loc; trebuie să ne asigurăm că oamenii nepotriviţi nu au acces la cele mai noi invenţii.“

    Chiar şi servicii sau aplicaţii care astăzi ne par banale, aşa cum este spre exemplu suita Office, au de profitat de pe urma noului val. Microsoft, producătorul programului în cauză, a cumpărat un start-up din California numit Genee, care a dezvoltat o aplicaţie bazată pe tehnologia inteligenţiei artificiale, cu scopul de a-şi îmbunătăţi varianta cloud a suitei de aplicaţii Office; valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică. „Continuăm să dezvoltăm o serie de funcţii de productivitate şi servicii pentru Office 365, astfel încât să aducem mai multă valoare adăugată pentru clienţii noştri. În acest context, sunt încrezător că echipa Genee ne va ajuta în atingerea obiectivului nostru de a face orice experienţă digitală «inteligent㻓, a scris Rajesh Jha, vicepreşedinte în cadrul Microsoft pentru diviziile Outlook şi Office 365, într-o postare pe blogul companiei.

    Este evident, aşadar, că sistemele de inteligenţă artificială (IA) şi-au găsit loc în viaţa de zi cu zi. Dar cum s-a ajuns aici? Factorul decisiv în acest sens este dezvoltarea tehnologică la o viteză fără precedent: dacă în trecut puterea limitată a calculatoarelor era cea care limita progresul în ceea ce priveşte IA, infrastructura şi ecosistemele actuale pot suporta procesele necesare „gândirii artificiale“. Puterea de procesare şi capacitatea de memorie, cloud computing, fibra optică de mare viteză, accesul la Wi-Fi şi mai ales conectivitatea tot mai mare (ceea ce numim Internet of Things) s-au combinat pentru a crea mediul perfect pentru dezvoltarea inteligenţei artificiale.

    În urmă cu douăzeci de ani, doar companiile cu un departament puternic de cercetare şi dezvoltare îşi permiteau să lucreze în acest domeniu; chiar şi în acele cazuri, majoritatea activităţii se rezuma la lucruri teoretice. Astăzi, orice antreprenor are acces la o conexiune rapidă, dispozitive performante şi la infrastructura pusă la punct de acele corporaţii.

    Creşterea Facebook şi a altor platforme de social media a jucat, de asemenea, un rol important. Până recent nu exista posibilitatea de a stoca informaţii despre modul în care oamenii interacţionează; la începutul anilor 2000, ideea de acces la astfel de informaţii părea o utopie.

    Dar tocmai faptul că datele reprezintă astăzi o resursă atât de accesibilă arată că un ecosistem de inteligenţă artificială poate fi dezvoltat de oricine.

    Companii precum Microsoft, IBM sau Alphabet se numără printre cele care au investit masiv în cercetarea inteligenţei artificiale. Aplicaţiile care „învaţă“, dezvoltate de aceste companii şi ajunse în faţa publicului au avut diverse grade de succes. Abilitatea sistemului Watson (produs de IBM) de a răspunde întrebărilor puse într‑un limbaj comun îl transformă într-o resursă ideală pentru profesionişti din industrii precum cea medicală sau cea financiară. Motorul de căutare Google foloseşte de ani de zile algoritmi similari unui sistem de inteligenţă artificială, în vreme ce Facebook a investit sute de milioane de dolari pentru a cumpăra diverse companii de cercetare în domeniu.

    În vreme ce aceşti giganţi ocupă primele pagini ale ziarelor cu proiectele pe care le realizează, companiile independente sunt cele care fac progrese mai însemnate. Organizaţii precum ROSS Intelligence sau Slack sunt cele care aduc, de fapt, adevărata inovaţie.

    Potrivit celor de la Bloomberg, fondurile de investiţii au finanţat start-up-urile din zona inteligenţei artificiale cu peste 300 de milioane de dolari doar în 2014; până în 2020, inteligenţa artificială ar urma să devină o piaţă de peste 20 de miliarde de dolari. Gartner, pe de altă parte, anunţă că peste 85% din interacţiunile cu clienţi vor fi preluate de maşini tot mai inteligente.

    Până atunci, probabil că o generaţie mai tânără care nu a cunoscut lumea de dinainte de internet va fi creat deja un nou Google, Facebook sau Amazon. Companiile din tehnologie cu greutate vor deveni, în timp, fundaţii pentru start-up-uri pornite de nicăieri – aşa cum au început şi ele, cu multă vreme în urmă.

    Asta nu înseamnă, desigur, că organizaţiile enumerate mai sus nu vor juca un rol extrem de important în dezvoltarea maşinilor inteligente. Ele vor avea în primul rând rolul de a crea infrastructura – similar, dacă vreţi, modului în care companiile de cablu au devenit un soi de fundaţie pentru start-up-urile apărute după explozia internetului. Cei mai câştigaţi vor fi însă jucătorii mici care vor opera în zone specifice, precum agricultura sau manufactura.

    O altă industrie care ar trebui să beneficieze din plin de avantajele inteligenţei artificiale este cea a asigurărilor: imaginaţi-vă o maşină inteligentă care poate calcula până la zecime riscurile asociate unei poliţe de asigurare, care poate estima mult mai bine şansele de a exista un accident sau un dezastru natural.

    Fie că serveşte ca un asistent de cercetare în cadrul unui birou sau ca un asistent activat prin voce în cadrul unei operaţii medicale complicate, inteligenţa artificială se transformă rapid în realitate. La fel ca alte momente definitorii din istoria modernă, revoluţia inteligenţei artificiale va răsplăti jucătorii care vor reuşi să beneficieze de ea. Sistemele de inteligenţă artificială vor juca un rol extrem de important în rezolvarea unor probleme ce păreau fără rezolvare, iar start-up-urile sunt cele care ar trebui să contribuie decisiv la acest nou val tehnologic.

  • Verizon va anunţa astăzi preluarea Yahoo pentru 5 miliarde de dolari (Reuters)

    Verizon va face publică luni o înţelegere cu grupul Yahoo pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni, potrivit celor de la Reuters.

    Tranzacţia s-ar ridica la 5 miliarde de dolari, anunţul urmând să fie făcut înainte deschiderii bursei de la New York.

    Venirea Marissei Mayer la conducerea Yahoo, în urmă cu patru ani, a creat un val de entuziasm printre acţionarii companiei şi nu numai. Prezenţa sa a alimentat aşteptările de redresare rapidă a Yahoo, care nu reuşea să crească veniturile din publicitate pentru a concura cu liderii de piaţă Google şi Facebook.

     Mayer, care a venit la Yahoo după o lungă perioadă de activitate în conducerea Google, este acum supusă unor presiuni tot mai mari legate de performanţele companiei; segmentul de business în care Yahoo a excelat, adică mecanismul de căutare online, a fost scos la vânzare în luna februarie. În mod straniu, nimeni nu se avântă totuşi să îl cumpere.

    Termenul limită de ofertare pentru businessul de bază al Yahoo a fost 18 aprilie, iar cele mai mari şanse de achiziţionare pare să le aibă Verizon. Alte companii cu şanse mai sunt TPG, un fond de investiţii din San Francisco, şi YP Holdings, cunoscută anterior sub numele de YellowPages.com. Iniţial părea că mai multe nume importante, precum Time, Microsoft, Alphabet, Comcast sau AT&T, sunt interesate de preluarea Yahoo, dar pe măsură ce lucrurile au avansat, acestea au renunţat la a mai face o ofertă.

    Potrivit Wall Street Journal, majoritatea ofertelor au fost între 4 şi 8 miliarde de dolari. „De la luarea deciziei de vânzare în luna februarie, echipa de management a lucrat alături de mai mulţi consultanţi financiari şi legali pentru a discuta cu companiile care şi-au arătat interesul“, a mai spus CEO-ul Yahoo. „Personal, eu cred că o tranzacţie alături de partenerii corecţi ar putea elibera un potenţial uriaş.“

  • Referendumul Brexit: opinia unui avocat britanic cu privire la ce va urma

    Opinie Neil McGregor, partener coordonator la McGregor & Partenerii:

    În urma votului de 51,9% pentru „Ieşire“ faţă de 48,1% pentru „Rămânere“ la referendumul Brexit din UK şi Gibraltar, se pare că există multă panică (mai puţin la Edinburgh), reflectată de volatilitatea pe pieţele financiare. Multe din comentariile cu privire la ce va urma par a fi făcute fără o bună înţelegere a bazelor legale ale referendumului şi a ce înseamnă acesta pentru poziţia UK în UE. O mai bună înţelegere a ce se va întâmpla probabil necesită de asemenea un grad de cunoaştere a referendumurilor anterioare din UK şi, dacă îmi este permis să spun, o evaluare a legii constituţionale din UK, care nu este centrată în totalitate pe Anglia.

    S-au spus multe despre Articolul 50 din Tratatul UE. Articolul 50 (1) prevede:

    „Orice Stat Membru poate decide să se retragă din Uniune în conformitate cu propriile prevederi constituţionale.“
    Astfel, orice decizie a UK de a părăsi UE trebuie luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK.
    Este rezultatul referendumului o decizie de a părăsi UE în conformitate cu prevederile constituţionale din UK? Pe scurt: nu.
    Referendumurile  din UK sunt rare – stilul de guvernare din UK este că se aşteaptă ca aleşii noştri să ia deciziile politice dificile, iar noi putem vota pe altcineva la viitoarele alegeri generale dacă nu ne place ce au făcut. Există două tipuri de referendum.

    Un exemplu pentru primul tip este Legea din 2011 privind Sistemul Parlamentar de Vot şi Circumscripţiile Electorale, care lua în considerare o propunere de a schimba sistemul de vot în alegeri de la „primul clasat obţine postul“ (adică candidatul cu cel mai mare număr de voturi câştigă, chiar dacă nu a obţinut o majoritate a tuturor voturilor exprimate) la sistemul de „votare alternativă“. Legea introducea prevederi detaliate pentru introducerea sistemului de votare alternativă, dar făcea ca adoptarea acesteia să fie condiţionată de obţinerea unei majorităţi pentru votarea alternativă în cadrul unui referendum. În funcţie de rezultatul acelui referendum, ministrului responsabil din guvern i se cerea să emită un ordin prin care să fie implementate prevederile detaliate ale votării alternative sau anularea acestora. Rezultatul acelui referendum era de aceea obligatoriu şi declanşa un mecanism fie de implementare, fie de anulare a prevederilor legale detaliate privind un sistem de votare alternativă.

    Astfel votanţii nu aveau niciun dubiu cu privire la ce se va întâmpla, în funcţie de rezultatul acelui referendum.  Propunerea de a adopta sistemul de votare alternativă a fost respinsă cu 67,90% dintre voturi împotrivă şi 32,10% pentru.
    Recentul referendum Brexit aparţine celui de al doilea tip. Consultarea cetăţenilor a fost ţinută în baza Legii din 2015 privind Referendumurile din Uniunea Europeană. Spre deosebire de legislaţia pentru referendumul privind votarea alternativă, această lege a Parlamentului nu spune nimic despre ce se va întâmpla în cazul unui vot pentru „Ieşire“ sau ce mecanism trebuie folosit pentru a implementa o retragere a UK din UE. De aceea acest referendum nu este obligatoriu pentru parlamentul naţional al UK sau pentru parlamentele sau adunările implicate, sau pentru cetăţenii din UK sau guvernele implicate.

    Pe scurt, referendumul Brexit nu a fost altceva decât o consultare a opiniei publice organizată pe cheltuiala contribuabilului.
    Cu siguranţă nu este o decizie de retragere din UE luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK, asta pentru a utiliza formularea din Articolului 50 din Tratatul UE.

    Comentariile susţinătorilor Brexitului din UK, sau ale oficialilor Comisiei Europene, sau ale politicienilor din alte state UE, cum că UK trebuie să invoce acum rapid procedura de retragere în baza Articolului 50, nu sunt decât pur politicianiste şi nu au nicio bază legală.

    Nu trebuie să fie o surpriză faptul că există un corp substanţial de electorat din UK care nu este mulţumit de forma actuală a UE, sau de actualul guvern din UK, sau de alte aspecte. Voi lăsa pe alţii să stabilească în ce proporţie aceste tipuri particulare de nemulţumiri au contribuit la votul de 51,9% pentru „Ieşire“. Totuşi aş risca să fac o presupunere că, dacă referendumuri similare ar fi avut loc în alte ţări ale UE, ar fi existat un vot similar de protest împotriva stării de fapt.
    Astfel, dat fiind faptul că referendumul Brexit nu a fost obligatoriu din punct de vedere legal şi nu respectă prevederile Articolului 50 din Tratatul UE, de ce există atât de multă volatilitate pe piaţă? Un răspuns poate fi acela că pieţele urăsc incertitudinea. Un alt răspuns poate fi acela că anumite persoane se folosesc de situaţia curentă pentru a specula pe pieţe.
    Ce impact va avea votul din cadrul referendumului pentru Brexit? În opinia mea va fi unul pur politic.

    Exprimă acest vot dorinţa cetăţenilor UK? Dacă eşti familiarizat cu conceptul de stat unitar (şi se presupune că oficialii Comisiei Europene şi cei ai altor state membre ale  UE sunt familiarizaţi cu acest concept), atunci este uşor să spui că britanicii au votat să părăsească UE. În opinia mea o astfel de analiză nu ia în calcul faptul că UK nu este un stat unitar (cu toate că UK este „stat membru“ al UE).

    UK este format din patru ţări: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord (după cum bine ştiu suporterii campionatului de fotbal Euro 2016).  Îi voi lăsa pe alţii să dezbată statutul Ţării Galilor şi al Irlandei de Nord, dar Scoţia şi Anglia au reprezentat un regat unit împărţind un parlament comun în Westminster doar începând cu 1707. Poate că avem un paşaport unic, dar Tratatul Uniunii din 1706 prevede în mod specific, printre altele, perpetuarea unui sistem legislativ separat în Scoţia. Ca urmare a unui alt referendum şi odată cu adoptarea de către parlamentul UK a Legii Scoţiei în 1998, Scoţia are un parlament învestit în Edinburgh.

    De ce este acest lucru atât de important pentru oamenii din Bruxelles, Paris, Berlin, Londra sau Bucureşti?  Pentru că rezultatul referendumului pentru Brexit în Scoţia a fost 62% pentru „Rămânere“ şi 38% pentru „Ieşire“. Guvernul actual al Scoţiei este unul minoritar condus de Partidul Naţional Scoţian, iar liderul acestuia, primul-ministru al Scoţiei (Nicola Sturgeon), a declarat că ea consideră că are un mandat clar din partea electoratului Scoţiei şi anume acela de a păstra Scoţia în Uniunea Europeană.

    Într-un alt referendum, în 2014, electoratul din Scoţia a decis împotriva declarării independenţei de UK, deşi a existat un număr important de voturi pentru independenţă.  În mod ironic, în cadrul acelui referendum, votanţilor li s-a spus că dacă Scoţia votează să părăsească UK, o Scoţie independentă va trebui să aplice pentru a deveni membru al UE şi nu s-a menţionat, în măsura în care am observat eu, folosirea Articolului 50 (a se vedea mai sus).

    În circumstanţele actuale, „cerinţele constituţionale“ ale UK sunt departe de a fi clare în ceea ce priveşte părăsirea UE. A fost simplu atunci când UK a aderat la predecesorul UE în 1973 pentru că în acel moment exista un singur parlament în UK, şi anume cel din Westminster. În anii care au urmat după 1973, noi am creat (sau recreat) mai multe parlamente – inclusiv Parlamentul Scoţiei menţionat mai sus. Se pare că există argumente solide cum că orice decizie din partea parlamentului UK de a părăsi UE are nevoie de acordul parlamentului scoţian. Primul-ministru al Scoţiei a declarat că ia în considerare să solicite parlamentului scoţian să refuze acordarea unui astfel de acord.

    Pe lângă consecinţele politice ale unui astfel de conflict între UK şi parlamentul scoţian, s-a spus că viziunea engleză este că parlamentul UK este suveran şi poate adopta orice lege doreşte – într-adevăr acesta pare să fi fost un argument în campania pentru referendumul Brexit – şi că, din punct de vedere legal, parlamentul UK poate pur şi simplu să schimbe sau să ignore prerogativele parlamentului scoţian.

    Cu toate acestea, în cazul MacCormick vs Lord Advocate din Scoţia (pentru a stabili dacă Majestatea Sa Regina va fi numită „Elizabeth I“ sau „Elizabeth II“ din Scoţia: Elizabeth Tudor a Angliei nu a condus niciodată Scoţia), judecătorul senior din Scoţia a declarat că „principiul suveranităţii nelimitate a Parlamentului este un principiu englez distinct şi nu are echivalent în legea constituţională scoţiană“. Opiniile diferă în ceea ce priveşte puterea legislativă a parlamentului scoţian de a bloca legislaţia pentru implementarea retragerii UK din UE, dar această viziune asupra legii constituţionale are cu siguranţă potenţialul de a complica şi mai mult situaţia.

    Astfel, din punct de vedere legal, opinia mea este că oamenii din România şi din restul UE trebuie să privească votul Brexit ca fiind:

    • o expresie a insatisfacţiei faţă de starea de fapt (inclusiv în ceea ce priveşte natura prezentă a UE) exprimată de o parte importantă a electoratului din UK, dar care nu declanşează retragerea UK din UE; şi

    • cauza unei posibile crize constituţionale interne în UK.

    Despre posibilitatea ca Articolul 50 să fie vreodată invocat – şi dacă UK (sau părţi ale UK) vor părăsi în acel moment UE – acestea sunt alte aspecte!
     

  • 5 semne care arată că ai putea suferi de o lipsă de vitamine

    Când organismul încearcă „să-ţi spună ceva” – de exemplu că are o carenţă de vitamine sau minerale – indiciile pot fi uneori ciudate şi greu de înţeles. Iată câteva deficienţe frecvent întâlnite şi semnele prin care se manifestă ele.

    „Cu hrana procesată de azi, e uşor să ne alegem cu o carenţă de vitamine, fie pentru că nu consumăm uificient din alimentele care ne trebuie, fie pentru că nu absorbim cum trebuie nutrienţii, din cauza unor probleme digestive”, afirmă un mare doctor.

    Iată aici 5 semne care arată că ai putea suferi de o carenţă majoră de vitamine şi/sau minerale!

  • Singurul lucru pe care Bill Gates l-a înţeles imediat, iar lui Steve Jobs i-au trebuit 20 de ani pentru a-l conştientiza

    Chiar dacă a întârziat cu intrarea pe piaţa globală de smartphone-uri, Bill Gates a înţeles mai repede decât alţii necesitatea platformelor şi a ecosistemelor online.

    Cartea “Reguli de strategie”, semnată de profesorii de afaceri David Yoffie şi Michael Cusumano, vorbeşte despre abilitatea lui Bill Gates de a înţelege valoarea unei industrii care “bazată mai degrabă pe platforme decât pe produse”, acesta fiind principalul factor din spatele succesului înregistrat de produsele Microsoft. Gates a înţeles acest lucru încă din anii ’70, în vreme ce lui Steve Jobs i-au trebuit 20 de ani pentru a ajunge la aceeaşi concluzie.

    Fondatorul Microsoft a avut această problemă în minte când a construit Windows, permiţând unor terţe părţi să dezvolte programe compatibile. În acest fel, Windows s-a transformat într-un ecosistem care a dominat zeci de ani piaţa soluţiilor software.

    Jobs, în schimb, era preocupat cu dezvoltarea unor produse cu un design deosebit care nu aveau susţinerea mai multor parteneri, aşa cum era cazul Microsoft. De-abia în 2003, Steve Jobs a conştientizat acest lucru şi a lansat platforma iTunes. Primul iPhone nu ar fi trebuit să suporte aplicaţii externe, dar directorii Apple l-au convins pe Jobs că acest lucru ar fi benefic pentru clienţi.

  • În România se vând şi se fură chiar şi râurile. Afacerea microcentralelor distruge biodiversitatea României

    „In vreme ce alte tari au inteles impactul negativ al unor hidrocentrale pentru biodiversitate, Romania isi vinde ultimele rauri salbatice pentru „un gram” de energie. Rauri de munte precum raul Alb, Capra, Nera, Bistra si alte cateva sute sunt tinta mafiei microhidrocentracelor iar Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este depasit de situatie.” (Agent Green)

    „Cum pretuim ce avem? Cu lucrari haotice, cu santiere iesite din litera proiectului, care invadeaza violent locuri neatinse de mii de ani. O tara intreaga e cuprinsa de frenezia construirii de microhidrocentrale. 3400 de rauri, din cele 4011 existente in tara noastra risca sa fie distruse in numele unor afaceri cu profituri de zeci de milioane de euro, care sapa in inima unor rezervatii naturale. Un intreg ecosistem distrus, culmea, in numele energiei verzi.”

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • A pornit afacerea în 2014 cu o investiţie de 2.000 de euro, iar acum vinde şosete de 200.000 de lei

    Şosetele Madam Mitza au apărut ca o alternativă la produsele deja existente pe piaţă, abordând o nişă creativă – imprimeurile grafice. Iar ca să fie original până la capăt, s-a gândit ca numele brandului să invoce un personaj binecunoscut în istoria Capitalei, ce ar putea fi adaptat cu uşurinţă la personalitatea românilor. „Ideea cu Madam Mitza mi-a venit pur şi simplu când am construit în mintea mea conexiunile între şosete, culori vii şi bicicletă. Iar singura femeie care purta şosete de acest gen şi mergea cu bicicleta era madama de oraş Miţa Biciclista.

    De asemenea, pe piaţa românească nu există un brand de şosete cu modele grafice unice şi diferite faţă de cele din comerţ. Mai ales că pentru bărbaţi era aproape inexistent“, spune Bogdan Voiculescu, „fericitul posesor al brandului Madam Mitza“, după cum se autodescrie.
    Prima provocare a fost inventarea brandului, de la denumire până la partea vizuală. „În scurt timp aveam pe hârtie un brand, Madam Mitza, cât şi primele trei modele grafice ce urmau a fi puse pe şosete“, povesteşte antreprenorul. Au urmat apoi întâlnirea şi negocierea cu un producător local, fabrica de şosete RoGalu din Bucureşti, „unde am găsit o mare disponibilitate şi înţelegere din partea lor“. Nu a durat mult până la transformarea ideii în afacere – a început pregătirea prin septembrie-octombrie 2014, cu o investiţie iniţială de 2.000 de euro, iar în februrie 2015 a adus pe piaţă primele trei modele, pe care a început să le vândă prin intermediul website‑ului.

    În momentul de faţă Madam Mitza vinde 300 de perechi de şosete lunar, având în portofoliu nouă modele unice. Dintre acestea, cel mai vândut produs este modelul „mustăţi“, spune antreprenorul, „care are un preţ mediu de 17 lei, se găseşte în trei variante de culori şi s-a vândut foarte bine pe segmentul bărbaţi“.  La sfârşitul lui 2016 se împlinesc doi ani de la lansarea afacerii, iar astăzi a ajuns la afaceri de circa 200.000 de lei şi un profit de aproximativ 60.000 de lei, cifre înregistrate pentru anul trecut.

    Şosetele marca Madam Mitza au un preţ mediu de 19 lei şi se adresează persoanelor „care văd viaţa colorat şi sunt întotdeauna optimist, celor care îndrăgesc sportul şi mişcarea în aer liber, celor care sunt pasionaţi de încălţămintea cool, celor care sunt foarte atenţi cu aspectul lor vizual în public, bărbaţilor dandy şi, nu în ultimul rând, celor care îşi etalează personalitatea prin accesorii“, explică Bogdan Voiculescu.

    Antreprenorul pune foarte mult accent pe elementul de originalitate al afacerii şi spune că „de la noi lumea cumpără un brand, o poveste, nu o simplă pereche de şosete“, afirmând că cei care produc şosete româneşti şi le vând prin lanţurile de magazine nu îi sunt competitori direcţi. Este foarte optimist în legătură cu dezvoltarea afacerii şi speră ca până la sfârştiul anului să înregistreze o creştere de 20% a profitului şi de 40% a vânzărilor: „Sper să ajung până la sfârşitul anului la o medie de 500 de perechi lunar şi să extind portofoliul până la 20-25 de modele“, adaugă el.  Aceasta nu ar fi singura modalitate de extindere a afacerii. În scurt timp, dacă lucrurile vor merge în direcţia propusă, speră să abordeze şi piaţa externă, având în plan şi introducerea altor tipuri de produse.

    Pentru că a avut un parcurs profesional liniar, fiind pasionat de grafică încă din liceu şi urmând studii specifice, antreprenoriatul este un început de drum pentru Bogdan Voiculescu. „Toată viaţa mea am făcut grafică. Design. Altceva nu ştiu“, declară acesta, însă a făcut mereu „afaceri după ureche. Fac şi alte lucruri, cum ar fi design de web şi aplicaţii mobile, grafic design de brand, identitate vizuală şi de vreo două, trei ori pe an lucrez în producţia de film ca art director“.

    A avut primul SRL în urmă cu nouă ani, iar de atunci este la al treilea şi îi merge foarte bine, activând mereu în domeniul în care a studiat. Totuşi, consideră că Madam Mitza îl defineşte ca antreprenor: „Din 2003 activez pe piaţa de design, în special IT, ca antreprenor. Mă rog… acum sunt antreprenor în sensul clar al cuvântului, cu Madam Mitza“.

    Dacă ar fi să evidenţieze una dintre cele mai importante lecţii învăţate prin prisma acestei afaceri pe primul loc este organizarea, pe care o consideră extrem de importantă: „Un plan de business, pe care abia acum îl înţeleg, este indispensabil, iar procesul de dezvoltare şi implementare al afacerii se învaţă“. Este foarte important să asculţi oamenii cu mai multă experienţă, dar să crezi mereu în ideile tale, este sfatul lui Bogdan Voiculescu: „Succesul vine doar dacă îţi doreşti să creezi un brand care să rămână mult timp în inimile oamenilor. Trebuie doar să crezi în ceea ce realizezi“, conchide acesta.
     

  • A pornit afacerea în 2014 cu o investiţie de 2.000 de euro, iar acum vinde şosete de 200.000 de lei

    Şosetele Madam Mitza au apărut ca o alternativă la produsele deja existente pe piaţă, abordând o nişă creativă – imprimeurile grafice. Iar ca să fie original până la capăt, s-a gândit ca numele brandului să invoce un personaj binecunoscut în istoria Capitalei, ce ar putea fi adaptat cu uşurinţă la personalitatea românilor. „Ideea cu Madam Mitza mi-a venit pur şi simplu când am construit în mintea mea conexiunile între şosete, culori vii şi bicicletă. Iar singura femeie care purta şosete de acest gen şi mergea cu bicicleta era madama de oraş Miţa Biciclista.

    De asemenea, pe piaţa românească nu există un brand de şosete cu modele grafice unice şi diferite faţă de cele din comerţ. Mai ales că pentru bărbaţi era aproape inexistent“, spune Bogdan Voiculescu, „fericitul posesor al brandului Madam Mitza“, după cum se autodescrie.
    Prima provocare a fost inventarea brandului, de la denumire până la partea vizuală. „În scurt timp aveam pe hârtie un brand, Madam Mitza, cât şi primele trei modele grafice ce urmau a fi puse pe şosete“, povesteşte antreprenorul. Au urmat apoi întâlnirea şi negocierea cu un producător local, fabrica de şosete RoGalu din Bucureşti, „unde am găsit o mare disponibilitate şi înţelegere din partea lor“. Nu a durat mult până la transformarea ideii în afacere – a început pregătirea prin septembrie-octombrie 2014, cu o investiţie iniţială de 2.000 de euro, iar în februrie 2015 a adus pe piaţă primele trei modele, pe care a început să le vândă prin intermediul website‑ului.

    În momentul de faţă Madam Mitza vinde 300 de perechi de şosete lunar, având în portofoliu nouă modele unice. Dintre acestea, cel mai vândut produs este modelul „mustăţi“, spune antreprenorul, „care are un preţ mediu de 17 lei, se găseşte în trei variante de culori şi s-a vândut foarte bine pe segmentul bărbaţi“.  La sfârşitul lui 2016 se împlinesc doi ani de la lansarea afacerii, iar astăzi a ajuns la afaceri de circa 200.000 de lei şi un profit de aproximativ 60.000 de lei, cifre înregistrate pentru anul trecut.

    Şosetele marca Madam Mitza au un preţ mediu de 19 lei şi se adresează persoanelor „care văd viaţa colorat şi sunt întotdeauna optimist, celor care îndrăgesc sportul şi mişcarea în aer liber, celor care sunt pasionaţi de încălţămintea cool, celor care sunt foarte atenţi cu aspectul lor vizual în public, bărbaţilor dandy şi, nu în ultimul rând, celor care îşi etalează personalitatea prin accesorii“, explică Bogdan Voiculescu.

    Antreprenorul pune foarte mult accent pe elementul de originalitate al afacerii şi spune că „de la noi lumea cumpără un brand, o poveste, nu o simplă pereche de şosete“, afirmând că cei care produc şosete româneşti şi le vând prin lanţurile de magazine nu îi sunt competitori direcţi. Este foarte optimist în legătură cu dezvoltarea afacerii şi speră ca până la sfârştiul anului să înregistreze o creştere de 20% a profitului şi de 40% a vânzărilor: „Sper să ajung până la sfârşitul anului la o medie de 500 de perechi lunar şi să extind portofoliul până la 20-25 de modele“, adaugă el.  Aceasta nu ar fi singura modalitate de extindere a afacerii. În scurt timp, dacă lucrurile vor merge în direcţia propusă, speră să abordeze şi piaţa externă, având în plan şi introducerea altor tipuri de produse.

    Pentru că a avut un parcurs profesional liniar, fiind pasionat de grafică încă din liceu şi urmând studii specifice, antreprenoriatul este un început de drum pentru Bogdan Voiculescu. „Toată viaţa mea am făcut grafică. Design. Altceva nu ştiu“, declară acesta, însă a făcut mereu „afaceri după ureche. Fac şi alte lucruri, cum ar fi design de web şi aplicaţii mobile, grafic design de brand, identitate vizuală şi de vreo două, trei ori pe an lucrez în producţia de film ca art director“.

    A avut primul SRL în urmă cu nouă ani, iar de atunci este la al treilea şi îi merge foarte bine, activând mereu în domeniul în care a studiat. Totuşi, consideră că Madam Mitza îl defineşte ca antreprenor: „Din 2003 activez pe piaţa de design, în special IT, ca antreprenor. Mă rog… acum sunt antreprenor în sensul clar al cuvântului, cu Madam Mitza“.

    Dacă ar fi să evidenţieze una dintre cele mai importante lecţii învăţate prin prisma acestei afaceri pe primul loc este organizarea, pe care o consideră extrem de importantă: „Un plan de business, pe care abia acum îl înţeleg, este indispensabil, iar procesul de dezvoltare şi implementare al afacerii se învaţă“. Este foarte important să asculţi oamenii cu mai multă experienţă, dar să crezi mereu în ideile tale, este sfatul lui Bogdan Voiculescu: „Succesul vine doar dacă îţi doreşti să creezi un brand care să rămână mult timp în inimile oamenilor. Trebuie doar să crezi în ceea ce realizezi“, conchide acesta.
     

  • Românii iubesc tehnologia dar foarte putini o şi înţeleg. Unii dintre ei pretind că ştiu terminologia pentru a nu părea ridicoli

    Utilizatorii români iubesc tehnologia, 61% dintre ei o utilizează mai mult decât o făceau acum doi ani, iar 58% dintre ei sunt încântaţi s-o folosească, însă terminologia îi face deseori să se simtă confuzişi nu le oferă o viziune clară asupra felului în care diferite dispozitiveşi servicii ar trebui să îi ajute, conform unui studiu realizat de Samsung.

    Întrebaţi cât de bine cunosc noii termeni din tehnologie, 67% dintre români au declarat că pretind că înţeleg termenii sau frazele tehnice pe care, de fapt, nu lecunosc, iar 7% dintre ei au răspuns că fac acest lucru şi de câteva ori pe zi. Termenii pe care românii pretind cel mai des că îi înţeleg sunt Cloud (28%), Emoji (27%) şi Streaming (25%). Pe de altă parte, respondenţii cu vârste cuprinse între 16 şi 34 de ani sunt cei care admit cel mai des atunci când nu stăpânesc terminologia tehnică.

    „Creşterea interesului pentru dispozitivele smart în rândul utilizatorilor români este vizibilă, tehnologia oferind în zilele noastre noi oportunităţi de comunicare, interacţiune şi dezvoltare. În România, smartphone-urile sunt folosite zilnic de către cei mai mulţi utilizatori, dar cele mai noi inovaţii, precum Internet of Things sau Cloud, încă produc confuzii în rândul acestora. Ca un lider în tehnologie, Samsung se angajează nu doar să aducă cele mai noi inovaţii, ci şi să faciliteze accesul consumatorilor la cât mai multe dintre oportunităţile pe care aceste produse le pot oferi,” a declarat Monika Törökné Nagy, South East Europe Marketing Director, Samsung Electronics.

    Studiul arată că, de cele mai multe ori, românii pretind că ştiu terminologia pentru a nu părea ridicoli sau ignoranţi în faţa colegilor (29%). Totuşi, una dintre urmările neînţelegerii terminologiei tehnice are ca rezultat neputinţa utilizatorilor de a beneficia de un serviciu sau de un dispozitiv la potenţial maxim. Prin urmare, peste o treime (35%) dintre utilizatorii români au declarat că neînţelegerea termenilor duce la nefolosirea dispozitivului la întregul potenţial.

    Românii, la fel ca şi europenii, sunt entuziasmaţi de tehnologiile noi. Cei mai mulţi dintre ei (92,5%) au declarat că sunt entuziasmaţi de performanţele dispozitivelor pe care plănuiesc să le cumpere şi mai mult de jumătate dintre ei (58%) de tehnologiile pe care le folosesc în prezent şi de felul în care ele au evoluat de-a lungul ultimului deceniu. Mai mult, doar 16% dintre ei simt că nu pot ţine pasul cu tehnologia, în timp ce 49% au fost de acord că progresul tehnologic este inevitabil.

    Tehnologia este cu siguranţă mult mai integrată în viaţa utilizatorilor români şi în activităţile lor zilnice, comparativ cu câţiva ani în urmă. 61% dintre utilizatori au declarat că folosesc tehnologia mult mai des decât obişnuiau să o facă în urmă cu doi ani, iar 21% au declarat că se bazează pe tehnologie şi s-ar simţi pierduţi fără ea.

    Aplicaţiile de navigaţie şi hărţi sunt cele pe care 26% le consideră că au un impact semnificativ în simplificarea vieţii lor. Acestea au fost urmate de aplicaţiile de tip calculator (22%) şi aplicaţiile pentru camere foto (13%).

    „Cercetările noastre arată că terminologia utilizată în tehnologia actuală poate fi o barieră pentru utilizatorii români. Abordăm această problemă printr-o serie de paşi strategici, inclusiv prin simplificarea limbajului pe care îl folosim şi prin training-uri pentrudezvoltarea abilităţilor digitale pentru 400.000 tineri. Cu toate acestea, considerăm că aceasta este o problemă în întreaga industrie, care va împiedica progresul tehnologic dacă nu se vor lua măsuri în acest sens,” a declarat Monika Törökné Nagy, South East Europe Marketing Director, Samsung Electronics.