BusinessMagazin

Tag: imprumut

  • Ministerul de Finanţe a împrumutat joi 537 milioane lei de la bănci printr-o emisiune de obligaţiuni scadentă în 2030, la o dobândă anuală de 3,31%

    Ministerul de Finanţe a împrumutat joi 537  milioane lei de la bănci printr-o emisiune de obligaţiuni scadentă în 2030, peste nivelul programat de 300 milioane lei, la o dobândă anuală de 3,31%.

    La licitaţie au participat şapte dealeri primari.

    Volumul total al cererii a fost de 597,9 mil. lei, din care ofertele competitive au totalizat 492 mil. lei, iar cele necompetitive 105,9 mil. lei.

    Rata cuponului a fost de 4,15%, iar randamentul până la maturitate aferent preţului acceptat a fost de 3,31%.

    Din valoarea nominală adjudecată de 537 mil. lei, suma oferita de bănci în nume şi cont propriu s-a ridicat la 462 milioane lei.

  • Oficial BCE: Împrumuturile ultraieftine vor fi cruciale pentru următoarele stimulente

    Banca Centrală Europeană ar trebui să plaseze împrumuturile ultraieftine în centrul următorului său pachet de stimulente care este pregătit pentru decembrie, a declarat Madis Muller, membru al consiliului guvernator al băncii, potrivit Bloomberg.

    Preşedinta BCE Christine Lagarde a arătat recent că banca se va concentra atât pe achiziţiile de obligaţiuni de urgenţă, cât şi pe împrumuturi ieftine pentru următorul val de stimulente.

  • Datoria externă publică şi privată a României a crescut cu 7,5 mld. euro şi a ajuns la 117 mld. euro, după o creştere cu 25% a datoriei publice. Datoria privată externă a scăzut

    ♦ Finanţele au ieşit de 3 ori pe pieţele externe şi au împrumutat circa 9 mld. de euro în pandemie ♦ Datoria publică externă a ajuns la 49,3 mld. de euro în septembrie.

    Datoria toală externă a României, publică şi privată, a ajuns la 117 mld. euro în primele 9 luni din an, după o creştere cu 7,5 mld. euro. Datoria publică externă a României a adus creşterea, după ce s-a majorat cu 25%, până la 49,3 mld. euro, arată datele publicate vineri de Banca Naţională a României (BNR).

    Finanţele au ieşit de trei ori pe pieţele externe de la începutul anului. Creşterea datoriei publice directe a venit din emisiunile de obligaţiuni ale Ministerului Finanţelor Publice în valoare 6,3 miliarde euro şi de 3,3 miliarde dolari (circa 2,8 mld. euro), precum şi din împrumuturile nete efectuate în contul datoriei publice directe în valoare de 564 milioane euro.

    Pe de altă parte, datoria privată, deţinută de bănci şi companii, a ajuns la 33 mld. euro, în scădere cu 600 mil. euro faţă de nivelul înregistrat la 31 decembrie 2019.

    Din volumul total, datoria externă pe termen lung a însumat 83,6 miliarde euro, cu 12,5% mai mult faţă de nivelul din decembrie 2019, iar datoria externă pe termen scurt s-a redus cu 5,2%, până la 33,6 miliarde euro.

    România a ajuns la o datorie publică internă şi externă de 451 mld. lei în septembrie, adică aproape 43% din PIB pe metodologia europeană. Guvernul a ieşit de trei ori pe pieţele externe în acest an şi de mai multe ori pe pieţele interne, dar s-a finanţat şi prin populaţie, prin emisiuni de titluri de stat Fidelis.

  • George Mucibabici, fostul şef al operaţiunilor de piaţă din BNR face dezvăluiri: Anii ‘90 au fost dramatici pentru BNR şi pentru România

    ♦ În 1997 a trebuit să dăm drumul la cursul valutar şi să mărim dobânzile, care au ajuns la 400% pe piaţa interbancară, ceea ce a fost un şoc ♦ În 1999, cu un rating în default, FMI ne-a pus să ne împrumutăm de pe piaţa privată, înainte să ne dea drumul la un Acord. Pe piaţa externă nu găseam bani pentru că nu ne împrumuta nimeni, aşa că am discutat cu băncile străine care aveau operaţiuni în România. Anthony van der Heijden de la ING şi Robert Rekkers de la ABN Amro au fost cu noi într-un moment critic.

    În septembrie 1990, George Mucibabici a fost chemat de Mugur Isărescu să-i fie şef de cabinet, după ce a preluat funcţia de guvernator al BNR. Apoi a fost, până în 1999 (cu excepţia anilor 1994-1996, când a fost reprezentantul României la FMI), directorul operaţiunilor de piaţă din BNR, care includea piaţa valutară, piaţa monetară şi administrarea rezervei valutare, trăind pe viu una dintre cele mai dramatice perioade din istoria economică şi a finanţelor României de după 1990.

    Cu un acces zero pe pieţele private externe de împrumut, România şi BNR erau tot timpul cu securea onorării plăţilor externe deasupra capului. Rezerva valutară de 2 mld. dolari lăsată de Ceauşescu s-a evaporat în numai 1 an, aşa că în 1991, când Banca Naţională a preluat adminis­trarea rezervei valutare de la BRCE – Banca Ro­mână de Comerţ Exetrior – nu mai era nimic, ci chiar era un minus de aproape 1 mld. do­lari, adică o obligaţie externă care trebuia plătită.

    În noiembrie 1991, pentru că România nu mai avea valută, premierul Stolojan a fost nevoit să recurgă pur şi simplu la o naţionalizare a valutei din conturile întreprinderilor de stat şi a companiilor private, o decizie extrem de controversată chiar şi după 30 de ani.  

    „Au fost zile când nu aveam în rezerva valutară nici 10 milioane de dolari. Acestea sunt cifre reale, nu inventate.“ Acum, când BNR are o rezervă valutară de peste 30 de miliarde de euro, anii ‘90 par dintr-un alt film.

    Într-o discuţie cu ZF, George Mucibabici dezvăluie câteva episoade dramatice la care a luat parte atunci când România nu se mai putea împrumuta de pe piaţa externă şi era la un pas de încetare de plăţi.

    „Pentru mine, cea mai tensionată zi din cariera mea a fost undeva în aprilie 1992, când nu aveam 40 de milioane de dolari ca să plătim un import derulat prin BRCE, dar garantat de Banca Naţională. Dacă nu-l plăteam, intram în încetare de plăţi pentru că era garanţia BNR la mijloc. Şi nici BRCE nu avea aceşti bani, în condiţiile în care BRCE avea o credibilitate mai mare decât a guvernului sau a ministerului de finanţe. Ne-am strâns la BNR, Vlad Soare – viceguvernator, eu ca şef al direcţiei de operaţiuni de piaţă, Dan Pascariu – preşedinte şi Răzvan Temeşan – prim-vicepreşedinte al BRCE. Guvernatorul Isărescu a venit şi ne-a spus că trebuie neapărat să găsim o soluţie. Ne-am apucat să sunăm la toate băncile din lume, inclusiv la băncile centrale, dar nu ne puteau ajuta, având în vedere situaţia economică şi politică din România. Într-un final am găsit bani la băncile mixte din străinătate unde BRCE avea o parte din acţiuni. Au fost patru bancheri care ne-au susţinut şi şi-au folosit toată poziţia – Mihai Rădoi de la Anglo-Romanian Bank, Romeo Rusu de la Banca Franco-Română, Dumitru Lungu de la MISR Romanian Bank şi Gheorghe Neagu de la Frankfurt Romanian Bank. Cu ei am găsit cele 40 de milioane de dolari ca să plătim acel import.“

    Anii ‘90 au fost o luptă continuă între dorinţele guvernului de a controla cursul valutar şide a avea dobânzi joase care erau însă real negative, adică sub inflaţie, şi inconsistenţa politicilor economice şi fiscale, care se confruntau cu realităţile din economie, spune Mucibabici.  Programele cu FMI începeau prin măsuri de macrostabilizare a inflaţiei şi a cursului valutar (de la 200% inflaţie în 1992 am ajuns la 300% în 1993, pentru a scădea la 60% în 1994, ceea ce a fost extraordinar), dar apoi se opreau când era vorba de măsuri concrete în economie.

    Întreprinderile de stat primeau bani de la guvern sau luau împrumuturi externe ca să se retehnologizeze, dar nu se făcea nimic, ci doar se consumau resurse, inclusiv cele valutare.

    Anii ‘95-’96 au fost ani pierduţi din punct de vedere economic, inflaţia revenea, iar pe piaţă erau din nou cursuri valutare duble, unul oficial şialtul la casele de schimb, spune Mucubabici.

    Aşa s-a ajuns la finalul lui 1996, începutul lui 1997, când s-a schimbat puterea, au plecat PDSR şi Ion Iliescu, au venit Constantinescu şi Convenţia, dar din nou BNR nu prea mai avea rezerve valutare, care fuseseră folosite pentru ţinerea cursului. Din nou se acumulaseră dezechilibre. Aşa că a venit FMI şi s-a dat dru­mul la cursul valutar, care în primăvara lui 1997 a crescut peste noapte de la 5.000 de lei/dolar, la 12.000 de lei/dolar, pentru ca apoi să scadă şi să se stabilizeze undeva la 7.000 de lei/dolar.

    „1997 a fost cel mai provocator an pentru noi la BNR, pentru că a trebuit să dăm drumul la cursul valutar, dar în acelaşi timp trebuia să majorăm dobânzile la lei peste inflaţie pentru a steriliza banii din piaţă. Am ajuns şi la dobânzi de 400%, pe termen scurt. Îmi amintesc că în dealingul de la BNR aveam o tablă unde scriam în fiecare dimineaţă strategiile de intervenţie şi la ce bănci trebuia să intervenim. Dacă nu mai avea lei, nu mai puteau tranzacţiona pe cursul valutar. Câteodată intra şi guvernatorul Isărescu în dealing, se uita la ecrane, spunând când trebuia să intervenim.“ După episodul din primăvara lui 1997 cursul s-a stabilizat, in­flaţia şi dobânzile la lei erau în scădere, dar a in­ter­­venit în 1998 criza din Rusia, care a dat totul peste cap.

    În 1999, BNR trebuia să ramburseze împrumuturile externe luate în anii anteriori şi mai ales cei 500 de milioane de dolari, obligaţiuni samurai făcute cu Nomura, iar agenţiile de rating ne-au retrogradat, punându-ne pe o listă de încetare de plăţi pentru că, au calculat ei, nu am fi avut bani să plătim acele împrumuturi, spune Mucibabici.

    Pentru că veneam şi după criza asiatică, FMI a spus că nu ne dă bani ca noi să rambursăm împrumuturile luate de la băncile private şi ne-a trimis pe pieţele externe să găsim bani.

    Dar pieţele externe nu erau atât de doritoare să împrumute România, ţin minte că banca elveţiană Credit Suisse First Boston a fost singura care vroia să ne dea bani, dar cu o dobândă de 15% în dolari, plus un gaj pe creanţele Romatsa, menţionează el.

    „Soluţia de salvare ne-a dat-o un fost director al Băncii Reglementelor Internaţionale, când i-a spus guvernatorului să ia bani de la băncile străine din România, care puteau să ia bani de la băncile lor mamă.“Aşa s-a făcut celebrul „club loan“ de 108 milioane de dolari, care a fost discutat cu băncile străine din România. Din partea BNR, echipa de negociere a fost formată din Adrian Grigoriu – şeful operaţiunilor pe piaţa valutară, Magdalena Manea – dealerul BNR şi eu, în calitate de director al Direcţiei. Guvernatorul Isărescu a venit la început să vorbească cu băncile. Avocaţii de la Nestor şi Clifford Chance erau de partea băncilor, iar noi am luat o casă de avocatură din SUA, care ne-a ajutat foarte mult. Negocierea a fost pe marja de dobândă şi clauza de nongaranţie, pentru că nu puteam să punem aurul în garanţie. În cursul negocierilor a fost un moment tensionat pentru că semnarea trebuia să aibă loc luni, iar preşedintele unei bănci cu o expunere destul de mare a venit vineri şi ne-a cerut o dobândă mai mare. Eu am plecat spunând că nu putem accepta, iar Anthony van der Heijden, şeful ING şi Robert Rekkers, şeful ABN Amro au venit după mine, spunând că acoperă ei partea acelei bănci. De la mine din birou şi-au sunat şefii din Olanda ca să dea diferenţa. În final nu a mai fost nevoie, pentru că acea bancă a revenit în club loan.“

    Dar de ce era important acel împrumut?

    Pentru că era o primă precondiţie în Acordul cu FMI ca întâi să luăm împrumuturi private, iar apoi să vină şi ei. Iar a doua condiţie a fost închiderea Bancorex, care a fost pionul cel mai important pe care l-a pierdut atunci România, spune Mucibabici.

    După 2000, odată cu decizia politică de a intra în NATO şi Uniunea Europeană, lucrurile s-au schimbat substanţial, România a început să atragă investiţii străine care au adus valută şi niciodată nu s-a mai pus problema rezervei valutare.

    După 1999, George Mucibabici a plecat în sectorul privat, întâi la Gelsor, grupul lui Sorin Ovidiu Vântu, alături de alţi colegi din BNR, un episod de care nu se dezice, dar spune acum că nu l-a judecat prea bine, pentru ca în 2001 să devină prim-vicepreşedinte la Banca Ţiriac, când a venit Anthony van der Heijden de la ING. După plecarea olandezului a devenit preşedintele băncii, fiind în perioada în care omul de afaceri Ion Ţiriac s-a asociat întâi cu HVB Bank şi apoi cu Unicredit.

    Eu am plecat cu o zi înainte să se închidă dealul cu HVB, spune el.

    În perioada Ţiriac a trăit boomul creditării în retail, când s-au dezvoltat o mulţime de produse bancare, iar persoanele fizice au avut acces la credite de consum, credite de vacanţă, împrumuturi ipotecare şi carduri de credit.

    „A fost o creştere absolut fabuloasă şi îmi amintesc că Banca Ţiriac, care era pe poziţia a zecea ca active, a ajuns să fie pe locul 3 ca profit.“

    În perioada 2005-2008 în România au intrat investiţii străine de 30 de miliarde de euro, adică 50% din investiţiile străine atrase de România între 1990 – 2020.

    Aceste intrări au dus la creşterea rezervei valutare dar şi la aprecierea cursului valutar, care a creat apoi, când a venit criza, mari probleme.

    BNR nu putea să evite această apreciere a cursului de la 4 lei la 3 lei pentru un euro?

    Nu putea, Banca Naţională a luat toate măsurile, a cumpărat valută, a sterilizat leii, a majorat rezervele minime, dar băncile tot aduceau bani şi dădeau credite. Toată lumea vorbea despre creditarea de retail, era noul trend, aici se făceau banii şi se luau bonusurile, spune Mucibabici.

    Am fi putut evita această apreciere printr-o sterilizare a leilor doar dacă bugetul făcea surplus bugetar. În lume numai două ţări au reuşit acest lucru – Singapore şi Norvegia, a adăugat el.

    Guvernatorul Isărescu spunea că aşa sunt ciclurile economiei, cicluri umane, toată lumea voia să ia credite şi nu puteam să evităm acest lucru, menţionează el.

    „Îmi amintesc şi acum de discursul pe care l-a avut guvernatorul Isărescu la Gala ZF din noiembrie 2008, când vorbea de o aterizare forţată a economiei şi de o ajustare, dar toată lumea din sală discuta despre împrumuturi, creditare, afaceri în real-estate. Guvernatorul Isărescu vorbea de unul singur.“

    În 2009 România a luat cel mai mare împrumut de la FMI, de 20 de miliarde de euro pentru a stabiliza cursul şi sistemul bancar, care era supraexpus pe valută. A urmat şi acordul de la Viena, când băncile prezente în România s-au angajat să nu-şi retragă finanţarea.

    Dincolo de criza din 2008/2009, poziţia externă a României s-a îmbunătăţit extraordinar şinu s-a mai pus niciodată problema posibilităţii intrării în default.

    Am traversat această perioadă, din ‘90 şi până acum, pentru că Mugur Isărescu a fost un om echilibrat care, pe lângă cunoştinţele economice teoretice, are şi o înţelegere a economiei reale, spune Mucibabici. Este extrem de calculat când ia o decizie, fără excese şi se consultă mult când ia o decizie. Pe lângă acest lucru, cred că a fost echidistant cu toate guvernele. Dacă ar fi înclinat într-o parte sau alta, şi-ar fi pierdut şi sprijinul intern, şi sprijinul extern.

    „Şi acum îmi amintesc cum mi-a spus în ‘90 să vin la BNR alături de el, ca să facem o bancă centrală.“

     

     

    Cele 14 bănci care au contribuit în 1999 la Club Loan-ul prin care România a evitat intrarea în incapacitate de plată

     

     1 ABN Amro  – 15 milioane de dolari

     2 Alpha Credit Group Atena  – 7 milioane de dolari

     3 Banca Bucureşti (deţinută de Alpha Group) – 3 milioane de dolari

     4 Robank – 2 milioane de dolari

     5 Daewoo Bank – 5 milioane de dolari

     6 Banca Turco-Română – 5 milioane de dolari

     7 Bank-Austria Creditanstalt România  – 10 milioane de dolari

     8 Citi Bank  – 15 milioane de dolari

     9 Demir Bank  – 2 milioane de dolari

    10 ING  – 20 de milioane de dolari

    11 Internatiol Commercial Black Sea Bank – 5 milioane de dolari

    12 National Bank of Greece Atena – 10 milioane de dolari

    13 Raiffeisen Bank România – 10 milioane de dolari

    14 United Garanti Bank România – 1 milion de dolari

  • Premieră în Italia: Guvernul de la Roma vrea să se împrumute la dobândă zero

    Investitorii care vor cumpăra titluri de stat în emisiunea pentru care se pregăteşte Guvernul de la Roma se confruntă cu un randament de 0% pentru prima dată în istorie, în contextul în care Italia încearcă să profite de dobânzile care au ajuns la un minim record, potrivit Bloomberg.

    Programul cuprinde titluri de stat cu scandeţa la trei ani şi randament 0% şi va fi lansat săptămâna aceasta.

    Astfel, Italia testează cât de puternică este cererea petnru obligaţiuni în regiune, întrucât investitorii nu mai găsesc randamente ridicate.

    Randamentul pentru obligaţiunile emise de Italia pe o perioadă de trei ani au trecut în teritoriu negativ în piaţa secundară, ajungând la minus 0,25%, de la un nivel de plus 2,5% atins în luna martie, în timpul stării de urgenţă. De atunci, investitorii au cumpărat din ce în ce mai mult obligaţiuni emise de guvernul italian.

  • Comisia Europeană a aprobat o garanţie de împrumuturi pentru Tarom

    Comisia Europeană a aprobat, luni, în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat, o garanţie pentru împrumuturi de până la aproximativ 19,3 milioane de euro în favoarea companiei aeriene de stat din România, Tarom, pentru a minimiza pierderile suferite în contexul pandemiei de COVID-19.

    Potrivit CE, prin această măsură se urmăreşte despăgubirea companiei aeriene pentru pierderile cauzate în mod direct de pandemia de coronavirus şi de restricţiile de călătorie impuse de România şi de alte ţări de destinaţie pentru a limita răspândirea virusului în perioada cuprinsă între 16 martie 2020 şi 30 iunie 2020.

    Practic, restricţiile au forţat Tarom să anuleze majoritatea zborurilor sale regulate şi a cauzat pierderi majore în ceea ce priveşte cifra de afaceri.

    Sprijinul public va lua forma unei garanţii pentru împrumut (împrumuturi) de pe piaţă.

    Comisia a evaluat măsura în temeiul articolului 107, alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care îi permite Comisiei să aprobe măsurile de ajutor de stat acordate de statele membre pentru a despăgubi (sub formă de scheme) anumite întreprinderi sau sectoare specifice pentru daune cauzate în mod direct de evenimente extraordinare precum pandemia de coronavirus.

    „Comisia a constatat, în special, că măsura aplicată de România va compensa daunele direct legate de pandemia de coronavirus. O societate de audit extern independentă se va asigura că ajutorul nu depăşeşte valoarea prejudiciului suferit în perioada cuprinsă între 16 martie şi 30 iunie 2020. În urma auditului, orice sprijin public primit de TAROM în plus faţă de prejudiciul efectiv suferit va trebui returnat României. Prin urmare, riscul de supracompensare este exclus. De asemenea, Comisia a constatat că măsura este proporţională, deoarece compensaţia nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru acoperirea daunelor. Pe această bază, Comisia a concluzionat că măsura adoptată de România este în conformitate cu normele UE privind ajutorul de stat”, se arată într-un comunicat transmis, luni, MEDIAFAX.

    Garanţia românească pentru împrumuturi este în valoare de 19,3 milioane de euro (aproximativ 94 de milioane de lei) şi este menită să despăgubească Tarom pentru daunele suferite ca urmare a pandemiei de coronavirus.

  • La cheltuieli de 100 de lei ale statului, 30 de lei sunt din împrumuturi

    În primele şapte luni din an, la venituri de 100 de lei, statul a cheltuit 128,4 de lei (pe standardul cash). Şi asta înainte de majorarea pensiilor, a salariilor profesorilor şi înainte de dublarea alocaţiilor copiilor.

    La şapte luni din 2020, statul a avut venituri de 175,1 mld. lei, dar a cheltuit 224,8 mld. lei. Finanţele consemnează un deficit bugetar de 49,7 mld. lei şi, raportat la produsul intern brut, un deficit de 4,7% din PIB. Un deficit care va ajunge, la final de an, spre 9% din PIB. Aşa judecând, România stă mai bine ca Spania sau Franţa, care au deficite, raportate la PIB, şi mai mari. Nimeni nu s-a uitat însă la deficitul fiscal raportat la venituri. Pentru că aici România stă cel mai prost din Uniunea Europeană şi aici este piatra ei de încercare. Practic, la şapte luni din an (venituri de 175 mld. lei şi cheltuieli de aproape 225 mld. lei), la 100 de lei venituri, cheltuielile au fost de 128,4 lei. Spre o treime din cheltuieli sunt, prin urmare, din împrumuturi. Iar aici nu sunt adunate majorarea cu 14% a pensiilor, de la 1 septembrie (decisă de guvern), dublarea alocaţiilor copiilor (decisă în Parlament) şi nici măcar toate sporurile acordate medicilor „din linia întâi” sau drepturile suplimentare ale poliţiştilor.

    Dacă majorările de cheltuieli decise în Parlament – plus 40% la pensii, dublarea alocaţiilor, creşterea salariilor profesorilor etc. – devin operaţionale, România nu se va mai putea împrumuta de pe pieţe şi singura opţiune va fi un nou acord cu FMI, crede Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank.

    „Dacă majorările se aprobă, bugetul va fi aruncat în aer. Nimeni nu va finanţa un astfel de deficit (un deficit de 9% din PIB peste care s-ar adăuga alte aproape 3 puncte, din majorări – n. red.). Ratingul de ţară recomandat investiţiilor ar putea fi pierdut şi atunci singura soluţie de finanţare a deficitului va fi un nou acord cu FMI.”

    Chiar şi fără majorările sus menţionate, în 2021 deficitul bugetar ar fi plecat, la început de an, de la 7-8% din PIB. Cu o majorare a punctului de pensie de 40%, cu majorarea salariilor, cu dublarea alocaţiilor şi altele, punctul de plecare va fi de 11-12% din PIB care, pentru pieţe, nu este finanţabil, spune Dumitru.

    „Pieţele nu vor finanţa un astfel de deficit, mai ales în lipsa unui rating recomandat investiţiilor, sau îl vor finanţa la costuri greu de suportat şi soluţia rămâne un nou apel la FMI.“

    Veniturile fiscale ale bugetului sunt de sub 30% din PIB. Alături de veniturile nefiscale – fonduri UE etc. – veniturile consolidate ajung la 32% din PIB. Una este să finanţezi un deficit de 9% din PIB (cazul nostru), când ai venituri de 40% din PIB (cum au multe ţări din UE) şi alta este să finanţezi acelaşi deficit când ai venituri de 30% din PIB (din nou, cazul nostru), arată economistul.

    Suntem în situaţia ca, la 1.000 de lei cheltuiţi de stat, 300 de lei să însemne cheltuieli din împrumuturi. Situaţia bugetului de venituri şi de cheltuieli este chiar mai complicată decât în criza de acum zece ani.

    Comisiile de muncă ale Parlamentului, care sunt controlate de PSD, au modificat ordonanţa de urgenţă a guvernului privind rectificarea bugetară care stabilea majorarea punctului de pensie, de la 1 septembrie 2020, cu 14%, în loc de 40%, cum indica o lege anterioară crizei sanitare, impusă de PSD. Şi PNL a votat această lege, pe când era în opoziţie.

    PSD a depus zilele trecute un amendament la proiectul de lege de aprobare a ordonanţei de rectificare. Acesta prevede revenirea la creşterea pensiilor cu 40%, de la 1 septembrie 2020. În plus, parlamentarii au anulat, într-un alt amendament, prorogarea termenului de majorare a salariilor profesorilor până în 2021.

    La şapte luni, bugetul consolidat a înregistrat o creştere de cheltuieli de 13% şi o scădere de venituri de 2,7%. Deficitul creşte, prin urmare, puternic şi va ajunge, la final de an, la aproape 9% din PIB, fără măsurile de majorare ale cheltuielilor decise de PSD şi majoritatea parlamentară.

  • Povestea tinerei care îşi trăieşte visul la doar 26 de ani. A construit o afacere plecând de la dragostea pentru maşina de cusut a familiei

    În atelierul ei din Cluj-Napoca, Ştefania scoate la iveală zi de zi noi articole, de la cuiburi pentru bebeluşi (baby nests), jucării pentru dentiţie, centre de activitate (baby gyms), până la articole vestimentare.

    „Eu mă ocup de tot procesul, de la design până la livrare, un proces format din mulţi paşi, însă pe care îmi face plăcere să-l parcurg, ştiind că produsul final va ajuta părinţii de nou-născuţi şi nu numai, în perioada frumoasă şi solicitantă care le stă înainte”, povesteşte Ştefania Iancovici.

    A urmat cursurile Liceului de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj-Napoca, perioadă în care s-a ataşat de maşina de cusut care îşi făcea veacul prin casă. Aşa că, după absolvire, a urmat alte cursuri – de formare antreprenorială, dar şi de croitorie şi calificare profesională.

    „Pentru a acumula experienţă, am lucrat o perioadă într-o fabrică de confecţii textile şi broderie. În 2017, împreună cu soţul meu, am deschis o afacere de familie, un barbershop situat în Cluj-Napoca, după care am prins curaj pentru a-mi realiza visul, şi anume deschiderea unui atelier de croitorie.”

    S-a speriat de birocraţia pe care o presupunea accesarea unor fonduri europene oferite pentru startupuri, aşa că a aşteptat până când a putut porni micul atelier cu fonduri proprii. În aprilie 2020, la un an de la acel moment, a lansat brandul IAN Kids, iar la începutul lunii iulie a devenit funcţional şi magazinul online.

    „Ştiam de la început că voi merge pe materiale sustenabile şi un mod etic şi responsabil de realizare a articolelor, aşadar ştiam că asta presupune un cost final puţin mai ridicat faţă de preţurile producătorilor din România”, spune Ştefania Iancovici.

    Acum, odată lansat brandul pentru copii, tânăra vrea să dezvolte şi o linie de articole pentru adulţi, sub numele IAN Wear. Vizaţi ar urma să fie, astfel, părinţii celor care poartă sau folosesc IAN Kids, dar nu numai. Şi chiar dacă acum contextul economic, puternic afectat de pandemie, îşi face simţite efectele mai ales în rândul afacerilor mici, Ştefania Iancovici are planuri de creştere.

    „Este adevărat că se menţine o nesiguranţă şi o frică în rândul antreprenorilor şi al clienţilor din cauza pandemiei, însă eu privesc cu optimism viitorul. Industria textilă este una dintre cele mai poluante din lume, iar consumerismul a ajuns la cote alarmante.”

    Pe site-ul Ian Kids, un baby nest, adică un mic cuib în care se pot răsfăţa cei mici, costă 370 de lei, o bavetă sau o căciuliţă costă 50 de lei, iar o pătură este, în funcţie de model, între 75 şi 270 de lei.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Moon Resort – case mobile pentru turişti (Buşteni)
    Fondator: Cristian Brînză
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Prezenţă: Buşteni

    Mezanin Market – târguri cu antreprenori români (Bucureşti)
    Fondatoare: Silvia Floareş
    Cifră de afaceri în 2019: 45.000 de euro
    Prezenţă: Palatul Universul din Bucureşti

    Frez – activităţi de producţie, băcănie, wine & coffee bar (Piteşti)
    Fondatori: Iulia Dincă şi Alexandru Gheorghe
    Investiţii: 500.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 250.000 de euro
    Prezenţă: Piteşti

    Oriel Beer – brand de bere artizanală (Bucureşti)
    Fondatori: Ioana Coca şi Laurenţiu Mândrilă
    Investiţie iniţială: 55.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 200.000 de lei (circa 42.000 de euro)
    Prezenţă: 37 de localuri din Bucureşti şi restul ţării

    Joy2Wander – serviciu de închirieri autorulote (Bucureşti)
    Fondatori: Manuela şi Răzvan Păduraru
    Investiţie iniţială: 15.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 100.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la Zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro. Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Românii au împrumutat statul cu 2 mld. lei prin Fidelis la dobânzi şi de 4,5% pe an. 815 mil. lei au fost subscrieri în euro

    ♦ În ultimele trei zile ale ofertei, subscrierile s-au dublat ♦ “Cele trei emisiuni de titluri de stat ( două în lei şi una în euro – n. red.) au fost cele mai bune lucruri care s-au întâmplat anul acesta din partea statului român pentru piaţa de capital” ♦ 562 mil. lei pe 2 ani la 4% pe an dobândă ♦ 662 milioane de lei pe 4 ani la 4,5% dobândă ♦ 815 mil. lei (168 milioane de euro) în tranşa în euro la 2% dobândă pe 5 ani ♦ “Cred că vor fi în top zece lichiditate la bursă după listare.“

    Din 15 iulie 2020 şi până pe 7 august 2020 Ministerul Finanţelor a vândut titluri de stat Fidelis către populaţie prin intermediul mecanis­melor pieţei de capital, iar potrivit datelor agregate de Ziarul Financiar pe parcursul celor trei săptămâni de desfăşurare a ofertei subscrierile s-au ridicat la 2 miliarde de lei.

    Spre comparaţie, la precedenta astfel de operaţiune a Ministerului Finanţelor, din 2016, subscrierile au fost de 735 mil. lei.

    „Cele trei emisiuni de titluri de stat ( două în lei şi una în euro – n. red.) au fost cele mai bune lucruri care s-au întâmplat anul acesta din partea statului român pentru piaţa de capital. Chiar mă bucur că avem aceste subscrieri, sunt peste estimările mele“, spune Răzvan Raţ, director general adjunct al BRK Financial Group, la emisiunea ZF Deschiderea de Astăzi.

    Potrivit datelor agregate de ZF, până la jumătatea şedinţei de tranzacţionare din 5 august, împrumuturile acordate de români Ministerului Finanţelor depăşiseră 1 mld. lei, ceea ce înseamnă că pe finalul zilei de miercuri, joi şi vineri, subscrierile s-au dublat în valoare.

    „Când a început perioada de subscriere eram oarecum cu inima strânsă, nu ştiam care vor fi subscrierile, dar acum pot să spun că răsuflu uşurat ca participant în piaţă. S-a demonstrat că statul poate să găsească resurse şi pe piaţa de capital românească“, spune Lucian Isac, director general al Estinvest.

    Din această sumă subscrisă de 2 mld. lei, aproximativ 566 de milioane de lei sunt subscrierile aferente emisiunii de obligaţiuni în lei cu scadenţa pe doi ani, cea pentru care statul român plăteşte o dobândă de 4% pe an. Pentru titlurile de stat pe patru ani, şi care au o dobânda fixă de 4,5% pe an, subscrierile sunt de 657 mil. lei, potrivit datelor agregate de ZF.

    Pe de altă parte, emisiunea de titluri de stat în euro, operaţiune de finanţare prin bursă în premieră pentru statul român, a adunat de la investitori subscrieri de 167 mil. euro (814 mil. lei). Aceasta are scadenţa pe cinci, ani iar dobânda fixă este de 2% pe an.

    Aceste titluri de stat urmează să fie listate pe piaţa de capital din România şi probabil vor atrage şi atenţia investitorilor instituţionali având în vedere că dobânzile sunt atractive, peste cele plătite în prezent de instituţiile de credit. Mai mult decât atât, brokerii consideră că titlurile de stat Fidelis, odată listate, se vor poziţiona în clasamentelul celor mai lichide instrumente financiare.

    „În sfârşit avem ce produse să oferim clienţilor în vreme de volatilitate. Ministerul Finanţelor ar trebui să vină mai des cu titluri de stat pe bursă şi cred că cele Fidelis vor fi în top 10 lichiditate“, spune Dragoş Mesaroş, director de tranzacţionare al Goldring.

     

  • Preşedintele Klaus Iohannis se laudă că „a obţinut“ pentru România 80 mld. euro de la UE, dar nu spune că aproape jumătate din sumă nu este altceva decât o facilitate de împrumut

    ♦ Într-o scurtă declaraţie, după lungul summit european de la Bruxelles unde a fost aprobat planul de ieşire din criză, de 750 mld. euro, şi bugetul multianual al Uniunii pentru 2021-2027, preşedintele Klaus Iohannis a spus că România a obţinut 80 mld. euro, pentru următorii 7 ani ♦ Ceea ce nu a spus preşedintele este că jumătate din suma anunţată înseamnă o facilitate de împrumut, la o dobândă avantajoasă, dar nimic mai mult.

    Potrivit şefului statului, după discuţii foarte complicate, după negocieri foarte complicate, după patru zile şi patru nopţi de negociere, „am obţinut pentru România o sumă impresionantă – 79,9 miliarde de euro – pentru proiectele europene, negocieri care ne permit acum să trecem la etapa următoare“.

    Preşedintele României a mai spus: „Vom folosi această sumă de 80 de miliarde pentru a reface infrastructura în România, pentru a construi spitale, şcoli, pentru a moderniza marile sisteme publice (…) Repet, 79.917.000.000, deci 80 de mii de milioane de euro vom folosi pentru a pune în practică, pe de-o parte, planul pentru bugetul multianual 2021-2027, un plan la care lucrăm împreună cu guvernul deja din ianuarie şi în cel mai scurt timp va fi finalizat, pentru a fi pregătiţi să începem implementarea, iar, pe de altă parte, lucrăm de-o vreme bună deja la planul naţional de relansare, care va fi prezentat Comisiei Europene, pentru a primi fondurile pentru relansarea economică.“

    Partea foarte ciudată este că nimeni din guvernul României nu a fost disponibil ieri pentru detalii. Ministrul fondurilor europene Marcel Boloş, contactat de ZF, nu a dorit să comenteze. Şi nici consilierul pentru probleme europene al preşedintelui, Leonard Orban, foarte prezent de obicei, nu a fost de găsit.

    În urmă cu şapte ani, când a fost aprobat planul multianual al UE, 2014-2020, preşedintele de atunci, Traian Băsescu a ţinut o conferinţă de presă, în miez de noapte, în care a explicat, în detaliu, cum au fost împărţite fondurile Uniunii pentru România. Acum nu avem decât o declaraţie de 2 minute a preşedintelui şi niciun detaliu.

    Însă alocarea de fonduri poate cu uşurinţă fi recompusă pentru că, pe alocarea fondurilor în exerciţiul financiar 2021-2027, nu s-a schimbat nimic fundamental faţă de propu­nerea de acum doi ani a Comisiei Europene. Prin urmare,  România va primi 45-46 mld. euro în total (fonduri structurale şi pentru agricultură, inclusiv subvenţiile agricole). Dar va returna UE contribuţia ei obligatorie de 1% din Produsul Naţional Brut, adică în jur de 18-20 mld. euro, în funcţie de PIB, pentru că, cu cât PIB-ul creşte, cu atât contribuţia nominală este, firesc, mai mare.

    Tot ce este peste acest punct nevralgic al veniturilor/cheltuielilor din bugetul multianual face parte din programul Next Generation EU, pachetul de relansare economică al Uniunii, răspunsul acesteia la criza care a dus lumea în mare cumpănă.

    Acest pachet a fost foarte disputat la reuniunea Consiliului, pentru că el este compus din aşa-numitele „granturi“ – sume ce ar urma să fie obţinute în urma unor impozite noi – şi din împrumuturi făcute de state, în numele şi cu garanţia Uniunii.

    După cum arată acordul final la care au ajuns şefii UE, planul de relansare de 750 de miliarde al UE va fi compus din: 390 mld. euro – sume nerambursabile, obţinute în urma unor taxe noi – şi 360 de miliarde de euro, credite – 52% la 48%, aşadar. Ele vor fi împărţite, proporţional cu ponderea economiilor, în ansamblul Uniunii. Aşadar, cum România are o pondere de 1,2% în ansamblul economiilor UE, va primi „granturi“ de 4,6 mld. euro (în baza unor taxe noi) şi împrumuturi avantajoase de  4,3 mld. euro.

    G4Media, citând surse europene, spune că un miliard de euro vor veni din planul Uniunii pentru trecerea la energia verde. Însă acest plan înseamnă închiderea treptată a capacităţilor energetice pe cărbune şi, politic, va fi greu de explicat în România.

    Trăgând linie, România va obţine în jur de 50 de miliarde de euro de la UE, fonduri nerambursabile care, scăzând cele 20 de miliarde de euro contribuţia ţării la bugetul UE, vor însemna o sumă netă de 30 de miliarde de euro, în următorii şapte ani. Restul vor fi împrumuturi, dar nici acest lucru nu este de neglijat, pentru că ele vor fi mai avantajoase decât în ipoteza în care România se împrumută singură. Însă România are nevoie în acest an de 25 de miliarde de euro pentru acoperirea deficitului şi pentru rostogolirea datoriei (mult mai mult, probabil, în anii ce vin), aşa că pavăza UE nu este o asigurare pe viaţă.