BusinessMagazin

Tag: guvernare

  • Propunerile PSD: 13 ministere, 3 trepte de impozitare

    Potrivit liderului PSD, aceasta structura de ministere
    “relativa” reprezinta de fapt “un mod de a organiza” proiectul de
    guvernare al PSD pe solutii, acestea fiind domeniile importante.
    PSD urmeaza sa anunte la 16 octombrie varianta proprie de program
    de guvernare pentru situatia in care ajunge la putere.

    De asemenea, PSD lucreaza pentru programul de guvernare la o
    varianta de taxare a veniturilor in trei trepte, veniturile lunare
    mai mici de 1.000 de lei urmand sa nu fie impozitate, iar cele de
    peste 12.000 lei urmand sa fie impozitate cu 35%.

  • Dragnea: Daca motiunea de cenzura trece si Guvernul va cadea, PSD trebuie sa preia guvernarea

    “Un guvern de serviciu numit de Traian Basescu inseamna sa fure
    din nou alegerile, dupa parerea mea. Daca motiunea trece si vom da
    Guvernul jos, trebuie sa preluam noi guvernarea”, a spus Dragnea,
    citat de Mediafax.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Patru prostii

    Micutii de la maternitatea Giulesti sunt cele mai recente
    victime dintr-un lung sir de schingiuiti – arsi, opariti, ingropati
    de vii, amputati sau imbolnaviti de un sistem nu atat rau, cat
    nepasator; nu vorbesc aici numai de institutiile statului sau de
    sistemul medical sau de lipsa specialistilor intr-un domeniu sau
    altul, ci si de companii private si de stat, de multinationale care
    s-au adaptat la modul romanesc de a rezolva probleme, de insi care
    iau decizii si de insi care executa. Toti, peste tot, se bazeaza pe
    o serie de credinte cat se poate de toxice, generatoare de rau,
    care au drept efect final tragedii de genul celei de la
    maternitatea Giulesti.

    Prima, renuntarea la prostia cu “costul cel mai scazut”. Cam
    peste tot, in licitatii publice, in constructii sau in alegerea
    mainii de lucru. Nu vorbesc aici de hotie, de exemplu de licitarea
    unui pret si de majorarea ulterioara cu 50% a acestuia, lucru
    permis de lege, sau de achizitiile “pe comision”. Personal, “costul
    cel mai scazut” imi repugna la fel de mult ca “sunt prea sarac sa
    imi permit ieftin” si sunt adeptul moderatiei – nu cumpar cea mai
    ieftina priza, eventual produsa in China, pentru ca asta inseamna
    incendiu garantat, este numai o chestiune de timp, si nu cumpar
    nici cea mai scumpa priza, pentru ca asta e fita; undeva la mijloc
    se afla produsul corect. Costul cel mai scazut inseamna materiale
    nesterile, de proasta calitate, lipsite de rezistenta, care se
    degradeaza repede. Care-i rostul? De unde fixatia? Incaperea in
    care erau copiii aceia era, inteleg, cel mai modern salon pentru
    nascutii prematur din Romania; tot acolo, firesc pentru noi, cele
    mai “ieftine” fire electrice legate de un meserias “ieftin”,
    pregatit la o scoala “ieftina” nu sa isi faca bine meseria, ci sa
    se “descurce”, a iscat o tragedie. Repet, hotia din sistem si
    complicitatile si faptele cu caracter penal nu sunt obiectul
    acestei discutii.

    A doua prostie este cea cu maximizarea eficientei. Orice fortezi
    astazi cedeaza mai repede maine si nu conteaza despre ce este
    vorba, de resurse naturale sau de oameni sau de aer curat sau de
    masina. Sigur ca responsabilii romani n-au gandit in termeni de
    maximizare a eficientei, ci de crestere nemasurata a profitului
    personal, dar rezultatul este acelasi: 20 de ani fara lucrari de
    investitii majore la calea ferata au facut ca trenurile romanesti
    sa mearga astazi mai incet decat cele trase de locomotive cu abur,
    si acesta este cel mai benign exemplu. Despre cum se aplica
    maximizarea de care vorbesc in companiile private si care sunt
    rezultatele in societatea romaneasca putem vorbi la nesfarsit. Unii
    or sa ma traga de urechi si or sa spuna ca nu inteleg esenta
    capitalismului, iar eu le raspund ca pentru mine capitalismul
    inseamna si respect, si decenta, nu numai eficienta.

    A treia prostie: a nu se copia, a nu se folosi copii. Un
    intelept zicea ca daca tot te-ai nascut original, nu-i bine sa mori
    copie, si nu poti sa nu-i dai dreptate. Un exemplu recent, imaginea
    brandului de tara a Romaniei; nu-i vorba de copiat nu stiu ce
    imagine de pe internet, ci de concept. A circulat pe net o poza cu
    logo-urile a 35 de state: descoperim ca in 12 dintre acestea exista
    verde, in 11 apar frunze, 12 au fonturi jucause (prima data mi-a
    venit sa le zic tembele), sase au soarele prezent sau sugerat, iar
    sapte au apa; logo-ul romanesc le are pe toate cele enumerate.
    Pentru ca nici altii nu stralucesc prin originalitate, logo-ul
    polonez are copac, apa si munti si scris tembel. Cu toate acestea,
    cred ca instalatorul acela dupa care oftau frantuzoaicele este un
    brand mult mai cunoscut decat imaginea pomenita. Despre cum si cat
    se copiaza in businessul romanesc, stiti si singuri.

    Suprema tampenie romaneasca este credinta ca totdeauna va aparea
    un fraier mai mare, care sa inghita broasca. A mers, nu-i vorba –
    au existat isteti care au speculat apartamente sau terenuri sau
    companii privatizate de FPS, si acestia au reprezentat primele
    generatii de afaceristi din Romania, cei mai multi disparuti acum.
    Dusul rece al crizei poate fi incalzit insa numai cu afaceri de
    durata, cu perseverenta, prudenta, idei originale, cumpatare si, de
    ce nu?, cu multi, cat mai multi speculatori. Pentru ca Romania are
    nevoie nu de isteti care sa speculeze trei apartamente, ci de
    speculanti adevarati, cat mai multi, care sa-si rupa oasele si
    mintile atat pentru castigul lor, cat si pentru cel al clientului.
    {i care sa fie dispusi sa faca asta nu pentru tunul vietii lor, ci
    mereu si mereu. De la o masa critica in sus, speculatorii ordoneaza
    piata, ii asigura fluenta, corectitudinea si lichiditatea; sub sunt
    niste tembeli lipsiti de originalitate.

  • Ministrii au reclamat in Guvern ca bugetul este construit pe o grila “depasita”, din anii ’90

    Discutia a avut loc in sedinta de miercuri a Guvernului, in care
    a fost aprobata prima rectificare bugetara din acest an.

    “Ministrii au reclamat faptul ca bugetul este construit pe o
    grila din anii ’90, care nu mai permite dezvoltarea economica in
    actualul context, si ca modalitatea de alocare a fondurilor ar
    trebui regandita”, au relatat pentru MEDIAFAX surse participante la
    sedinta.

    Potrivit acestora, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a
    aratat ca, din cauza acestei grile, institutia sa primeste un buget
    reprezentand doar jumatate din media bugetelor alocate pentru
    transporturi in statele membre UE.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Negritoiu, ING: Romania nu isi va rezolva problemele fara ancore externe, cum este FMI

    El nu crede ca se va rupe acordul cu FMI si ca avem in
    continuare nevoie de acesta, in contextul in care, de-a lungul
    timpului, derapajele au inceput atunci cand Romania nu a avut acord
    cu institutia financiara internationala.

    “Trebuie sa recunoastem – eu vorbesc din afara sistemului de
    guvernare, dar am fost si in sistemul de guvernare -, Romania are o
    capacitate de guvernare modesta, daca nu chiar slaba. In
    consecinta, capacitatea de guvernare trebuie ramforsata periodic de
    niste ancore externe, de cineva care este mai putin emotiv si care
    se gandeste la lucrurile care trebuie facute. Vedeti Uniunea
    Europeana, vedeti FMI”, a spus seful ING Bank Romania, invitat la
    emisiunea “Dupa 20 de
    ani    ” difuzata duminica de ProTV.

    Mai multe amanunte pe
    www.mediafax.ro

  • Esecul guvernarii in 10 puncte

    2. Nu a convins ministrii sa taie cheltuielile. A promis ca-si
    va plati datoriile catre firme si nu a facut-o. A reusit, in primul
    trimestru al anului, sa se incadreze in tinta de deficit bugetar
    convenita cu Fondul Monetar International (8,25 mld. lei) amanand
    platile catre companiile private. Arieratele statului au urcat la
    1,6-1,7 miliarde de lei, de la 1,5 miliarde de lei la finele anului
    trecut, situatie pe care ministrul de finante Sebastian Vlasescu a
    recunoscut-o doar cand FMI ii ciocanea la usa.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Antonescu: Basescu va fi nevoit sa caute solutii pentru guvernare

    “Nu cred ca presedintele Romaniei, care azi face si desface
    totul in aceasta tara, se va gandi intr-o zi ca e totusi o prea
    mare batjocura si ca nu merita tara asta asa ceva, nici cei cinci
    milioane care i-au dat incredere, nici cei cinci milioane care i-au
    dat o lectie, si ca tara asta merita un Guvern ceva mai bun decat
    Guvernul Boc-Udrea”, a susţinut Antonescu.

    Cititi mai multe declaratii facute de Crin Antonescu pe

    www.mediafax.ro

  • Politica ramane ce a fost

    Scena politica a stat in 2008 sub semnul ajustarii puternice a calculelor matematice facute de anul trecut. Ierarhia rezultata dupa alegerile europarlamentare din toamna lui 2007 a starnit in jurul PD si al PLD (gruparea dizidenta proaspat desprinsa din PNL) discutii cu privire la oportunitatea unei fuziuni, care sa aduca noii formatiuni procentele cumulate ale celor doua componente.

    Speculatiile anterioare despre intentia Cotroceniului de a constitui o megaformatiune pro-prezidentiala – dupa modelul formatiunii Rusia Unita, impus de Vladimir Putin – au creat o zona de asteptari chiar mai ridicate decat ar fi fost normal cu privire la performantele noii formatiuni, lansata oficial cu doua saptamani inainte de sfarsitul anului trecut. In timp ce o serie de politologi mai rezervati au atras atentia asupra incongruentelor doctrinare dintre ideologia populara – revendicata de PD – si cea liberala, revendicata de PLD, liderii celor doua formatiuni s-au aratat increzatori ca primul test electoral in noua formula le va confirma justetea fuziunii.
     
    La alegerile locale din iunie, insa, PD-L a obtinut un scor (28,4%) aproape egal cu al formatiunii de baza, PD, fara a reusi sa conserve si procentele castigate la europarlamentare de PLD. Mai mult, formatiunea nou-creata nu a reusit sa-si mobilizeze suficient electoratul nici macar intr-o zona traditional favorabila, Bucurestiul, unde Vasile Blaga – unul dintre greii PD-L – a pierdut cursa in fata lui Sorin Oprescu, care a candidat independent dupa ce a demisionat din PSD. Merita evidentiata si absenta din peisaj a presedintelui Traian Basescu, care s-a tinut departe de disputele politice din campania locala; aceasta absenta, s-a spus, a avut o contributie deloc neglijabila la rezultatul final al PD-L, evident inferior fata de asteptarile create de sondajele care au premers scrutinul.
     
    Avand in vedere ca PD-L a ales sa coopteze PSD la guvernare, in dauna PNL si in pofida declaratiilor liderilor democrat-liberali de dupa anuntarea exit-poll-urilor, pozitia presedintelui Traian Basescu devine mult mai vulnerabila in 2009. Seful statului, care s-a erijat ca un adversar constant al PSD inca dinainte de 2004, nu va mai putea aborda acelasi tip de discurs fara sa se supuna criticilor cu privire la onestitatea intentiilor sale. Pe de alta parte, si PSD va avea o problema in impunerea unui contracandidat credibil la actualul sef al statului, dupa un an in care se presupune ca va guverna alaturi de formatiunea pro-prezidentiala PD-L.
     
    De cealalta parte a axei ideologice, dar in cele din urma in aceeasi formula de guvernare cu democrat-liberalii, PSD a trecut printr-un an chiar neasteptat de bun: dupa un scor rezonabil la locale, unde si-a conservat mare parte din rezultatele din 2004 si chiar a castigat – neoficial, e drept – Primaria Capitalei prin Sorin Oprescu, PSD a reusit sa dea si impresia unei formatiuni in care luptele de culise sunt tot mai bine ascunse. Cu exceptia indepartarii – nu foarte bine gestionata – a “grupului de la Cluj”, social-democratii au dat impresia ca reusesc sa suporte destul de bine actuala garnitura de conducere. Este drept ca rezultatele obtinute la locale – primul loc la numarul de primari si locul secund la votul politic, pentru consiliile judetene – si, mai ales, cele de la parlamentare nu au dat prea multe motive pentru o miscare de contestare a conducerii. Mai mult, alegerile locale au readus in prim-plan si garnitura de lideri locali ai partidului – asa-numitii baroni – intrati dupa 2004 intr-o zona cenusie; reconfirmarea lor la votul popular le-a crescut importanta in interiorul partidului, astfel incat centrul si-a pierdut din influenta in fata lor, devenind mai degraba o interfata a acestora in relatia cu scena publica.
     
    Totusi, dupa alegerile parlamentare din toamna, cativa lideri ai partidului – intre care cel mai insistent a fost secretarul general Miron Mitrea – au evocat posibilitatea unui congres unde sa fie pusa in discutie formula de conducere. Statutul PSD prevede organizarea unui congres pentru desemnarea candidatului partidului la functia de presedinte al Romaniei, scrutin programat pentru toamna lui 2009. Desi s-a speculat ca in interiorul PSD s-ar putea ridica o alternativa la presedintia lui Mircea Geoana, accesul partidului la guvernare – pas care i se datoreaza in buna masura actualului lider – s-ar putea sa arate o anume redimensionare a raporturilor de forte. Ca urmare a rezultatelor de la alegeri si a intrarii la guvernare se poate ca liderii locali sa accepte mai greu o inlocuire a echipei actuale, cu care s-au negociat deja mecanismele de influenta in noul executiv.
     
    Premiera adusa de anul electoral 2008 s-a prefigurat inca de la europarlamentarele din toamna trecuta, cand PRM si PNG-CD, care si-au revendicat spatiul nationalist extremist, nu au mai reusit sa atinga pragul electoral pe tara. Situatia s-a repetat si in cazul alegerilor locale, dar si in cazul parlamentarelor, unde mecanismul votului in circumscriptii uninominale cu redistribuire proportionala a fost considerat principalul responsabil pentru favorizarea formatiunilor de anvergura. Atat Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, cat si omologul sau Gheorghe Becali, de la PNG-CD, au primit vestea destul de resemnati; in vreme ce primul si-a anuntat deja candidatura pentru prezidentialele din 2009, Becali si-a impus o suspendare din viata publica.
     
    Nu este exclus ca socotelile hartiei sa le arate celor doi ca unificarea mesajelor le-ar putea asigura o mai buna vizibilitate, cel putin in perspectiva urmatoarelor scrutine. Date fiind insa personalitatile lor imprevizibile, cu greu se poate estima cand si in ce conditii s-ar putea produce o asemenea apropiere sau cat va reusi sa reziste. 
      
    REPERE 2008  
    • Prima aplicare a sistemului de vot uninominal: in forma bruta, la alegerea presedintilor de consilii judetene, in forma mixta (cu redistribuire pe sistem proportional) la alegerile parlamentare.
    • Prezenta la vot a inregistrat minime istorice, culminand cu 39,2% in cazul alegerilor parlamentare (in 2004 a fost aproape 60%). Cea mai mare prezenta la vot in 2008 a fost de 50,67%, la votul pentru presedintii de consilii judetene.
    • Scoaterea in afara scenei parlamentare a discursului de tip extremist, prin invalidarea candidatilor PRM si PNG-CD.
    • Primele scrutine la care formatiunile de dreapta castiga majoritatea la nivel local si national, tinzand spre 50%.
    • Creionarea unui sistem cu patru partide politice, doua mari (PSD si PD-L, aflate de altfel si in alianta) si doua mai mici, PNL si UDMR.
    • Primul guvern dupa 1992 care se bucura de o majoritate parlamentara relaxata, de peste 60%.

     

  • Ce va face viitorul guvern cu criza?

     

    Intrebat de BUSINESS Magazin cat crede ca vor mai dura efectele crizei si care ar fi solutiile de rezerva pentru anii urmatori, ministrul Varujan Vosganian a raspuns franc: “Mai am o saptamana de guvernare si vreti sa fac strategia economica a Romaniei pe urmatorii zece ani?”. Cinism de politician? Nu neaparat – sau nu numai. Situatia de provizorat pe care o aduce orice an electoral, atata vreme cat orice masura luata inainte de alegeri risca sa fie anulata de viitorul guvern, se poate prelungi acum pentru o perioada buna dupa scrutinul din 30 noiembrie din cauza unei conjuncturi complicate pe toate planurile.
     
    Ne aducem aminte ca dupa alegerile din decembrie 2004, noul guvern al Aliantei PD-PNL si-a intrat destul de repede in paine si, venind la putere intr-o perioada de crestere economica semnificativa, n-a avut decat sa-si puna in practica principala promisiune electorala, introducerea cotei unice de impozitare, si n-a avut de-a face decat cu riscul unei reduceri a veniturilor la buget care ar fi putut fi contracarata cu destula usurinta prin privatizari, eventual prin recursul la finantari externe. Acum insa, faptul ca vor fi cu siguranta necesare negocieri pentru un guvern de coalitie intre principalele partide, fiecare cu o alta oferta electorala, vine in contextul crizei economice ce incepe sa afecteze si Romania si al unei economii mondiale a carei evolutie e foarte greu de prevazut (fiecare partid a fost nevoit sa-si refaca programul pornind nu de la unul, ci de la doua sau trei scenarii de evolutie a economiei in 2009). In fine, situatia e complicata si de actualele discutii la nivelul UE privind cele mai bune raspunsuri la criza, asa incat daca liderii europeni vor decide ca anumite masuri va trebui sa fie luate de toate statele membre, atunci Romaniei ii va fi greu sa faca opinie separata.
     
    Strict din punctul de vedere al campaniei electorale, criza a avut beneficul efect ca traditionala combinatie intre atacurile marunte dintre candidati si niste programe economice cu promisiuni relativ generale a facut loc ciocnirii intre trei viziuni (PNL, PD-L si PSD) mult mai concrete asupra a ceea ce ar trebui facut imediat pentru stimularea economiei. Doar ca, la fel ca si in campaniile electorale precedente, cu greu se intrevede o lista de surse clare din care s-ar acoperi promisele masuri de criza.
     
    PSD, cel ce de departe a facut cele mai generoase promisiuni, atat in materie de protectie sociala (este singurul partid care propune o reducere a cotei unice pentru angajatii cu venituri sub salariul mediu pe economie), cat si in privinta stimulentelor directe pentru angajatori, este si cel mai vag in numirea unor surse de finantare. “Costurile sprijinirii economiei nu le-am grupat laolalta, dar eu estimez ca poate chiar depasim cele 10 miliarde de euro anuntati de Guvern pentru urmatorii patru ani. Inchipuiti-va ca noi vom investi 8-10 miliarde de euro pe an numai in proiecte majore de infrastructura, autostrazi si drumuri. Vom aloca 2% din PIB, adica 3 miliarde de euro numai pentru constructia de scoli, gradinite, sali de sport, bazine de inot”, declara pentru BUSINESS Magazin Constantin Nita, vicepresedinte al PSD si coordonatorul echipei care a realizat oferta economica a partidului. Nita pledeaza pentru o rationalizare drastica a cheltuielilor din administratia publica, inclusiv prin impunerea folosirii exclusive a produselor romanesti in sectorul public. “Nimeni nu va mai cumpara nimic din afara. Totul va fi din productie interna. Da, Basescu a iesit si el acum cu masura asta, dar noi o aveam trecuta mai demult in proiect”, spune Nita. In ce il priveste, liderul PSD, Mircea Geoana, considera ca numai din reducerea numarului de agentii guvernamentale si din taierea cheltuielilor neproductive din administratie se pot obtine economii de 2% din PIB in termen de doi ani.
     
    “Banii pentru investitii cred ca i-am putea obtine in buna masura din rationalizarea cheltuielilor”, sustine la randul sau Paul Pacuraru, senator PNL de Galati si presedintele Comisiei de buget-finante din Senat, referindu-se in primul rand la birocratie si la administratia publica. “Sa va exemplific: la inceputuri, Ministerul Muncii avea in fiecare judet cate o Directie a Muncii, cu un director, un adjunct, inca doi trei angajati si o masina. Stiti cate are acum? Sase, fiecare cu director, adjunct, subordonati, masini etc.”, afirma senatorul liberal. Programul anticriza al PNL, care incepe cu o reducere a CAS, a impozitelor pe dividende si pe venitul din dobanzi si continua cu reduceri de TVA pentru locuintele ieftine si cu bonusuri pentru angajarea somerilor, a fost evaluat de premierul Tariceanu la 10 miliarde de euro.
     
    PNL, aflat inca la guvernare, vrea sa repete ceea ce fosta Alianta D.A. a reusit, pana la un punct, incepand din 2005 – cercul virtuos unde banii necesari pentru masurile de criza propuse vin pur si simplu din cresterea economica atrasa de ele, asa cum golul creat de cota unica a fost acoperit atunci de pe urma boom-ului din sectorul privat. “Surse exclusiv interne si predominant bugetare”, spune ministrul Vosganian, exemplificand cu cele 2 miliarde de euro ce ar fi generate numai de investitiile atrase de Termoelectrica si Nuclearelectrica, inclusiv reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, sau cu cele 12-15 miliarde de euro in investitii pe care le-ar face posibile ajutoarele de stat de 3 miliarde de euro pentru mediul de afaceri. Numai ca fostul guvern, incercand sa se incadreze in limita de deficit bugetar ceruta de UE, a evitat tacit sa angajeze investitii masive de la buget in infrastructura, ceea ce viitorul guvern nu-si poate permite, pentru simplul motiv ca, dupa teoria economica acceptata de toate partidele, acolo unde scad investitiile private, statul trebuie sa compenseze prin majorarea semnificativa a investitiilor publice.