BusinessMagazin

Tag: forta de munca

  • Este una dintre cele mai bogate ţări din Europa, dar nu are angajaţi nici pentru locurile de muncă oferite de stat

    Suedia se confruntă cu o mare problemă în ceea ce priveşte forţa de muncă.
     
    Potrivit estimărilor, numărul persoanelor active în câmpul muncii va creşte cu 207.000 până în 2025, dar numărul locurilor de muncă din aparatul de stat ce trebuie ocupate va creşte într-un ritm mult mai alert.

    Prin urmare, lipsa forţei de muncă ar putea avea un impact negativ asupra serviciilor şi va creşte salariul mediu, reprezentând una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat statul nordic în ultimii ani.

    “Un scenariu în care sectorul public recrutează peste 200.000 de oameni nu e unul realist”, crede Annika Wallenskog, economist-şef în cadrul Asociaţiei Suedeze a Autorităţilor şi Regiunilor. Din punctul său de vedere, majoritatea celor angajabili va fi recrutată de către companiile din mediul privat.

    O soluţie ar fi ca Suedia să automatizeze cât mai multe dintre locurile de muncă într-o perioadă scurtă, încercând în acelaşi timp o restructurare a aparatului birocratic.

    În prezent, creşterea accelerată a economiei a permis autorităţilor să acopere deficitul apărut ca urmare a problemelor de pe piaţa muncii, dar analiştii estimează că ritmul de creştere va încetini în următorii ani. În prezent, datoria publică a Suediei se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 41 de ani.

  • Google sau Facebook decid cine supravieţuieşte sau nu

    Pentru cei care nu ştiţi, Agroserv Măriuţa exploatează 3.200 de hectare de teren agricol în Ialomiţa şi deţine 2.600 de capete de vaci de lapte. Compania, deţinută de fermierul Nicuşor Şerban şi fiica lui, Ioana Cocan, vrea să atace piaţa de lactate cu o fabrică construită de la zero  o investiţie de 7 milioane de euro, din care 2,5 milioane de euro fonduri europene.

    Pe lângă faptul că se bate cu Danone la raft, Agroserv Măriuţa se bate cu multinaţionalele pe piaţa forţei de muncă pentru a atrage talente.

    Ceea ce spune Adrian Cocan este valabil pentru toate companiile antreprenoriale româneşti care au pus pe ultimul loc construcţia brandului, considerând-o, mai ales în perioada de criză, o cheltuială inutilă care nu are o rentabilitate imediată.

    eJobs, cel mai mare portal de recrutare online din România, spune că şase din zece angajaţi români îşi aleg viitorul angajator în funcţie de reputaţie.

    Conform unui sondaj realizat de eJobs, reputaţia unei companii este unul dintre cele mai importante criterii în funcţie de care românii decid să îşi depună CV-ul în vederea angajării. Doar 2,3% dintre candidaţi cred că brandul de angajator nu contează în alegerea viitorului loc de muncă.

    Reputaţia unei companii, care contează pentru aproape 98% dintre candidaţi, începe să câştige teren tot mai mult în decizia de angajare. Pe primele locuri sunt pachetul salarial, distanţa dintre casă şi birou şi programul flexibil.

    Conform eJobs, prin reputaţie 71% dintre candidaţi înţeleg recenzii bune pe companie de la actualii şi foştii angajaţi, 58% spun că un brand bun de angajator se bazează pe pachetul de salarii şi beneficii pe care îl oferă, iar 35% cred că reputaţia porneşte de la un nume şi un logo care să fie recunoscut.

    Ce îţi dă Google la o căutare reprezintă principalul cenzor.

    Pe proprietarii multor companii antreprenoriale româneşti nu îi interesează ce rezultate apar pe internet atunci când cineva caută după numele lor sau după numele companiei.

    Înainte să audă care sunt salariile într-o companie, candidaţii caută comentariile despre firmă, despre patron sau antreprenor sau despre mediul de lucru.

    Cu cât imaginea propagată este mai bună pe reţelele sociale, cu atât cresc şansele ca un candidat bun să-şi depună CV-ul pentru un job, spune Bogdan Badea de la eJobs România. 52% dintre cei care au răspuns la sondajul eJobs susţin că nu ar aplica la o companie care are o reputaţie proastă.

    Google, Facebook, LinkedIn, Instagram au devenit nişte monştri care decid, prin comentariile puse de utilizatori, încotro se duce un candidat.

    Pentru multinaţionale  care au un brand venit din afară, care şi-au construit o imagine, care sunt prezente acolo unde sunt viitorii candidaţi  este uşor să atragă forţă de muncă şi talente.

    Pentru companiile româneşti care nu au avut grijă la povestea lor, care au lăsat cel mult în sarcina unei secretare să se ocupe de imagine, să vadă ce scrie lumea pe reţelele sociale despre ei, şansele de a atrage talente se reduc în fiecare zi.

    La început, ca să poţi să iei pe cineva de la Danone, trebuie să-i oferi mai mulţi bani. Pachetul salarial este singurul criteriu în care se pot lupta firmele româneşti antreprenoriale cu multinaţionale.

    Foarte multe companii româneşti şi foarte mulţi patroni nu se uită la datele statistice referitoare la forţa de muncă, considerând că ea vine de la sine. Din păcate, o bună parte din forţa de muncă este în afară şi pleacă în continuare; în al doilea rând, multinaţionalele care sunt în România nu au ridicat piciorul de pe pedala de pe acceleraţie în privinţa câştigării de teren, ci dimpotrivă, vor să-şi adjudece o felie chiar mai mare.

    România este pe ultimul loc în Europa în privinţa populaţiei ocupate care are studii superioare. Conform ultimelor date Eurostat, doar 19% din populaţia ocupată din România are studii superioare, faţă de o medie a Uniunii Europene de 33%.

    Asta înseamnă că bazinul de talente este foarte, foarte mic, iar din acest bazin de talente multinaţionalele iau cel puţin două treimi.

    Toate companiile româneşti vor o valoare adăugată mai mare, vor să nu fie doar un prestator de servicii pentru multinaţionale, dar nu au cu cine şi cu ce să iasă din acest cerc.

    Dacă nu lucrează la brand, dacă nu investesc în reputaţie, companiile antreprenoriale româneşti şi proprietarii lor vor simţi din plin ce înseamnă că Google şi Facebook şi alte reţele sociale vor decide cine trăieşte sau nu.

    Până să câştige roboţii teren, tot angajaţii fac treaba, în special cei cu studii superioare.

  • România trece prin cea mai gravă criză de forţă de muncă din istoria recentă

    Vă mai amintiţi de 1 Mai-ul de pe vremea ,,Epocii de Aur’’? Televiziunea ne prezenta reportaje cu batalioane de muncitori, în salopete, specializaţi în diverse industrii, focusaţi pe îndeplinirea planului cincinal stabilit de Nicolae Ceauşescu. Dincolo de propagandă, cert este că România acelor ani nu ducea lipsă de forţă de muncă. Toată lumea era obligată să aibă un loc de muncă, iar şcolile profesionale scoteau absolvenţi pe bandă rulantă. 30 de ani mai târziu, 1 Mai nu mai e deloc privită drept Ziua Internaţională a Muncii. A devenit mai mult o sărbătoare turistică, în care Litoralul, pensiunile de la munte, ieşirile la grătar în pădure au ajuns să fie în prim-plan. Muncitorii de odinioară fie s-au pensionat, fie au plecat în Occident în căutarea unei vieţi mai bune. Aşa s-a ajuns ca România să treacă prin cea mai gravă criză de forţă de muncă din istoria recentă. Firmele vor să se extindă, economia îşi turează motoarele însă riscă să le caleze, pe fondul accesului tot mai scump la bani – ,,benzina economică’’, şi a lipsei acute de forţă de muncă.

    SALARIILE, MAREA PROBLEMĂ

    Dintre statele europene, România a înregistrat cea mai mare creştere procentuală a salariului minim în ultimii 10 ani, de 195%, Cu toate acestea, nivelul salarial de la noi este în continuare incomparabil mai mic decât cel din ţările occidentale.

    De ce acest lucru? ,,Câştigul salarial reflectă, în mare parte, realităţile economice. Chiar dacă in prezent se înregistrează o creştere economică semnificativă, aceasta provine în mare parte din consum, nefiind una solidă, sustenabila pe termen lung” afirmă analiştii KeysFin. Productivitatea muncii la noi este încă redusă, iar firmele evită să investească foarte mult în angajaţi.

    Prin creşterea salariilor din sectorul bugetar, statul încearcă să impulsioneze piaţa, însă având în vedere cadrul economic instabil, prea puţini investitori au urmat acest trend. În absenţa unor condiţii investiţionale propice, precum infrastructura sau sistemul fiscal, România rămâne totuşi atractivă în ochii investitorilor mai ales prin costurile reduse cu forţa de muncă. Pentru ca această tendinţă să se schimbe este nevoie de politici macroeconomice, de susţinerea investiţiilor cu dezvoltare pe orizontală. Abia atunci când economia nu va mai fi atât de fragilă, vom vedea o creştere reală a veniturilor angajaţilor români”, au explicat analiştii de la KeysFin.

    ,,CĂUTĂM TINERI DORNICI SĂ MUNCEASCĂ’’

    Cu aceste cuvinte simple putem caracteriza cel mai simplu evoluţia pieţei muncii în 2018. După ce s-au războit pe salarii, pachete de beneficii şi alte facilităţi, multe dintre firme şi-au schimbat strategiile de resurse umane, investind in formarea profesioniştilor. Potrivit unui sondaj recent, peste 70% dintre oamenii de afaceri chestionaţi au identificat drept principală tendinţă pe piaţa forţei de muncă – politica de internship. ,,Bătălia pe salarii a ajuns la un nivel la care multe dintre firme nu mai pot concura. Un manager de vânzări a ajuns să coste 3-4000 de euro plus bonusuri, nivel pe care multe dintre companii, cu excepţia multinaţionalelor, nu îl pot garanta.

    Astfel că mulţi investitori au trecut la recrutarea de tineri încă de pe băncile facultăţii şi oferirea de programe de training, în cele mai multe cazuri plătite. Iar firmele care au nevoie de muncitori calificaţi, nu pentru funcţii de conducere, au ales să-şi dezvolte propriile şcoli de meserii, calificarea la locul de muncă devenind o componentă esenţială în business-ul actual”, spun analiştii de la KeysFin. Un alt trend, identificat de experţi pe baza discuţiilor cu firmele de HR, indică o focusare tot mai puternică către angajaţii flexibili, cu spirit antreprenorial. ,,Ideea de parteneriat pe proiect a ajuns să reprezinte o practică tot mai semnificativă în piaţa muncii. Firmele preferă să îşi externalizeze proiecte către specialişti independenţi, pe PFA sau microîntreprinderi, beneficiile fiind multiple – de la reducerea costurilor cu forţa de muncă, la cele logistice (birou, transport, etc.). Dincolo de costurile mai reduse, firmele au astfel garanţia că proiectele se realizează la timp, acest lucru fiind condiţionat de plata facturii. Este un trend avantajos şi pentru specialişti, de exemplu dezvoltatorii software, care pot accesa astfel mai multe proiecte simultan”, au mai spus analiştii de la KeysFin, scrie realiatatea.net

  • Cea mai puternică bancă germană îşi reduce drastic ambiţiile de investment banking şi se va axa pe clienţii europeni

    Profitul net al băncii a fost în mod semnificativ mai redus decât predicţia Reuters, de 376 de milioane de euro. Deutsche Bank este sub scrutinul acţionarilor după trei ani de pierderi consecutive, dintre care 497 de milioane de euro în 2017.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Modelul noului Formular D112 – Declaraţia Unică – a fost publicat de Finanţe. Cum se completează

    Declaraţia vizează obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate intervenite ca urmare a modificărilor legislative în domeniul contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice şi juridice.

    Declaraţia 112 cuprinde atât informaţii privind obligaţiile fiscale ale contribuabililor, cât şi informaţii necesare stabilirii prestaţiilor sociale potrivit legislaţiei specifice, acordate de Casa Naţională de Pensii Publice, de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avertismentele lui Sergiu Manea, şeful celei mai mari bănci din România

    ”Faptul că nu avem forţă de muncă pregătită arată că noi nu educăm competenţe, avem nevoie de educaţie pentru secolul XXI. Indiferent că ne referim la alfabetizare digitală, alfabetizare tehnologică sau alfabetizare antreprenorială, toate lucrurile acestea lipsesc. |n grădiniţe nu există educaţie financiară, noi nu vorbim despre etica muncii şi în continuare învăţăm pe de rost lucuri“, a spus Sergiu Manea, preşedintele executiv al BCR, la conferinţa Investiţi în România!, eveniment organizat de Ziarul Financiar.

    Lipsa personalului calificat este consecinţa unui sistem educaţional deficitar, care încă încurajează memorarea unor noţiuni pe de rost, dar în schimb stimulează prea puţin dezvoltarea anumitor competenţe digitale sau antreprenoriale.
    Sergiu Manea mai spune că forţa de muncă ieftină şi calificată era considerată, alături de mediul fiscal la niveluri joase, un avantaj competitiv al României, însă acum nu mai putem vorbi de aceste lucruri. De asemenea, el susţine că această situaţie nu este întâlnită doar în România, ci şi la ţările din jur.

    În ceea ce priveşte infrastructura, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult în ultimii ani, însă absorbţia fondurilor europene de la nivel local şi regional a ajutat în această zonă.  ”Spre exemplu, fondurile europene au schimbat faţa unor oraşe precum Oradea şi Alba Iulia“, a mai spus Sergiu Manea.

    Reprezentantul celei mai mari bănci locale mai atrage atenţia şi asupra problemelor precum sporul natural şi migraţia. El crede că un mediu înconjurător mai curat şi un sistem medical îmbunătăţit şi adus la standarde europene sunt singurele soluţii pentru a rezolva lipsurile cu care se confruntă cetăţenii.  

    În ciuda numeroaselor probleme şi deficite ale României, ţara noastră încă are potenţial să intre pe lista statelor care deja reprezintă o ”destinaţie“ pentru investitori. ”Consider că ar trebui să continuăm să investim în România, pentru că este o piaţă mare, iar toată lumea care investeşte astăzi se uită să fie aproape de clienţi. |n continuare faptul că avem o piaţă mare de desfacere este un avantaj, ca şi faptul că avem a doua cea mai mare populaţie din zonă, după Polonia“, este de părere Sergiu Manea.

    Companii ca Arctic, BAT, Philip Morris, Bosch, Kärcher sau Miele sunt doar câteva dintre multinaţionalele care au anunţat în ultimii trei ani că vor investi în România pentru a-şi mări capacităţile de producţie. Prezenţa unui investitor într-o regiune poate accelera dezvoltarea acelei zone. La începutul acestui an, grupul Bosch, prin filiala BSH Hausgeräte GmbH, a anunţat că va investi aproximativ 110 milioane de euro într-o nouă fabrică de maşini de spălat în România, la Simeria, judeţul Hunedoara. Fabrica urmează să fie construită până în 2020, an în care se preconizează că va începe producţia.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea companiilor locale, Sergiu Manea spune că unul dintre motivele pentru care firmele locale nu cresc este şi acela că nu au acces la finanţări din fonduri europene. ”Este esenţial să luăm fonduri europene. Motivul pentru care multe companii nu se dezvoltă este şi acela că nu au acces la finanţare europeană şi nici nu vor avea acces la finanţare pentru că indicatorii de capital arată îngrozitor, iar noi trebuie să construim capital.“ |n plus, în opinia lui, o altă zonă care generează equity, şi care în România nu este exploatată, este parteneriatul public-privat pentru construcţia de spitale şi drumuri judeţene, adaugă Sergiu Manea, care a fost numit în 2015 la conducerea BCR, fiind primul român pe care austriecii de la Erste Bank, principalul acţional al BCR, au pariat ca să conducă banca.

    Înainte de a fi preşedinte executiv în cadrul BCR, el a ocupat funcţia de vicepreşedinte Trezorerie, Pieţe de Capital şi Group Large Corporates. Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi al unui master în ştiinţe financiare, ASE FX Trading, la Credit Suisse Luxemburg, Sergiu Manea are peste 20 ani de experienţă pe pieţele financiare şi a lucrat în cadrul mai multor bănci internaţionale, precum Citibank, ING, ABN Amro şi Bank Austria Creditanstalt. Şi-a început activitatea profesională în anul 1994 la BRD, urmând apoi o carieră în cadrul ING.

    A activat şi ca partener asociat în cadrul Ithuba Capital, o firmă austriacă independentă care oferă servicii de management al activelor şi consiliere financiară.

    BCR, membră a grupului Erste, este cel mai mare jucător din sistemul bancar românesc, iar anul trecut a raportat un profit net de 668 milioane de lei, în scădere cu circa 36 faţă de 2016.

  • Nu muşca mâna care te hrăneşte!

    Dar câteodată poate ar trebui reamintită.

    Acum câteva luni, Prevent, un furnizor bosniac de componente auto pentru Volkswagen, a oprit furnizarea de produse, perturbând întregul lanţ de aprovizionare pentru gigantul auto. În această situaţie nici nu mai contează pierderile –  care au fost de aproape 100 de milioane de euro –, ci livrarea produsului la timp.

    Bild, cel mai puternic ziar din Germania, spune într-un articol că deşi cele două părţi au ajuns ulterior la o înţelegere pentru reluarea producţiei, în final Volkswagen a decis să oprească colaborarea cu Prevent, deşi acest lucru îi aduce pierderi imediate de peste 200 de milioane de euro.

    Frank Schwope, specialist în cadrul băncii germane NORDLB, a comentat: ”Cred că este un caz de «Nu muşca mâna care te hrăneşte»“.

    Globalizarea include multe ţări, multe oraşe, multe companii în acest lanţ, care în lipsa acestui proces ar fi pe dinafară. Dar o parte dintre ţări, o parte dintre companii uită că sunt într-un lanţ global şi că pot fi scoase în orice moment, chiar cu pierderi aferente de o parte şi de alta.

    Grupul francez Renault a făcut Logan şi Dacia în România la Mioveni, dar aceste modele sunt produse fără probleme şi în Maroc, şi în Rusia.

    Globalizarea înseamnă că o companie are brandul, produsul final, iar aproape tot ce este sub capotă este făcut în altă parte, mai ieftin şi, de ce nu, poate chiar mai bine.

    Gigantul american Apple produce telefoanele iPhone în China cu un preţ în jurul a 100 de dolari, iar restul până la 500 înseamnă brand, cercetare-dezvoltare şi distribuţie.

    Ca să nu existe îndoieli, această globalizare şi includerea României în acest lanţ este bună, în primul rând pentru că nu am avea o altă alternativă. Această globalizare, chiar dacă pe lanţ te afli cu o valoare adăugată mai mică, la început doar cu forţa de muncă, pregăteşte oameni şi revigorează întregi zone economice.

    În industria auto, unde există supracapacitate, nu ai putea să înlocuieşti un brand consacrat cu brandul tău propriu. Cazul Dacia în comunism a fost o excepţie, dar erau alte timpuri.

    În prezent, România nu are cu ce să înlocuiască industria de componente auto şi această verigă din lanţul globalizării. Comanda vine din afară, de la cel care deţine produsul final şi brandul, şi tu eşti doar un furnizor.

    Investitorii străini vin pentru acest pachet pe care îl oferă România: de forţă de muncă bine calificată şi ieftină. Încă.

    Bineînţeles că există o revoltă în fiecare dintre noi în privinţa acestei propoziţii de promovare a României, dar nu ştiu cu ce am putea înlocui în mod realist acest lucru.

    În primul deceniu de după căderea comunismului, o întreagă economie s-a prăbuşit în România pentru că toate întreprinderile, toate sectoarele, toată administraţia economică s-a trezit în faţa pieţei şi au înţeles că produsele lor sunt depăşite tehnologic sau nu mai au piaţă. Înainte era sistemul care trebuia să îţi găsească o piaţă de desfacere pentru produsele realizate, chiar dacă erau poate scumpe.

    În lumea de astăzi, unde există supracapacităţi la tot pasul, problema nu este produsul, ci cine îl cumpără şi cu cât, cine controlează pierderile. Componentele auto pot fi făcute în România, dar tot nemţii sau francezii deţin pieţele de desfacere.

    Acest sistem este valabil şi pentru centrele de servicii deţinute în România de Oracle, IBM, Microsoft, Adobe, Amazon, Endava etc.

    Antreprenorii români care lucrează în IT şi care sunt furnizori pentru giganţii internaţionali sunt ”furioşi“ pentru că înţeleg că sunt numai forţă de muncă. Dar nimeni nu-i opreşte să-şi dezvolte propriul IP – Intellectual Property – şi să obţină un preţ mai mare pentru ceea ce ei furnizează. Din păcate, este mai greu.

    Nu ştiu dacă România poate să aibă produsul final şi brandul, dar cu ajutorul multinaţionalelor poate să treacă la operaţiuni mai complexe, cu o valoare adăugată mai mare, cu salarii mai mari. Dar tot în acest lanţ al globalizării.

    Important este să nu uiţi cine te hrăneşte, chiar dacă această frază este extrem de dură şi revoltătoare.

  • Doar în România: zilierii pot ajunge să câştige mai mult decât angajaţii full-time

    Normativul modifică şi completează Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

    Printre modificări se regăseşte mărirea de la 6 la 23 a numărului de activităţi în care pot fi angajaţi zilieri – agricultură, vânătoare şi pescuit, silvicultură (exclusiv exploatări forestiere), piscicultură şi acvacultură, pomicultură şi viticultură, apicultură, zootehnie, spectacole, producţii cinematografice şi audiovizuale, publicitate, activităţi cu caracter cultural, manipulări de mărfuri, activităţi de întreţinere şi curăţenie şi silvicultură (din nou, exclusiv exploatări forestiere).

    Noua lege specifică faptul că suma remuneraţiei brute orare stabilite de părţi nu poate fi mai mică de 2 lei/oră, dar nici mai mare de 10 lei/oră şi „se acordă la sfârşitul fiecărei zile de lucru, înainte de semnarea în Registrul de evidenţă a zilierilor de către zilier şi beneficiar”. De asemenea, angajatorul are obligaţia să înregistreze în Registrul de evidenţă a zilierilor, în ordine cronologică, toţi zilierii cu care are raporturi de muncă în baza prezentei legi. Registrul se întocmeşte zilnic, exceptând perioadele în care nu se apelează la serviciile zilierilor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aveţi grijă când vă pleacă cineva din companie. Nu mai stau alţii la coadă, ca pe vremuri

    „Cauzele care au dus la deficitul de personal stau în faptul că ani de zile angajaţii nu au fost trataţi cum trebuie. Mulţi directori de HR spuneau că dacă un angajat pleacă, va veni altul în locul său, însă a venit momentul în care nu mai e coadă la uşă“, a spus prof. dr. Lavinia Raşcă, profesor de strategie şi antreprenoriat în cadrul şcolii de afaceri ASEBUSS.
     
    Departamentul de resurse umane are un rol mult mai strategic decât este percepţia generală, crucial pentru soluţionarea problemei create de deficitul mare de personal din piaţă.
     
    „România este pe locul trei în ceea ce priveşte deficitul de personal (72%), pe locul doi Taiwan (73%) şi pe trei Japonia (89%), conform unui studiu al Manpower. Numărul firmelor care spun că au investit în formarea angajaţilor s-a dublat în ultimii doi ani (2015-2017), de la 20% la 53% anul trecut“, a explicat Phillip C. Nell, director academic în cadrul programului de Executive MBA al WU Executive Academy.
     
    Angajatorii încep să se uite la potenţialul de dezvoltare al oamenilor, pentru că şi-au dat seama că nu mai pot recruta doar top performeri.
     
    „Cu ani în urmă ne uitam la forţa de muncă ca fiind o plajă largă, aşteptam ca angajaţii să vină la noi pentru că erau mulţi, acum noi, ca  angajatori, ne ducem către ei şi căutăm cei mai buni candidaţi. Înainte defineam oamenii ca fiind resurse, acum ne uităm la angajaţi şi la potenţialul  lor de a deveni mai buni, de a performa şi a impacta compania“, a spus Mihai Cepoi, solution sales executive în cadrul SAP.
     

  • Angajatorii din fostele ţări comuniste trebuie să-şi califice angajaţii pentru a suporta creşterea salariilor. Care este situaţia în România

    În România, reducerile de impozite au atras atenţia cmpnaiilor precum Oracle Corp sau IBM. România, spre exemplu, are o lipsă de cel puţin 10.000 de programatori pentru a face faţă deschiderii.

    Bogdan Bălan, care lucrează într-o companie multinaţională de finanţare, a declarat că şi-a învăţat abilităţile de programare în ciuda neajunsurilor din sistemul de învăţământ.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro