Potrivit unui comunicat transmis de Primăria Arad, viceprimarul Călin Bibarţ s-a întâlnit, vineri, cu reprezentanţii producătorului de componente auto Roki Romania Manufacturing, cu care a discutat despre deschiderea unei fabrici de filtre pentru industria auto.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
O singura institutie publica are nu mai putin de 2.477 de functionari, din care 110 ocupa functii de conducere. Este vorba de Consiliul Judetean Caras-Severin, cu tot cu directiile din subordine, iar datele privind numarul angajatilor ne-au fost oferite chiar de aceasta institutie.
Defalcat, datele arata astfel: in CJ Caras -Severin sunt angajati 168 de functionari, la Directia de Asistenta Sociala sunt 1.033 posturi, la Directia de Drumuri Judetene – 34, la Evidenta Persoanelor – 18, la Spitalul Judetean – 1.102.
In judet, o singura firma privata mai are putin peste 2.000 de angajati, SC Bordnetze SRL, care are sediul in comuna Buchin si care are ca si activitate realizarea de componente electrice. Pe locul al doilea, cu 1.207 angajati se situeaza firma Delphi Packard si abia pe locul al treilea, cu 881 de angajati, se afla UCM Resita, care inainte de Revolutie avea 15.000 de salariati.
Mai trebuie mentionat ca cei 2.477 de functionari de la CJ Caras – Severin deservesc o populatie de aproximativ 250.000 de oameni, cati traiesc in acest judet.
Cum populatia activa din Caras-Severin nu depaseste 120.000 de oameni, dupa ce scadem pensionarii si copiii, intr-un calcul ideal se poate spune ca unul din 50 de angajati din judet lucreaza doar la Consiliul Judetean. Daca am socoti si celelalte institutii de stat, primarii, politie, pompieri, spitale si alte institutii, am ajunge, probabil la concluzia ca 1 din 5-10 salariati din Caras muncesc la statul roman.
Mai mult, CJ Caras Severin continua sa faca angajari, mai multe posturi fiind scoase la concurs in aceste zile.
O singura institutie publica are nu mai putin de 2.477 de functionari, din care 110 ocupa functii de conducere. Este vorba de Consiliul Judetean Caras-Severin, cu tot cu directiile din subordine, iar datele privind numarul angajatilor ne-au fost oferite chiar de aceasta institutie.
Defalcat, datele arata astfel: in CJ Caras -Severin sunt angajati 168 de functionari, la Directia de Asistenta Sociala sunt 1.033 posturi, la Directia de Drumuri Judetene – 34, la Evidenta Persoanelor – 18, la Spitalul Judetean – 1.102.
In judet, o singura firma privata mai are putin peste 2.000 de angajati, SC Bordnetze SRL, care are sediul in comuna Buchin si care are ca si activitate realizarea de componente electrice. Pe locul al doilea, cu 1.207 angajati se situeaza firma Delphi Packard si abia pe locul al treilea, cu 881 de angajati, se afla UCM Resita, care inainte de Revolutie avea 15.000 de salariati.
Mai trebuie mentionat ca cei 2.477 de functionari de la CJ Caras – Severin deservesc o populatie de aproximativ 250.000 de oameni, cati traiesc in acest judet.
Cum populatia activa din Caras-Severin nu depaseste 120.000 de oameni, dupa ce scadem pensionarii si copiii, intr-un calcul ideal se poate spune ca unul din 50 de angajati din judet lucreaza doar la Consiliul Judetean. Daca am socoti si celelalte institutii de stat, primarii, politie, pompieri, spitale si alte institutii, am ajunge, probabil la concluzia ca 1 din 5-10 salariati din Caras muncesc la statul roman.
Mai mult, CJ Caras Severin continua sa faca angajari, mai multe posturi fiind scoase la concurs in aceste zile.
Noile planuri setează premisele ca şi următorul deceniu să fie unul al creşterilor solide: în acestea intră un buget de investiţii de 20 de milioane de euro, într-o nouă hală de producţie, precum şi deschiderea unei fabrici în afara graniţelor.
„Din capul locului, vă spun că nu există tendinţa de a ceda nici măcar 1% din companie, pentru că nu avem absolut nicio nevoie de a atrage un fond de investiţii, nu avem nevoie de finanţare. Stăm foarte bine la capitolul grad de îndatorare, planul de dezvoltare îl avem foarte bine făcut pentru următorii 10 ani cu siguranţă. Avem planurile foarte bine puse la punct, ştim ce avem de făcut”, răspunde Horaţiu Ţepeş, întrebat dacă ia în calcul vânzarea Bilka, în contextul în care ştirile cu antreprenori români care îşi cedează businessurile crescute în criză au ţinut capetele de afiş în ultimii ani.
Bilka însă, brandul de sisteme de acoperişuri metalice cu origini braşovene, nu este de vânzare, chiar dacă cifrele, după un deceniu de activitate, îi fac pe investitori să îl contacteze constant pe antreprenor: anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri netă de 271 de milioane de lei (cca 60 mil. euro), în creştere cu 41% faţă de anul anterior, iar în primele şase luni ale anului a înregistrat o creştere de 54%, până la 147 de milioane de lei.
Cota de piaţă pe segmentul acoperişurilor metalice, în care este lider din 2012, a ajuns anul trecut la 30%; gradul de îndatorare al companiei se plasează la 24,23%, iar marja profitului brut, la 12,2%. 95% din cifra de afaceri se datorează produselor proprii (toate componentele sistemului de acoperiş care au ca materie primă oţelul prevopsit), iar diferenţa este realizată din vânzarea de produse complementare (un sistem complet de acoperiş are nevoie şi de accesorii precum ferestrele de mansardă, folia anticondens sau şuruburi, produse comercializate şi pentru care au parteneri strategici).
În prezent, suprafaţa de 4 hectare şi jumătate de teren, cu cinci compartimentări de producţie, care au în total sunt 29.000 de metri pătraţi, precum şi birouri întinse pe aproximativ 4.000 de metri pătraţi, a devenit neîncăpătoare pentru planurile antreprenorului. „Toate acestea, la nivelul actualului sezon, nu ne sunt de ajuns. Cu siguranţă va trebui să facem ceva, mai ales pentru dezvoltarea produselor destinate sectorul industrial”, sugerează Ţepeş direcţia de concentrare a Bilka pentru anii următori.
NOUL DECENIU BILKA
Horaţiu Ţepeş şi-a făcut timp pentru interviu chiar dacă este perioada cea mai aglomerată în industria pe care activează: lunile august şi septembrie sunt vârful de sezon pe cerere, un sezon care începe imediat după perioada sărbătorilor de Paşte, de obicei în luna mai, şi se termină înainte de sărbătorile de iarnă; mai precis, este vorba despre o încetinire a cererii, fiindcă şi în ianuarie şi februarie sunt cereri, dar la un volum mai mic. „Ceea ce diferă acum faţă de anii trecuţi sunt optimismul din piaţă şi planurile de viitor care sunt constructive din toate punctele de vedere, în contextul în care şi nevoia de construcţii în România este foarte mare”, observă Ţepeş. În acest vârf de sezon, creşterile cu care Bilka s-a obişnuit încep deja să se contureze. „Din calcule bazate pe istoric, probabil că vom termina anul cu peste 400 de milioane de lei, ceea ce înseamnă că păstrăm tradiţia creşterilor anuale de 40% . Chiar dacă am ajuns la cifre foarte mari, ne ajută piaţa – este cerere şi datorită investiţiilor din trecut.”
Şi totuşi, cât loc de creştere mai este? Antreprenorul descrie câteva dintre reperele la care se uită atunci când vine vorba de evoluţia pieţei. „Sunt mai mulţi indicatori pe care-i urmărim. Spre exemplu, materia noastră primă este oţelul prevopsit, iar piaţa din România era în 2015 de 213.000 de tone; în 2016 a ajuns la 256.000 de tone. Dacă facem o paralelă cu Polonia, care este liderul Europei în consumul de oţel prevopsit, acolo piaţa este de 900.000 de tone. Astfel, printr-un calcul comparativ raportat la populaţia Poloniei, unde trăiesc circa 40 de milioane de locuitori, rezultă o piaţă potenţială de 400.000 – 450.000 tone de oţel prevopsit.”
Piaţa de oţel prevopsit, folosit mai ales în construcţia de hale industriale şi acoperişuri metalice, ar putea ajunge în circa 5-7 ani la un volum dublu, potrivit calculelor antreprenorului. El se aşteaptă ca nevoia de acoperişuri metalice în România să crească, context în care sunt conturate şi planurile companiei pentru următorii ani. Iar dacă toate investiţiile făcute de Bilka până acum au fost făcute preponderent pentru sectorul rezidenţial, următorii ani vizează însă sectorul industrial. „Construim un buget acum, un plan pentru investiţia în sectorul industrial, în direcţia vânzării de hale industriale la cheie. Valoarea acestui buget este de aproximativ 20 de milioane de euro, iar proiectul include şi construirea unei platforme industriale de aproximativ 10 hectare şi utilaje, o echipă, materiile prime necesare şi, bineînţeles, dezvoltarea în piaţă.”
În prezent producţia pentru produsele cu destinaţie industrială aduc 10% din veniturile companiei, restul de 90% fiind produsele pentru sectorul rezidenţial. În timp, după maturizarea investiţiilor făcute în 2014-206 pentru dezvoltarea diviziei rezidenţial şi după implementarea planului de investiţii pentru divizia industrial, 40% din producţie va reprezenta sector industrial şi 60% cel rezidenţial. Potrivit lui Horaţiu Ţepeş, maturitatea va veni în 2018 în cazul producţiei pentru rezidenţial şi în 2022, în ceea ce priveşte industrialul.
Noile planuri setează premisele ca şi următorul deceniu să fie unul al creşterilor solide: în acestea intră un buget de investiţii de 20 de milioane de euro, într-o nouă hală de producţie, precum şi deschiderea unei fabrici în afara graniţelor.
„Din capul locului, vă spun că nu există tendinţa de a ceda nici măcar 1% din companie, pentru că nu avem absolut nicio nevoie de a atrage un fond de investiţii, nu avem nevoie de finanţare. Stăm foarte bine la capitolul grad de îndatorare, planul de dezvoltare îl avem foarte bine făcut pentru următorii 10 ani cu siguranţă. Avem planurile foarte bine puse la punct, ştim ce avem de făcut”, răspunde Horaţiu Ţepeş, întrebat dacă ia în calcul vânzarea Bilka, în contextul în care ştirile cu antreprenori români care îşi cedează businessurile crescute în criză au ţinut capetele de afiş în ultimii ani.
Bilka însă, brandul de sisteme de acoperişuri metalice cu origini braşovene, nu este de vânzare, chiar dacă cifrele, după un deceniu de activitate, îi fac pe investitori să îl contacteze constant pe antreprenor: anul trecut, compania a avut o cifră de afaceri netă de 271 de milioane de lei (cca 60 mil. euro), în creştere cu 41% faţă de anul anterior, iar în primele şase luni ale anului a înregistrat o creştere de 54%, până la 147 de milioane de lei.
Cota de piaţă pe segmentul acoperişurilor metalice, în care este lider din 2012, a ajuns anul trecut la 30%; gradul de îndatorare al companiei se plasează la 24,23%, iar marja profitului brut, la 12,2%. 95% din cifra de afaceri se datorează produselor proprii (toate componentele sistemului de acoperiş care au ca materie primă oţelul prevopsit), iar diferenţa este realizată din vânzarea de produse complementare (un sistem complet de acoperiş are nevoie şi de accesorii precum ferestrele de mansardă, folia anticondens sau şuruburi, produse comercializate şi pentru care au parteneri strategici).
În prezent, suprafaţa de 4 hectare şi jumătate de teren, cu cinci compartimentări de producţie, care au în total sunt 29.000 de metri pătraţi, precum şi birouri întinse pe aproximativ 4.000 de metri pătraţi, a devenit neîncăpătoare pentru planurile antreprenorului. „Toate acestea, la nivelul actualului sezon, nu ne sunt de ajuns. Cu siguranţă va trebui să facem ceva, mai ales pentru dezvoltarea produselor destinate sectorul industrial”, sugerează Ţepeş direcţia de concentrare a Bilka pentru anii următori.
NOUL DECENIU BILKA
Horaţiu Ţepeş şi-a făcut timp pentru interviu chiar dacă este perioada cea mai aglomerată în industria pe care activează: lunile august şi septembrie sunt vârful de sezon pe cerere, un sezon care începe imediat după perioada sărbătorilor de Paşte, de obicei în luna mai, şi se termină înainte de sărbătorile de iarnă; mai precis, este vorba despre o încetinire a cererii, fiindcă şi în ianuarie şi februarie sunt cereri, dar la un volum mai mic. „Ceea ce diferă acum faţă de anii trecuţi sunt optimismul din piaţă şi planurile de viitor care sunt constructive din toate punctele de vedere, în contextul în care şi nevoia de construcţii în România este foarte mare”, observă Ţepeş. În acest vârf de sezon, creşterile cu care Bilka s-a obişnuit încep deja să se contureze. „Din calcule bazate pe istoric, probabil că vom termina anul cu peste 400 de milioane de lei, ceea ce înseamnă că păstrăm tradiţia creşterilor anuale de 40% . Chiar dacă am ajuns la cifre foarte mari, ne ajută piaţa – este cerere şi datorită investiţiilor din trecut.”
Şi totuşi, cât loc de creştere mai este? Antreprenorul descrie câteva dintre reperele la care se uită atunci când vine vorba de evoluţia pieţei. „Sunt mai mulţi indicatori pe care-i urmărim. Spre exemplu, materia noastră primă este oţelul prevopsit, iar piaţa din România era în 2015 de 213.000 de tone; în 2016 a ajuns la 256.000 de tone. Dacă facem o paralelă cu Polonia, care este liderul Europei în consumul de oţel prevopsit, acolo piaţa este de 900.000 de tone. Astfel, printr-un calcul comparativ raportat la populaţia Poloniei, unde trăiesc circa 40 de milioane de locuitori, rezultă o piaţă potenţială de 400.000 – 450.000 tone de oţel prevopsit.”
Piaţa de oţel prevopsit, folosit mai ales în construcţia de hale industriale şi acoperişuri metalice, ar putea ajunge în circa 5-7 ani la un volum dublu, potrivit calculelor antreprenorului. El se aşteaptă ca nevoia de acoperişuri metalice în România să crească, context în care sunt conturate şi planurile companiei pentru următorii ani. Iar dacă toate investiţiile făcute de Bilka până acum au fost făcute preponderent pentru sectorul rezidenţial, următorii ani vizează însă sectorul industrial. „Construim un buget acum, un plan pentru investiţia în sectorul industrial, în direcţia vânzării de hale industriale la cheie. Valoarea acestui buget este de aproximativ 20 de milioane de euro, iar proiectul include şi construirea unei platforme industriale de aproximativ 10 hectare şi utilaje, o echipă, materiile prime necesare şi, bineînţeles, dezvoltarea în piaţă.”
În prezent producţia pentru produsele cu destinaţie industrială aduc 10% din veniturile companiei, restul de 90% fiind produsele pentru sectorul rezidenţial. În timp, după maturizarea investiţiilor făcute în 2014-206 pentru dezvoltarea diviziei rezidenţial şi după implementarea planului de investiţii pentru divizia industrial, 40% din producţie va reprezenta sector industrial şi 60% cel rezidenţial. Potrivit lui Horaţiu Ţepeş, maturitatea va veni în 2018 în cazul producţiei pentru rezidenţial şi în 2022, în ceea ce priveşte industrialul.
Zeci dintre aceşti muncitori au fost spijiniţi de organizaţia Banolim să obţină compensaţii pentru bolile de care suferă sau au suferit, din pricina condiţiilor de muncă. Grupul s-a constituit iniţial pentru a-l sprijini pe Hwang Sang-ki, un taximetrist a cărui fiică a murit din pricina unei forme agresive de leucemie, boală declanşată pe vremea când ea lucra pentru o fabrică Samsung.
Banolim s-a implicat în documentarea mai multor dosare pentru bolnavi de cancer care au suferit din pricina condiţiilor de muncă. Reprezentanţii organizaţiei lucrează acum cu femei care acuză probleme de inferitilitate ca urmare a aceloraşi condiţii de muncă. În prima parte a acestui an, o decizie judecătorească i-a dat câştig de cauză lui Kim Mi-yeon, acesta fiind primul dosar care a acceptat infertilitatea ca boală profesională.
Park min-sook, acasă împreună cu fiica sa. Park are 44 de ani şi a lucrat vreme de şapte ani într-o fabrică de semiconductori a Samsung. S-a îmbolnăvit de cancer de sân, infertilitate şi a avut mai multe pierderi de sarcină.
Pozele lui Min-sook de pe vremea când lucra în fabrica de semiconductori.
Kim Shinyeo o ajută pe fiica sa Han Hye-kyung să coboare din maşină pentru a ajunge la centrul de tratament. Han are 39 de ani şi a lucrat într-o fabrică Samsung de LCD. Are o tumoare cerebrală care îi afectează vorbirea, vederea şi mobilitatea.
Han Hye-kyung la tratament
Han Hye-kyung este ajutată de mama sa să urce în scaunul cu rotile după ce şi-a petrecut noaptea protestând în faţa sediului central al Samsung din Seoul. În partea dreaptă a imaginii este Hwang Sang-ki, tatăl lui Hwang Yu-mi, care a lucrat şi ea într-o fabrică Samsung şi a fost răpusă de o formă agresivă de leucemie în 2007.
Han Hye-kyung şi Kim Shinyeo acasă la ele.
Han Hye-kyung doarme după un protest în faţa sediului Samsung din Seoul.
Un altar pentru Hwang Yu-mi, realizat în timpul unui protest în faţa sediului central din Seoul.
Până nu demult, Franţa, a doua economie ca mărime din zona euro, avea renumele de omul bolnav al Europei. Însă în primul trimestru a dovedit că poate creşte la fel de rapid ca Germania, cea mai mare economie europeană.
Cele două ţări au reprezentat împreună un motor puternic de creştere pentru zona euro, dând economiei un impuls care s-a tranformat în perioada aprilie-iunie în cel mai rapid avans din 2011 încoace, potrivit datelor IHS Markit. O umbră asupra perspectivelor bune ale zonei euro o aduc incertitudinile create de preşedintele american Donald Trump.
PIB-ul francez a crescut cu 0,5% în primul trimestru al acestui an, conform cifrelor oficiale revizuite de la 0,4%. Spre comparaţie, economia germană a avansat cu 0,6% în aceeaşi perioadă.
Până nu demult, Franţa, a doua economie ca mărime din zona euro, avea renumele de omul bolnav al Europei. Însă în primul trimestru a dovedit că poate creşte la fel de rapid ca Germania, cea mai mare economie europeană.
Cele două ţări au reprezentat împreună un motor puternic de creştere pentru zona euro, dând economiei un impuls care s-a tranformat în perioada aprilie-iunie în cel mai rapid avans din 2011 încoace, potrivit datelor IHS Markit. O umbră asupra perspectivelor bune ale zonei euro o aduc incertitudinile create de preşedintele american Donald Trump.
PIB-ul francez a crescut cu 0,5% în primul trimestru al acestui an, conform cifrelor oficiale revizuite de la 0,4%. Spre comparaţie, economia germană a avansat cu 0,6% în aceeaşi perioadă.
În România, japonezii de la Takata au două fabrici la Arad, una producătoare de volane şi una care produce centuri de siguranţă, şi una la Sibiu, unde se produc saci pentru airbaguri.
Takata, unul dintre cei mai mari producători de componente auto, lucrează de luni de zile pentru a finaliza acordul cu Key Safety. Potrivit surselor Reuters, compania Key este aşteptată să achiziţioneze acţiuni din Takata ca parte a planului de restructurare în procesul de faliment.
Cotidianul nipon Nikkei a raportat că o nouă companie creată de Key va cumpăra operaţiunile Takata pentru 1,6 miliarde de dolari şi va continua să livreze air baguri, centuri de siguranţă şi alte produse, lăsând datoriile unei alte companii.
Tokyo Stock Exchange a anunţat, vineri, că a suspendat tranzacţiile cu acţiuni Takata în urma ştirilor care au apărut potrivt cărora compania se pregăteşte de faliment. La ultima închidere a zilei bursiere, compania avea o valoare de piaţă de 360 de milioane de dolari.
Firma are o datorie de 850 de milioane de dolari către producătorii auto globali, în urma unui acord stabilit la începutul anului, care a generat cel mai mare număr de maşini rechemate în service. Datoria trebuie plătită până la începutul anului 2018.
Suedia este atât de avansată în ceea ce priveşte reciclarea încât, de câţiva ani, a importat gunoi din alte ţări pentru a-şi menţine fabricile de reciclare. Mai puţin de 1% din deşeurile menajere suedeze au fost trimise la depozitul de deşeuri anul trecut, la fel ca în fiecare an, începând cu 2011, conform publicaţiei The Independent.
De ce este Suedia atât de avansată în ceea ce ţine de reciclare? Pentru că politicile sale au fost fost dintotdeauna orientate spre grija pentru mediul înconjurător. Suedia a fost una dintre primele ţări care a implementat o taxă puternică pentru combustibilii fosili în 1991 şi acum aproape jumătate din energia electrică provine din surse regenerabile.
De asemenea, suedezii sunt mari iubitori de natură şi sunt conştienţi de ce trebuie să facă pentru a face faţă problemelor de mediu. „Am lucrat mult timp să facem oamenii conştienţi de faptul că nu trebuie să nu arunce lucrurile, ci le pot recicla şi reutiliza”, spune Anna-Carin Gripwall, directorul de comunicare al Avfall Sverige, asociaţia suedeză pentru reciclarea gestionării deşeurilor.
De-a lungul timpului, Suedia a implementat o politică naţională coerentă privind reciclarea, astfel încât, chiar dacă întreprinderile private efectuează cea mai mare parte a activităţii de import şi de ardere a deşeurilor, energia intră într-o reţea naţională de încălzire. Gripwall descrie politica Suediei de a importa deşeuri din alte ţări ca o situaţie temporară. „Există o interdicţie privind depozitele de deşeuri în ţările UE. La un moment dat ţările de la care noi luăm acum deşeuri îşi vor construi prorpiile fabrici, pentru propriile deşeuri, aşa cum ne străduim să facem în Suedia” spune Gripwall.