BusinessMagazin

Tag: fabrica

  • Doar patru fabrici de peste 100 de milioane de euro s-au deschis în România în ultimii cinci ani

    Patru fabrici construite de la zero în urma unor investiţii de peste 100 mil. euro şi-au deschis porţile în ultimii cinci ani în România, potrivit datelor autorităţilor şi din anunţurile companiilor care au investit în producţia locală.

    În total, circa 4.000 de oameni lucrează în cadrul acestor companii, în industria aeronautică, de electro­casnice, lemn sau combustibil bio.

    Cea mai recentă deschidere a unei fabrici de peste 100 mil. euro a fost chiar în această săptămână, elveţienii de la Clariant anunţând inaugurarea oficială a fabricii de biocombustibil realizat din paie la Podari, Dolj. Trei ani a durat de la debutul construcţiei, din toamna lui 2019, până la inaugurare, dintre care un an au durat autorizaţiile şi testele din noua fabrică.

    Alte proiecte majore de investiţii finalizate în ultimii ani au fost fabrica de MDF – un lemn de o calitate superioară PAL-ului – a grupului turc Yildiz Entegre România, fabrica de maşini de spălat rufe şi vase din Dâmboviţa a Artic, deţinută de grupul turc Arcelik şi fabrica de piese din aluminiu pentru avioane a Universal Alloy Corporation Europe din Maramureş.

     

  • Unul dintre cei mai mari jucători din industria tutunului caută oameni. Care este cea mai amuzantă întrebare pe care o pun oamenii când vin să se angajeze

    A recrutat 100 de angajaţi în primele patru luni din an şi a ajuns în total la 1.200 de angajaţi în România. A intrat pe plan local în 1993, cu activităţi de distribuţie, iar din 2000 a deschis şi o fabrică în Otopeni. Philip Morris, unul dintre cei mai mari jucători din industria tutunului, continuă recrutările şi investiţiile ÎN România, urmărind o direcţie strategică clară: un viitor fără fum.

    „Pot să mă angajez aici dacă nu fumez?”, este o întrebare primită adesea din partea candidaţilor care vin să se angajeze într-o companie din industria tutunului şi care îi amuză pe recruiteri, explică Luminiţa Florea, director
    People and Culture în cadrul Philip Morris România. „Un alt mit întâlnit este că toată ziua stăm la birou şi fumăm, un comentariu pe care îl auzim deseori”, a spus Luminiţa Florea, în cadrul videoconferinţei Business Magazin, Meet the Employer.

    Ca să lucrezi într-o companie din industria tutunului nu e obligatoriu să fumezi – mai ales că incidenţa fumatului în rândul angajaţilor Philip Morris este în linie cu media naţională – şi nici nu eşti privilegiat dacă ai pauze mai dese de ţigară, pentru că te sancţionează ceilalţi colegi. „În mediul de producţie este necesară funcţionarea continuă a maşinilor, iar maşinile nu pot funcţiona fără oameni şi automat există un număr de pauze şi un număr de minute alocate acestor pauze în regulamentul intern, iar aceasta este zona formală. Apoi intervine o negociere între membrii echipei despre cum îşi alocă pauzele respective şi au grijă să nu întârzie prea mult pentru că altfel următorul coleg va fi dezavantajat.” În zona comercială, lucrurile diferă, pentru că este muncă de teren, cu multe vizite la punctele de vânzare şi de promovare, iar pauzele sunt integrate în activitatea lor curentă.

    Philip Morris a recrutat în primele patru luni din an un număr de 100 de angajaţi, iar în total a ajuns la un efectiv de 1.200 de angajaţi în România, atât în zona de producţie, cât şi în cea comercială. Compania va continua recrutările, atât pentru roluri precum operator de producţie, cât şi pentru roluri de management. „Orice absolvent de studii superioare îşi poate găsi locul în companie. Acum 10 ani, când m-am alăturat Philip Morris, venind din domeniul farma, nu aş fi crezut că aş putea avea în recrutare roluri cu studii medicale, de exemplu, ceea ce se întâmplă acum, având în considerare transformarea prin care trece compania. Pentru produsele fără fum, automat şi noi, la nivel intern, dezvoltăm noi departamente şi noi abilităţi de care avem nevoie pentru a ne atinge strategia pe termen mediu şi lung.”

    Din 2017 până în prezent, Philip Morris a investit 500 de milioane de dolari în fabrica din Otopeni, investiţie care a vizat transformarea producţiei de ţigarete tradiţionale în producţie de consumabile pentru sistemele de tutun încălzit.  Compania, de al cărei nume se leagă brandurile Marlboro şi noul dispozitiv de încălzire a tutunului IQOS, va investi încă 100 de milioane de dolari în fabrica din Otopeni în perioada 2022-2023. „Căutăm atât oameni cu o pregătire tehnică specifică, pentru că zona de producţie este extrem de importantă. Căutăm absolvenţi de mecanică, mecatronică, absolvenţi de Politehnică, absolvenţi de studii industriale, şi ştim deja că în România a început să fie o provocare recrutarea de astfel de profiluri. În zona comercială, profilurile sunt extrem de diverse, iar acolo contează extrem de mult mai degrabă experienţa anterioară, motivaţia şi energia pe care o au oamenii respectivi pentru a se dezvolta în viitor”.

    Angajaţii din zona de producţie din industria tutunului sunt cel mai bine plătiţi angajaţi din industria prelucrătoare: cu un venit mediu net de peste 9.100 de lei în martie 2022, angajaţii din acest sector au câştigat cu 163% mai mult decât cei angajaţii cu salariul mediu din industria prelucrătoare şi cu 130% mai mult decât salariaţii cu salariul mediu la nivel naţional în martie 2022, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică.

    „Dacă mă uit la ultimele date financiare publicate, respectiv la anul 2020, salariul mediu pe care noi îl aveam în cele două entităţi, comercială şi de producţie, era undeva de aproximativ 1,7 ori mai mare decât salariul mediu pe economie. Dacă ne uităm în industrie, în zona de tot ceea ce înseamnă mediu industrial, industria tutunului este cea care plăteşte la un nivel superior”. Motivul pentru care angajaţii din industria tutunului câştigă mai bine este reprezentat de faptul că angajatorii investesc foarte mult în instruirea şi dezvoltarea abilităţilor acestora. „Este o investiţie de ambele părţi. Noi investim din perspectiva orelor de învăţare alocate angajatului respectiv, iar el investeşte din perspectiva de alocare de timp şi energie. La un moment dat trebuie să existe acest schimb permanent timp – energie – bani – echilibru, astfel încât până la urmă fiecare, atât angajatul, cât şi angajatorul să fie confortabil cu alegerea făcută.” Aproximativ 30% dintre angajaţii Philip Morris au o experienţă de mai bine de zece ani în cadrul companiei, perioadă în care aceştia s-au dezvoltat permanent, iar acesta este motivul pentru care angajaţii rămân în companie.

    În ceea ce priveşte pachetele de beneficii, acestea sunt diversificate în funcţie de divizie. În rândul angajaţilor din fabrica Philip Morris sunt apreciate beneficiile tradiţionale, respectiv prima de vacanţă, masa asigurată în cantină, transportul asigurat angajaţilor de la locurile în care se află până la fabrică, precum şi toată gama de beneficii sociale: alocaţii de şcoală, de grădiniţă, ajutoare sociale. „Există un pachet format din toate aceste elemente care adresează diverse momente din viaţa angajatului astfel încât în diferite perioade ale anului să se regăsească diverse componente – tichetele de Paşte cu ocazia Paştelui, tichetele de Crăciun şi anumite cadouri pentru Crăciun pentru copii cu ocazia sfârşitului de an şi aş spune că asta continuă să funcţioneze foarte bine pentru o populaţie tradiţională”.

    În zona comercială, beneficiile sunt formate cumva din componente similare cum sunt cele din mediul de producţie. În schimb, ceea ce funcţionează cel mai bine în zona comercială sunt beneficiile extra, oportunităţile de învăţare, licenţele pe LinkedIn, licenţele la diverse platforme de învăţare plătite de către companie. „Valoarea percepută este mult mai mare faţă de beneficiile tradiţionale. La un moment dat, după ce anumite beneficii sunt acordate o perioadă lungă de timp, ele şi intră într-o normalizare.” În plus, pentru angajaţii fumători, pe durata turelor de muncă din producţie aceştia primesc ca beneficiu fie ţigări, fie produse fără fum, oferite gratuit. Cea mai eficientă metoda de recrutare, pentru zona comercială, este folosirea reţelei de socializare de business LinkedIn, foarte utilizată pentru rolurile de specialişti şi de manageri. Pentru zona de producţie, portalurile clasice de recrutare funcţionează mai eficient. „Aş menţiona recomandările interne, care cel puţin pe zona de producţie joacă un rol extrem de important. În relaţie cu recomandările pe care angajaţii le fac pentru un angajat care se dovedeşte de succes şi este angajat în companie, ei practic pot primi bonusuri între 750 – 1.500 de lei net pentru fiecare recomandare de succes. Asta cumva ţine programul în viaţă şi îi încurajează pe angajaţi pe de o parte să continue să recomande, iar pe de altă parte să fie şi mult mai atenţi şi implicaţi în integrarea noilor colegi”.

    România este într-o situaţie favorabilă faţă de alte ţări pentru că, în zona vest-europeană, de exemplu, percepţia negativă asociată muncii într-o companie din industria tutunului influenţează mult procesele de recrutare, iar companiile găsesc foarte greu candidaţi. „Probabil că singura zonă în care am simţit această percepţie a fost pentru profilurile din zona medicală. În momentul în care am deschis acele poziţii pe zona de engagement în zona ştiinţifică cred că acolo am simţit cea mai mare reticenţă a unor medici şi a unor profiluri care şi-au desfăşurat o mare parte a activităţilor profesionale interacţionând în zona de farma de a se alătura unei companii din industria tutunului.”

    Pentru recrutarea medicilor care să lucreze într-o companie din industria tutunului, a contat cât de multe informaţii au avut candidaţii la dispoziţie şi cât de deschişi au fost să audă restul de informaţii de la companie. „După primele discuţii, înţelegând transformarea prin care trece compania, înţelegând ce vrem să se întâmple în următorii 5-10 ani de zile şi cât de mult vrem să contribuim radical la schimbarea unui obicei care afectează întreaga societate, deja gradul de reticenţă a început să scadă.” În ceea ce priveşte structura bugetului legat de oameni, sunt două componente mari. Una este zona de costuri cu munca, care include în tot ce înseamnă salarii, beneficii şi aşa numitele perks – maşină de companie, telefoane de serviciu, abonamente.  „Mai este un buget separat care este bugetul pentru tot ceea ce înseamnă training, dezvoltare, recrutare tot felul de tipuri de intervenţii organizaţionale şi consultanţă pe care le putem folosi în team buildinguri sau alte tipuri de întâlniri”.

    În zona de buget de salarii, structura este bazată pe anumite grade ierarhice, pe anumite criterii de competenţă în cadrul fiecărui job în baza cărora se defineşte nivelul salarial.

    „Ce facem în fiecare an în mod tradiţional, dar de anul trecut am început să o facem mai des, respectiv de cel puţin două-trei ori pe an, este să ne uităm din nou la date (inflaţia, de exemplu – n.red.) şi să înţelegem ce am făcut noi, ce decizii am luat noi ca şi companie versus ce decizii au luat celelalte companii din domenii similare şi să înţelegem în ce măsură ne păstrăm competitivitatea în ceea ce priveşte candidaţii şi în ceea ce priveşte angajaţii existenţi.” Anul trecut, Philip Morris a avut la începutul anului un buget de majorări salariale bazat pe inflaţia prognozată la momentul respectiv. În momentul în care inflaţia s-a îndepărtat semnificativ către finalul anului faţă de ţinta prognozată la începutul anului şi faţă de bugetul alocat de companie pentru măririle salariale „am venit cu o nouă ajustare salarială aplicabilă tuturor angajaţilor în noiembrie astfel încât din cele două măriri salariale acordate de-a lungul anului să fim siguri că am păstrat puterea de cumpărare”. După doi ani de pandemie, cu măsuri suplimentare de protecţie pentru angajaţii din fabrici şi muncă de acasă, acolo unde specificul activităţii a permis în zona comercială, gradul de ocupare a birourilor Philip Morris din zona Universitate din Bucureşti este cuprins între 10 şi 20% în zilele bune.

    „Vom folosi perioada verii ca efort de a ne găsi un ritm, de a înţelege cum ar trebui să funcţionăm, care ar fi zilele în care ne-ar fi mai în regulă să venim la birou. Este un lucru pe care toată lumea îl confirmă: după doi ani de pandemie, este ok să continui să lucrezi de acasă, îţi dă multă flexibilitate, te mai poţi ocupa şi de alte lucruri personale, dar ceva ce lipseşte tuturor este zona de comunicare, zona de comuniune, de echipă.”

    Starea de fericire a angajaţilor şi recrutarea sunt două dintre principalele obiective legate de oameni ale Philip Morris în România, angajaţi care vor traversa în următorii ani o transformare la toate nivelurile. „Viitorul fără fum este un obiectiv pe care îl avem, în ideea de a ne aduce o schimbare în societate. (…) Încercăm să ne reinventăm ca angajator şi probabil că la un moment dat, peste 10-20 de ani, genul acesta de transformare, care înseamnă o transformare de produs, o transformare de obicei de consum, o transformare internă în acelaşi timp la nivelul culturii organizaţiei va deveni un studiu de caz despre cum s-au întâmplat lucrurile şi cum am ajuns la un final.”

    VREI SĂ DEVII PARTENER MEET THE EMPLOYER?

    Meet the employer este o videoconferinţă dedicată celor mai noi tendinţe din domeniul resurselor umane, văzute prin prisma celor mai dinamici angajatori din economie. Evenimentul se adresează atât candidaţilor, cât şi angajatorilor care vor să arate ce planuri de recrutare au, ce conţine pachetul de beneficii oferit angajaţilor şi care este viitorul industriei pe care o reprezintă.

    Devino partener Business Magazin Meet the Employer şi spune-ţi povestea de angajator!

    Date de contact pentru parteneriat:

    Alexandru Matei, Business Unit Publisher     0766.606.994     alexandru.matei@zf.ro

    Corina Tăbăraş, Events Sales Manager        0737.348.423     corina.tabaras@m.ro

  • (P) ENGIE va construi cel mai mare parc fotovoltaic on-site din România pentru fabrica de sticlă a Saint-Gobain din Călăraşi

    ENGIE Romania va construi cel mai mare sistem fotovoltaic on-site din România, cu o capacitate instalată de 8,6 MWp, pe terenul fabricii de sticlă a Saint-Gobain România din Călăraşi. Energia regenerabilă produsă, estimată la peste 14.000 MWh/an, va fi folosită 100% pentru autoconsum. Panourile fotovoltaice montate la sol vor asigura aproximativ 20% din necesarul de energie electrică al fabricii, fiind evitate peste 2.400 de tone de CO2 pe an.

    Într-un context dinamic şi volatil al pieţei de energie, producţia de energie electrică din surse regenerabile pe situl clientului este o soluţie sustenabilă, care oferă predictibilitate asupra costurilor şi, în acelaşi timp, o reducere semnificativă a amprentei de carbon.

    ENGIE Romania va contribui la eforturile de decarbonizare ale Saint-Gobain România, prin dezvoltarea acestui parc fotovoltaic şi prin furnizarea de energie verde. În acest fel, Saint-Gobain îşi consolidează poziţia de lider mondial, orientat către inovaţie pe piaţa construcţiilor, contribuind la reducerea emisiilor de CO2, nu doar prin soluţiile oferite pentru clădiri eficiente energetic, ci şi prin reducerea emisiilor în procesele sale de fabricaţie.

    „Parteneriatul cu Saint-Gobain reprezintă încă un pas spre consolidarea expertizei noastre în oferirea de soluţii energetice verzi, personalizate pentru nevoile clienţilor noştri. Suntem foarte mândri că am fost aleşi de Saint-Gobain – un jucător industrial emblematic, determinat să reducă emisiile de CO2 – să facem parte din călătoria lor spre un viitor mai verde”, a declarat Eric Stab, Preşedinte Director General ENGIE Romania.

    Lider al soluţiilor de energie cu emisii reduse de CO2, ENGIE acţionează pentru accelerarea tranziţiei către o economie cu impact neutru asupra mediului înconjurător. Compania pune la dispoziţia clienţilor soluţii personalizate de energie verde, având obiectivul de a elimina echivalentul a 45Mt CO2 în fiecare an şi de a atinge neutralitatea din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2045.

     

     

     

  • Viaţa INGROZITOARE a femeilor care se OTRAVESC zi de zi in fabrici pentru ca noi să avem cele mai noi telefoane

    Zeci dintre aceşti muncitori au fost spijiniţi de organizaţia Banolim să obţină compensaţii pentru bolile de care suferă sau au suferit, din pricina condiţiilor de muncă. Grupul s-a constituit iniţial pentru a-l sprijini pe Hwang Sang-ki, un taximetrist a cărui fiică a murit din pricina unei forme agresive de leucemie, boală declanşată pe vremea când ea lucra pentru o fabrică Samsung. 

    Banolim s-a implicat în documentarea mai multor dosare pentru bolnavi de cancer care au suferit din pricina condiţiilor de muncă. Reprezentanţii organizaţiei lucrează acum cu femei care acuză probleme de inferitilitate ca urmare a aceloraşi condiţii de muncă. În prima parte a acestui an, o decizie judecătorească i-a dat câştig de cauză lui Kim Mi-yeon, acesta fiind primul dosar care a acceptat infertilitatea ca boală profesională.

    Park min-sook, acasă împreună cu fiica sa. Park are 44 de ani şi a lucrat vreme de şapte ani într-o fabrică de semiconductori a Samsung. S-a îmbolnăvit de cancer de sân, infertilitate şi a avut mai multe pierderi de sarcină.

    Pozele lui Min-sook de pe vremea când lucra în fabrica de semiconductori.

    Kim Shinyeo o ajută pe fiica sa Han Hye-kyung să coboare din maşină pentru a ajunge la centrul de tratament. Han are 39 de ani şi a lucrat într-o fabrică Samsung de LCD. Are o tumoare cerebrală care îi afectează vorbirea, vederea şi mobilitatea.

    Han Hye-kyung la tratament

    Han Hye-kyung este ajutată de mama sa să urce în scaunul cu rotile după ce şi-a petrecut noaptea protestând în faţa sediului central al Samsung din Seoul. În partea dreaptă a imaginii este Hwang Sang-ki, tatăl lui Hwang Yu-mi, care a lucrat şi ea într-o fabrică Samsung şi a fost răpusă de o formă agresivă de leucemie în 2007.

    Han Hye-kyung şi Kim Shinyeo acasă la ele.

    Han Hye-kyung doarme după un protest în faţa sediului Samsung din Seoul.

    Un altar pentru Hwang Yu-mi, realizat în timpul unui protest în faţa sediului central din Seoul.

     

  • Viaţa INGROZITOARE a femeilor care se OTRAVESC zi de zi in fabrici pentru ca noi să avem cele mai noi telefoane

    Zeci dintre aceşti muncitori au fost spijiniţi de organizaţia Banolim să obţină compensaţii pentru bolile de care suferă sau au suferit, din pricina condiţiilor de muncă. Grupul s-a constituit iniţial pentru a-l sprijini pe Hwang Sang-ki, un taximetrist a cărui fiică a murit din pricina unei forme agresive de leucemie, boală declanşată pe vremea când ea lucra pentru o fabrică Samsung. 

    Banolim s-a implicat în documentarea mai multor dosare pentru bolnavi de cancer care au suferit din pricina condiţiilor de muncă. Reprezentanţii organizaţiei lucrează acum cu femei care acuză probleme de inferitilitate ca urmare a aceloraşi condiţii de muncă. În prima parte a acestui an, o decizie judecătorească i-a dat câştig de cauză lui Kim Mi-yeon, acesta fiind primul dosar care a acceptat infertilitatea ca boală profesională.

    Park min-sook, acasă împreună cu fiica sa. Park are 44 de ani şi a lucrat vreme de şapte ani într-o fabrică de semiconductori a Samsung. S-a îmbolnăvit de cancer de sân, infertilitate şi a avut mai multe pierderi de sarcină.

    Pozele lui Min-sook de pe vremea când lucra în fabrica de semiconductori.

    Kim Shinyeo o ajută pe fiica sa Han Hye-kyung să coboare din maşină pentru a ajunge la centrul de tratament. Han are 39 de ani şi a lucrat într-o fabrică Samsung de LCD. Are o tumoare cerebrală care îi afectează vorbirea, vederea şi mobilitatea.

    Han Hye-kyung la tratament

    Han Hye-kyung este ajutată de mama sa să urce în scaunul cu rotile după ce şi-a petrecut noaptea protestând în faţa sediului central al Samsung din Seoul. În partea dreaptă a imaginii este Hwang Sang-ki, tatăl lui Hwang Yu-mi, care a lucrat şi ea într-o fabrică Samsung şi a fost răpusă de o formă agresivă de leucemie în 2007.

    Han Hye-kyung şi Kim Shinyeo acasă la ele.

    Han Hye-kyung doarme după un protest în faţa sediului Samsung din Seoul.

    Un altar pentru Hwang Yu-mi, realizat în timpul unui protest în faţa sediului central din Seoul.

     

  • Va fi salvată fabrica de zahăr de la Luduş? Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, a demarat negocierile pentru menţinerea în activitate a fabricii de zahăr de la Luduş

    Fabrica de zahăr din oraşul Luduş (jud. Mureş), deţinută de grupul francez Tereos, cel mai mare pro­ducător de zahăr din Franţa, care a anunţat la începutul acestui an că doreşte să o închidă, ar putea rămâne în continuare activă. Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, a avut astăzi, 11 mai, o întâlnire oficială cu managementul companiei Tereos România privind negocierile pentru menţinerea activităţii fabricii de zahăr de la Luduş, continuarea activităţii de cultivare a sfeclei de zahăr în zonă şi, implicit, păstrarea locurilor de muncă ale salariaţilor din fabrică.

    „În cadrul întâlnirii pe care am avut-o săptămâna trecută cu fermierii cultivatori de sfeclă de zahăr din zona Luduş, s-au desprins câteva soluţii posibile pentru menţinerea activităţii acestei unităţi de producţie. Fie că vorbim despre preluarea fabricii de către fermierii din zonă, fie de o asociere între fermieri şi  investitori privaţi sau de o asociere în format public privat, prin oferirea de către statul român a unor garanţii, munca depusă în cadrul fabricii de zahăr de la Luduş nu trebuie să se piardă, la fel investiţiile şi activitatea fermierilor din zonă. Consider că prin dialog deschis, cu bună credinţă, între toţi cei implicaţi în acest proces, putem găsi cea mai potrivită soluţie pentru continuarea activităţii fabricii”, a declarat Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii.

    Astfel, Chesnoiu a transmis conducerii companiei că există o determinare puternică din partea fermierilor pentru reluarea ciclului de producţie şi menţinerea integrităţii fabricii de zahăr de la Luduş şi aceştia şi-au arătat deschiderea pentru demararea oficială a negocierilor pentru vânzarea acesteia.

    Cristian Moldovan, primarul oraşului Luduş, spunea anterior pentru ZF că a discutat cu actualul director al fabricii şi i-a spus că voiau să vândă, dar nu au găsit cumpărător.

    Fabrica de la Luduş are peste şase decenii pe piaţă şi producea aproximativ 65.000 de tone de zahăr, ambalat la 1kg, melasă, borhot umed şi brichetat sau uscat la saci de 50 kg. În contextul închiderii, peste 150 de persoane ar fi rămas fără loc de muncă şi peste 300 de cultivatori de sfeclă de zahăr fără contracte.

    Mai mult, România ar fi rămas doar cu două fabrici, ale Agrana, iar producţia de zahăr, deja în scădere, s-ar fi diminuat şi mai mult. Producţia de zahăr din sfeclă de zahăr a fost de 114.500 de tone în 2020, în scădere cu 17,5% faţă de anul precedent, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS.

  • Va fi salvată fabrica de zahăr de la Luduş? Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, a demarat negocierile pentru menţinerea în activitate a fabricii de zahăr de la Luduş

    Fabrica de zahăr din oraşul Luduş (jud. Mureş), deţinută de grupul francez Tereos, cel mai mare pro­ducător de zahăr din Franţa, care a anunţat la începutul acestui an că doreşte să o închidă, ar putea rămâne în continuare activă. Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii, a avut astăzi, 11 mai, o întâlnire oficială cu managementul companiei Tereos România privind negocierile pentru menţinerea activităţii fabricii de zahăr de la Luduş, continuarea activităţii de cultivare a sfeclei de zahăr în zonă şi, implicit, păstrarea locurilor de muncă ale salariaţilor din fabrică.

    „În cadrul întâlnirii pe care am avut-o săptămâna trecută cu fermierii cultivatori de sfeclă de zahăr din zona Luduş, s-au desprins câteva soluţii posibile pentru menţinerea activităţii acestei unităţi de producţie. Fie că vorbim despre preluarea fabricii de către fermierii din zonă, fie de o asociere între fermieri şi  investitori privaţi sau de o asociere în format public privat, prin oferirea de către statul român a unor garanţii, munca depusă în cadrul fabricii de zahăr de la Luduş nu trebuie să se piardă, la fel investiţiile şi activitatea fermierilor din zonă. Consider că prin dialog deschis, cu bună credinţă, între toţi cei implicaţi în acest proces, putem găsi cea mai potrivită soluţie pentru continuarea activităţii fabricii”, a declarat Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii.

    Astfel, Chesnoiu a transmis conducerii companiei că există o determinare puternică din partea fermierilor pentru reluarea ciclului de producţie şi menţinerea integrităţii fabricii de zahăr de la Luduş şi aceştia şi-au arătat deschiderea pentru demararea oficială a negocierilor pentru vânzarea acesteia.

    Cristian Moldovan, primarul oraşului Luduş, spunea anterior pentru ZF că a discutat cu actualul director al fabricii şi i-a spus că voiau să vândă, dar nu au găsit cumpărător.

    Fabrica de la Luduş are peste şase decenii pe piaţă şi producea aproximativ 65.000 de tone de zahăr, ambalat la 1kg, melasă, borhot umed şi brichetat sau uscat la saci de 50 kg. În contextul închiderii, peste 150 de persoane ar fi rămas fără loc de muncă şi peste 300 de cultivatori de sfeclă de zahăr fără contracte.

    Mai mult, România ar fi rămas doar cu două fabrici, ale Agrana, iar producţia de zahăr, deja în scădere, s-ar fi diminuat şi mai mult. Producţia de zahăr din sfeclă de zahăr a fost de 114.500 de tone în 2020, în scădere cu 17,5% faţă de anul precedent, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS.

  • Electromecanica Ploieşti şi Raytheon vor fabrica în România rachete interceptoare SkyCeptor

    Compania Naţională Romarm, Electromecanica Ploieşti şi Raytheon Missiles & Defense au semnat azi un memorandum prin care se angajează că vor fabrica rachete interceptoare SkyCeptor în România.

    ”Conflictul militar de la graniţa României ne-a demonstrat că dezvoltarea de parteneriate de tip public privat cu industria de apărare între statele NATO şi ale Uniunii Europene reprezintă structura pe care industria de apărare trebuie să funcţioneze pe termen lung”, a spus Florin Spătaru, ministrul economiei, în cadrul conferinţei de semnare a memorandumului.

    Spătaru a adăugat că mai sunt câţiva paşi pe care trebuie să-i facem astfel încât producţia să înceapă cât mai curând posibil.

    ”Producţia înseamnă şi investiţii  din partea română şi ceea ce l-am asigurat pe directorul Electromecanica şi directorul general al ROMARM este că Ministerul Economiei este hotărât să investească, să aloce bani pentru dezvoltarea acestei capabilităţi astfel încât România să se poziţioneze atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, ca un furnizor stabil şi ca un furnizor de încredere în acest domeniu. Utilizarea acestor rachete în conflictul din Ucraina, cu siguranţă nu putem să discutăm de aşa ceva pentru că un astfel de proces va dura”, a explicat el.

    Vasile Dîncu, ministrul apărării naţionale, a subliniat că România poate fi şi un exportator de rachete SkyCeptor şi să aducă bani astfel în bugetul naţional.

    ”Se spune că războaiele au şi puţine efecte pozitive, acelea că accelerează istoria. A trecut mult timp de când România era un important producător pentru piaţa noastră, a Estului cel puţin sau pentru lumea ţărilor în curs de dezvoltare, eram un furnizor important de tehnică militară. Cred că putem să redevenim unul din cei mai importanţi furnizori din zonă pentru că ceea ce va face aici Electromecanica şi Raytheon nu este numai o capacitate în care vom înzestra Armata Română cu rachete SkyCeptor, dar putem să şi fim un important exportator şi să aducem economiei naţionale şi României bani din acest business”, a detalia Dîncu.

    În plus, războiul din Ucraina a reamintit statelor că pacea poate fi întreruptă şi că apărarea naţională este importantă pentru fiecare ţară.

    ”Războiul din vecinătate ne-a făcut să înţelegem şi noi că pacea nu este eternă, că progresul nu este continuu şi apărarea naţională este foarte importantă pentru fiecare ţară şi trebuie să şi-o gestioneze prin alianţe, dar şi prin propria producţie de mijloace de apărare”, a completat Dîncu. 

    Wesley Kremer, preşedintele companiei Raytheon, a explicat că SkyCeptor este un interceptor cu rază lungă de acţiune care are costuri reduse şi este dezvoltat pentru a apăra împotriva rachetelor balistice şi de croazieră şi este propus pentru integrarea viitoare cu sistemul Air&Missiles Defense. 

     

  • Nemţii de la Dalli închid fabrica de la Timişoara la 8 opt ani după ce a preluat-o de la P&G. Primele semne ale declinului au apărut în 2021, când unitatea a picat 151 de locuri în topul exportatorilor

    Grupul german Dalli, intrat pe plan local în 2014, când a preluat de la P&G fabrica de detergent de la Timişoara, va închide operaţiunile de producţie din România, scrie seenews.com, care citeaza oficialii grupului. Această mutare face parte dintr-un plan mai amplu de restructurare ce vizează mai multe fabrici.

    “Dalli va opri treptat operaţiunile din Warth (Austria) până la final de 2022, după care va închide fabrica. În Timişoara se va întâmpla acelaşi lucru, iar în decembrie 2022 această unitate va fi fie vândută, fie închisă”, spun reprezentanţii grupului citaţi de seenews.com.

    În cel mai bun moment, unitatea contribuia cu o treime la capacitatea totală de producţie de detergenţi a grupului.

    Dalli Production România, subsidiara locală a grupul german Dalli, care deţine o fabrică de detergenţi la Timişoara, a raportat pentru 2020 o cifră de afaceri de peste 434,3 mil. lei (peste 90 mil. euro), în creştere cu aproximativ 12% faţă de anul anterior, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. Rezultatele nu sunt publice pe 2021. Totuşi, un prim indicator al evoluţiei companiei îi reprezintă exporturile pe anul trecut. Compania Dalli Production România s-a situat în 2021 pe locul 445 în clasamentul celor mai mari exportatori locali, în cădere liberă, cu 151 de poziţii.

    Nemţii invocă creşterea preţurilor – la energie şi materii prime – ca motive ce duc la restructurare. Astfel, este în plan şi reducerea numărului de salariaţi la două fabrici din Germania şi la două din Olanda. Mai mult, compania va abandona până în 2030 a articolelor neprofitabile, precum detergentul de vase şi bunurile de curăţenie a locuinţei, alături de unele articole de îngrijire personală.

    În total, compania are şapte fabrici, conform site-ului propriu. Astfel, se vor închide (sau vinde) două şi va fi redusă activitatea la alte patru. Singura care nu este menţionată este o unitate din ţara mamă, Germania.

    Fabrica de detergenţi de la Timişoara pe care grupul german Dalli a preluat-o în 2014 de la gigantul american P&G are o capacitate totală de 300.000 de tone, ce o poziţionează pe locul întâi în topul celor mai mari facilităţi de producţie ale companiei. Ea se află la egalitate cu o altă fabrică din Germania a lui Dalli.

    La final de 2020, unitatea de producţie avea peste 300 de salariaţi care produceau detergent, conform celor mai recente date ZF.

    La intrarea pe plan local, CEO-ul de la acea vreme al grupului spunea că a ales să intre pe piaţa locală datorită forţei de muncă bine pregătite şi datorită sistemului educaţional bine pus la punct, sistem care poate susţine dezvoltarea viitoare a companiei în România. Fabrica nemţilor de la Timişoara este prima – şi singura – a grupului în Europa Centrală şi de Est. Ei au venit în regiune în primul rând ca partener de producţie al P&G.

    Grupul Dalli este specializat în producţia de mărci private pentru retaileri gigant, printre clienţii companiei numărându-se Lidl şi Aldi, ambii discounteri germani, dm Drogerie Markt şi Rossmann, companii active pe piaţa drogheriilor, potrivit unor informaţii anterioare oferite de oficialii Dalli. Grupul Dalli este o afacere de familie ajunsă la cea de-a cincea generaţie, având o istorie de peste 170 de ani.

    Germanii mai deţin pe plan local şi firma Dalli Dc Ost, înfiinţată în urmă cu patru ani, cu obiect principal de activitate „comerţ cu ridicata al produselor cosmetice şi de parfumerie“ şi afaceri de 415,3 mil. lei în 2020, plus 32%. Această entitate se ocupă cel mai probabil de distribuţie pe plan local, acelaşi model fiind practicat şi de alţi giganţi din domeniu precum P&G şi Unilever. Astfel, o entitate produce, iar o alta preia distribuţia produselor grupului pe piaţa locală. Compania care se ocupă de distribuţie nu va avea în portofoliu doar bunurile realizate în fabrica locală, ci şi în celelalte unităţi de producţie ale grupului. Compania Dalli Dc Ost are sediul tot în judeţul Timiş, la fel ca fabrica. Compania se află şi ea în top exportatori, pe locul 117, în coborâre 64 de poziţii.

     

     

  • Germanii de la Meteor caută peste 160 de oameni pentru fabrica de sisteme de etanşare auto Arad

    Meteor România, subsidiara locală a grupului german Meteor GmbH, are disponibile în prezent 167 de locuri de muncă la fabrica de sisteme de etanşare auto de la Arad, conform site-ului Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Arad. Joburile disponibile sunt pentru confecţioner garnituri de etanşare din cauciuc (100) şi pentru operatori la roboţi industriali (67), potrivit AJOFM Arad. Salariul de încadrare începe de la 2.800 de lei brut şi creşte gradul, în urma evaluărilor periodice, până la 3.500 de lei brut, conform anunţurilor anterioare de recrutare ale companiei.

    Meteor România a intrat pe piaţa locală în anul 2017, dezvoltând în zona industrială a municipiului Arad o fabrică de sisteme de etanşare pentru companii din domeniul automotive din Europa. Compania a realizat în 2020 o cifră de afaceri de aproximativ 6,8 mil. lei, cu un număr mediu de 91 de angajaţi, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor. La nivel global, grupul Meteor GmbH are aproximativ 2.000 de angajaţi şi deţine fabrici în Germania, România şi SUA, conform datelor de pe site-ul companiei.

    Industria auto a fost lovită în 2021 de patru crize, pornind de la pandemie, continuând cu lipsa componentelor electronice şi cu scumpirea ma­teriilor prime, iar pe final de an industria să fie lovită de creş­terea puternică a costurilor legate de energie. Peste acestea s-a supra­pus şi explozia preţurilor transpor­turilor dinspre Asia, care au crescut şi de zece ori. Constructorii auto au renegociat o parte dintre contractele cu furnizorii, însă chiar şi aşa o parte din costul suplimentar va fi transferat şi într-o creştere a preţurilor maşinilor noi.

    Cele mai mari zece grupuri şi pro­ducători de componente auto de pe piaţa locală au înregistrat în 2020 un business cumulat de 39 de miliarde de lei, în scădere uşoară de la 40,5 miliarde de lei în 2019. Cei mai mari producători de componente auto din România sunt Continental, Star Assembly,  Autoliv, Michelin, Hella Pirelli, Bosch, Marquardt, Leoni şi Yazaki, potrivit topului producătorilor de componente auto realizat de ZF.