BusinessMagazin

Tag: estimare

  • Cum a făcut MILIARDARUL Ion Ţiriac primii săi bani: „50 de bani azi, 50 de bani mâine”

    Ion Ţiriac se află şi în acest an, pentru a patra oară consecutiv, pe prima poziţie a Top 300 Capital, cu o avere estimată la 1,7-1,8 miliarde de euro, în creştere cu 7,6% faţă de anul anterior.
     
    Ţiriac a avut dintotdeauna un spirit al afacerilor bine dezvoltat, după cum a mărturisit chiar el, de altfel.
     
    “Tenisul pentru mine a fost o întâmplare. Eu eram foarte bun, unul din juniorii buni la tenis de masă. Antrenamentele la tenis de masă le faceam exact acolo unde erau şi cele trei terenuri de tenis. Tenis jucau numai oamenii cu bani si pe vremea aia. Eu veneam dimineaţa la 6, când jucau boierii mari, ca să le strâng mingile şi îmi dădeau 25 de bani. Dacă stăteam două ore erau 50 de bani. 50 de bani azi, 50 de bani mâine, poimaine aveam 3 lei. 
     

  • În februarie, rata şomajului a fost de 4,6%

    Numărul şomerilor în vârstă de 15-74 ani, estimat pentru luna februarie a fost de 419.000 persoane, în scădere faţă de luna precedentă (424.000 persoane), dar şi faţă de aceeaşi lună a anului anterior (472.000 persoane).

    Pe sexe, rata şomajului la bărbaţi a depăşit-o cu 0,8 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 4,9% în cazul persoanelor de sex masculin şi 4,1% în cazul celor de sex feminin).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Alesonor investeşte 100 mil. euro într-un proiect rezidenţial de lux

    Complexul va cuprinde peste 400 de vile verzi, ce vor beneficia atât de o infrastructură completă, de înaltă calitate, cât şi de proximitatea unor zone dedicate pentru familie – şcoală, grădiniţă şi afterscool, spaţiu de co-working cu săli de conferinţe, zone dedicate pentru recreere, sport, spa, restaurante şi cumpărături, precum şi acces direct la pădurea Băneasa, cea mai mare pădure din jurul oraşului Bucureşti.

    „Având experienţa dezvoltării cu succes a ansamblului rezidenţial Amber Gardens în comuna Tunari,  am ales să continuăm să investim într-un proiect reprezentativ – prima suburbia verde din România, tot zona Pipera – Tunari, zona cu cel mai mare potenţial de dezvoltare pe termen lung, din punct de vedere administrativ şi ca poziţionare.”,  a declarat Alex Skouras, Managing Partner Alesonor.    

    Potrivit reprezentanţilor companiei, zona Pipera – Tunari prezintă multiple avantaje din punct de vedere investiţional faţă de alte zone rezidenţiale din nord: Tunari este singura zonă rezidenţială din nordul oraşului Bucureşti care are acces rapid către centura oraşului, DN1, şoseaua Pipera-Tunari, autostrada A3 şi aeroportul Henry Coandă. Infrastructura în continuă dezvoltare, reţeaua de utilităţi deja existentă, plan urbanistic în comuna Tunari şi taxele reduse pentru clădirile rezidenţiale verzi în comuna Tunari, transportul în comun, extinderea centrelor de business din Nord, reţeaua de şcoli şi grădiniţe apreciate, atât publice cât şi private, centre de recreere, pădurea Băneasa aflată în vecinătate, demonstrează potenţialul de dezvoltare pe termen lung al zonei şi sunt indicii pentru creşterea valorii investiţiilor.

    Dezvoltat pe o suprafaţă de 31 de hectare, proiectul va avea o deschidere de aprox. 1 km la pădurea Băneasa şi se remarcă printr-un masterplan format: 85% teren fără construcţii şi cel mai mic coeficient de utilizare al terenului, fiind dominat de spaţii verzi şi clădiri joase. “Astăzi, pădurile sunt defrişate pentru a construi clădiri. Noi ne-am propus să prelungim pădurea în mijlocul comunităţii pe care o construim.”, a declarat Alex Skouras Managing Partner Alesonor.

    Prima suburbie verde din România va integra clădiri cu design modern şi soluţii tehnologice avansate, având în acelaşi timp respect faţă de natură şi pentru calitatea vieţii celor care vor alege să locuiască aici. „La Amber Gardens ne-am propus să demonstrăm că adevăratul lux este verde şi am reuşit să creştem standarele de confort în fiecare locuinţă. Cu noul proiect ne propunem să extindem această filozofie, la nivel de comunitate. Este un lux pentru copiii noştri să meargă pe jos la o şcoală apreciată sau neînsoţiţi la grădiniţă sau în parc, iar pentru noi să facem o plimbare la restaurant, la cumpărături, la sala de sport, sau să alergăm dimineaţa în pădure. Acest lux va deveni standard lin prima suburbie verde din Romania. Ne adresăm tuturor celor care aspiră la un stil de viaţă wellness, echilibrat, preocupaţi de calitatea vieţii şi de confortul pe care îl oferă locuinţa personală, şi care îşi doresc să îşi crească familiile într-o comunitate în mijlocul naturii, într-o suburbie proiectată în detaliu, de la plan urbanistic, infrastructură, design şi implicare a comunităţii în crearea unei vieţi sociale active.”, a declarat Alex Skouras, Managing Partner Alesonor.

    Alesonor este o companie de dezvoltare imobiliară, fondată în România în anul 2003. Printre proiectele imobiliare în care a investit compania, se numără proiecte rezidenţiale în Bucureşti: Clover Residence, Magnolia Residence, Ivy Office Residence, Almond Tree Residence, Amber Gardens.

    Amber Gardens este primul ansamblu rezidenţial din România cu vile verzi de lux, care are la bază principiile designului bioclimatic şi aplică standardele energetice ale unei case pasive, cel mai performant standard energetic din lume. Complexul Amber Gardens a impuns compania Alesonor ca cel mai important dezvoltator rezidenţial de vile din România, şi, în acelaşi timp, ca un promotor al clădirilor verzi, eficiente energetic. 

     

     

  • Unitatea 2 de la Cernavodă a revenit la puterea nominală

    Compania a oprit duminică, în mod controlat, şi Unitatea 1.

    Reducerea de putere a Unităţii 2 CNE Cernavodă a fost cauzată de necesitatea înlocuirii unui rulment la motorul unei pompe de condensare, din partea clasică a centralei. Reducerea de putere până la 55% a fost necesară în vederea opririi echipamentului pentru reparaţii, a precizat Nuclearelectrica.

    Tot duminică, Nuclearelectrica SA a anunţat că Unitatea 1 a centralei de la Cernavodă a fost oprită controlat, întreruperea funcţionării fiind estimată să dureze 48 de ore din momentul opririi centralei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elon Musk ar putea deveni cel mai bogat om din lume

    Musk deţine în prezent acţiuni Tesla în valoare de 12 miliarde de dolari. Conform noului plan de compensaţii, Tesla estimează valoarea Tesla ar trebui să crească la 650 de miliarde de dolari, de la 55 de miliarde de dolari în prezent. Acesta nu înseamnă că valoarea unei acţiuni va creşte de 12 ori, pentru că este posibilă emiterea de noi acţiuni.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să-ţi ţii talentele în companie

    De mai bine de un deceniu, am pierdut an de an talente în sport. Simona Halep este o excepţie. De acum înainte vom pierde din ce în ce mai multe talente în business, în economie.

    Problema nu este că nu sunt talente, ci că numărul lor scade. În primul rând, prin faptul că baza de unde se năşteau aceste talente este din ce în ce mai redusă. Natalitatea este în scădere; România continuă să piardă oameni care pleacă la muncă în afară; numărul celor care reuşesc să facă tot ciclul de educaţie şcolară, până la terminarea facultăţii, se reduce; scăderea calităţii învăţământului românesc este vizibilă din ce în ce mai mult – avem câteva şcoli de elită care cresc an de an şi de unde universităţile americane şi britanice se alimentază continuu, dar pe medie, calitatea învăţământului şi a ceea ce rezultă scade; pregătirea profesională pe medie, nu prin excepţii, pierde teren pentru că nu mai sunt profesori, pentru că nu mai are cine să-i înveţe pe cei care vin din urmă, şi în primul rând pentru că nu mai vine nimeni din urmă.

    Toate aceste lucruri vor lovi în final în business, care este principalul beneficiar al educaţiei.

    În cea mai bună perioadă economică, când există bani şi există intenţia de a face investiţii, nu ai cu cine să le faci. Nu poţi să ai valoare adăugată mai mare dacă nu ai talente.

    De multe ori, exportăm materie primă brută – începând de la grâu, lemn, mere, până la creiere – pentru simplul fapt că nu ai cu cine să faci produse şi servicii care să aibă valoare adăugată mai mare.

    Poţi să aduci echipamente, roboţi, dar cineva tot trebuie să le opereze.

    O altă problemă este că firmele, în special cele româneşti – care au o pondere de 47% în business, nu s-au pregătit pentru a atrage, a reţine şi a dezvolta talentele. Nu au un sistem.

    Fiecare dintre noi a râs de sistemul de la McDonald’s, unde începi prin a face curăţenie în toalete, treci la hamburgeri şi cartofi prăjiţi, iar extrem de rapid, dacă rezişti, poţi ajunge şef de restaurant.

    Probabil că americanii s-au confruntat în urmă cu 50-60 de ani cu aceleaşi probleme de personal, şi atunci au creat acest sistem, care este dat ca exemplu şi astăzi: de la cartofi prăjiţi, poţi ajunge CEO dacă eşti talentat şi determinat. În România, cel mai bun exemplu este Daniel Boaje, şeful McDonald’s, care în anii ’90 a început de la a face cartofi prăjiţi.

    Iulian Stanciu, CEO al eMag, ce mai mare retailer online din România, cu afaceri de 1 miliard de euro, spune că sunt trei lucruri prin care poate să-şi ţină sau să-şi atragă talentele în companie: ceea ce face firma să aibă un sens, ceea ce face cineva care lucrează acolo să aibă un impact imediat, măsurabil, iar în al treilea rând să existe un plan clar de promovare. Bineînţeles că şi banii sunt importanţi, dar, la un moment dat, acest lucru trece pe poziţia a treia în decizia unui talent.

    În sondajul CEO Survey 2018 realizat de firma de audit şi consultanţă PwC, directorii români încep să pună în prim plan problema talentelor sau a lipsei acestora.

    În sistemul bancar  românesc, dar şi la nivel mondial, până în criză băncile reuşeau să atragă cele mai multe talente. Acum nu mai este aşa, companiile din tehnologie fiind pe primul loc. În România, un programator, un inginer software, un inginer de sistem nu are ca primă opţiune de job o bancă, un retailer, ci o firmă din IT. Centrele de servicii de suport îşi iau oamenii din bănci, ceea ce până în criză era de neconceput.

    Într-un articol din Financial Times, Rana Foroohar spune că talentele dintr-o companie nu mai trebuie trecute pe partea de costuri, ci trebuie să fie pe partea de active, adică un activ la fel de preţios pentru companie cum este capitalul.

    Directorii trebuie să adminstreze resursa  umană a unei companii la fel cum administrează capitalul, comentează ea (articolul din FT se numeşte The Backlash against Shareholder Value).

    Fără talente, companiile pierd sânge pe drum şi vor ajunge la destinaţie istovite, fără suflu şi fără putere.

    Companiile româneşti se plâng că multinaţionalele câştigă teren, ca o putere mai mare, că statul român le ajută şi le protejază mai mult pe ele, în detrimentul capitalului naţional. Poate aşa este, dar talentele româneşti preferă mai degrabă să lucreze pentru multinaţionale decât pentru firmele româneşti. Iar aici antreprenorii şi directorii, cei care deţin capitalul, ar tebui să-şi pună probleme: de ce?

  • Cum arată cea mai tânără miliardară din lume. De doi ani îşi menţine primul loc în top-ul Forbes

    Potrivit top-ului Forbes, tânăra din Norvegia se află pe primul loc, alături de sora sa Kathrina deţinând 42% din compania familiei sale, Ferd. Averea sa este estimată la 1,4 milioane de dolari, fiind moştenită de la tatăl său, Johan F. Andresen.

    Prima oară când a apărut în catalogul Formes a fost în anul 2016 şi, încp de atunci ocupă an de an prima poziţie. Alexandra Andersen şi sora sa se află pe locul 1475 în clasamentul celor mai bogaţi oameni din lume.

    Familia lor şi-a construit averea în industria tutunului, stră-stră-străbunicul tinerelor înfiinţând cea mai mare companie producătoare de ţigări din Norvegia.

    Compania a fost vândută în 2005 pentru 500 de milioane de dolari, bani care au fost investiţi în proprietăţi şi în diferite fonduri hedge. Doi ani mai târziu, tatăl lor le-a dăruit celor două fiice 80% din acţiunile companiei Ferd Holdings, scrie Realitatea TV.

  • Când eşti un bun director de HR? Când trebuie să angajezi oameni şi nu-i găseşti sau când trebuie să-i dai afară?

    Aproape toţi directorii de HR sau cel puţin cei din oraşele mari ar angaja pe oricine, numai să vină fie la interviu, fie la muncă.

    Corina Diaconu de la ABC Human Capital spune că în acest moment angajaţii cu ceva experienţă au pe masă două-trei-patru oferte, plus contraoferta actualului angajator.

    Dincolo de numele companiei care îţi face noua ofertă, dincolo de cum arată birourile, dincolo de colectiv sau şef, în final tot se va ajunge la bani, iar în cele mai multe cazuri cel care dă cel mai mult reuşeşte să-şi acopere o poziţie în organigramă. Asta până când angajatul, un răsfăţat al actualelor vremuri, va primi următoarea ofertă.

    Pe lângă faptul că fluctuaţia de personal este mare, nu se găsesc nici suficienţi candidaţi dintre care să alegi.

    Cei care sunt buni, sau mai buni, sunt vânaţi nonstop de concurenţă, de firmele de recrutare, iar ceilalţi caută continuu contraoferte.

    Sunt companii, este adevărat că încă nu multe, care renunţă la investiţii pentru că nu găsesc oameni. Bineînţeles că aici vorbim de sute sau mii de angajaţi, nu de zeci sau cazuri punctuale într-o organigramă, pentru că aceste poziţii pot fi acoperite mai uşor.

    Astfel de situaţii devin din ce în ce mai multe în Europa Centrală şi de Est, având în vedere că aproape toate ţările foste comuniste din Uniunea Europeană se confruntă cu o lipsă de personal, după ce cetăţenii lor au plecat să lucreze în Germania, Italia, Spania, Marea Britanie etc.

    Având în vedere acest lucru, întrebarea este: când eşti un bun director de HR? Sau când este mai greu să fii director de HR? Când trebuie să angajezi oameni sau când trebuie să-i dai afară?

    Când trebuie să angajezi oameni, bugetele de recrutare nu sunt nelimitate, dar nimeni nu se uită când supralicitezi, atât timp cât ai acoperit poziţiile din organigramă. Când eşti sub presiunea recrutării şi nu ai de unde, aproape că acoperi poziţiile cu oricine, lăsând în seama şefilor direcţi problema pregătirii angajaţilor. Până la urmă, nu directorul de HR se chinuie cu cei angajaţi la foc automat, ci şefii de departamente, care înjură directorii şi pe cei de la resurse umane continuu. Toată lumea se plânge de calitatea slabă atât a celor recrutaţi, cât şi a celor care lucrează la HR.

    În perioada de boom, băncile angajau pe oricine, iar după puţin training îl trimiteau să dea credite la normă. Pe şefii de sus, din centrală, nu-i interesau calitatea şi nici cunoştinţele celor de jos din sucursale, atât timp cât targeturile erau îndeplinite.

    Într-un fel sau altul, noi toţi, toată economia, am plătit pentru politicile de creditare ale băncilor, res-pectiv prin costurile mai mari din perioada de criză.

    Când a venit criza, directorii de HR au trecut la cealaltă extremă: au fost nevoiţi să dea oameni afară, au fost nevoiţi să găsească soluţii mai mult sau mai puţin ortodoxe pentru reducerea bugetului de salarii sau de comisioane.

    Restructurarea companiilor şi concedierile masive au fost un şoc pentru multă lume. În doar câteva luni toată politica s-a schimbat, iar directorii de HR au fost nevoiţi să schimbe macazul. Cum să-i convingi pe oameni să plece fără scandal cu mai puţine salarii compensatorii sau, în cel mai fericit caz, să accepte reducerea de salarii?

    Înainte să apară tăierea de salarii la stat din mai 2010, au fost tăieri mult mai drastice în sectorul privat.

    Directorii de HR cu psihic de restructurare – cost-killerii – au început să fie cei mai vânaţi din piaţă, iar în cazul companiilor cu mii de angajaţi şi cu procese de tăieri de costuri continue, salariile acestora au ajuns să depăşească 10.000 de euro pe lună.

    Din 2000 până în 2008, când a venit criza, cei mai mulţi directori de HR s-au bucurat de perioade de creştere care au însemnat salarii din ce în ce mai mari, bugete de recrutare în creştere, plus pachete de beneficii, începând de la asigurări şi până la abonamente la sală. Numai fostele companii de stat privatizate în acei ani s-au confruntat cu reduceri de personal, unde directorii HR şi-au făcut mâna.

    În perioada 2009-2012, cu excepţia celor din IT, directorii de HR din aproape toate companiile private a trebuit să facă reduceri de personal, devenind inamicii publici numărul 1 în companii.

    Când trebuie să dai oameni afară, criteriile sunt de cele mai mult ori subiective.

    Din 2012 încoace, de când a revenit creşterea economică, lucrurile s-au schimbat, iar cuvântul de ordine a redevenit: Angajaţi, angajaţi, numai angaţi!

    Pentru companiile care în criză au fost prezente în piaţă cu diferite programe de prezentare a brandului, de internship, recrutarea a fost mai uşoară. Iar aici multinaţionalele au o experienţă mult mai mare. Din păcate, companiile româneşti, neavând suficienţi bani nici pentru plata salariilor celor care lucrau deja, nu au mai avut resurse pentru training-uri sau pentru promovarea brandului, astfel încât să fie pe lista de opţiuni pentru un angajat.

    Multe companii îşi pun problema de ce nu reuşesc să găsească, să atragă, sau să-şi menţină oamenii.

    Poziţia de director de HR nu înseamnă numai calculul salariilor de două ori pe lună. Oricum, cred că unii directori de HR au calităţi pentru perioade de creştere, iar alţii pentru perioade de restructurare.

  • 530 de mici producători români vând online prin programul eMAG „Deschide România”

    Aceştia au listat peste 120.000 de produse făcute în România, iar categoriile cele mai populare din „Deschide România” sunt: produsele pentru casă şi grădină, hainele şi încălţămintea, jucăriile şi accesoriile.  

    „Deschide România este un proiect pe termen lung, care vrea să îi promoveze pe micii producători români, dar şi să stimuleze alţi antreprenori să investească în producţia locală, având garantat acces la un canal de vânzare modern şi beneficiind, conform regulamentului proiectului, de comisioane preferenţiale. Interesul pe care producătorii români l-au arătat pentru program în acest an ne-a depăşit aşteptările şi credem că piaţa are un potenţial imens, în special prin efectele în lanţ pe care le poate genera, de la crearea de noi locuri de muncă în comunităţi şi până la stimularea industriei materiilor prime. Micii producători au nevoie atât de o piaţă de desfacere, cât şi de know-how şi suport pentru vânzarea online ”, a declarat Florin Filote, director eMAG Marketplace.

    Familia Buta a deschis Handmade Butic, un magazin de produse handmade: aceştia produc genţi şi accesorii pentru femei şi bărbaţi, bijuterii, accesorii de păr şi butoni. Produsele lor au fost vândute pe Facebook şi în urmă cu puţin timp au deschis şi propriul website, dar cele mai mule comenzi vin prin intermediul platformei eMAG Marketplace. Cu ajutorul programului „Deschide România” această afacere a devenit principala sursă de venit a familiei, iar colaborarea cu eMAG „ne-a adus venituri peste aşteptări”, spune Emil Buta.

    Adriana şi Lucian Saftiuc, proprietarii magazinului Fabrica din sat produc lenjerii de pat, pilote, cuverturi şi perne. Afacerea lor este la început, iar listarea pe eMAG Marketplace i-a ajutat să îşi creeze o reputaţie bună în mediul online. În plus, Adriana crede că cel mai important beneficiu al acestui program este că el creează o legătură între micii producători din România şi clienţi, cei care astfel îi pot susţine să îşi dezvolte afacerea.

    Mircea Ursu creează oglinzi decorative de peste 16 ani, iar colaborarea cu eMAG a avut „un impact pozitiv asupra afacerii”. Deşi HolzArt are un canal propriu de vânzare online, comenzile directe de pe eMAG au stimulat afacerea.

    Alberta Dan, administratorul unui magazin de familie, care produce mobilier tapiţat, spune că vânzările au „început să prindă viteză din luna iulie”. Înainte de a începe colaborarea cu eMAG, magazinul vindea produsele doar offline, iar folosirea unui nou canal de vânzare, prin listarea pe eMAG, a generat o creştere vizibilă. Alberta spune că faptul că au beneficiat de un comision mai mic a fost, de asemenea, de ajutor pentru magazinul Albert Casa.

    Proprietarii magazinului Koson, care vinde produse unicat din piele (genţi, curele, portofele) au observat rapid avantajele programului Deschide Romania: „clienţii apreciază că produsele noastre sunt făcute manual, iar noi resimţim efectele pozitive ale colaborării cu eMAG,” au spus Trifan Gabriel şi Aurelian Galice, proprietarii magazinului.

    Programul „Deschide România” a fost creat pentru mici producători, ONG-uri cu activităţi de producţie din care se autofinanţează şi PFA-uri care realizează produse meşteşugăreşti. Acestea pot avea orice domeniu de activitate, cu excepţia industriei alimentare. Pentru ca un magazin să fie eligibil, cifra de afaceri înregistrată în anul fiscal încheiat nu trebuie să depăşească 500.000 de lei. Magazinele înscrise în acest program beneficiază de un regim special de comisionare redus cu 50%, iar ONG-urile au comision zero.

    Comercianţii care doresc să vândă pe platforma eMAG Marketplace în cadrul programului „Deschide România” trebuie să producă exclusiv în România, cu respectarea tuturor normelor şi prevederilor legale, iar produsele lor pot fi inclusiv produse meşteşugăreşti, realizate în serii mici.

     

  • Aşa să tot faci afaceri. Au cumpărat o casă cu un dolar iar acum este evaluată la 2,4 milioane de dolari – GALERIE FOTO

     Era o construcţie în stil victorian, dar condiţiile din Palmetto nu permiteau reabilitarea completă a casei; cei doi au decis, astfel, să plătească 250.000 pentru a muta casă în Tampa Bay, Florida.

    Cei doi au plătit urcarea casei pe un bac, transportul pe apă şi descărcarea ei la 32 de kilometri distanţă. Soţii Corbett s-au apucat apoi de renovare; ei au estimat că pot readuce frumuseţea vilei în trei ani, dar au subestimat munca necesară.

    A durat astfel şapte ani pentru ca vila să fie gata, iar investiţia s-a ridicat la 1,9 milioane de dolari. Ei au listat-o apoi la preţul de 5 milioane de dolari, dar puţini s-au arătat interesaţi.

    Casa s-a vândut în cele din urmă în 2014 pentru 1,15 milioane de dolari şi a reapărut recent pe site-urile de imobiliare din Tampa Bay, Florida la un preţ de 2,4 milioane dolari.

    Vila are 650 de metri pătraţi, lift interior şi chiar o piscină de tip lagună, cu propria cascadă artificială.

    Sursa: Daily Mail