BusinessMagazin

Tag: Erdogan

  • Abdullah Gül se poziţionează ca o alternativă la Recep Tayyip Erdogan, în Turcia

    În şase luni, a devenit un clasic al vieţii politice turce. În timp ce Erdogan susţine discursuri lungi presărate cu numeroase invective la adresa inamicilor săi, acuzaţi că vor să îl înlăture de la putere şi să destabilizeze ţara, Gül a apărut doar pentru a face apel la calm.

    Furtuna provocată de arestarea, la 17 decembrie, a zeci de directori, oameni de afaceri sau aleşi apropiaţi ai puterii nu face excepţie de la acest scenariu.

    În cele patru colţuri ale ţării, premierul a denunţat “conspiraţia” urzită împotriva lui şi ameninţă cu vehemenţă “statul în stat” format de poliţişii şi magistraţii aflaţi la originea anchetei care îl ameninţă.

    Şeful statului pare să i se opună sistematic lui Erdogan. Cu vocea sa joasă, el a asigurat că fenomenul corupţiei “nu va fi şi nici va putea fi înnăbuşit”.

    “Trebuie să ne abţinem de la orice poziţie şi comportament care ar putea dăuna statului de drept democratic“, a afirmat la 1 ianuarie preşedintele, în plin proces de epurare masivă a poliţiei şi magistraturii.

    Multă vreme inseparabili, Gül şi Erdogan au fondat împreună Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) în 2001. Dar odată cu alegerea primului în funcţia de preşedinte, în 2007, drumurile lor au început să se separe.

    Iniţial au avut divergenţe minore, pe tema Europei sau a sistemului constituţional, iar acestea au ieşit la iveală în timpul frondei antiguvernamentale din iunie.

    “Liderii (ţării) trebuie să depună mai multe eforturi pentru a asculta atent divergenţele de opinii şi îngrijorările“, a pledat preşedintele, când şeful Guvernului trata manifestanţii drept “vandali” şi “hoţi”.

    Chiar dacă cele două personaje au evitat până în prezent orice confruntare directă, criza politică actuală a adâncit prăpastia care îi separă, consideră numeroşi comentatori.

    În timp ce şeful statului este cunoscut ca un apropiat al confreriei predicatorului musulman Fethullah Gülen, premierul o consideră vinovată de problemele judiciare care îi afectează anturajul.

    Relaţia lor a ajuns la limită atunci când Gül a făcut uz de veto împotriva a şapte dintre cei zece miniştri propuşi de Erdogan în cadrul precendentei remanieri precipitate de scandal, a subliniat profesorul Yuksel Sezgin, de la Universitatea americană Syracuse.

    Unii îi descriu chiar ca pe rivali direcţi la alegerile prezidenţiale din august, care vor fi disputate pentru prima dată prin scrutin universal direct.

    “Se poate spune că există o competiţie personală între cei doi”, consideră Nihat Ali Ozcan, de la universitatea privată TOBB din Ankara. “Această situaţie nouă a devenit o oportunitate pentru Gül”, adaugă el, “el poate obţine un avantaj real dacă problemele care îl ameninţă pe Erdogan se agravează”.

    În prezent, niciunul dintre ei nu şi-a dezvăluit intenţiile. “Toate opţiunile sunt deschise”, a declarat săptămâna trecută Abdullah Gül. Constrâns de o normă internă a partidului său de a părăsi funcţia la încheierea celui de-al treilea mandat, în 2015, Recep Tayyip Erdogan, nu face un secret din ambiţiile sale.

    Dacă unii oameni politici din cadrul AKP nu vor să creadă că preşedintele va avea îndrăzneala de a-l provoca pe premier, alţii subliniază că profilul moderat al primului i-ar putea seduce pe cei care, în tabăra prezidenţială, consideră că al doilea este incontrolabil.

    “Numeroşi membri de partid nu sunt mulţumiţi de atitudinea lui Erdogan de la începutul afacerii”, observă un diplomat occidental, “dacă o majoritate dintre ei sfârşeşte prin a-l considera un pericol, îi va fi dificil să rămână”.

    Înaintea unui eventual duel la vârf Erdogan-Gül, alegerile municipale din 30 martie ar putea servi drept arbitru.

    “Pentru moment, suntem în ceaţă. Sondajele cunoscute evaluează scorul AKP de la 36 la 52 la sută, respectiv mai mult decât la alegerile din 2011 (50 la sută)!”, constată Cengiz Aktar, profesor de ştiinţe politice la universitatea privată Sabanci din Istanbul.

    “Dar suntem siguri de faptul că aceste alegeri se vor transforma într-un referendum pentru sau contra Erdogan”, adaugă el.

  • Erdogan: Atacuri limitate în Siria ar agrava situaţia

     “Vreau să amintesc aici că măsurile temporare nu sunt suficiente, nu vor fi suficiente niciodată în Siria”, a declarat Erdogan în cadrul unui miting la Istanbul.

    “Atacarea unor obiective locale nu numai că nu ne apropie de o soluţie, ci face condiţiile şi mai dificile în Siria”, a continuat el, subliniind că preşedintele sirian Bashar al-Assad ar trebui “să părăsească imediat funcţiile şi să plece într-o ţară ca va consimţi să îl primească”.

    Premierul turc a afirmat deja vineri că ţara sa nu se poate mulţumi cu o acţiune limitată, apreciind că obiectivul unei intervenţii internaţionale “trebuie să constrângă regimul să abandoneze” puterea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PROTESTELE DIN TURCIA: Liderii mişcării de contestare au fost primiţi în regim de urgenţă de premierul Erdogan

     Erdogan le-a reafirmat propunerea sa cu privire la organizarea unui referendum pe tema proiectului de amenajare a acestei zone.

    “Vrem să aflăm ce gândeşte populaţia Istanbulului, decizia sa este foarte importantă pentru noi”, a anunţat pentru presă Hüseyin Celik, purtătorul de cuvânt al Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP, rezultat din mişcarea islamistă), aflat la putere şi condus de Erdogan.

    În timp ce fronda împotriva Guvernului a intrat în a treia săptămână, mii de manifestanţi se pregătesc să petreacă o nouă noapte în această grădină publică din apropierea Pieţei Taksim, a cărei distrugere anunţată a provocat declanşarea mişcării de contestare, pe 31 mai.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Premierul turc a ameninţat speculatorii interesaţi să obţină profit ca urmare a situaţiei din Turcia că “vor fi strânşi de gât”

    Moneda Turciei s-a depreciat luni cu 1,1% până la ora 13:00, în Istanbul, la 1,8962 lire pentru un dolar. Dacă ar închide la acest nivel, lira ar avea ca mai slabă cotaţie faţă de dolar începând din decembrie 2011.

    Bursa din Istanbul a scăzut cu 1,7%, în timp ce acţiunile Garanti Bank, cea mai mare instituţie de credit din Turcia au coborât cu 3%.

    Guvernul ar fi dispus să se întâlnească cu reprezentanţi ai protestatatrilor, însă dacă aceştia vor rămâne pe străzi “va trebui un răspuns pe limba lor”, a declarat, duminică, Erdogan. Premierul a participat, pe parcursul weekend-ului la mai multe manifestaţii ale susţinătorilor regimului.

    “Mesajul a fost intransigent, argumentând că protestatarii din Piaţa Taksim şi alte locuri sunt extremişti, jefuitori şi reprezintă o minoritate nedemocratică, iar premierul nu va ceda în faţa lor”, a declarat economistul şef pentru pieţe emergente al Standard Bank, Tim Ash. Cel puţin trei oameni au murit în protestele care durează de peste o săptămână. 

    Alte stiri pe zf.ro

  • Ce e de făcut cu economia Turciei

    Bursa din Istanbul a căzut cu 8%, la cel mai redus nivel din noiembrie, după o scădere de 22% din 22 mai încoace, lira a scăzut cu 0,6% faţă de dolar, la cel mai mic nivel din decembrie, iar randamentele la obligaţiunile de stat au urcat. În presa anglo-saxonă au apărut comentarii ale analiştilor bancari occidentali şi americani care consiliază investitorii să-şi reducă expunerea pe Turcia şi, de unde înainte lăudau ţara lui Erdogan ca exemplu de economie sănătoasă care duduie, acum evocă situaţia din Spania, Irlanda sau Grecia înainte de izbucnirea crizei de acolo – comentarii coincidente de minune cu reducerea generalizată din ultima vreme a expunerii investitorilor de portofoliu pe activele pieţelor emergente.

    În cazul economiei turce, reducerea expunerii ar fi fost imposibil de justificat fără violenţele de stradă, având în vedere performanţa bună a economiei, reflectată în creşterea indicelui bursei din Atena cu mai bine de 400% din 2008 până acum. Prelungirea protestelor înseamnă însă, pentru început, afectarea turismului, care anul trecut a adus încasări de peste 23 mld. dolari, iar dacă la aceasta se adaugă insistenţa interpretărilor ce văd în protestele anti-Erdogan o “primăvară turcească”, perspectiva de scădere a investiţiilor pe motiv de incertitudini politice riscă să fie deja trasată.

    Pentru Turcia, după cum scrie The Economist, cea mai periculoasă ar fi o perioadă prelungită de tulburări sociale – chiar dacă protestele s-ar diminua -, având în vedere că nicio forţă politică de opoziţie nu are capacitatea de a canaliza electoral nemulţumirile cetăţenilor. Deocamdată însă, ieşirea accelerată de pe toate pieţele emergente de către investitorii dornici să forţeze astfel Rezerva Federală a SUA să nu renunţe la programul său de relaxare monetară cantitativă rămâne însă explicaţia cea mai întemeiată pentru atitudinea din prezent a acestora faţă de Turcia.

  • PROTESTELE din TURCIA: Recep Tayyip Erdogan, aşteptat în ţară de zeci de mii de manifestanţi care îi cer demisia

     La întoarcerea din Tunis, şeful Guvernului islamo-conservator îşi va găsi ţara în plină agitaţie, a doua zi după o puternică mobilizare sindicală şi noi ciocniri între poliţie şi contestatari, la Ankara.

    De vineri, când a început o mişcare de contestare fără precedent la adresa lui, Erdogan afişează, spre deosebire de preşedintele Abdullah Gül şi numărul doi al Guvernului său Bülent Arinç, o fermitate de neclintit în faţa “extremiştilor”, care-i impută alunecarea spre autoritarism şi îl acuză că vrea să islamizeze societatea turcă.

    Luni, aflat în vizită la Rabat, premierul i-a sfidat pe manifestanţi, afirmând că “situaţia este pe cale să se calmeze”. “Când mă voi întoarce din vizită, problemele se vor rezolva”, a declarat el, provocator.

    Miercuri însă, zeci de mii de persoane au defilat pe străzile marilor oraşe ale ţării, mai ales la Istanbul şi Ankara, la apelul a două sindicate puternice de stânga. Ei au cerut demisia lui Erdogan.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Turcia, sugrumată de proteste: cel puţin doi morţi şi o mie de răniţi în confruntările cu poliţia (FOTO + LIVE VIDEO)

    Cel puţin două persoane au murit şi 1.000 au fost rănite în cursul ciocnirilor violente dintre poliţia turcă şi participanţii la manifestaţiile de protest care au avut loc în ultimele zile în Istanbul, Izmir şi Ankara, a comunicat Amnesty International, citată de USA Today.

    Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.

    Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.

    Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.

    Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”.  El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.

    În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.

    Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:

    În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.

    TRANSMISIE LIVE din Piaţa Taksim

    Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).

    La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.

    La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.

    În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.

    “În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.

    Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.

  • Manifestanţi turci continuă să sfideze Guvernul la Istanbul şi Ankara

     Câteva mii de persoane continuau duminică seara târziu să manifesteze împotriva Guvernului islamisto-conservator, în cartierul rezidenţial Kavaklidere, la Ankara, după ce au fost dislocate în mod brutal, anterior, de către poliţie, din piaţa centrală Kizilay, în capitală.

    “Nimeni nu te vrea, Tayyip”, scandau protestatari la Ankara.

    Manifestanţii îi reproşează premierului Erdogan faptul că este prea conservator şi că vrea să “islamizeze” societatea turcă.

    “Toţi turcii se află sub presiune de 10-11 ani”, a declarat pentru AFP Hallit Aral. “Astăzi, toată lumea vrea ca premierul să plece”, a subliniat el.

    Poliţia a tras duminică după-amiaza zeci de grenade lacrimogene şi a utilizat tunuri cu apă pentru a dispersa protestatari adunaţi în Piaţa Kizilay.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bilanţul violenţelor din Turcia. Mai poate rămâne Erdogan la putere? (LIVE VIDEO)

    Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.

    Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.

    Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.

    Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”.  El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.

    În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.

    Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:

    În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.

    TRANSMISIE LIVE din Piaţa Taksim

    Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).

    La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.

    La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.

    În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.

    “În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.

    Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.

  • Victimele colaterale ale rebeliunii din Siria

    După incidentul din iunie, când apărarea antiaeriană siriană a doborât din greşeală un avion de recunoaştere turcesc la Marea Mediterană, conflictul turci-sirian s-a reaprins în această săptămână, după ce obuze lansate din Siria au lovit, miercuri, localitatea turcă de graniţă Akçakale, omorând cinci civili şi rănind încă zece.

    Parlamentul turc a autorizat o acţiune militară în Siria, însă premierul Recep Tayyip Erdogan a declarat că ţara lui nu vrea să înceapă un război, mai ales că Siria a prezentat oficial scuze. Vineri, Erdogan a avertizat, totuşi, Damascul “să nu pună la încercare răbdarea şi hotărârea Turciei”. Preţul petrolului deja a făcut însă cel mai mare salt din ultimele două luni, urcând la 91,71 dolari/baril pe fondul noului conflict.

    Ankara a deplasat trupe suplimentare la frontiera cu Siria şi, începând de miercuri, a ripostat cu focuri de artilerie la fiecare obuz sirian pătruns în teritoriul turcesc. Sâmbătă, două obuze siriene au aterizat lângă satul turcesc Guvecci, determinând reacţia turcilor. Contextul acestor atacuri bizare, transmite AP, este rebeliunea din Siria contra regimului lui Bashar Assad, în cursul căreia au loc lupte grele între forţele militare ale rebelilor şi cele ale Damascului, extinse inclusiv la graniţa cu Turcia.

    Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.