BusinessMagazin

Tag: crestere economica

  • Creşterea economică europeană, expusă riscului în lipsa fondurilor necesare pentru a stimula inovaţia

    Într-un complex mic, într-un cartier aflat de-a lungul Dunării din centrul oraşului Belgrad, Strawberry Energy asamblează „Smart Park Bench”, o structură din lemn şi oţel cu staţii de încărcare pentru telefonul mobil şi Wi-Fi alimentat de la un panou solar. Această inovaţie prinde la public, însă nu cel din ţara de origine. Startup-ul cu 15 persoane este înregistrat în Marea Britanie, unde a obţinut investiţii, în Londra fiind mai multe produse ale companiei decât în întreaga regiune balcanică.
     
    Treizeci de ani după ce comunismul a căzut în Europa de Est, eforturile unor astfel de companii demonstrează drumul lung pe care ţările şi economiile trebuie să îl parcurgă pentru a-şi atinge adevăratul potenţial.
     
    În calea succesului stau atât lipsa pregătirii angajaţilor cât şi a finanţării interne private, precum şi începerea târzie a acordării sprijinului guvernamental necesar pentru a transpune cunoştinţele din teorie în practică.
     
    Cercetarea şi dezvoltarea, ca procent din PIB, sunt sub media Uniunii Europene în fiecare stat Est, cu excepţia Sloveniei. Bloomberg Innovation Index din 2019, care clasifică ţările pe categorii precum cercetarea, brevetarea, educaţia superioară şi productivitatea, plasează statele foste comuniste din Europa pe ultimele locuri, alături de Portugalia, Grecia, Malta şi Cipru.
     

  • Previziune şoc de la economistul Băncii Transilvania pentru România. Scăderea va fi drastică

    POtrivit estimărilor băncii, creşterea PIB ar putea accelera la 3,3% an/an în 2020 şi 3,7% an/an în 2021, ca urmare a ameliorării climatului investiţional. ”Vom revizui acest scenariu în perioada următoare prin încorporarea datelor pe 2018 şi posibilelor modificări de politică economică”.
     

  • Povestea unui dezastru: De la o creştere economică de 5%, direct în pragul falimentului naţional

    Starea precară a companiei de energie deţinute de guvernul sud-african demonstrează modul în care proasta gestionare a activelor statului poate rezulta într-o factură pe care o vor plăti generaţiile viitoare.

    De la zilele de glorie din anii 2000, când creşterea economică trecea de 5% pe an, economia a fost lovită de două recesiuni, iar datoria suverană a Africii de Sud s-a triplat, potrivit Bloomberg.

    Aproape în fiecare zi iese la iveală un nou aspect de corupţie în cadrul statului, ratingul ţării este la pământ, iar surplusurile bugetare au fost înlocuite de deficite adânci.

    Dincolo de aceste problema, se situează compania Eskom Holdings, care furnizează 95% din energia ţării. Adusă în pragul colapsului total, Eskom a avut nevoie de un bailout de 4,9 miliarde dolari din bugetul naţional – o cheltuială a statului care forţează guvernul să îşi reducă plafonul de cheltuieli.

    Cu toate acestea, preşedintele companiei, Jabu Mabuza, sugerează că suma nu ar fi suficientă şi că ar fi fost nevoie în total de circa 8 miliarde dolari pentru a a plăti angajaţii şi pentru a ţine becul aprins, în contextul în care sistemul are nevoie de reparaţii, iar cetăţenii trec des prin pene de curent.

    „Plătim pentru trecut, pentru cei nouă ani de pierderi”, spune Colin Coleman, CEO-ul diviziei pentru regiune de la Goldman Sachs. „Sud-africanii vor plăti aceste greşeli pentru multe generaţii”.

    Guvernul gândeşte în prezent o serie de măsuri pentru a ajuta Eskom, precum reducerea costurilor la trei unităţi ale producătorului, a anunţat Pravin Gordhan, ministrul pentru Entităţi Publice.

    „Toată lumea ştie că Eskom este o entitate absolut esenţială pentru viitorul economiei noastre”, spune el.

    Dar cum a ajuns Eskom la datorii de 30 miliarde de dolari?

    Fondată în 1923, compania a construit în principal centrale pe cărbune, iar în şase decenii a reuşit să ajungă al patrulea cel mai mare furnizor de energie din lume.

    Când supremaţia minorităţii albilor s-a încheiat în 1994, capacitatea Eskom era mai mult decât dublul capacităţii impuse de normele internaţionale.

    Şapte ani mai târziu, Eskom a fost numită compania de energie a anului de către Financial Times, iar cele 78 de unităţi de producţie erau considerate a fi în bune condiţii de funcţionare.

    Însă până în 2005 Africa de Sud a început deja să aibe probleme cu capacitatea de producţie, după ce guvernul a subestimat nivelul cererii din piaţă şi a amânat investiţiile în capacităţile noi de generare.

    Dezastrul a început pentru Eskom cu adevărat în 2007 când Zuma a început să capete putere politică. El a devenit preşedinte în 2009.

    Până în 2019, după ce Zuma a fost dat jos de la conducerea ţării, mai multe anchete au scos la iveală că Eskom a fost epicentrul unor scheme complexe de evaziune fiscală, prin care mai mulţi apropiaţi ai preşedintelui s-au bucurat de sute de milioane de dolari din banii plătitorilor de taxe.

    Între timp, numărul de angajaţi din compania statului a crescut cu o treime, la 48.628 de persoane. Între 2007 şi 2019, în timp ce capacitatea de producţie a crescut doar cu 7%, volumele de vânzare au crescut doar cu 3%.

    În tot acest timp, preţul electricităţii a crescut de aproape cinci ori, iar datoria companiei a crescut de zece ori.

    „Eskom este un simbol al situaţiei de astăzi din Africa de Sud, o combinaţie de potenţial imens, afectat de o serie lungă de decizii proaste de management”, spune Roland Henwood, lector în ştiinţe politice în cadrul universităţii din Pretoria.

    Trezoreria Naţională consideră acum Eskom cea mai mare ameninţare la adresa finanţelor ţării. Însă declinul care a intervenit în timpul conducerii lui Zuma nu a afectat doar compania. Şi alte entităţi ale statului, printre care South African Airways, operatorul naţional, compania de armament Denel SOC, şi compania media de stat se numără printre victimele corupţiei şi a deciziilor proaste.

     

     

     

     

     

  • Comisia Europeană anunţă declinul zonei euro după ce Germania şi Italia se lovesc de turbulenţe

    Comisia Europeană a redus estimările de creştere economică pentru cele mai mari economii din zona euro, de la Germania până la Italia, şi a avertizat că Brexitul şi încetinirea creşterii economice din China ar putea înrăutăţi chiar perspectivele actuale, potrivit Bloomberg.

    Braţul executiv al Uniunii Europene a livrat un raport pesimist astăzi care a ras un întreg punct procentual din proiecţia pentru Italia 2019, unde CE vede acum doar o expansiune minimală de 0,2% pentru tot anul.

    Oficialii din Bruxelles au avertizat că perspectivele regiunii se confruntă cu riscuri „substanţiale”.

    Noile previziuni reflectă o regiune din ce în ce mai slăbită, care s-a lovit de provocări la finalul anului 2018, în contextul în care instabilitatea politică a continuat să răvăşească Italia, protestele violente din Franţa au afectat producţia, iar industria auto din Germania nu a reuşit încă să se conformeze noilor standarde de reglementare.

    Incertitudinea comercială din jurul lumii şi o încetinire economică mai bruscă decât era de aşteptat în China aduc de asemenea riscuri externe.

    În previziunea actuală, Comisia vede o creştere economică pentru zona euro de 1,3%, redusă faţă de cea de 1,9% proiectată în noiembrie 2018. Pentru 2020, CE ia în calcul o creştere de 1,6%, în loc de 1,7%.

    Previziunile asupra Italiei au suferit cele mai mari modificări, braţul executiv al UE luând în calcul o creştere de doar 0,2%, în comparaţie cu 1,2% – în linie cu estimările anterioare.

    „Mare parte din încetinirea din zona euro poate fi atribuită unei susţineri reduse din partea factorilor externi, inclusiv declinului înregistrat la nivelul comerţului mondial şi incertitudinii”, transmite comisia. „Cu toate acestea, au fost şi o serie de factori domestici în joc”, transmite structura, indicând o serie de tensiuni sociale şi incertitudinea politicilor bugetare din anumite ţări, precum şi declinul industriei auto.

     

  • Guvernatorul Băncii Angliei anunţă dezastrul Brexit şi reduce estimările de creştere economică

    Banca Angliei a avertizat cu privire la impactul economic pe care îl va avea Brexitul, remarcând că riscurile au crescut, ceea ce a determinat instituţia să îşi reducă estimările de creştere economică şi să prevadă o scădere bruscă a investiţiilor, potrivit Bloomberg.

    În contextul în care Marea Britanie se apropie cu paşi repezi de termenul limită din 29 martie, moment în care trebuie să părăsească Uniunea Europeană fără niciun acord pentru noi relaţii cu structura europeană – businessurile încep să îşi reducă dramatic din cheltuieli, iar consumatorii încearcă să cheltuie cât mai puţin.

    Banca Angliei a anunţat că „incertitudinea s-a intensificat”, şi prezice acum o creştere economică de doar 1,2% pentru anul acesta, faţă de cea de 1,7% pe care a anunţat-o în urmă cu trei luni, aceasta fiind cea mai severă reducere a estimărilor economice din 2016 până în prezent.

    Decizia Băncii Angliei vine după ce atât FED-ul american cât şi Banca Centrală Europeană au emis avertismente similare şi au avertizat cu privire la impactul peste aşteptări pe care îl are încetinirea din China asupra contextului global.

    Predicţiile au venit în aceeaşi şedinţă în care Comitetul de Politică Monetară, condus de guvernatorul Mark Carney a decis să păstreze dobânda de referinţă la 0,75%, aşa cum au prezis şi economiştii Bloomberg.

    Banca Angliei a majorat cel mai recent dobânda în luna august.

     

  • Guvernul a publicat proiectul de buget pe 2019. Care sunt ministerele care primesc cei mai mulţi bani

    PIB estimat 1.022 miliarde lei, creştere economică de 5,5%

    PIB estimat este de 1.022 miliarde lei, o inflaţie medie anuală de 2,8% şi o creştere economică de 5,5%.

    Veniturile bugetului general consolidat sunt de 341,5 miliarde lei (33,4% din PIB) iar cheltuielile de 367,6 miliarde lei (35,95% din PIB), cu un deficit de 26,1 miliarde lei (2,55% din PIB).

    Numărul şomerilor este estimat la 287.000 de persoane, iar câştigul salarial mediu net lunar 3.085 lei.

    Ţinta de deficit bugetar cash pe anul 2019 este estimată la 2,55% din PIB, iar deficitul ESA la 2,57% din PIB, anul 2019 fiind primul an în care începe ajustarea deficitului bugetar, respectiv o ajustare de 0,39 puncte procentuale în termeni ESA faţa de anul 2018 , care va continua pe orizontul 2020-2022, urmând ca acesta să ajungă în anul 2022 la 1,8 % din PIB, respectiv o ajustare de 0,77 puncte procentuale faţă de anul 2019.

    Nivelul estimat al datoriei guvernamentale brute pe orizontul de referinţă se va situa sub 40,0% din PIB, România înregistrând în anul 2017 un procent al datoriei publice de 35,2%, în scădere faţă de anul 2016 cu 2,1 puncte procentuale.

    În anul 2019 cheltuielile destinate investiţiilor însumează 47,2 miliarde lei, reprezentând aproximativ 4,62% în PIB.

    Cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice sunt estimate la 13,5 miliarde lei şi au o pondere în PIB de 1,3%.

    În bugetul asigurărilor sociale de stat, viramentele către Pilonul II sunt de 8,6 miliarde de lei.

    Cheltuielile cu bunuri şi servicii sunt estimate la 46,5 miliarde lei (4,5% din PIB), în creştere cu 1,8 miliarde lei faţă de cele efectuate în anul 2018; din această creştere 1,5 miliarde de lei reprezintă bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate;

    Cheltuielile de personal sunt în sumă de 102,5 miliarde lei (10% din PIB), pe fondul aplicării Legii cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, însă pe orizontul de referinţă se înregistrează o traiectorie descendentă a ponderii acestora în PIB.

    Buget – alocările pe ministere şi instituţii ale statului

    Bugete cu minus au Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, nisterul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat sau Ministerul Energiei.

    Bugetele ministerelor şi instituţiilor statului sunt, confrm proiectului:

    Ministerul Afacerilor Externe – 18,4 miliarde lei, creştere de 21,5%

    Ministerul Agriculturii – 22,7 miliarde lei, creştere 15%

    Ministerul Fondurilor Europene – 2,2 miliarde lei, creştere 183%

    Ministerul Apărării Naţonale – 18,1 miliarde lei, creştere 6,6%

    Ministerul Muncii – 25,5 miliarde lei, creştere 2,1%

    Ministerul Educaţiei – 30,8 miliarde lei, crestere faţă de 2018 de 46,7%

    Ministerul Transporturilor – 11,6 miliarde lei, creştere de 54,9%

    Ministerul Sănătăţii – 9,4 miliarde3 lei, creştere de 64,6%

    Ministerul Finanţelor – 5,4 miliarde lei, creştere 10,3%

    Ministerul Economiei – 620 milioane lei, creştere 162%

    Ministerul Cercetării şi Inovării – 1,7 miliarde lei, creştere 27%

    Ministerul Tineretului şi Sportului – 658 milioane lei, creştere 95%

    Ministerul Justiţiei – 4,2 miliarde lei, creştere 6,4%

    Ministerul Afacerilor Externe – 1,1 miliarde lei, creştere 27%

    Ministerul Culturii – 958 milioane lei, creştere 29%

    Ministerul Apelor şi Pădurilor – 605 milioane lei, creştere 49%

    Ministerul Mediului – 529 milioane lei, creştere 45%

    Ministerul Dezvoltării Regionale – 5,5 miliarde lei, creştere 3,1%

    Ministerul Public – 1,285 miliarde lei, creştere 3,1%

    Ministerul Turismului – 48 milioane lei, creştere 32%

    Ministerul pentru Românii de Pretutindeni – 28,8 milioane lei, creştere 16%

    Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul – 9,3 milioane lei, creştere 27%

    Ministerul Energiei – 250 milioane lei, minus 13%

    Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională – 261 milioane lei, minus 20%

    Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat – 652,1 milioane lei, minus 28,9%

    Ministerul Finanţelor Publice – Acţiuni Generale – 26,086 miliarde lei, minus 1,3%

    Senat – 210 milioane lei, creştere 9,3%

    Camera Deputaţilor – 446 milioane lei, creştere 9,7%

    SRI – 2,4 miliarde lei, creştere 4,8%

    Serviciul Telecomunicaţii Speciale – 604 milioane lei, creştere 69%

    SPP – 233 milioane lei, creştere 20%

    SIE – 309 milioane lei, creştere 8,5%

    Secretariatul General al Guvernului – 2,2 miliarde lei, creştere 64,8%

    Autoritatea Electorală – 582 milioane lei, creştere 163%

    Curtea de Conturi – 363 milioane lei, creştere 24%

    ANSVSA – 890 milioane lei, creştere 8%

    Inspecţia Judiciară – 53 milioane lei

    Institutul Cultural Român – 67 milioane lei, creştere 64%

    Consilul Economic şi Social – 29,6 milioane lei. creştere 338%

    Academia Română, 334 milioane lei, creştere 7,3%

    Consiliul Concurenţei – 75 milioane lei, creştere 42%

    Înalta Curete de Casaţie şi Justiţie – 150 milioane lei, creştere 13%

    Consiliul Superior al Magistraturii – 157 milioane lei, creştere 5,6%

    Curtea Constituţională – 30 milioane lei, creştere 30%

    Autoritatea Naşională pentru Restituirea proprietăţilor – 21 milioane lei, creştere 48%

    Societatea Română de Televiziune – 410 milioane lei, creştere 1,7%

    Avocatul Poporului – 23,5 milioane lei, creştere 31%

    Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – 21 milioane lei, cretere 28%

    Agenţia Naţională pentru Integritate – 22 milioane lei, creştere 15,6%

    Administraţia Prezidenţială – 55 milioane lei, creştere 4,1%

    Consilul Naţional al Audiovizualului – 12,8 milioane lei, creştere 18%

    Oficul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor – 16,1 milioane lei, creştere11,9%

    Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării – 7,8 milioane lei, creştere 22%

    Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii – 18,2 milioane lei, creştere 7,3%

    Consiliul Legislativ – 11 milioane lei, creştere 12%

    Oficiul Registrul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat – 11,1 milioane lei, creştere 12%

    Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal – 5.8 milioane lei, creştere 26%

    Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor – 12,7 milioane lei, creştere 8,7%

    Academia – 10,6 milioane lei, creştere 5,1%

    Secretariatul de stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist – 3,3 milioane lei, creştere 16,5%

    Societatea Română de Radiodifuziune – 387 milioane lei, creştere 5,1%

    Agerpres – 22 milioane lei, creştere 10,6%

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PwC: Încrederea executivilor în creşterea economică scade dramatic

    Acesta este unul dintre rezultatele cheie a celei de-a XXII-a ediţii a raportului anual CEO Survey derulat de PwC la nivel global, pe un eşantion de peste 1.300 de executivi şi lansat în cadrul întâlnirii anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos. Rezultatul este în antiteză cu recordul de optimism privind perspectivele de creştere ale economiei mondiale, înregistrat în ediţia de anul trecut a raportului, de la 29% la 57%.

    Cu toate acestea, nu toate concluziile  sunt sumbre: 42% dintre executivi văd în continuare o îmbunătăţire a perspectivelor economice, deşi procentul este semnificativ mai mic comparativ cu cel de 57% înregistrat în 2018. Per ansamblu, aşteptările executivilor cu privire la creşterea economică globală sunt mai polarizate anul acesta, dar tendinţa generală este de a previziona scăderi ale ritmului de creştere. Cea mai pronunţată schimbare a fost observată în rândul directorilor executivi din America de Nord, unde optimismul a scăzut de la 63% în 2018 la 37%, cel mai probabil din cauza estompării efectelor stimulentelor fiscale şi a tensiunilor comerciale tot mai crescute. Executivii din Orientul Mijlociu se aşteaptă de asemenea la o scădere a ritmului  creşterii economice, cu cei care se declară optimişti în privinţa perspectivelor economiei globale scăzând de la 52% la 28%, datorită incertitudinilor economice tot mai crescute în regiune.

    La nivel local, 38% dintre executivii români consideră că economia globală îşi va încetini creşterea. Procentul este aproape de trei ori mai mare faţă de cel înregistrat anul trecut (13%). La polul opus, 33% dintre directorii generali din România au declarat că văd o accentuare a acesteia. Gradul de optimism a scăzut, raportat la anul trecut când 49% se aşteptau ca economia globală să aibă o creştere mai mare. 

    De asemenea, scăderea optimismului directorilor executivi a influenţat  planurile de creştere pe care aceştia le aveau, dincolo de graniţele propriilor ţări. Statele Unite ale Americii rămân, cu o marjă mică, în continuare pe prima poziţie în topul ţărilor cele mai importante pentru creşterea afacerilor companiilor,  cu 27% dintre  executivi indicând acest lucru, o scădere semnificativă totuşi de la 46% care declarau acest lucru în 2018. A doua cea mai atractivă piaţă, China, a înregistrat de asemenea o scădere, 24% comparativ cu 33% în 2018. Per ansamblu, India este performera ediţiei de anul acesta, depăşind recent China în clasamentul economiilor majore cu cea mai rapidă dezvoltare.

     

  • Prima veste proastă: Una dintre cele mai mari bănci din România se aşteaptă la o scădere MAJORĂ a creşterii economice

    “În acest context, subliniem faptul că în 2018 am asistat la normalizarea graduală a politicii monetare, iar pentru 2019 sunt semnale de consolidare fiscal-bugetară, după relaxarea din ultimii ani, care a determinat intensificarea deficitului – cu riscul depăşirii pragului de 3% din PIB, prevăzut în Pactul de Stabilitate şi Creştere.”, spune Andrei Rădulescu, director Analiză Macroeconomică la Banca Transilvania.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Se pregăteşte o nouă furtună perfectă, care vine din China. Motorul economiei globale încetineşte, dar datoriile cresc

    China, motorul comerţului mondial, îşi continuă încetinirea, Germania, motorul creşterii din zona euro, încetineşte, Franţa, cu ale ei proteste perturbatoare, frânează, iar Brexitul riscă să devină o afacere urâtă pentru economia Marii Britanii. Încetinirea este noul normal, după cum scrie Financial Times.

    În China, a doua economie ca mărime din lume, dar cea mai mare din grupul emergentelor, creşterea vânzărilor de retail a înregistrat în noiembrie cel mai slab ritm din 2003 încoace. Acesta este un semn al unei pierderi de energie în consumul intern, un propulsor economic pe care se bazează o parte semnificativă din exportatorii europeni. Apoi, a încetinit şi producţia industrială, ajungând la cel mai lent ritm de creştere din ultimii trei ani, scrie Reuters.

    Econonia Chinei, cândva cea mai dinamică din lume, şi-a pierdut din energie în ultimele trimestre în condiţiile în care guvernul a dezlănţuit un atac asupra sectorului financiar din umbră, limitând astfel accesul companiilor şi investitorilor la finanţare riscantă. 

  • Capitalism. Socialism. Cum vor să trăiască millennialii?

    Capitalismul în forma actuală este în pericol. După sute de ani de creşteri masive care s-au soldat cu patru crize economice şi au creat nemulţumiri şi falii în societate, actualul sistem economic pe care s-a construit democraţia modernă este pus în pericol de un val de populism, de perspectivele guvernelor din economiile dezvoltate, dar şi de atitudinea tinerilor din generaţia millennials faţă de sistem.
    „Problema în ţările dezvoltate precum Statele Unite sau Marea Britanie ţine de faptul că oamenii iau capitalismul şi toate structurile lui «de bune» (engl.: for granted), dar prosperitatea şi creşterea economică nu sunt ceva de care oamenii s-au bucurat întotdeauna, ba din contră. (…) Ce mă îngrijorează foarte tare, şi o văd aşa acum, că am îmbătrânit,  este că şi oamenii tineri sunt delăsători şi fac totul greşit. Îmi fac griji cu privire la faptul că oamenii tineri iau capitalismul de-a gata precum şi multe dintre avantajele lui”, explică Adrian Wooldridge, editorialist al celebrei publicaţii britanice The Economist, din postura de invitat special al galei în care Ziarul Financiar a aniversat 20 de ani.
    Sistemul capitalist stă la baza lumii democratice moderne, iar nemulţumirile generate în special de criza financiară din 2008 pun în pericol însăşi dorinţa de libertate şi democratizare a economiei.
    „Cred că forma actuală a capitalismului este în pericol. Modelul anglo-saxon de capitalism trece printr-un moment foarte dificil. Criza financiară a distrus încrederea oamenilor în acest capitalism, a distrus încrederea în bancherii centrali şi în expertiza lor şi a creat o perioadă de încetinire economică ce a alimentat vocile populiste. În final, aceste voci s-au făcut auzite în Brexit şi în alegerea lui Trump drept preşedinte în Statele Unite”, crede Wooldridge.
    Însă problemele sistemului sunt „mai adânci”. Editorialistul susţine că „guvernele sunt prea mari, consumă prea mult, pun prea multe reglementări şi sunt prea avide după putere. În Statele Unite ai anumite companii gigant care au acaparat foarte mult piaţa, iar toţi aceşti factori au creat un resentiment profund faţă de piaţă. Aproximativ 60% dintre tinerii atât din SUA cât şi din Marea Britanie spun că ar prefera un viitor al socialismului şi nu al capitalismului”.

    Începuturi capitaliste
    Dacă lumea este obişnuită astăzi cu creşteri economice anuale de peste 1%, până în secolul XVIII realitatea era diferită, iar creşterea economică medie anuală era de 0,11%. Odată cu primii paşi ai capitalismului, prosperitatea a ajuns unul dintre cuvintele principale.
    „Cred că trebuie să ne amintim că această creştere economică este o raritate. În cea mai mare parte a istoriei umanităţii nu au existat creşteri economice masive. Oamenii trăiau într-o lume definită de stagnare, unde doar câţiva se bucurau de prosperitate. Majoritatea oamenilor duceau vieţi sărace, grele, brutale şi scurte. Înainte de secolul XVIII creşterea economică anuală era de 0,11% în medie, deci se ajungea la o creştere de 11% pe secol. Acum, ceva remarcabil s-a întâmplat, şi anume creşterea a devenit un lucru sustenabil, iar prosperitatea a devenit ceva la care aspiră toată lumea. Este un moment unic, în loc să avem 11% pe secol, avem 11% pe deceniu, sau chiar pe an în cazul Chinei”, spune Wooldridge.
    Momentul zero al capitalismului a fost rezultatul a două revoluţii, şi anume revoluţia intelectuală şi revoluţia organizaţională.  Cea intelectuală, care a permis dezvoltarea filosofiilor de piaţă, a fost propovăduită de celebrul economist al secolului XVIII, Adam Smith, prin cartea „Avuţia naţiunilor”.
    „Până la cartea lui Smith, toată lumea credea că lăcomia e rea, că propriul interes e rău şi că urmărirea acestuia trebuie condamnată. Toate marile religii, toate filosofiile condamnau aceste lucruri, deoarece ziceau că dacă oamenii îşi urmează propriul interes, ar fi în detrimentul celorlalţi, în detrimentul societăţilor, şi s-ar crea o anarhie unde toată lumea se luptă cu toată lumea”, explică editorialistul.

    Însă toată lumea a înţeles de la Smith că prin urmărirea propriului interes poţi, prin mecanismul pieţei, să creezi un beneficiu colectiv. Prin încercarea de a fi om de afaceri, prin încercarea de a fi prosper, prin a încerca să vinzi produse în piaţă, prin toate aceste lucruri tu ajuţi societatea.
    După revoluţia intelectuală a urmat o revoluţie organizaţională, care a adus un concept nou, companii cu răspundere limitată şi mai mulţi acţionari. Până în acel moment singurele forme de organizare în mediul de afaceri erau companiile cu răspundere limitată clasice şi parteneriatele de business.
    În primul caz, un om de afaceri nu ar fi putut să înfiinţeze o companie cu răspundere limitată decât cu aprobarea statului, iar statul oferea dreptul doar în cazul în care respectiva companie avea proiecte pentru stat. A doua variantă, cea a parteneriatelor de business, era utilizată doar în cercuri restrânse bazate pe încredere, fiind afaceri de familie sau afaceri construite în interiorul unor comunităţi religioase. Acestea din urmă nefiind companii cu răspundere limitată, cei care investeau îşi puteau pierde toată averea.
    „Noi luăm companiile cu răspundere limitată de bune, credem că fac parte din lumea naturală, dar sunt de fapt creaţia unui anumit moment din istorie şi arată un efort impresionant de a pune la comun bani, cunoştinţe şi activităţi pentru un scop comun.”
    Momentul-cheie a venit odată cu democratizarea companiilor cu răspundere limitată mai întâi în SUA şi apoi în Marea Britanie. „Atunci s-a stabilit că nu îţi trebuie permisiunea explicită a statului pentru a înfiinţa astfel de companii, ci o faci automat. Nu trebuie să te duci la stat, să ai contracte cu ei sau să dai şpăgi, ci o poţi face pe cont propriu. Şi deodată oamenii au început să investească pentru că nu erau expuşi mai mult decât îşi doreau, mai mult decât investeau. Aceste companii au fost în inima revoluţiei feroviare, în inima revoluţiei oţelului sau în inima revoluţiei retailului. Acest sistem a schimbat foarte mult capitalismul”, spune Wooldridge.

    Distrugerea creativă
    Pentru a demonstra cu adevărat esenţa capitalismului, Wooldridge aminteşte de economistul austriac Joseph Schumpeter şi de teoria sa cu privire la „distrugerea creativă”.
    „Pentru a crea lucruri, trebui să distrugi lucruri. Pentru a avea dinamism şi inovaţie trebuie să cauţi constant noi moduri de a face lucruri, noi moduri de a eficientiza. Până să vină capitalismul, istoria a fost repetitivă, lucrând la fel, făcând aceleaşi lucruri. În capitalism, totul se schimbă, iar resursele sunt mutate constant pentru venituri mai bune.”
    În teorie, această explicaţie este brutală, spune editorialistul. „Înseamnă că oamenii vor fi afectaţi pe parcurs, oamenii care au investit, spre exemplu, în vechile tehnologii pierd acum, când toată lumea se mută spre cele noi – însă prin acest mecanism de distrugere creativă creşti productivitatea şi creşti nivelul de avere în societate.”
    Cu toate acestea, schimbările nu au loc de la sine, iar mecanismele de piaţă sunt greoaie şi complexe pentru a putea fi reorientate prin decizii de stat – decizii ce nu îşi au locul în democraţie şi capitalism. Deci, care este de fapt agentul distrugerii creative?
    „Cel mai mare agent al distrugerii creative este antreprenorul, omul de afaceri, care vede viitorul, vede o altă lume şi prin aptitudini organizaţionale, persistenţă şi dinamism psihologic creează acea nouă lume. Am avut în trecut oameni ca Rockefeller, care a văzut că petrolul va fi vital pentru lume şi a construit cea mai mare companie petrolieră din lume, sau oameni ca şi Carnegie, care a văzut potenţialul oţelului, sau Vanderbilt cu trenurile”, explică jurnalistul.
    Însă procesul distrugerii creative poate fi observat chiar şi în timp real. „Acum Bill Gates a pus bazele unei lumi în care toată lumea are un computer pe birou, iar Larry Page, cu Google, a văzut o lume bazată pe organizare, bazată pe date şi pe internet. La fel şi Zuckerberg cu Facebook. Toţi aceşti oameni vin în lume, văd viitorul şi îl aduc.”
    În mijlocul acestor schimbări, antreprenorul rămâne personajul principal. „Antreprenorul este cel care vede un viitor definit de internet, spre exemplu, sau de telefoane mobile, şi atunci ia telefoanele mobile – care nu au fost disponibile la un moment dat decât pentru un segment select din societate – şi îl transformă într-un produs accesibil pentru mase. Piaţa îşi face treaba şi produsele ajung mai ieftine. Nu guvernele sunt cele care fac produsele accesibile, nu guvernele fac lucrurile ieftine, ci piaţa, competitivitatea din piaţă.

    Pieţele emergente,
    în centrul atenţiei
    În jurul anului 1600, nimeni nu ar fi crezut că America va deveni astăzi cea mai mare forţă economică din lume, controlând peste 25% din PIB-ul global, însă acesta a fost de fapt avantajul tinerei naţiuni, crede Wooldridge.
    Acum, ţările dezvoltate se confruntă cu o încetinire a creşterii economice, în timp ce economiile emergente îşi păstrează încă suflul şi ar putea prinde viteză în anii ce urmează.
    „În timp ce Vestul decade, este momentul pieţelor emergente. Până acum ne gândeam la ele drept pieţele unde se face munca grea, manuală, încât pieţele emergente făceau producţia. Până acum ne gândeam că SUA, Marea Britanie şi ţările din vestul Europei sunt cei care gândesc, iar pieţele emergente sunt doar mâna de lucru.”
    Această perspectivă nu mai este însă valabilă. „Multe pieţe emergente au devenit mari inovatori. Multe ţări au tehnologie acum şi o dezvoltă uşor, ţările emergente pot crea unicorni şi pot crea şi livra produse noi de înaltă calitate. Pot prelua frâiele prosperităţii. Nu există nicio siguranţă cu privire la viitor. Ce ne-a învăţat capitalismul este că oricine poate veni de oriunde şi poate deveni următorul gigant, poate deveni următoarea companie care să domine piaţa. Problema prin care trece vestul Europei oferă oportunităţi imense pentru pieţele emergente. Suntem în secolul pieţelor emergente.”
    Însă chiar şi în economiile emergente tinerii din generaţia millennials sunt înstrăinaţi de valorile democratice şi sunt nemulţumiţi de actualul sistem şi de deficitele acestuia.
    „Dacă te uiţi la sondajele de opinie, tinerii preferă socialismul. Ei sunt foarte critici cu capitalismul şi cred că acest lucru se întâmplă pentru că s-au născut în capitalism şi îl iau de-a gata, la fel ca iPhone-urile pe care le folosesc. (…) Vedem că millennials spun că nu le place capitalismul şi ce simt ei este un sentiment de înstrăinare, dar cred că acest sistem este cauzat de faptul că este foarte greu să cumperi proprietăţi. Piaţa este la un nivel ridicat, iar proprietăţile sunt foarte scumpe şi nu sunt accesibile pentru tineri.”

    Cum ar putea intra socialismul în lumea modernă?
    „Este foarte uşor să iei creşterea şi prosperitatea de-a gata, iar cele pe care le-am înregistrat noi în lumea capitalistă în ultimul secol şi jumătate sunt remarcabile. Cred că încercările utopice de a aduce raiul pe pământ şi de a plănui economia ajung la a crea nemulţumire şi nefericire. Sunt foarte îngrijorat cu privire la Marea Britanie acum. Pe lângă Brexit, îl avem pe socialistul Jeremy Corbin, care vede Venezuela ca pe un model şi urăşte capitalismul. Condusă de el, această ţară prosperă ar putea intra foarte uşor în declin (…) În Marea Britanie oamenii vor vota pentru Corbin”, spune Adrian Wooldridge.
    Referitor la propria-i ţară, Wooldridge conştientizează că în Marea Britanie „criza financiară a distrus total încrederea oamenilor pentru că bancherii păreau să îşi asume toate riscurile dar nu îşi asumă răspunderea şi pentru consecinţe, iar toată această situaţie a dus la Brexit, care a rupt în două partidul conservator.
    În secolul XXI însă, socialismul sau concepte precum naţionalizarea au evoluat în diverse hibride şi nu mai sunt gândite şi aplicate cu aceeaşi brutalitate ca în trecut. „Este foarte posibil să ajungem la un guvern socialist condus de Corbin. Asta ar însemna, spre exemplu, naţionalizări. Corbin a zis că vrea să naţionalizeze majoritatea industriilor principale din ţară, precum cea feroviară şi cele de utilităţi, vrea să dea mai multă putere sindicatelor pentru negociere colectivă şi vrea ca guvernul să controleze 10% din orice companie listată în Marea Britanie. Practic, subordonând companiile guvernului, este socialism. Acum însă socialiştii au înţeles că prin naţionalizarea unei participaţii dintr-o companie ai destul control şi nu ai nevoie de forma clasică de naţionalizare.” 

    Ce spune generaţia tânără
    Horia, 27, angajat în comunicare
    În Europa Centrală şi de Est am impresia că încă ne jucăm de-a capitalismul. Millenniallii şi cei care vin din spate îl îmbrăţişează, au oportunităţi, fac bani, călătoresc, cei trecuţi de 40 de ani, mai puţin, din motive evidente. În vest, incluzând aici şi ţări dezvoltate de pe alte continente, oamenii caută să se reorienteze, fiecare vrea să fie pe filmul lui, să „living the dream”, cât mai simplu, cât mai pe „happiness”. Cred că economia de tip sharing va funcţiona mult şi bine până când nu vor mai merge suficienţi bani către jucătorii publici şi privaţi. Cred că ne vom trezi cu fel şi fel de reglementări pentru toate aceste platforme, până la nivelul în care va fi eliminat cel mai mare diferenţiator: preţul imbatabil (vezi Uber sau Airbnb).
    Cred că tinerii din SUA şi Marea Britanie care vor socialism ar trebui să fie mai recunoscători pentru simplul fapt că nici ei, nici părinţii sau bunicii lor nu au gustat din mărul acru al socialismului. Le-aş propune cinci ani socialişti de test, să văd dacă îşi schimbă părerea ulterior. Cred că habar nu au ce vor şi că, în lipsă de alte probleme, îşi fac altele false.
    Mi-ar plăcea o simbioză între capitalism şi socialism, pe care cred că o găsim la statele nordice. Ca să nu o dau după cireş, cred că dezideratul fiecărei ţări ar trebui să fie crearea acelui social security net, pe care să se construiască ceilalţi piloni ai unei societăţi – economie, siguranţă, educaţie etc.

    Raluca, 24,
    companie media
    Capitalismul românesc în forma în care se află acum creează de fapt un gol destul de mare între clasele sociale pentru că la nivel financiar, mai ales, există o diferenţă foarte mare între oamenii care deţin mijloacele de producţie şi cei care deţin mai puţine sau deloc. Pe măsură ce golul se adânceşte, apar tot mai multe lipsuri şi frustrări, iar cei cărora le va fi cel mai dificil de traversat această perioadă vor fi cei care sunt deja poziţionaţi în clasa de mijloc.
    Personal nu consider că întoarcerea la socialism ar fi o soluţie. Fiecare individ este liber să trăiască aşa cum îşi doreşte, în măsura în care libertatea sa nu interferează cu libertatea celorlalţi. Da, probabil că o întoarcere la socialism ar presupune satisfacerea unui set mai mare de nevoi individuale, însă motivaţia la nivelul muncii va deveni treptat una de ordin inferior, ceea ce va genera poate un grad mai redus de inovaţie şi de realizare a unor produse şi servicii de calitate.
    Răzvan, 25, reporter
    Captalismul este, momentan, singura formă de organizare socio-economică care a avut rezultate mai bune pentru o parte mai mare din populaţie, prin comparaţie cu alte forme. Este greu de spus încotro se îndreaptă, însă un lucru este cert: schimbarea este constantă şi într-o lume în care intrăm din ce în ce mai mult în zona digitală şi automatizată, termenul de „capital” capătă noi definiţii, dar şi alţi termeni adiacenţi, precum „preţ”, vezi cazul Facebookului, care nu cere niciun ban pentru a accesa platforma, dar datele pe care le furnizăm devin un activ foarte valoros pentru companie.
    Nici eu nu am trăit în socialism, însă părerea mea este că tinerii din SUA şi Marea Britanie intervievaţi nu înţeleg pe deplin ce înseamnă socialismul în practică versus teorie. Teoria sună foarte bine, egalitate pentru toată lumea, ceva de vis, dar în practică ne putem uita în istorie şi să ne dăm răspunsul singuri. Pe de altă parte, sunt de părere că aderarea la ideologii de genul acesta este consecinţa unor evenimente negative cu impact în masă, cum ar fi criza financiară din 2008.
    Robert, 23, personal trainer
    Capitalismul din ziua de azi are o ascensiune foarte mare din punctul meu de vedere deoarece din ce în ce mai multe firme se axează pe proprietarea privată a factorilor de producţie şi consider că pe viitor tot mai multe firme vor apela la acest lucru, pentru că trăim în secolul vitezei şi totul se întâmplă la foc automat şi continuu.
    Faptul că tinerii americani doresc socialism nu este o noutate pentru mine, deoarece eu consider democraţia din Statele Unite ca fiind de faţadă, pentru că oamenii au fost îndreptaţi puţin câte puţin către socialism fără ca aceştia să realizeze.