BusinessMagazin

Tag: carne

  • Războiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu biftecul

    Potrivit raportului OMS, există suficiente dovezi pentru încadrarea cărnii procesate în Grupa cancerigenă 1, ca urmare a unei legături cauzale cu cancerul de colon. Carnea roşie a fost plasată în Grupa 2A, ca „posibil cancerigenă pentru oameni“. Consumul de carne roşie este legat totodată de cancerul pancreatic şi de prostată, avertizează agenţia OMS.

    Experţii agenţiei au ajuns la concluzia că o porţie de 50 de grame de carne procesată consumată zilnic creşte riscul de cancer colorectal cu 18%. „Pentru o persoană, riscul dezvoltării de cancer colorectal din cauza consumului de carne procesată rămâne scăzut, dar acest risc creşte odată cu cantitatea. Având în vedere numărul mare de oameni care consumă carne procesată, impactul global al incidenţei cancerului este important pentru sănătatea publică“, a spus dr. Kurt Straif, şef de program la Agenţia Internaţională pentru Cercetări în Domeniul Cancerului (IARC).

    O DEFICIENŢĂ DE COMUNICARE

    Agenţia IARC se evidenţiază prin două lucruri, notează publicaţia The Atlantic. Primul este rolul de a analiza ce factori pot provoca maladii, de la pesticide şi până la lumina soarelui, şi de a avea un ultim cuvânt de spus în privinţa riscurilor. În al doilea rând, agenţia are o capacitate foarte redusă de a-şi comunica eficient descoperirile. Acestă deficienţă poate fi constatată în aceste zile, odată cu publicarea raportului, care include consumul de carne roşie în Grupa 2A (posibil cancerigenă pentru oameni), iar carnea procesată în Grupa 1 (cancerigenă pentru oameni).

    Pentru a explica, organizaţia include factorii analizaţi în cinci posibile categorii. Grupa 1 este rezervată cancerigenilor dovediţi, între care fumatul, azbestul, alcoolul şi carnea procesată. Următoarele două categorii, 2A (probabil cancerigene) şi 2B (posibil cancerigene), includ factorii pentru care legătura cu cancerul este mai puţin sigură. Grupa 3 este pentru substanţe care nu pot fi clasificate din cauza lipsei datelor.

    Aceste clasificări se bazează însă pe soliditatea dovezilor şi nu pe gradul de risc. Doi factori de risc pot fi incluşi în aceeaşi categorie chiar dacă unul dintre ei triplează riscul de cancer, iar celălalt numai într-o mică măsură. Factorii pot fi clasificaţi similar chiar dacă unul provoacă mai multe tipuri de cancer decât celălalt, dacă afectează o proporţie mai mare din populaţie sau dacă provoacă mai multe îmbolnăviri. Astfel, aceste clasificări nu sunt menite să arate cât de periculos este un factor, sau cât de sigur este că un factor este periculos, dar sunt prezentate cu un limbaj care eclipsează această distincţie.

    Grupa 1 include factori cancerigeni pentru oameni, ceea ce înseamnă că dacă folosim produsele respective putem fi siguri că au potenţialul de a provoca boala. Dar limbajul sec, care nu menţionează riscurile, probabilitatea sau condiţiile, invită oamenii să presupună că dacă fumează sau consumă carne procesată se vor îmbolnăvi sigur de cancer.

    În mod similar, când Grupa 2A este descrisă ca probabil cancerigenă pentru oameni, însemnă că există unele dovezi că factorii respectivi pot provoca un cancer, dar nu este sigur. Din nou, cuvântul probabil implică spectrul unui risc individual, dar clasificarea nu se referă deloc la indivizi. Grupa 2B, „posibil cancerigenă pentru oameni“, ar putea provoca cea mai mare confuzie. Ce înseamnă posibil? În practică, 2B devine o groapă uriaşă pentru toţi factorii de risc analizaţi de agenţie care nu pot fi dovediţi că sunt sau nu cancerigeni. Mai rău, practica de a include factorii de risc în categorii fără să fie însoţiţi de descrieri sau imagini, invită oamenii la comparaţii, inclusiv la titluri de presă precum „OMS: Carnea procesată este o cauză de cancer la fel ca fumatul“, cum a scris The Guardian.

    Confuzia nu este nouă, s-a întâmplat în repetate rânduri, explică The Atlantic. S-a întâmplat şi când agenţia s-a referit la riscul utilizării telefoanelor mobile şi la emisiile motoarelor diesel. Cel mai recent raport al OMS generează confuzie cu ajutorul cifrelor. „Experţii au conchis că 50 de grame de carne procesată consumate zilnic sporesc riscul de cancer cu 18%.“ În lipsa contextului, informaţia este inutilă. Care este baza de comparaţie? De asemenea, agenţia nu explică efectul consumului de carne procesată comparativ cu alţi factori cancerigeni, cum sunt fumatul sau azbestul.

    CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE CARNE ŞI CANCERUL COLONO-RECTAL?

    Carnea procesată, precum crenvurştii şi cârnaţii, este sărată, tratată sau afumată pentru amplificarea gustului şi îmbunătăţirea conservării. Oamenii de ştiinţă sunt de mult timp îngrijoraţi că această procesare duce la formarea de chimicale posibil cancerigene, cum sunt hidrocarburile aromatice policiclice, în aceste produse.

    Îngrijorările legate de carnea roşie, respectiv vită, porc, miel, se referă mai mult la preparare decât la procesare. Prepararea cărnii la grătar sau prin prăjire generează factori posibil cancerigeni, între care aminele aromatice heterociclice. Raportul identifică o legătură între consumul de carne procesată şi cancerul colorectal şi posibil alte tipuri de cancer, dar recunoaşte că legătura dintre carnea roşie şi această boală nu a fost dovedită. Nu există suficiente date care să arate că fierberea sau gătirea cărnii în cuptor reduc riscul de cancer. Riscul de îmbolnăvire provocat de consumul de carne este mic comparativ cu fumatul sau consumul de alcool.

    Cancerul colorectal este al treilea cel mai răspândit cancer, în afară de cel de piele, din Statele Unite, iar în acest an ar urma să fie diagnosticaţi un număr estimat de 133.000 de pacienţi, marea majoritate cu vârste de peste 50 de ani. Riscul de dezvolta această formă de cancer pe parcursul vieţii este de 5%. Între metodele de reducere a riscului de îmbolnăvire se află dietele bogate în fructe, legume şi fibre, precum şi exerciţiile fizice. Obezitatea, fumatul şi consumul exagerat de alcool amplifică riscul de îmbolnăvire de cancer colorectal. Incidenţa a scăzut în ultimii 20 de ani, parţial datorită colonoscopiilor. O doză scăzută, zilnică, de aspirină poarte reduce riscul, dar metoda are efecte secundate, iar majoritatea experţilor nu o recomandă pentru persoanele cu risc mediu de îmbolnăvire.

    OBEZITATEA ŞI LIPSA EXERCIŢIILOR FIZICE, RISCURI MAI MARI DE CANCER.

    Elizabeth Lund, consultant independent în nutriţie şi sănătate gastrointestinală şi fost cercetător la Institutul pentru Cercetări Alimentare, care recunoaşte că a efectuat unele lucrări pentru industria cărnii în 2010, a arătat că în ţările dezvoltate consumul de carne roşie poate fi legat de apariţia a trei cazuri suplimentare de cancer de colon la 100.000 de locuitori. Lung consideră însă că obezitatea şi lipsa exerciţiilor fizice implică riscuri mai mari.

    „Pe ansamblu, cred că un consum de carne o dată pe zi, combinat cu fructe, legume şi fibre, plus exerciţii şi controlul greutăţii vor permite menţinerea la un nivel scăzut a riscului de cancer colorectal“, a spus cercetătoarea.
    Profesorul Ian Johnson, membru emerit la Institutul de Cercetări Alimentare, a spus la rândul său că riscul consumului de carne procesată este scăzut. „Este incorect să afirmi că efectul advers al baconului şi al cârnaţilor este comparabil cu pericolul fumului de ţigară, care conţine substanţe cancerigene şi amplifică de 20 de ori riscul cancerului la plămâni în cazul fumătorilor“, a explicat Johnson.
    Institutul Nord-American al Cărnii consideră că definirea cărnii drept un risc de cancer contravine bunului simţ.

    Carnea roşie şi cea procesată se află între 940 de agenţi analizaţi de IARC care implică un anumit nivel de risc teoretic. O singură substanţă, o chimicală din pantalonii de yoga, a fost declarată de agenţie ca nefiind cancerigenă.

    „IARC susţine că poţi să te bucuri de ora de yoga, dar să nu respiri (aerul este în clasa 1 de risc), să nu stai în dreptul unei ferestre aflate în plin soare (clasa 1), să nu aplici aloe vera (clasa 2B) dacă ai arsuri solare, să nu bei vin sau cafea (clasa 1 şi clasa 2B). De asemenea, nu ar trebui să mâncăm alimente la grătar (clasa 2A). Iar coafezele sau cei care lucrează în schimburi ar trebui să îşi schimbe ocupaţiile“, a spus Betsy Booren, vicepreşedinte la Institutul Nord-American al Cărnii.

  • Care este valoarea reală a clientului, astăzi, la noi?

    Veneam din Italia, unde tocmai mă minunasem în faţa unei abordări care mi s-a părut SF: o factură neplătită la electricitate şi, drept urmare, compania „taie“ curentul clientului. Cu toate acestea, clientul putea folosi becurile din casă, ba chiar şi instantul pentru încălzirea apei sau plita de gătit. Este adevărat, nu la putere maximă, dar o cafea tot puteai face. Iar clienţii au plătit ce au avut de plătit, ba chiar şi o taxă decentă de reconectare – care mi se pare în regulă – iar conflictul, dacă îi putem spune aşa, a fost stins civilizat, fără ameninţări, lapidări, deplasări sau alte „ări“.

    Când vom ajunge şi noi, oare, la relaţii cu adevărat normale între client şi furnizori? Ştiu că or să sară unii să-mi spună să nu generalizez, şi nici nu vreau asta, dar de cele mai multe ori, indiferent că vobim de un taximetrist, de un comerciant sau de un bancher, am sentimentul că eu, consumatorul, am pierdut meciul. Indiferent ce va să zică asta, că am îndurat fumul ţigării din taxi, că am închis ochii la calitatea mărfii sau că am acceptat un ton nepotrivit sau penalităţi aiurea.

    Care este valoarea reală a clientului astăzi, la noi, dincolo de fardul marketingului?

    Pentru că eu, consumatorul, cred că sunt important, şi nu numai eu, ci şi colegii mei, dumneavoastră, cei care citiţi revista, prietenii dumneavoastră şi toţi care susţinem întreg lanţul – magazine, bănci, furnizori de servicii. Plătim taxe şi impozite care sprijină pensionari, persoane asistate, funcţionari, investiţii publice, preşedinţi şi parlamente. Sunt/suntem alfa şi omega, începutul şi sfârşitul în circuitul economic şi oricine se consideră „too big to fail“ ar trebui să fie conştient că mărimea sa este suportată de micimea mea.

    Am scris în mai multe rânduri despre ceea ce cred că este o altă lipsă a societăţii româneşti – cea a avocaţilor. Avem foarte buni specialişti, experţi în legislaţie sau business sau procese penale şi civile, citaţi în reviste şi chemaţi le televiziuni, dar ne lipsesc avocaţi care să ajute cetăţeanul simplu în cazul în care a fost nedreptăţit. Avocaţi cu o atitudine proactivă, deschisă şi înţelegătoare, aflaţi în curtea furnizorului de utilităţi, în salonul spitalului sau pe holurile instituţiilor statului, avocaţi care să-i desluşească clientului clauzele contractuale pentru care semnează. Şi cred, sper că societatea românească, cinică şi crudă cu cei care nu ştiu să se apere, fie ei consumatori, întreprinzători, pietoni sau şoferi, medici sau pacienţi, s-ar însănătoşi în cazul în care nedreptatea ar fi taxată corespunzător.

    Doi la mână, poate că ar trebui să ieşim din poziţia de piaţă mică şi ieftină, din cauza puterii reduse de cumpărare. Îmi sprijină ideea Angela Filote, şeful reprezentanţei Comisiei Europene în România, care, la un summit pentru investitori, a pledat pentru o creştere a salariilor, dar bazată pe competitivitate, şi pentru măsuri destinate trecerii de la un stat cu costuri scăzute la unul cu forţă de muncă cu valoare adăugată medie şi mare, fără a pierde interesul investitorilor. „Nu cred că România îşi permite să aibă ca principal avantaj costul scăzut, nu cred că e corect pentru români“, a spus oficialul european.
    De aici ar trebui să înceapă treaba strategilor guvernamentali sau de partid, zic, şi, atunci când o să vă opriţi din râs, o să îmi daţi dreptate.

    Ilustrez cu „Masa frugală“ a lui Pablo Picasso.

  • Restaurantul care-şi provoacă clienţii să-şi prepare singuri acasă ce au mâncat în oraş

    Clientului care nu poate mânca tot din farfurie la restaurant i se oferă, de regulă, opţiunea de a lua ce i-a mai rămas la pachet. Au apărut însă şi restaurante care încearcă să-l tenteze să-şi prepare singur acasă ce a mâncat în oraş.

    Acest nou tip de restaurante combină de fapt o măcelărie cu un loc în care se poate lua masa, scrie Wall Street Journal, ele apărând în diverse oraşe americane. Clienţii care calcă pragul unor astfel de localuri trec întâi prin zona de măcelărie unde văd expuse tot felul de bucăţi de carne, aleg ce doresc să li se prepare, după care, dacă le-a plăcut, pot să cumpere şi pentru acasă să încerce singuri.

    Avantajul restaurantelor cu măcelărie proprie este faptul că se pot testa diverse moduri de preparare pentru diverse bucăţi de carne, asemenea unităţi mândrindu-se cu faptul că folosesc tot ce se poate din animalul sacrificat, dându-le maeştrilor bucătari posibilitatea să demonstreze cât de inventivi pot să fie.

    Pe lângă clasicele fripturi, clienţii sunt îmbiaţi cu picioare sau urechi de porc, de exemplu, în speranţa că, odată ce le-au mâncat preparate la restaurant, li va părea că nu e mare bătaie de cap să le prepare şi acasă. 

    Unele localuri merg chiar până la a organiza cursuri pentru educarea clienţilor care învaţă cum să aleagă, tranşeze şi să prepare carnea.
     

  • Unele dintre cele mai consumate alimente cauzează cancer. Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează asupra pericolelor existente

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a publicat un raport în legătură cu riscurile asociate cu consumul de carne roşie şi carne procesată. Potrivit raportului, consumul de bacon, cârnaţi şi şuncă măreşte riscul apariţiei cancerului.

    Potrivit raportului carnea procesată, precum salamul, cârnaţii, micii, carnea tocată, costiţa sau şunca, intră în categoria “cancerigenă pentru oameni”, cea mai ridicată treaptă de avertizare dintre cele cinci, alături de alcool şi ţigări.

    Cercetările indică o legătură puternică între consumul ridicat al cărnii procesate şi cancerul de colon. Potrivit acestora, există deja dovezi solide că produsele din carne procesată, consumate chiar şi în cantităţi mici, ar creşte riscul de cancer la colon.

    Cei din industria carnurilor au retaliat deja, spunând că raportul institutului este “dramatic şi alarmist”, potrivit Business Insider.

    “Nu este potrivit să se sugereze că efectele negative ale baconului sau ale cârnaţilor sunt comparabile cu pericolele fumatului”, este de părere Ian Johnson, Insititutul de cercetare al hranei din Marea Britanie.

    În urma cercetărilor din laborator, experţii au constat că pigmentul care dă culoare cărnii roşii, hematina, ar afecta mucoasa intestinului uman. Un alt factor de risc în apariţia cancerului îl constituie metodele de conservare prin afumare, uscare sau saramură, sau prin adăugarea de conservanţi.

    Deşi baconul este pe lista elementelor care ar creşte riscul de cancer la colon, precum tutunului sau azbestul, acesta nu are aceeaşi gravitate ca elementele prezentate anterior. Băuturile alcoolice sunt pe această listă din 2012.

    Potrivit cercetătorilor, consumul a 50 de grame de carne procesată în fiecare zi creşte riscul de cancer la colon cu 18%.

    “Riscul de a dezvolta un cancer la colon cauzat de consumul de carne procesată este încă mic, dar aceasta creşte în funcţie de cantitatea de carne consumată”, este de părere Kurt Straif, şeful IARC, agenţia internaţională de cercetare în domeniul cancerului.

  • Unele dintre cele mai consumate alimente cauzează cancer. Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează asupra pericolelor existente

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a publicat un raport în legătură cu riscurile asociate cu consumul de carne roşie şi carne procesată. Potrivit raportului, consumul de bacon, cârnaţi şi şuncă măreşte riscul apariţiei cancerului.

    Potrivit raportului carnea procesată, precum salamul, cârnaţii, micii, carnea tocată, costiţa sau şunca, intră în categoria “cancerigenă pentru oameni”, cea mai ridicată treaptă de avertizare dintre cele cinci, alături de alcool şi ţigări.

    Cercetările indică o legătură puternică între consumul ridicat al cărnii procesate şi cancerul de colon. Potrivit acestora, există deja dovezi solide că produsele din carne procesată, consumate chiar şi în cantităţi mici, ar creşte riscul de cancer la colon.

    Cei din industria carnurilor au retaliat deja, spunând că raportul institutului este “dramatic şi alarmist”, potrivit Business Insider.

    “Nu este potrivit să se sugereze că efectele negative ale baconului sau ale cârnaţilor sunt comparabile cu pericolele fumatului”, este de părere Ian Johnson, Insititutul de cercetare al hranei din Marea Britanie.

    În urma cercetărilor din laborator, experţii au constat că pigmentul care dă culoare cărnii roşii, hematina, ar afecta mucoasa intestinului uman. Un alt factor de risc în apariţia cancerului îl constituie metodele de conservare prin afumare, uscare sau saramură, sau prin adăugarea de conservanţi.

    Deşi baconul este pe lista elementelor care ar creşte riscul de cancer la colon, precum tutunului sau azbestul, acesta nu are aceeaşi gravitate ca elementele prezentate anterior. Băuturile alcoolice sunt pe această listă din 2012.

    Potrivit cercetătorilor, consumul a 50 de grame de carne procesată în fiecare zi creşte riscul de cancer la colon cu 18%.

    “Riscul de a dezvolta un cancer la colon cauzat de consumul de carne procesată este încă mic, dar aceasta creşte în funcţie de cantitatea de carne consumată”, este de părere Kurt Straif, şeful IARC, agenţia internaţională de cercetare în domeniul cancerului.

  • Noi probleme pentru McDonald’s. Ce produs al companiei este aspru criticat

    McDonald’s a prezentat un nou model de burger în China, iar reacţia publicului este extrem de negativă. The Modern China Burger foloseşte un tip de pâine cu cereale care are o culoare gri şi va fi disponibil până pe 3 noiembrie, scriu cei de la Business Insider.

    Şi alte companii au experimentat în trecut, un exemplu fiind hamburgerul negru al celor de la Burger King, numit kuro burger, care a fost destinat pieţei din Japonia.

    “Pe lângă faptul că are o culoare asociată cu plictiseală, feliile de pâine seamănă cu două pietre”, au scris cei de la Grub Street.

    Cu toate acestea, cei de la Time Out Beijing au apreciat calitatea şi gustul produsului.

    În luna septembrie, McDonald’s a anunţat că va lansa în Germania primul său hamburger cu carne de vită 100% organică, în încercarea de a se adapta cerinţelor în creştere din partea consumatorilor privind mâncarea naturală şi mai puţin procesată, potrivit Reuters.

    Acest hamburger cu carne de vită organică, intitulat “McB”, va fi disponibil în reţeaua de restaurante McDonald’s din Germania pentru o perioadă limitată, respectiv între 1 octombrie şi 18 noiembrie.

    Hamburgerul “McB” va fi preparat din carne de vită provenită de la ferme din Germania şi Austria, care sunt certificate pentru produsele organice pe care le furnizează.

    Lansarea acestui hamburger face parte din strategia noului director executiv al celui mai mare lanţ de restaurante din lume în funcţie de venituri, Steve Easterbrook, de a transforma McDonald’s într-o companie “modernă şi progresivă” în privinţa produselor pe care le oferă clienţilor săi.

  • Atenţie la scrisorile nigeriene; Sprijiniţi-i pe speculatori!

    Protejarea producţiei interne de orice este o temă perenă, analizată intens dar rămasă fără finalizare. Probabil iniţiatorii proiectului vor fi gândit în aceeaşi linie, dar au început să are ogorul din mijloc, iar bunele lor intenţii nu vor compensa nicicum lipsa unei baze reale pentru un asemenea proiect. În felul meu sunt un susţinător al cauzei, pentru că sunt un cumpărător „de piaţă ţărănească“ şi nu de supermarket. Dincolo de acesta, să vedem care este realitatea.

    Corul casandrelor agro-alimentare se plânge de importurile considerabile de produse alimentare şi de cheltuielile pe care le facem şi de faptul că suntem o ţară care care ar putea hrăni 60 de milioane de oameni, dar care nu reuşeşte să îşi asigure un minim de consum. Toată lumea îţi va povesti despre productivitatea scăzută şi costurile mari şi despre taxe şi nemuncă, dar nimeni nu spune că suferim din cauză că nu sunt destul de mulţi speculatori.

    Renunţând la peiorativul dispreţuitor cu care am fost setaţi să-i privim pe speculatori, aceştia sunt în stare – nu singuri, este adevărat – să dinamizeze agricultura şi industria alimentară locale. Ar putea să determine ţăranul să muncească oferindu-i un preţ corect pentru cereale, lapte şi carne. Speculatorii ar putea pune la punct nişte sisteme coerente din punct de vedere logistic, financiar şi tehnic de colectare a produselor, care să întregească lanţurile rupte dintre producători şi procesatori şi magazine. Speculanţi care să se concureze între ei şi astfel să mişte piaţa. Imobilismul înseamnă perpetuarea stării de sărăcie. Ne trebuiesc speculatori care să speculeze şi instituţii care să-i controleze şi să tempereze eventualele excese. Iar în momentul în care lanţurile se vor îmbina şi reţelele de magazine se vor putea aproviziona în mod constant şi la calitatea pe care o doresc, nici nu va mai fi nevoie de o lege specială pentru aşa ceva.

    A doua discuţie este despre bani. Să explic: am citit un studiu excelent despre o iniţiativă se poate dovedi cea mai reuşită iniţiativă de stimulare a antreprenoriatului şi de creare a locurilor de muncă din lume. Este vorba de Nigeria, unde guvernul a derulat, în 2011, un program de susţinere a 1.200 de antreprenori, cu 60 de milioane de dolari. Au solicitat bani 24.000 de oameni, din care au fost selectaţi în jur de 6.000, care au fost instruiţi şi ajutaţi să îşi întocmească planurile de afaceri. Dintre aceştia, au fost selectaţi circa 1.200 care au primit cash în medie câte 50.000 de dolari. Trei ani mai târziu, sute de noi companii erau pe profit, iar numărul locurilor de muncă create ajungea la 7.000. Dacă e să facem un calcul simplu, un loc de muncă a costat în jur de 8.500 de dolari. În plus, avem afacerile care funcţionează, taxele încasate de stat şi toate veniturile conexe.

    Să comparăm sumele cu cele 135 de milioane de euro – valoarea ajutoarelor de stat pe care guvernul actual anunţa că le acordă pentru crearea a 6.000 de locuri de muncă – este adevărat, cu grad înalt de calificare. Dar, totuşi, o altă împărţire simplă înseamnă 22.500 de euro pentru un loc de muncă (sunt calculele Ziarului Financiar din vara anului trecut). Suma nu este mare, pentru că un studiu al Băncii Mondiale estima cheltuielile pentru crearea unui loc de muncă undeva la 90.000 de euro. În aceste condiţii, nu cumva o soluţie mai eficientă decât investiţiile statului sau decât ajutoarele de stat sau decât toate ajutoarele de mii de miliarde din orice monedă vă trece prin cap care au fost risipite în criză se dovedesc a fi banii cash daţi oamenilor pentru a porni afaceri, pentru a cultiva terenuri, pentru a înfiinţa livezi sau pentru ferme de animale?

    La un moment dat acestor idei li s-a spus „bani din elicopter“. Sincer, cred în acest moment că ar fi fost o soluţie mult mai bună decât oricare alta.

    Şi poate ar trebui să privim mai cu atenţie la scrisorile nigeriene, cele care ne promit câte 50.000 de dolari.

    O pictură de Michael Echekoba, născut la Londra dar crescut în Nigeria, „Sărbătoare“ pe numele ei.

     

  • Condimentele din comerţ au arome de fum şi urme de legume

    Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) a achiziţionat în cursul lunii august 36 de produse tip condimente – adaosuri pentru mâncăruri, în vederea realizării unui studiu, arată un comunicat APC.

    În urma cercetări s-au semnalat un număr de nereguli în legătură cu produsele analizate. În cazul etichetării produselor, la unele  nu se declară provenienţa uleiului vegetal – palmier, floarea soarelui etc., iar la alte produse condimentele sunt înscrise în mod generic şi nu este menţionat tipul condimentului. De asemenea, nu se menţionează dacă aromele sunt naturale sau artificiale.

    Când vine vorba de conţinutul condimentelor, 89% dintre produsele analizate, primul ingredient este sarea, iar la 11% dintre produsele analizate, primul ingredient este reprezentat de legumele deshidratate. 78% dintre produsele analizate, cantitatea de sare variază între 44,7 g şi 96 g din 100 g produs. La 36% dintre produsele analizate, cantitatea de zahăr variază între 8,7 g şi 27,1 g din 100 g produs.

    Aditivii alimentari cu frecvenţa de utilizare cea mai mare în produsele de acest tip sunt potenţiatorii de aromă şi gust. În cele 36 de produse analizate s-au identificat 16 aditivi alimentari. Mulţi dintre aceşti aditivi pot provoca reacţii alergice, dureri de cap, dureri abdominale şi pot ataca smalţul dinţilor.

    De asemenea, sortimentele care au în denumire un anumit tip de carne, aceasta se regăseşte în cantităţi insignifiante („urme”): Maggi Cub găină (carne deshidratată de găină 0,1%) sau Vegeta Gust de găină (extract de carne de găină deshidratată 0,9% şi aromă de carne de găină).

    În urma studiului s-au identificat 2 produse cu denumiri înşelătoare (Knorr Cub găină şi Maggi Gust afumătură) aparţinând producătorilor Unilever şi Nestle. La produsul Knorr Cub găină nu regăseşte niciun ingredient care să aibă legătură cu denumirea produsului, ci doar grăsime de pui 2% şi extract de pui 0,1%; iar la produsul Maggi Gust afumătură s-au regăsit doar arome de fum, nici urmă de afumătură.


    „Condimentele tip adaosuri pentru mâncăruri, în majoritatea lor, sunt dezechilibrate din punct de vedere nutriţional, din cauza numărului mare de aditivi alimentari şi al conţinutului ridicat de sare şi zahăr. În cazul acestui tip de produs, ingredientul principal trebuie să fie constituit din două sau mai multe legume sau un anumit tip de carne în cazul celor care au acest tip de ingredient în denumirea produsului, nicidecum din sare, zahăr şi potenţiatori de aromă şi gust.”, a declarat Conf. univ. dr. Costel Stanciu, Preşedinte APC România.

  • Afacerea de milioane de dolari care vinde haine din pânză de păianjen

    Bolt Threads este un start-up cu şase ani de activitate creat de trei oameni de ştiinţă. Acesta a primit recent o finanţare de 40 de milioane de dolari. Scopul? Cel de a crea şi de a produce în masă material din pânză de păianjen, cu scopul confecţionării de haine. Chiar dacă ideea pare a ţine de fantastic, aplicabilitatea acesteia în lumea reală este uriaşă. În prima rundă de finanţare, start-up-ul a obţinut 7,7 milioane de dolari, iar în a doua, 32,3 milioane.

    Bolt Threads nu este singura compania care a încercat să pună bazele unei industrii pe baza unor materiale create prin inginerie genetică şi care au potenţialul de a fi soluţii mai ieftine şi mai sustenabile pe cele existente deja. Spre exemplu, industria ”cărnii false”, o nişă pe care, în ultimii câţiva ani, mai multe start-up-uri au fost fondate: Impossible Foods şi Beyond Meat concurează în a creşte în laborator carne din soia care să aibă gustul celei relale.

    La fel ca în cazul acestora, Bolt Threads oferă o alternativă superioară pentru hainele din mătase pe care mulţi dintre noi le poartă zilnic. ”Materialele noastre vor fi mai uşoare, mai sustentabile decât materialele preferate ale oamenilor în prezent, bumbac, lână şi mătase”, scriu fondatorii pe site-ul start-up-ului. Mătasea din aţă de păianjen este cunoscută pentru rezistenţa, elasticitatea şi fineţea acesteia, dar nu a fost încă produsă pentru masse. ”Prima aplicaţie a companiei este o tehnologie ce reproduce mătasea de pânză de păianjen”, explică Jim Kim şi Tanguay Chau, doi dintre finanţatori.

    Pe scurt, Bolt Threads a izolat caracteristicile care fac mătasea din fire de pânză de păianjen fină, dar totuşi rezistentă şi au manipulat codul genetic al acesteia cu scopul de a produce un material similar. Potrivit Forbesc, Bolt Threads va investi mare parte din capital cu scopul de a începe producţia în masă şi de a începe să vândă clienţilor, fie în mod direct, fie printr-un brand cunoscut de haine.

  • Câţiva ardeleni au dat lovitura la export: secretul cărnii cu un gust unic care a cucerit Europa şi Asia – iată unde-şi cresc porcii şi vacile

    “Sănătatea lor se transmite şi în sănătatea produsului pe care-l obţinem de la ele. Este acel gust pe care mereu ni-l dorim, gustul de acasă de la părinţi sau de la bunici”. Gustul – acesta este principalul atu al cărnii produse de aceşti crescători de animale din Transilvania.

    Mai mulţi producători din Ardeal au reuşit să dea lovitura la export, produsele lor fiind comandate în întreaga Europă, dar şi în China şi India. Clienţii spun că îşi dau seama de diferenţa de calitate dintre carnea „din Ardeal” şi cea obişnuită: prima este mai gustoasă, dar şi mai sănătoasă.

    Care este secretul acestei cărni? Iată unde îşi cresc aceşti ardeleni porcii şi vacile