BusinessMagazin

Tag: bogati

  • Moştenitoarea L’Oreal nu mai este cea mai bogată femeie din lume. Cine este miliardara care a detronat-o

    MacKenzie Scott, fosta soţie a CEO-ului Amazon, Jeff Bezos, este acum cea mai bogată femeie din lume. Averea netă a lui Scott a atins pragul de 68 de miliarde de dolari, ceea ce o propulsează pe primul loc în topul celor mai bogate femei din lume, devansând-o pe moştenitoarei imperiului L’Oréal, Francoise Bettencourt Meyers, conform indicelui Bloomberg Billionaire, scrie CNN.

    Printr-un acord realizat odată cu divorţul de Jeff Bezos, pronunţat anul trecut, Scott a primit un sfert din acţiunile Amazon. Aceasta a echivalat cu o participaţie de 4%, care în acel moment valora mai mult de 35 de miliarde de dolari. Acum ea este a 12-a cea mai bogată persoană din lume.

    În iulie, Scott a anunţat că a donat deja aproape 1,7 miliarde de dolari pentru 116 organizaţii care includeau patru colegii şi universităţi.
    Anul trecut, Scott a aderat şi la iniţiativa Giving Pledge, fondată de Warren Buffett şi Bill şi Melinda Gates, prin care cei mai bogaţi oameni din lume sunt încurajaţi să-şi dedice majoritatea averii unor cauze caritabile. Bezos nu s-a alăturat însă iniţiativei.

    Acţiunile Amazon au crescut cu aproximativ 28% în ultimele trei luni, averea lui Jeff Bezos depăşind pragul de 200 de miliarde de dolari. O altă schimbare de clasament a avut loc în dreptul fondatorilor companiilor Tesla şi Facebook. La începutul acestei săptămâni, Elon Musk l-a depăşit pe Mark Zuckerberg, devenind a treia cea mai bogată persoană din lume.

     

  • Jeff Bezos a devenit primul om din lume cu o avere de peste 200 de miliarde de dolari

    CEO-ul Amazon, Jeff Bezos, a ajuns, miercuri, să aibă o avere de peste 202 miliarde de dolari, potrivit indicelui Bloomberg Billionaires Index.

    El a devenit astfel, prima persoană din lume care a depăşit pragul de 200 de miliarde de dolari.

    Bezos este acum este mai bogat cu 78 de miliarde de dolari decât Bill Gates, cofondatorul Microsoft, ocupantul poziţiei secunde în topul celor mai bogaţi oameni din lume, scrie CNBC.

    Bezos a devenit cel mai bogat om din istoria recentă din 2018, când averea sa personală a depăşit 150 de miliarde de dolari. A devenit cel mai bogat om din lume în 2017.

    Jeff Bezos are cea mai mare parte a averii în acţiuni Amazon, iar acestea au atins cote record în aprilie pe fondul cererii fără precedent din partea consumatorilor, în contextul pandemiei de COVID-19 şi a lockdown-ului.

    Începând de miercuri, Amazon valorează mai mult de 1,7 trilioane de dolari, ceea ce o face a doua cea mai valoroasă companie din S.U.A., după Apple.

    Averea lui Bezos ar fi atins mai repede pragul de 200 de miliarde de dolari, dacă nu ar fi fost divorţul său de MacKenzie Scott.

    Fosta soţie a lui Jeff Bezos se află acum pe locul 13 în Indexul miliardarilor şi a devenit una dintre cele mai bogate femei din lume în urma divorţului, când a primit o participaţie de 4% din acţiunile Amazon, ceea ce i-a oferit o avere de 37 de miliarde de dolari. Averea ei personală se ridică acum la peste 66 de miliarde de dolari.

    PIB-ul României este de 200 mld. euro, iar cifra de afaceri a tututor companiilor din România într-un an este de 360 mld. euro. Dacă Bezos este considerat cel mai bogat om din lume, cu o avere de 200 mld. dolari, în România Ion Ţiriac are 5 mld. euro. 

    Săptămâna trecută, valoarea de piaţă a Apple a depăşit 2 trilioane de dolari. 

  • Răsfăţ de oameni bogaţi. Pe ce a cheltuit unul dintre cei mai bogaţi manageri de fond ai lumii 8 milioane de dolari

    Ultrabogaţii lumii cumpără uneori lucruri extravagante: iahturi, vile, maşini, echipe de sport, avioane şi chiar şi insule se numără printre lucrurile obişnuite pe care ei le cumpără.
    Mai puţin obişnuite sunt însă craniile de dinozaur, caracatiţele – animale de companie, detectoarele de fantomă şi alte lucruri similare, scrie Business Insider.
    Publicaţia americană a sintetizat câteva dintre „ciudăţeniile” milionarilor şi miliardarilor lumii.


    1. Lady Gaga: are o avere estimată la 275 de milioane de dolari şi este cunoscută pentru faptul că îi plac obiectele „din afara lumii în care trăim”. A cumpărat  cu 50.000 de dolari un detector de fantome cu unde electromagnetice şi a cheltuit 52.000 de dolari cu un chimist al NASA pentru a găsi o modalitate de a lăsa aburul să iasă din rochia sa în formă de ceaşcă  pe care a folosit-o în turneul Monster Ball. A cheltuit de asemenea 60.000 de dolari pe 27 de peşti koi.

    2. Nicholas Cage: are o avere estimată la 25 de milioane de dolari şi este pasionat de animale şi de artefacte istorice. A plătit 276.000 de dolari pe un craniu de dinozaur în 2015, care se pare că era de fapt furat şi pe care l-a înapoiat autorităţilor ulterior. A cheltuit de asemenea 150.000 de dolari pe o caracatiţă pe care o foloseşte ca animal de companie şi 150.000 de dolari pe prima revistă de benzi desenate cu Superman. A cumpărat de asemenea şi două castele şi o pereche de cobra albinoase.
    Cage a cheltuit atât de mulţi bani încât şi-a redus semnificativ averea care se plasa la 150 milioane de dolari în 1996.

    3. Steve Cohen (manager de fond): are o avere de 14,6 miliarde de dolari şi o apetenţă atipică pentru artă. A cheltuit 8 milioane de dolari pentru un rechin conservat în formol, opera artistului Damien Hirst.
    A plătit, de asemenea, 100.000 de dolari starului reţelei TV Food Network Guy Fieri doar ca să petreacă o zi cu el.

    4. Myke Tyson: are o avere de 3 milioane de dolari şi o pasiune deja cunoscută pentru animale exotice. El a cumpărat trei tigri bengalezi care costă 70.000 de dolari fiecare, dar şi un antrenor pentru ei, pe care îl plăteşte cu 125.000 de dolari pe an, potrivit International Business Times. A cumpărat de asemenea o cadă de aur de 2,2 milioane de dolari pe care a oferit-o drept cadou.
    În 2003, şi-a declarat falimentul.

    5. Kanye West: Are o avere estimată la 1,3 miliarde de dolari şi este de asemenea pasionat de obiecte din aur. Este şi foarte darnic: a cumpărat cu 34.000 de dolari un craniu de aur pentru Jay-Z, dar şi o tiara încrustată cu diamante pentru North-West în valoare de 62.000 de dolari. Pentru el şi-a cumpărat dinţi încrustaţi cu diamante (care ar putea costa până la 60.000 de dolari).
    El şi soţia sa, Kim Ksrdashian, au cheltuit 750.000 de dolari pentru patru toalete placate cu aur.

    6. Mariah Carey: are o avere netă de 520 de milioane de dolari şi cheltuie mult pentru răsfăţul câinilor săi. Ea plăteşte 100.000 de dolari lunar pentru flori exotice care îi sunt livrate oriunde se află, dar şi 45.000 de dolari anual pe tratamente spa pentru căţeii săi.
     
    7. Paris Hilton: are o avere netă estimată la 300 de milioane de dolari şi este şi ea atentă la confortul animalelor sale. A cumpărat căţeilor o vilă cu două etaje dotată cu aer condiţionat, încălzire, mobilă de designer care ar fi costat-o 325.000 de dolari.
    În timp ce mulţi miliardari sunt pasionaţi de maşini, colecţia ei este mai atipică: include un BMW i8 holografic şi un Bentley Continental GT roz, cu un bord încrustat cu diamante pentru care a plătit 200.000 de dolari.

  • Cine este omul din spatele brandului Decathlon. A reuşit cu o idee simplă să îşi câştige renumele mondial şi o avere fabuloasă, care îl plasează printre cei mai bogaţi miliardari

    Michel Leclercq a simţit încă din familie puterea competiţiei, vărul său fiind fondatorul gigantului Auchan. Antreprenorul din spatele grupului Decathlon a reuşit însă cu o idee simplă să îşi câştige la rândul său renumele mondial şi o avere fabuloasă, care îl plasează printre cei mai bogaţi miliardari francezi. 

    Michel Leclercq s-a născut pe 27 mai 1939, în Tourcoing, Franţa, în familia lui Xavier Leclercq şi a lui Jeanne Mulliez. Vărul său, Gérard Mulliez, este fondatorul lanţului de supermarketuri Auchan şi deţine 40% din compania Decathlon, întocmai ca şi familia fondatorului.

    Pe 27 iulie 1976, antreprenorul a deschis un mic magazin de tip self-service în parcarea centrului comercial Auchan d’Englos, lângă Lille. Conceptul consta în „echiparea tuturor sportivilor, de la începători până la profesionişti, dintr-un singur magazin şi la cel mai bun preţ”. Numele ales, „Decathlon”, amintea de cele zece sporturi principale prezentate în magazin. Expansiunea internaţională a început după un deceniu, compania intrând întâi în Germania (1986), apoi în Spania, Italia, Portugalia şi Marea Britanie. În 2001 businessul s-a extins şi în afara Europei, prima piaţă noneuropeană fiind Brazilia. În 2009, Leclercq a cedat funcţia de preşedinte al consiliului de supraveghere fiului său celui mai mare, Olivier Leclerq.

    Anul trecut, topul miliardarilor francezi întocmit de Forbes Internaţional îl clasa pe Leclercq pe locul 19, cu o avere de 4,8 miliarde de dolari. În prezent, averea sa se ridică la 4,5 miliarde de dolari. Soţia sa, Marie-Claude Leclercq, este psihoterapeut şi reprezintă familia în consiliul fundaţiei Decathlon, deschisă în 2005. Cuplul locuieşte în Lille, Franţa, şi are patru copii.

    În prezent, compania este unul dintre cei mai mari retaileri de echipament sportiv din lume, cu vânzări anuale de peste 13 miliarde de dolari şi un portofoliu de peste 1.500 de magazine în 51 de ţări, având, totodată, peste 20 de branduri proprii. Echipa companiei numără peste

    87.000 de angajaţi. În 2019, Decathlon România a înregistrat o cifră de afaceri de peste 968 de milioane de lei şi un profit de 55,8 milioane, funcţionând cu o echipă de aproape 1.400 de angajaţi.

  • Cum rămân bogaţii bogaţi: Warren Buffett a câştigat 40 de miliarde de dolari în ultimele patru luni cu o singura investiţie

    Warren Buffet, unul dintre cei mai cunoscuţi investitori din lume, a reuşit să obţină câştiguri de 40 miliarde dolari din martie până în prezent, în urma unui pariu inspirat pe gigantul Apple, potrivit CNBC.

    Investiţia în Apple reprezintă astăzi 40% din portofoliul Berkshire Hathaway – gigantul de investiţii pe care Buffett l-a fondat şi pe care îl şi conduce.

    Prin această investiţie într-un gigant de tehnologie, miliardarul a reuşit să se adăpostească de furtunile bursiere din primele luni ale crizei, în timp ce alte active din portofoliu au înregistat scăderi masive în domenii precum asigurări sau energie.

    Investiţia lui Buffett în Apple a fost una neobişnuită încă din mai 2016, când unul dintre locotenenţii lui a ales să parieze pe gigantul de tehnologie, deşi „Oracolul din Omaha” – aşa cum este cunoscut Warren Buffett – a avut mereu o aversiune faţă de companiile din tehnologie. Atunci Berkshire Hathaway cumpăra primele 10 milioane de acţiuni Apple.

    Astăzi, Berkshire Hathaway deţine 245 milioane de acţiuni Apple, cu o valoare totală de peste 95 miliarde dolari, ceea ce face ca fondul să fie al doilea cel mai mare investitor din spatele Apple, după Vanguard.

    Pentru a achiziţiona până la participaţia actuală, Berkshire a plătit un total de 35 miliarde dolari, adică 141 dolari per acţiune, conform estimărilor CNBC, bazate pe detaliile din scrisoarea anuală trimisă către acţionari în 2019.

    Astfel, Berkshire Hathaway a câştigat în total 60 miliarde dolari până acum din investiţia în Apple.

    Acţiunile Apple au înregistrat o creştere de 10% în luna iulie, până acum, ceea ce generează un avans total de 32% de la începutul anului.

    Preţul unei acţiuni Apple se situează astăzi la 386 dolari, la o valoare de piaţă de peste 1.670 miliarde dolari.

  • Cui îi este frică de taxa pe avere?

    Bernie Sanders, fost candidat la preşedinţia SUA, se autodescrie ca socialist democrat. Printre măsurile extreme propuse de el se numără taxarea celor mai bogaţi americani. Elizabeth Warren, de asemenea fostă candidată la preşedinţia SUA, a propus şi ea impozitarea capitalului miliardarilor, dar îmbrăţişează fără rezerve şi piaţa liberă. Jamie Dimon, executivul puternicei bănci americane JPMorgan Chase, a descris-o pe Warren ca fiind un politician care-i „denigrează pe oamenii de succes”.

    Şi Sanders, şi Warren au renunţat în cele din urmă la candidatură în această primăvară, având rezultate prea slabe. Dar între timp s-a stârnit furtuna economică produsă de pandemia de COVID-19, s-a instalat o recesiune soră cu marea depresiune economică, milioane de americani au rămas în doar câteva săptămâni fără loc de muncă, acutizând o inegalitate a distribuirii avuţiei ţării care schimbase deja radical peisajul politic al Americii. Au venit apoi cele mai mari proteste sociale din ultimii 50 de ani, care s-au răspândit rapid în alte ţări, inclusiv din Europa.

    Odată cu aceste probleme au revenit în forţă dezbaterile privind introducerea taxei pe averile celor mai bogaţi. Ar fi o soluţie pentru diminuarea inegalităţilor. Dar şi pentru susţinerea guvernului în faţa cheltuielilor uriaşe pe care le implică lupta contra şocurilor economice cauzate de pandemie. La fel de în forţă a revenit şi opoziţia. Pe Dimon îl cunoaşte toată lumea. Dar despre el cu greu se poate spune că este un „om de succes”. „În principiu, există doar cinci modalităţi de a acumula un miliard de dolari şi niciuna dintre ele nu are de-a face cu succesul pe o piaţă cu adevărat liberă”, după cum scrie în The Guardian Robert Reich, economist, profesor şi comentator american.

    Prima modalitate este exploatarea unui monopol, spune el. Jamie Dimon are o avere de1,6 miliarde de dolari. Strânsă nu pentru că a reuşit sub capitalismul pieţei libere. În 2008, guvernul american a salvat JPMorgan şi alte patru bănci mari de pe Wall Street, considerându-le „prea mari pentru a putea fi lăsate să se prăbuşească”. Această salvare este în realitate o poliţă de asigurare ascunsă, încă în vigoare, cu o valoare pentru marile bănci estimată la 83 miliarde de dolari pe an. Dacă JP Morgan nu ar fi atât de mare şi, prin urmare, i s-ar permite să falimenteze, averea lui Dimon ar valora cu mult sub
    1,6 miliarde de dolari.

    Există însă prin opoziţia faţă de taxa pe avere şi nume care nu se învârt neapărat prin lumea miliardarilor. Emma Agyemang de la Financial Times, care a remarcat că puţine soluţii de înmulţire a veniturilor bugetare stârnesc mai multă agitaţie ca taxa pe avere, a încercat să-i scoată pe aceşti oameni la lumină. Când FT a organizat o sesiune de întrebări şi răspunsuri pentru cititori în privinţa taxei, aşteptările erau să apară sentimente puternice. N-a fost aşa, dar reacţia a fost totuşi surprinzătoare: au existat peste 300 de comentarii la întrebarea „Cum ar funcţiona o taxă pe avere?”. Acesta este cel mai mare număr de răspunsuri primit în oricare dintre sesiunile live interactive de întrebări şi răspunsuri organizate până atunci de FT. Munca a fost solicitantă pentru specialistul jurnalului, dar acesta a aflat multe din discuţii. În primul rând, majoritatea cititorilor FT nu sunt în favoarea impozitului pe avere.

    Acest lucru este în contrast cu un sondaj recent realizat de YouGov, care a pus întrebări la 1.682 de adulţi din Marea Britanie şi a constatat că 61% dintre ei ar aproba o taxă pe avere pentru cei cu active mai mari de 750.000 lire sterline. Într-un sens, acest lucru nu este surprinzător, spune Agyemang. Majoritatea cititorilor FT sunt semnificativ mai bogaţi decât adultul mediu din Marea Britanie. Sau, după cum a spus un cititor cu sarcasm: 

    „Majoritatea persoanelor care au spus că susţin un impozit pe avere nu ar fi cei care ar plăti din banii lor. Sunt întotdeauna mai uşor de folosit banii altor oameni.“
    Să însemne acest lucru că sentimentul puternic antiimpozit exprimat în comentarii se reduce la interesul de a evita plata şi mai multor impozite? Categoric. Cu toate acestea, chiar şi atunci când această motivaţie a fost exprimată, ea a fost adesea însoţită de alte opinii. „Impozitul pe venit, NIC –„contribuţii de asigurări naţionale”, TVA, taxa pe combustibil, acciza pe bere, taxa de timbru, impozitul pe câştiguri de capital, lista poate continua. Toate aceste impozite există şi sunt plătite; de ce sunteţi atât de dornici să daţi şi mai mult din banii dumneavoastră Marii Britanii pentru salariile a 200.000 de funcţionari publici pentru gestionarea unor lanţuri de aprovizionare care nici măcar nu pot duce echipamentele medicale de protecţie dintr-un depozit la un spital?”, a întrebat un cititor. Câţiva comentatori au spus că ei cred că atât oamenii, cât şi guvernele au „responsabilitatea de a economisi pentru zile negre” şi că o taxă pe avere ar „pedepsi” persoanele care au economisit şi le-ar descuraja să facă rezerve pentru viitor. Este vorba despre oameni „care şi-au găsit un rost în viaţa şi care nu reprezintă o povară pentru public”, a spus o persoană.

    O minoritate importantă s-a opus ideii. Ei au susţinut că averea nu este întotdeauna creată sau câştigată prin muncă şi economisire, ci uneori prin moştenire sau câştiguri neimpozitate. „Banii care creează active nu au fost neapărat impozitaţi ca venituri, dimpotrivă”, arată un cititor.
    „Cea mai mare parte din avuţia din sud-est se datorează faptului că boomerii au cumpărat proprietăţi în urmă cu 20-30 de ani şi nu au făcut nimic de valoare economică pentru a crea acel activ valoros.” „Cei mai săraci sunt taxaţi în mod disproporţionat, taxele reprezintă cea mai mare parte din averea lor”, a scris o altă persoană. „În schimb, la cei mai bogaţi, în timp ce ca număr absolut contribuţia este mai mare, procentul din averea lor care se duce la guvern este mult mai mic. Prin urmare, impactul pe care impozitele îl au asupra celor bogaţi este mult mai mic. Acest lucru nu este nici corect, nici durabil.”
    Aceşti cititori spun, în general, că ar fi dispuşi să plătească mai mult – fie ca impozit pe avere, fie prin creşterea ratelor la câştigurile de capital sau prin impozitul pe moştenire. Unii o văd ca pe un argument moral. „Impozitul este, de asemenea, o funcţie a unei societăţi morale, astfel încât cei care o duc mai bine oferă o plasă de siguranţă pentru cei ce nu se pot descurca în perioadele grele”, arată un răspuns. Această confruntare politică între cei care cred într-un stat mic, cu funcţii şi impozite limitate, şi cei care cred într-un stat intervenţionist care oferă o plasă de siguranţă cuprinzătoare este responsabilă pentru o mare parte din energia din discuţiile din jurul impozitelor pe avere. Un comentator a pus punctul pe i când a scris: „Există o întrebare culturală imensă la care trebuie găsit răspuns. Marea Britanie este cea mai de dreapta ţară din Europa din punct de vedere economic. Este puţin probabil să devenim Franţa”. Aceste valori culturale sau economice ar putea explica de ce ideea impozitului pe avere nu a avut niciodată multă tracţiune în Marea Britanie, deşi este colectat în patru ţări europene – Norvegia, Spania, Belgia şi Elveţia. Însă în Marea Britanie, ideea că valorile pot fi schimbate în favoarea impozitelor mai mari este responsabilă pentru o mare parte din frica evidentă în comentariile formulate în sesiunea de întrebări şi răspunsuri a FT. În faţa unui guvern conservator care a adoptat cel mai mare program de susţinere fiscală pe timp de pace şi a condus o extindere masivă a datoriei publice, oamenii înstăriţi sunt nesiguri de ceea ce înseamnă aceasta pentru viitorul ţării şi al activelor lor. Cititorii au mai spus că pandemia a pus accentul pe inegalitatea economică înfricoşătoare dintre tineri şi bătrâni – o problemă care nu mai poate fi ignorată. „Este despre faptul că pentru a proteja baby boomerii înstăriţi, care sunt deja ieşiţi la pensie, tinerii săraci în active a trebuit să sufere. O taxă pe averea celor care deţin proprietăţi scumpe ar fi o modalitate bună de a repara acest dezechilibru”, a spus un cititor. O temă înrudită din comentarii este despre cum un impozit pe avere ar putea fi conceput pentru a limita evaziunea, luându-i în considerare şi pe cei care deţin active valoroase, dar au bani puţini. Franţa lui Emmanuel Macron, considerat preşedintele bogaţilor, a eliminat parţial taxa pe avere în 2017 deoarece a generat venituri reduse. Acestea sunt doar câteva dintre problemele care ar trebui să fie rezolvate înainte de introducerea unui astfel de impozit. Este puţin probabil ca miniştrii să elaboreze planuri pentru acest lucru, deoarece acestea se vor încadra cu cerinţele zilnice ale unei crize economice şi de sănătate. În Marea Britanie, există un consens din ce în ce mai mare între politicieni, economişti şi experţi fiscali – precum şi printre cititorii FT – că şansele pe termen lung ca bogatului să i se ceară să plătească mai mult s-au redus dramatic. În Franţa, însă, Macron dă semne că ia în considerare reintroducerea impozitului pe avere.

  • Lufthansa a intrat în cădere liberă pe bursa de la Frankfurt. Unul dintre cei mai bogaţi nemţi se opune ajutorului guvernamental de 9 miliarde euro şi dă toate planurile peste cap

    Acţiunile companiei aeriene Lufthansa scădeau luni cu aproape 6% pe bursa de la Frankfurt, în contextul în care tranzacţia prin care guvernul ajută compania cu 9 miliarde euro ar putea fi blocată de unul dintre cei mai mari acţionari ai operatorului, potrivit FT.

    Hermann Thielle, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Germania şi acţionar cu 15% în Lufthansa, ar trebui să se aşeze astăzi la masă cu ministrul de Finanţe şi cu şefii companiei pentru a discuta o serie de potenţiale schimbări pentru ajutorul oferit de guvern.

    Lufthansa şi-a avertizat investitorii că dacă pachetul de ajutor nu este aprobat de două treimi din acţionariat săptămâna aceasta, compania va intra în insolvenţă.

    Olaf Scholz, ministrul de Finanţe din Germania, a declarat că este încrezător în rezultatul discuţiilor de luni.

    „Cred că discutarea propunerii, adică ce vom face acum, ar putea duce la un consens. Chiar este o propunere foarte bună ţinând cont de situaţia dată. (…) Lufthansa a fost o companie de succes înainte de criză, deci este datoria noastră să o facem fezabilă pentru a supravieţui situaţiei actuale”, a explicat Scholz.

    Grupul german topeşte 1 milion de euro pe oră din rezervele de cash, în contextul în care criza coronavirusului a ţintuit la sol majoritatea aeronavelor. Înţelegerea de 9 miliarde euro a fost semnată luna trecută cu guvernul Merkel.

    Ca parte a înţelegerii, Berlinul va prelua o participaţie de 20% în companie, la 25 de ani după ce aceasta a fost privatizată. Mai mult, guvernul îşi rezervă dreptul de a-şi majora ulterior participaţia, pentru a preveni o preluare ostilă.

  • Noua strategie pentru una dintre cele mai căutate destinaţii turistice ale lumii. Bogaţii sunt primii care vor avea acces

    Strategia de reînviere a turismului din Thailanda prevede orientarea pe turiştii bogaţi care caută să se izoleze departe de ceilalţi în era COVID-19, mai degrabă decât să se orienteze asupra turismului de masă.

    Astfel, potrivit unui articol publicat de Bloomberg, odată ce graniţele ţării vor fi redeschise, eforturile de marketing în domeniul turismului vor fi direcţionate înspre atragerea indivizilor bogaţi care îşi doresc vacanţe în care să evite cât mai mult riscul îmbolnăvirilor, a declarat ministrul turismului din Thailanda Phiphat Ratchakitprakarn într-un interviu.

    Guvernul va permite iniţial un număr mai mic de sosiri, reprezentând executivi din business sau oameni care vin acolo în scop medical.

    Lucrează de asemenea cu industria de turism pentru a identifica indivizi cu anumite profiluri, precum cei care au vizitat anterior staţiunile de lux din insulele Phuket, Samui, Phangan şi Phi Phi, a spus ministrul.

    Oamenii vor trebui să îşi facă şi testele COVID înainte de călătorie şi la sosire, să aleagă o singură insulă în care să îşi petreacă vacanţa şi să petreacă acolo o perioadă minimă de timp. Vizitatorii „high-end” vor putea să călătorească liber cât timp sunt pe insulă sau spre alte destinaţii din Thailanda odată ce au trecut 14 zile.

    Ţara plănuieşte să se promoveze în rândul acestui tip de turişti, posibil în perioada lunilor de iarnă, între noiembrie şi februarie, când călătorii europeni şi americani caută o climă mai caldă.

    Graniţele Thailandei sunt în prezent închise şi se permit doar călătoriile esenţiale spre această ţară până la data de 30 iunie, potrivit Bloomberg. Urmează însă ca restricţiile de călătorie să fie ridicate.

    Scopul este ca Thailanda să ajungă la 10 milioane de sosiri de străini anul acesta – un sfert din numărul turiştilor din 2019, iar veniturile din turism sunt previzionate să ajungă la 39,6 miliarde de dolari, în scădere cu 59% faţă de anul anterior.

    Sectorul turismului ar urma să reprezinte 6% din PIB-ul pentru 2020, în scădere cu 18% faţă de anul trecut.

     

     


     

  • Factura imensă a crizei economice şi perspectiva exploziei inegalităţilor sociale au reaprins dezbaterile despre taxarea bogaţilor. Un grup de economişti a făcut planuri pentru impozitarea celor mai mari averi la nivelul întregii UE

    În timp ce guvernele lumii pompează miliarde şi miliarde de euro, dolari sau alte monede în ecomomii pentru a le scoate din criză, se pune tot mai apăsat întrebarea la cine se va duce nota de plată de data aceasta. Criza anterioară a arătat cât de distructivă poate fi austeritatea. De asemenea, criza trecută şi cea actuală au expus o problemă de viaţă şi de moarte pentru actualul model capitalist – o distribuire din ce în ce mai inegală a veniturilor, cu consecinţe politice, sociale şi economice dramatice. În acest context, revine în forţă discuţia despre taxarea averilor mari, despre punerea la plată a celor mai bogaţi oameni. Câţiva economişti cred că este posibilă chiar şi o schemă unică pentru impozitarea milionarilor şi miliardarilor din întreaga Uniune Europeană.

    „Chiar trebuie să-i taxăm pe bogaţi“, scrie progresista The Nation, una dintre cele mai vechi reviste americane, care subliniază că statul California, unul dintre cele mai bogate din SUA, avansează bine în această direcţie.

    Fiecare idee mare apreciată de progresişti – inclusiv Green New Deal, Medicare pentru toţi, îngrijirea universală a copilului şi şcolarizare liceală gratuită – necesită cheltuieli masive din partea guvernului şi o structură de reglementare robustă, arată The Nation. Niciuna dintre aceste propuneri cu necesitate de implementare de urgenţă nu va fi realizată fără posibilitatea de a inversa patru decenii de austeritate distrugătoare prin majorarea taxelor pentru corporaţii şi superbogaţi. În ultimii 45 de ani, războinicii culturii dreptei şi elita corporativă s-au unit în jurul unui concept simplu care le permite să-şi îndeplinească agenda: reducerea impozitelor pentru ei înşişi şi desfiinţarea puterilor de executare ale oricărei agenţii dedicate binelui de orice fel, inclusiv drepturilor civile, educaţiei publice, mediului înconjurător şi forţei de muncă. „În loc să ne bazăm pe candidaţii prezidenţiali ca salvatori sau să revizuim la nesfârşit propuneri de politică utopică, este crucial să examinăm ce strategii, conduse de cine, câştigă şi de ce, continuă revista americană. The Nation aminteşte cât de simplă este procedura pentru ca legislativul american să reducă impozitele şi cât de complicat este să le majoreze. Unul dintre punctele cheie ale politicilor economice ale preşedintelui american Donald Trump a fost un pachet masiv de relaxare fiscală de care au beneficiat şi marile companii. Stimulul a ajutat economia să avanseze mai rapid decât altele în timpul marii încetiniri de dinainte de actuala criză. Însă când pandemia a lovit, iar afacerile s-au blocat, companiile, mari şi mici, au recurs la disponibilizări masive, cerând, în acelaşi timp, din nou bani de la stat. Acum, SUA, cea mai mare economie din lume, se confruntă cu cele mai ample turbulenţe sociale din ultima jumătate de veac. Noua criză a acutizat până la insuportabil inegalităţile.

    În Franţa socialistă, condusă de un politician tânăr despre care se spune că este preşedintele bogaţilor, într-un joc politic mai bipolar ca niciodată, dezbaterea cu privire la reintroducerea impozitului de solidaritate pe avere – ISF- şi, mai larg, despre cine ar trebui să contribuie la achitarea facturii crizei, a reizbucnit cu forţe noi, scrie Le Monde. În discuţii, într-o parte sunt susţinătorii unei reporniri economice accelerate, gata de a răspunde pozitiv nevoii de a lucra mai mult sau de a reduce salariile. De cealaltă parte sunt cei care intenţionează să-i facă pe cei mai bogaţi să contribuie la plata facturii crizei la sfârşitul unei pandemii care i-a transformat în eroi pe cei din primele linii ale societăţii. Este vorba de cei care au făcut viaţa suportabilă în timpul carantinei, de la simplul gunoier la omul care aranjează produsele pe rafturile supermarketurilor şi la voluntari. Iar tocmai aceşti eroi sunt acum ameninţaţi cu pierderea veniturilor de şocul economic al pandemiei. În mijlocul dezbaterii stă preşedintele Emmanuel Macron, care a retras ISF-ul, iar acum pare că se răzgândeşte. În parlament, opoziţia de stânga intensifică tirul propunerilor de reintroducere a taxei pe averile mari sau cel puţin de creare a unei contribuţii excepţionale ţintite spre cele mai mari averi. Pe 6 mai, într-un interviu cu Le Monde, Laurent Berger, şeful confederaţiei sindicale CFDT, a susţinut „o contribuţie sporită a celor mai bogaţi, în special prin aplicarea la veniturile de capital a aceluiaşi barem ca la veniturile din muncă, la care s-ar adăuga o impunere suplimentară asupra venitului“.

    Economista Esther Duflo, laureată a premiului Nobel în 2019, s-a declarat favorabilă reintroducerii ISF în Franţa, considerând o astfel de măsură ca fiind Ñrezonabilă“. Mergând mai departe, doi foşti consilieri ai candidatei democrate la preşedinţia SUA Elizabeth Warren cu privire la impozitarea celor mai bogaţi, economiştii Gabriel Zucman şi Emmanuel Saez, împreună cu economistul francez Camille Landais, propun introducerea unui impozit temporar şi progresiv pe patrimonial celor mai bogaţi 1%. Aceasta la nivelul întregii Uniuni Europene. Adică o versiune europeană a franţuzescului ISF. Scopul este gestionarea mai uşoară a imensei datorii publice pe care o va crea criza şi finanţarea cheltuielilor publice la care au fost forţate guvernele în lupta cu coronavirusul. Aceşti economişti atrag atenţia că cei mai bogaţi 1% deţin între 20% şi 25% din totalul avuţiei din Franţa, Germania, Spania şi statele scandinave. De aceea, ei propun ca noul impozit să fie aplicat averii nete (active minus datorii) cu o rată progresivă care ar depinde de mărimea activelor nete. Astfel, cu 1% vor fi impozitate averile nete de peste 2 milioane de euro, cu 2% cele mai mari de 8 milioane de euro şi cu 3% cele de peste 1 miliard de euro. Taxa de 3% ar fi aplicabilă pentru circa 330 de miliardari europeni.

    Tot Le Monde notează că şi în Marea Britanie taxarea bogaţilor a redevenit o idee populară în condiţiile în care şocul economic al pandemiei va provoca „un deficit abisal“ anul acesta, iar după ani dureroşi de austritate nici nu se pune problema reînceperii reducerilor cheltuielilor bugetare. Un sondaj de opinie realizat de YouGov în luna mai arată că 61% dintre britanici susţin impozitarea averilor mai mari de 750.000 de lire sterline (850.000 de euro), în timp ce doar 14% se opun.

  • Inventatorul care a dat greş de peste 5.000 de ori înainte să dezvolte obiectul care este acum în aproape toate casele. Pandemia i-a crescut acum averea şi mai mult

    Inventatorul Sir James Dyson a ajuns recent pentru prima dată în fruntea clasamentului celor mai bogaţi oameni din Regatul Unit, averea sa ajungând duminică, 17 mai în clasamentul Sunday Times Rich la 16,2 miliarde de lire sterline, după ce a crescut anul acesta cu 3,6 miliarde de lire sterline. 

    Antreprenorul şi-a construit averea pe baza aspiratoarelor fără sac, pe care el însuşi le-a inventat şi pe care a început să le vândă începând cu anul 1993.

    Sir James, care are acum 72 de ani, a crescut în Norfolk şi a studiat arta, înainte ca cel care l-a îndrumat în colegiu să îi sugereze să se îndrepte spre design.  

    El a creat aspiratorul fără sac după ce a văzut cum funcţionează unul industrial şi şi-a imaginat cum ar putea să aducă beneficiile acestuia într-unul pentru casă. A durat însă mai bine de 10 ani ca ideea lui să aibă şi succes, ajungând la un moment dat să înregisteze datorii de 1 milion de lire sterline. Până la un aspirator funcţional, a creat 5.127 de prototipuri care au eşuat. El cochetează şi cu domeniul maşinilor electrice: chiar săptămâna trecută a dezvăluit prototipul său, în care a declarat că a investit peste 500 de milioane de lire sterline începând cu anul 2017. Proiectul a fost însă anulat de companie în toamna anului trecut.

    Sir James Dyson a ajuns în topul listei celor mai bogaţi oameni de afaceri din Marea Britanie în contextul în care averile celor 1.000 mai bogaţi oameni de aici au înregistrat pentru prima dată o scădere de la criza financiară, minusul înregistrat fiind de 3,7%. 

    Fraţii Hinduja, care îl urmează pe Dyson pe listă şi care sunt copreşedinţii conglomeratului financiar şi industrial ce le poartă numele cu baza în India, au înregistrat o scădere a averii cu 6 miliarde de lire sterline anul acesta, până la 16 miliarde de lire sterline.