Tag: BBC

  • Uraganul Maria a ajuns în Puerto Rico; peste 10.000 de oameni sunt în adăposturi

    Uraganul Maria se află în prezent la aproximativ 24 de kilometri de San Juan, capitala statului Puerto Rico. Chiar înainte de a atinge Puerto Rico, uraganul Maria a fost retrogradat în clasa uraganelor de categoria a patra, fiind aproape de a deveni de categoria a cincea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Poliţia britanică a reţinut alţi doi suspecţi în legătură incidentul terorist de la metroul londonez

    Poliţia Metropolitană a precizat că a reţinut doi bărbaţi, unul în vârstă de 48 de ani şi altul în vârstă de 30 de ani, în oraşul Newport din Ţara Galilor. În plus, ofiţerii Poliţiei efectueză percheziţii la alte două locuinţe din Newport.

    Anterior, fuseseră reţinute alte trei persoane sub suspiciunea comiterii incidentului terorist de la metroul londonez.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Theresa May vizitează Canada pentru discuţii privind comerţul post-Brexit

    Vizita Theresei May vine înaintea semnării Acordului Economic şi Comercial Cuprinzător (CETA) între Canada şi Uniunea Europeană, care va intra în vigoare la 21 septembrie.

    Premierul britanic speră să folosească CETA ca model pentru un acord comercial bilateral valabil după ieşirea din Blocul comunitar.

    În cadrul acordului UE-Canada, a cărui negociere a durat şapte ani, Canada a convenit să elimine 98% dintre taxele sale de import.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara unde un tânăr a fost condamnat la moarte pentru o postare pe Facebook, catalogată drept o „infracţiune de neiertat”

    Taimoor Raza a fost condamnat la moarte pentru că a postat pe Facebook declaraţii  defăimătoare despre religie, profetul Mohamed şi soţiile sale. Este pentru prima dată când pedeapsa cu moartea a fost acordată într-un caz legat de mediile sociale, conform procuroului care se ocupă de caz.

    Pe de altă parte, activiştii drepturilor omului şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu acest caz, iar compania Facebook nu a comentat cazul. Firma americană a anunţat anterior, în martie,  că a trimis echipă în Pakistan pentru a răspunde preocupărilor Guvernului cu privire la astfel de situaţii, adăugând că  doreşte să protejeze „viaţa privată şi drepturile” membrilor săi. Premierul pakistanez Nawaz Sharif a descris blasfemia ca fiind o „infracţiune de neiertat”

    Cazul Raza a fost audiat de un tribunal anti-terorism din Bahawalpur, la aproximativ 498 km de capitala Islamabad. Avocatul său a declarat că tânărul, în vârstă de 30 de ani, s-a implicat într-un discuţie despre islam în reţeaua socială cu cineva care s-a dovedit a fi un ofiţer de luptă împotriva terorismului. Acuzatul a fost arestat după acele discursuri instigatoare la ură, iar telefonul i-a fost confiscat şi analizat. Raza va putea să conteste pedeapsa cu moartea la Înalta Curte din Lahore şi, dacă este cazul, la Curtea Supremă din Pakistan. Express Tribune, un ziar local, a arătat că verdictul s-a dat la câteva zile după ce unui profesor de colegiu din Pakistan i s-a refuzat eliberarea pe cauţiune într-un alt caz ce implica acuzaţii de blasfemie în mass-media sociale.

    Amnesty International a publicat recent un raport critic faţă de legile Pakistanului privind blasfemia. „ [Acestea] permit abuzul şi încalcă obligaţiile juridice internaţionale ale ţării de a respecta şi proteja o serie de drepturi ale omului, inclusiv libertatea religioasă sau a credinţei, a opiniei şi a exprimării. Dacă cineva este acuzat, i se poate refuza cauţiunea şi se confruntă cu procese lungi şi incorecte”, se spune în raport.

     

  • De ce importă Dubai nisip. “Am fost şocat să aflu că oamenii se bat pentru nisip”

    „Am fost şocat să aflu că oamenii se bat pentru nisip. Lucrez de peste 20 de ani în sectorul dedicat mediului înconjurător, dar nu mă aşteptam ca nisipul să fie o resursă atât de disputată”, a declarat Pascal Peduzzi, cercetător în cadrul Naţiunilor Unite.

    Peduzzi se afla în Jamaica în urmă cu şase ani studiind eroziunea plajelor când localnici i-au spus că oamenii mafiei locale veneau pe plajă în mijlocul nopţii şi luau nisip cu sacii, informează BBC.

    Piaţa de nisip şi pietriş din SUA a fost evaluată la 8.3 miliarde de dolari anul trecut, potrivit USGS. Iar cererea pentru nisip va creşte cu până la 5.5% în fiecare an până în 2018, conform unui raport din decembrie 2014 al Freedonia Group.
    Cererea de nisip a crescut foarte mult în special în China şi India. Dezvoltările de clădiri noi, baraje, poduri şi drumuri în China  au crescut foarte mult cererea pentru nisip. De fapt, s-a utilizat mai mult nisip în China în ultimii patru ani decât a folosit SUA în ultimul secol, potrivit lui Peduzzi.

    Nisipul este utilizat ca material de construcţii încă din anul 3500 î. Ch. Iar odată cu boom-ul global din construcţii şi cererea de nisip a explodat. În 2014 aproximativ 196 milioane de tone de nisip şi pietriş au fost utilizate pe glob, potrivit US Geological Survery. După apă, nisipul este cea mai folosită resursă naturală. Acesta se regăseşte în filtre, ecrane de smartphone-uri şi chiar pasta de dinţi.

    Chiar şi Emiratele Arabe Unite au importat nisip, pietriş şi pietre în valoare de 456 milioane de dolari în 2014, potrivit Naţiunilor Unite. De ce? Deşi Dubaiul se află în inima deşertului, nisipul de acolo nu poate fi folosit la construcţii deoarece este mult prea fin.

    În State cererea de nisip a crescut foarte mult din cauza fracturării hidraulice (fracking) pentru că prin această tehnologie de foraj este utilizată foarte multă apă, nisip şi chimicale. Din 2011 până în 2014, cererea de nisip pentru fracking a crescut de la 24 milioane de tone la 59 milioane de tone, însă a scăzut la 50 milioane de tone în 2015.

    Plajele de pe glob s-au micşorat cu 40 de metri din 1968 până în 2008, este de părere Pascal Peduzzi.

    „Încă avem foarte mult nisip, dar pentru că îl utilizăm atât de mult nisipul ar putea deveni o resursă pe cale de dispariţie. Nu spun că nu ar mai trebui să folosim nisip, ci doar să fim mai conştienţi în utilizarea acestuia”, spune Peduzzi. 
     

  • Povestea femeii care a crescut intr-o famile săracă cu 10 fraţi şi care acum deţine un lanţ de 300 de cofetării

    În copilărie Cleusa Maria era mult mai familiarizată cu greblele decât cu păpuşile. În fiecare zi ea trebuia să-şi ajute tatăl în mica fermă pe care o închiriase undeva în sud-estul Braziliei, într-un sat. Asta până când tatăl ei a murit într-un accident de maşină, când ea avea doar 12 ani, iar mama ei a trebuit să aibă grijă de cei 10 copii, Cleusa fiind cea mai mare dintre aceştia.

    Ulterior,  tânăra împreună cu mama sa au ajuns să muncească ca lucrătoare agricolă, să culeagă trestie de zahăr, iar turele lor de câte 10 ore începeau zilnic înaintea răsăritului soarelui. Călătoria spre noua viaţă a început-o, însă, în jurul vârstei de 17 ani. A plecat de la ţară şi s-a mutat în oraşul Sao Paulo, cel mai mare din Brazilia, unde a devenit servitoare la o familie foarte bogată. Aici trebuia să locuiască la domiciliul angajatorului său şi avea doar două zile libere în fiecare lună, iar toate salariile i le trimitea mamei sale, care lucra încă în ferme.

    Curând s-a hotărât însă să se înscrie la un curs de educaţie pentru adulţi, de care nu a avut parte cât a fost copil, şi să se angajeze ca recepţioneră, undeva lângă Sao Paolo, mai aproape de mama sa. În 1995 a primit o cerere neobişnuită de la soţia şefului ei, care i-ar schimba viaţa – i-a cerut ajutorul pentru a face un tort de 35 de kg. „Soţia şefului meu obişnuia să vândă prăjituri, iar în acea zi şi-a rupt piciorul. Eu nu aveam nicio idee despre cum se face acest lucru, dar mi-a dat toate instrucţiunile şi în cele din urmă am reuşit”, povesteşte aceasta. După acest episod şefa sa a considerat că tânăra are un talent ce nu poate fi ignorat, aşa că i-a cumpărat un mixer şi i-a găsit mai mulţi clienţi. La acea vreme Cleusa era divorţată, avea un copil mic, în timpul zilei lucra la fabrică, iar nopţile şi le petrecea făcând prăjituri.

    Doi ani mai târziu a demisionat, iar cu ajutorul unuia dintre fraţii săi a deschis un mic magazin pe care la numit Sodie Doces. Anii următori au fost plini de muncă grea, dar în decurs de zece ani, Cleusa deţinea deja patru magazine de prăjituri. La un moment dat, unul  dintre clienţi a insistat ca firma sa să se extindă prin vânzarea de francize. „Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă o franciză, dar acest client a persistat, vorbind despre asta pentru un an întreg. Aşa că am luat un curs la Sao Paulo pentru a înţelege modelul de afaceri şi am decis să devin francizor. Clientul a devenit primul nostru francizat, iar în mai puţin de doi ani am ajuns la peste 50 de francize”, povesteşte aceasta. 

    După două decenii de la deschiderea primului său magazin, Cleusa are peste 300 de puncte de vânzare, iar preţurile prăjiturilor sale variază de la aproximativ 43 reali (circa 10 lire sterline) la 74 reali. Pentru a deschide un magazin Sodie Doces, francizaţii trebuie sa investeasca aproximativ 400.000 de reali, iar fiecare magazin angajează până la 15 angajaţi.

  • Povestea femeii care a crescut intr-o famile săracă cu 10 fraţi şi care acum deţine un lanţ de 300 de cofetării

    În copilărie Cleusa Maria era mult mai familiarizată cu greblele decât cu păpuşile. În fiecare zi ea trebuia să-şi ajute tatăl în mica fermă pe care o închiriase undeva în sud-estul Braziliei, într-un sat. Asta până când tatăl ei a murit într-un accident de maşină, când ea avea doar 12 ani, iar mama ei a trebuit să aibă grijă de cei 10 copii, Cleusa fiind cea mai mare dintre aceştia.

    Ulterior,  tânăra împreună cu mama sa au ajuns să muncească ca lucrătoare agricolă, să culeagă trestie de zahăr, iar turele lor de câte 10 ore începeau zilnic înaintea răsăritului soarelui. Călătoria spre noua viaţă a început-o, însă, în jurul vârstei de 17 ani. A plecat de la ţară şi s-a mutat în oraşul Sao Paulo, cel mai mare din Brazilia, unde a devenit servitoare la o familie foarte bogată. Aici trebuia să locuiască la domiciliul angajatorului său şi avea doar două zile libere în fiecare lună, iar toate salariile i le trimitea mamei sale, care lucra încă în ferme.

    Curând s-a hotărât însă să se înscrie la un curs de educaţie pentru adulţi, de care nu a avut parte cât a fost copil, şi să se angajeze ca recepţioneră, undeva lângă Sao Paolo, mai aproape de mama sa. În 1995 a primit o cerere neobişnuită de la soţia şefului ei, care i-ar schimba viaţa – i-a cerut ajutorul pentru a face un tort de 35 de kg. „Soţia şefului meu obişnuia să vândă prăjituri, iar în acea zi şi-a rupt piciorul. Eu nu aveam nicio idee despre cum se face acest lucru, dar mi-a dat toate instrucţiunile şi în cele din urmă am reuşit”, povesteşte aceasta. După acest episod şefa sa a considerat că tânăra are un talent ce nu poate fi ignorat, aşa că i-a cumpărat un mixer şi i-a găsit mai mulţi clienţi. La acea vreme Cleusa era divorţată, avea un copil mic, în timpul zilei lucra la fabrică, iar nopţile şi le petrecea făcând prăjituri.

    Doi ani mai târziu a demisionat, iar cu ajutorul unuia dintre fraţii săi a deschis un mic magazin pe care la numit Sodie Doces. Anii următori au fost plini de muncă grea, dar în decurs de zece ani, Cleusa deţinea deja patru magazine de prăjituri. La un moment dat, unul  dintre clienţi a insistat ca firma sa să se extindă prin vânzarea de francize. „Nu aveam nicio idee despre ce înseamnă o franciză, dar acest client a persistat, vorbind despre asta pentru un an întreg. Aşa că am luat un curs la Sao Paulo pentru a înţelege modelul de afaceri şi am decis să devin francizor. Clientul a devenit primul nostru francizat, iar în mai puţin de doi ani am ajuns la peste 50 de francize”, povesteşte aceasta. 

    După două decenii de la deschiderea primului său magazin, Cleusa are peste 300 de puncte de vânzare, iar preţurile prăjiturilor sale variază de la aproximativ 43 reali (circa 10 lire sterline) la 74 reali. Pentru a deschide un magazin Sodie Doces, francizaţii trebuie sa investeasca aproximativ 400.000 de reali, iar fiecare magazin angajează până la 15 angajaţi.

  • Încep concertele de muzică clasică în aer liber la Piaţa Festivalului George Enescu

    Primul weekend al festivalului continuă duminică, ora 20:00, cu Orchestra Naţională Radio, alături de dirijorul Cristian Oroşanu şi violonistul Roman Patočka.

    Piaţa Festivalului face parte din seria de proiecte dedicate Festivalului George Enescu, al treilea cel mai important eveniment muzical din lume, după BBC Proms şi Festivalul din Lucerna. Festivalul este organizat pentru a oferi publicului accesul gratuit la concerte de muzică clasică.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Euro a atins nivelul maxim faţă de dolar din ultimii doi ani şi jumătate

    Impactul uraganului Harvey i-a influenţat pe analişti să presupună că Rezerva Federală din Statele Unite nu va risca reducerea creşterii economice, iar temerile în legătură cu activităţile din Coreea de Nord i-au descurajat pe investitori.

    Euro a crescut cu 15% faţă de dolar, anul acesta. Euro a crescut în ultimele luni, în condiţiile în care economia zonei euro se îmbunătăţeşte, iar pieţele anticipează că Banca Centrală Europeană ar putea începe să reducă din măsurile programului fiscal pe care l-a derulat pentru a soluţiona problemele generate de criza din zona euro şi de criza cauzată de îngheţarea creditelor de la finalul anului 2000.

    Regimul de la Phenian a efectuat, marţi, un nou test balistic, lansând o rachetă înspre Marea de Est (Marea Japoniei), au anunţat autorităţile militare sud-coreene, potrivit site-ul agenţiei de ştiri The Associated Press.

  • Povestea uneia dintre cele mai periculoase bande de stradă din lume. Suma fabuloasă pe care o câştiga anual

    Grupul a fost înfiinţat în anii 1980 în Los Angeles, format din imigranţii refugiaţi care au fugit de războiul civil din El Salvador. Alţi membri au venit din Honduras, Guatemala şi Mexic. „MS” înseamnă „Mara Salvatrucha”, o alăturare a cuvintelor „Mara” , care înseamnă „bandă”, „Salva”, de la „Salvador” şi „trucha”, care se traduce aproximativ ca „băieţii deştepţi ai străzii”. 13 reprezintă poziţia lui M în alfabet. MS-13 şi-a câştigat „reputaţia” datorită violenţelor extreme şi crimelor comise, iar potrivit FBI grupul s-a extins în 46 de state.

    În 2012, MS-13 a fost desemnat drept o „organizaţie criminală transnaţională”, plasat alături de carteluri internaţionale mult mai mari, cum ar fi grupul mexican Zetas, Yakuza din Japonia sau  Camorra din Italia.  Grupul îşi recrutează oamenii din rândul adolescenţilor săraci, pe care îi supune unor probe crunte de iniţiere.

    Mai exact, aceştia sunt subiecţii unor bătăi violente pentru a face parte din grup şi, ulterior, trebuie să facă ei înşişi o crimă în numele grupului pentru a fi considerat membru valoros. Se spune că a abandona M13 este şi mai grav, mai exact cei care vor să plece sunt ucişi.

    O evaluare a FBI din 2008 arăta că MS-13 are între 6.000 şi 10.000 de membri doar în SUA, iar înafara graniţelor ţării numărul acestora este şi mai mare. Venitul anual al grupului este de aproximativ 31 de milioane de dolari,  potrivit informaţiilor poliţiei, bani obţinuţi,  în special, din din droguri şi jafuri.