Potrivit autorităţilor franceze, jurnalistul Rahim Namazov a fost grav rănit după ce a fost împuşcat în spate, iar soţia acestuia a murit imediat, fiind împuşcată în cap.
Jurnalistul Rahim Namazov provine din Azerbaidjan şi a fost exilat în Franţa.
Potrivit unor surse, şapte focuri de armă au fost auzite în jurul orei locale 9.00 (ora României, 10.00).
Biroul procurorului din Toulouse a anunţat presa că “un cuplu a fost împuşcat în Colomier”. Poliţia judiciară va demara o anchetă.
Pădurea Hoia Baciu, situată în apropiere de Cluj-Napoca. Fenomenele care se petrec aici – potrivit relatărilor localnicilor – sunt din spectrul ativităţilor paranormale.
Pe lângă faptul că ar fi scena unor întâmplări inexplicabile, pădurea este formată şi din copaci cu forme bizare. Aceştia sunt consideraţi sufletele celor omorâţi în pădure. Se spune că la miezul nopţii o pereche de ochi verzi se deschid şi apare o ceaţă foarte deasă.
Pe măsură ce echipajul se apropie de destinaţie, cei de la bordul navei descoperă că The Nightflyer şi căpitanul acesteia, pe care nu l-au văzut niciodată, ar putea să îi îndrume către pericol, în necunoscutul şi întunecatul spaţiu.
Gretchen Mol (Boardwalk Empire) interpretează rolul lui Dr. Agatha Matheson, Eoin Macken (The Night Shift) îl interpretează pe Karl D’Branin, David Ajala (Fast & Furious 6) pe Roy Eris, Sam Strike (EastEnders) pe Thale, Maya Eshet (Teen Wolf) este Lommie, Angus Sampson (Fargo) – Rowan, Jodie Turner-Smith (The Last Ship) joacă rolul lui Melantha Jhirl, iar Brían F. O’Byrne (Million Dollar Baby) interpretează rolul lui Auggie.
Nightflyers va fi în curând disponibil pe Netflix.
Se pare că, pentru prima dată, Apple Inc. va proiecta şi va produce propriile display-uri. Pentru început va fi produs un număr mai mic de ecrane, pentru testare.
Gigantul tehnologic va face o investiţie semnificativă în dezvoltarea noii generaţii de display-uri MicroLED, care vor avea compuşi de lumină diferiţi faţă de cele actuale, OLED. De asemenea, Apple promite, în viitor, gadget-uri mai subţiri, mai luminoase, şi cu un consum mai mic de energie.
Noul tip de display este mult mai greu de realizat decât cel actual. Surse anonime spun că o încercare a proiectului s-a făcut şi în urmă cu câţiva ani, fără a se concretiza în lansarea unui nou produs. Acum, datorită evoluţiei tehnologiei, compania dispune de mijloacele necesare pentru producţie, cu toate că, cel mai probabil, consumatorii vor trebui să aştepte câţiva ani înainte de a vedea rezultatele.
Până atunci, Apple va continua să folosească OLED, model pe care l-au implementat prima dată pentru iPhone X. Compania intenţionează să lanseze un al doilea iPhone OLED în toamnă, un model gigant de 6,5 inchi şi lucrează la extinderea producţiei OLED, pentru a include şi LG.
Luni, la ora 9.15, euro a atins un maxim de 4,6681 lei, apoi evoluţiile s-au calmat şi la ora 13.00 (când BNR afişează cotaţia oficială) s-a stabilizat la 4,6650 lei.
Euro evoluează peste pragul de 4,66 lei încă de lunea trecută, rulând fără întrerupere pe acest palier, pe fondul tensiunilor politice, dar şi al anunţurilor divergente privind mersul economiei. Veştile bune despre rezultatele pe anul 2017 au fost eclipsate, săptămâna trecută, de informaţiile privind evoluţiile sectoriale din ianuarie, cu decelerări şi chiar scăderi semnificative faţă de cele din luna decembrie.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
TEXT: Romulus OPRICA, Ph.D. senior researcher & managing partner, BrandBerry
Aceste imagini uşor prosteşti mi-au trecut prin minte imediat după ce am analizat rezultatele studiului despre percepţia femeii de/din afaceri, realizat la invitaţia Business Magazin pentru evenimentul Woman in Power 2018. De vină este un anume rezultat, respectiv cel obţinut la întrebarea „În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţia «Unul dintre principalele mele scopuri în viaţă este să îmi fac părinţii mândri de mine.»”
43% dintre bărbaţii care au răspuns la studiu şi-au exprimat acordul cu această afirmaţie, în timp ce doar 38% dintre respondenţii femei au fost de acord cu aceasta. Chiar fără a fi foarte mare, diferenţa este, din punctul meu de vedere, semnificativă. Chiar şi analizat separat, faptul că 43% dintre bărbaţii respondenţi arată un atât de puternic ataşament faţă de părinţi indică existenţa unei foarte interesante teme de cercetare.
Am adresat, în chestionarul pregătit de compania de cercetare de piaţă BrandBerry în parteneriat cu Business Magazin, peste 30 de întrebări respondenţilor vizaţi, iar răspunsurile lor ne arată o imagine încă uşor dezechilibrată în percepţii, chiar şi în zonele cele mai dinamice ale ţării în ceea ce priveşte businessul. Studiul a fost realizat în cele mai mari 10 oraşe ale României, fiind colectate date de la peste 1.000 de respondenţi prin chestionare online. Am ales ca ţintă cele mai mari 10 oraşe din ţară pentru că acestea atrag cele mai multe investiţii, au cea mai mare dinamică din punctul de vedere al afacerilor, produc mai mult de jumătate din PIB-ul României şi au infrastructura tehnologică necesară accesului la respondenţi. Ţinând cont că tema de cercetare a fost imaginea femeii de/din afaceri în România, am vrut să aflăm imaginea ei în zona „funcţională” a ţării, studiul fiind reprezentativ doar pentru această zonă şi nu pentru întreaga ţară. Au fost validate 818 răspunsuri iar baza de date a fost ponderată după gen, vârstă şi domiciliu, conform datelor obţinute în urma recensământului populaţiei (INS). Studiul are o marjă de eroare de ±3,5%.
În aproape toate punctele studiate am descoperit diferenţe importante de percepţie între viziunea femeilor şi cea a bărbaţilor despre rolul, aptitudinile şi nevoile femeilor, de cele mai multe ori acestea nefiind în favoarea femeilor, fapt ce arată că şi în zonele cele mai dezvoltate ale ţării dăinuie încă o cultură masculină, puternic tradiţionalistă.
Topul general al aspectelor importante pentru succesul în carieră, indiferent de sex, este format din aptitudini, adaptabilitate şi studii temeinice. Totuşi, pentru a avea succes în carieră, bărbaţii consideră în mai mare măsură decât femeile că adaptabilitate şi relaţiile sunt importante, în timp ce femeile consideră că studiile şi aspectul fizic sunt importante în succesul în carieră în mai mare măsură decât bărbaţii.
Acum câteva zile, EUROSTAT a transmis cifrele referitoare la diferenţele salariale dintre bărbaţi şi femei la nivelul Uniunii Europene. A fost motiv de fericire şi de felicitări în grup vestea că în România diferenţele salariale dintre bărbaţi şi femei, pentru aceeaşi poziţie, sunt mult mai mici decât media europeană sau decât cea manifestată în ţările dezvoltate ale UE. S-a scăpat, totuşi, din vedere faptul că diferenţele salariale dintre România şi ţările la care ne raportăm sunt foarte mari şi că, în Germania de exemplu, există chiar o politică de taxare suplimentară a femeilor în cazul cuplurilor căsătorite în care lucrează ambii parteneri. Motivele sunt multiple şi ar avea nevoie de un material separat pentru a fi descrise, deci nu le voi enumera aici; ceea ce este important de reţinut este faptul că în România tocmai salariile mici (comparativ cu restul UE) sunt un factor important al diminuării distanţei dintre salariile oferite bărbaţilor şi cele oferite femeilor. În condiţiile în care două salarii medii acoperă la limită nevoile de bază ale unei familii cu un copil, diferenţa medie de 5% dintre salariul oferit unui bărbat versus salariul oferit unei femei pentru aceeaşi poziţie devine o diferenţă consistentă.
Studiul nostru relevă faptul că aceste diferenţe sunt explicate mai ales prin seama mentalităţilor învechite, dar şi pe percepţia puternică a bărbaţilor, comparat cu cea a femeilor, că femeile nu sunt dispuse să îşi asume riscuri la fel de mari precum bărbaţii, să lucreze la fel de mult sau că nu se „descurcă” la fel de bine ca bărbaţii.
Atât bărbaţii, cât şi femeile, în majoritatea lor, care au răspuns la întrebările acestui studiu consideră că în companiile din România există cazuri de sexism / hărţuire sexuală, dar că există un climat mai bun decât în urmă cu 10 ani, un climat mai prietenos cu femeile şi în care femeile pot conduce mult mai uşor decât în urmă cu 10 ani.
Una dintre întrebările la care aşteptam cu maximă curiozitate să aflu răspunsul a fost cea prin care îi îndemnam pe respondenţi să ne spună pe cine ar alege drept lider al echipei lor dacă ar avea de ales doar între un coleg misogin şi o colegă feministă, ambii la fel de competenţi profesional. Recunosc, răspunsul masiv în favoarea colegei feministe, atât din partea bărbaţilor cât şi din partea femeilor, m-a luat prin surprindere. Plecasem de la altă ipoteză, infirmată de piaţă. 47% din totalul respondenţilor au selectat, cu variaţia „cred că pe” sau „sigur pe” colega feministă, 47% au respins oricare din aceste opţiuni, iar 6% au selectat colegul misogin. Savuros însă nu este neapărat acest rezultat, cât explicaţiile oferite de bărbaţi şi femei pentru alegerile făcute.
Cei care au respins ambele propuneri, au argumentat că atât misoginismul cât şi feminismul sunt toxice pentru echipă, că o echipă nu are nevoie de un factor de tensiune, ci de un lider; că atât misoginismul cât şi feminismul trădează incapacitatea de a lucra cu oameni fără a face diferenţe de gen şi că în ambele cazuri ar pierde echipa.
În favoarea colegului misogin au stat temerile faţă de rigiditatea colegei feministe, dar şi considerarea misoginismului drept uşor inofensiv şi amuzant.
În favoarea alegerii feministei, argumentele care au contat au făcut referire la un comportament lipsit de politeţe, de tact, al potenţialului coleg misogin, la faptul că femeile au aceeaşi capacitate de a conduce şi că, spre deosebire de misogin, vor da dovadă de imparţialitate in evaluarea echipei şi a membrilor – cu alte cuvinte „egalitatea” a făcut diferenţa.
Analizând răspunsurile în cheie sociologică, consider că răspunsurile masive în favoarea colegei feministe reprezintă, în fapt, o respingere a băşcăliei, a micii golăneli, a arbitrariului şi a incoerenţei cu care ne confruntăm inclusiv în mediul de afaceri românesc, dar mai ales în mediul politic românesc. Este un răspuns pro echilibru şi egalitate.
Cu alte cuvinte, decât să ne amuzăm cu un porc misogin, mai bine să avem parte de corectitudine cu o feministă radicală. Acest raţionament poate aduce alegeri interesante şi pe scena politică, pentru că nu cred că se manifestă doar în business; s-ar putea să asistăm la ascensiunea unor lideri care dau impresia că pot aduce echilibrul, că pot stopa acest val de incorectitudini şi dezechilibre sociale, chiar dacă vor manifesta o puternică înclinaţie spre comportamente „rigide” (ca să nu spun autoritariste).
Răspunsurile la întrebarea de mai sus pot duce la greşita concluzie că majoritatea conlocuitorilor noştri caută egalitatea în general. Nu, egalitatea şi echitatea este căutată mai ales pentru propria persoană; atunci când aleg un lider o fac în aşa fel încât să-mi ofere garanţia că voi fi tratat corect.
Analiza răspunsurilor primite la un set de 24 de întrebări privind percepţia asupra femeii în societate, afaceri sau familie mi-a evidenţiat o distanţă foarte mare între percepţiile pe care le au femeile despre ele şi cele pe care le au bărbaţii despre femei. La 13 din cele 24 de intrebări s-au manifestat percepţii semnificativ diferite, majoritatea în defavoarea femeilor. Nici la cele în care percepţiile erau asemănătoare imaginea femeii nu era una neapărat pozitivă, ci mai degrabă inferioară bărbatului.
Nici bărbaţii şi nici femeile nu consideră că educaţia este mai ales pentru bărbaţi decât pentru femei, că femeile muncesc mai puţin decât bărbaţii sau că atunci când există puţine locuri de muncă bărbaţii au în mai mare măsură dreptul să le obţină, dar atât bărbaţii cât şi femeile consideră că, în general, femeile sunt mult mai emotive decât bărbaţii şi se apreciază că gestionarea vieţii de familie şi a carierei este mult mai dificilă în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor.
Atât bărbaţii cât şi femeile consideră în aproape aceeaşi măsură (cca. 25%) că „viaţa de familie suferă când femeia lucrează cu normă întreagă”, că „dacă mama lucrează cu normă întreagă, copiii suferă” dar şi că „în general femeile sunt mai puţin corupte decât bărbaţii”.
Aproape 12% dintre femei consideră că „mamele nu sunt angajaţi la fel de buni precum bărbaţii”, faţă de doar 5% dintre bărbaţi. Una din cinci femei consideră că „o soţie care nu lucrează este tot atât de realizată ca şi una care are o slujbă plătită”, un procent uşor mai mare decât cel al bărbaţilor care consideră asta, dar nu semnificativ mai mare.
Mai mult de o treime dintre femei (37%) consideră că „a avea o slujbă este un lucru foarte bun, dar ceea ce îşi doresc cu adevărat femeile este să aibă familie şi copii”, cu 4% mai mult decât procentul bărbaţilor care consideră acest lucru, în timp ce aproape un sfert dintre bărbaţii chestionaţi consideră că „mai ales pentru o femeie, a avea copii este o datorie faţă de societate” – dublu faţă de numărul femeilor care consideră acest lucru.
Femeile se percep mai negativ decât le percep bărbaţii atunci când se gândesc la şansele egale de a fi alese în politică: doar 28% dintre femei cred că au şanse egale cu ale bărbaţilor de a fi alese, faţă de 44% dintre bărbaţi, sau când se gândesc la conducerea unei afaceri: una din cinci femei consideră că „bărbaţii conduc mai bine afacerile decât femeile”, în timp ce doar unul din zece bărbaţi sunt de acord cu această afirmaţie.
Chiar dacă mai mulţi bărbaţi decât femei consideră că acestea au aceleaşi şanse de a fi alese (în politică), cu 10% mai mulţi bărbaţi (26%) decât femei consideră că „în general, bărbaţii sunt lideri politici mai buni decât femeile.”
Mai mult de una din trei femei (39%) consideră că dacă o femeie câştigă mai mulţi bani decât soţul ei acest lucru poate crea probleme în familie. Este o percepţie foarte diferită de cea a bărbaţilor, doar 16% fiind de acord cu această afirmaţie. Totuşi, numărul bărbaţilor care consideră că „treaba bărbatului este să câştige bani; treaba femeii este să aibă grijă de casă şi familie” este de aproape şapte ori mai mare decât cel al femeilor care sunt de acord cu această afirmaţie.
Sunt cu 10% mai mulţi bărbaţi decât femei (40% faţă de 30%) care consideră că „o femeie se impune mai greu decât un bărbat în faţa celor cu care colaborează”, dar sunt cu 10% mai puţini bărbaţi decât femei (70% faţă 80%) cei care cred că „femeile se pricep la cifre la fel de bine ca bărbaţii” sau că „femeile implicate în afaceri sunt mult mai atente la etică şi integritate decât bărbaţii” (48% faţă de 58%). Majoritatea femeilor, 68%, simt că „ascensiunea în carieră a unei femei este mai dificilă decât cea a unui bărbat”, faţă de doar 52% dintre bărbaţi.
Mai mult de una din trei femei (38%) consideră că doamnele sunt mai bune manageri decât bărbaţii, în timp ce doar unul din zece bărbaţi sunt de acord cu această afirmaţie şi mai mult de două din trei femei (70%) cred că „femeile implicate în afaceri sunt mult mai deschise către acţiuni sociale în comunitate decât bărbaţii”, faţă de doar unul din doi bărbaţi (50%).
Ultima întrebare adresată respondenţilor din cele mai mari zece oraşe ale ţării a fost aceea de a nominaliza trei femei care activează în mediul de afaceri, indiferent că sunt antreprenoare sau manageri angajaţi.
Relevant, cred, pentru situaţia în care se regăsesc femeile de afaceri din România este comentariul unui respondent, bărbat, ce nu a făcut nicio nominalizare: „Nu îmi vine în minte nicio femeie în poziţie de conducere. Nu pentru că nu există, ci pentru că nu sunt mediatizate sau mediatizate foarte rar. Ceea ce este trist.” Mi-a luat destul de mult timp să realizez această parte de analiză, pentru că am descoperit nume de care nu auzisem până la acest moment şi am vrut să aflu despre cine este vorba. Am descoperit cu această ocazie poveşti de succes superbe, poveşti motivaţionale şi inspiraţionale pe care, dacă nu realizam acest studiu, cel mai probabil nu le-aş fi aflat niciodată. Am înţeles, cu această ocazie că, da, din lumea de business românească ştiam doar zece, poate 15 nume de femei (dar mult mai multe de bărbaţi), ceea ce mă face să consider că citatul de mai sus este adevărat: femeile de afaceri, poveştile lor, sunt promovate mult mult mai puţin decât cele ale bărbaţilor. Ceea ce face din gala Woman in Power, în acest context, un eveniment cu atât mai valoros şi necesar.
Am descoperit cu surpriză o distanţă imensă între ocupanta locului întâi ca număr de nominalizări şi ocupanta următorului loc: 133 la 47. Am inclus în top doar femeile care au obţinut cel puţin trei nominalizări şi am ales să realizez topul doar după numărul de nominalizări, fără a mai calcula un punctaj combinat cu poziţia (1, 2 sau 3) pe care persoana a fost nominalizată. Au fost puţin peste 1.500 de nominalizări în total deşi, la 818 cazuri validate, ar fi putut fi 2454 de nominalizări. Numai 50 de persoane au primit minimum 3 nominalizări, iar aceste 50 de persoane încap pe un podium cu 20 de locuri.
Primele 50 de locuri însumează 752 de nominalizări, următoarele femei nominalizate cu câte două nominalizări strâng 112 nominalizări (56 de femei) iar 601 femei au primit câte o nominalizare. Câteva femei din sfera politică au cumulat şi ele aproape 100 de nominalizări.
Aceste cifre seci, această fragmentare uriaşă, îmi arată matematic faptul că femeile de afaceri din România încă nu au înghegat un grup puternic, vizibil de lideri. Femeile de afaceri din România sunt, cu mici excepţii, poveşti de succes cunoscute doar de familie şi de un număr mic de apropiaţi. Munca lor, efortul sau reuşita lor nu sunt transformate în materiale didactice prin care şi alţi oameni, femei sau bărbaţi, să descopere mai usor cheia succesului.
Rămân în spaţiul public drept exemple vizibile, chiar prea vizibile, mai ales poveştile cu femei ce au parte de reuşită facilă, susţinută de câte un leu alfa. În lumea lor de leoaice, feministe sau nu, femeile de afaceri rămân să-şi urmărească cu tenacitate obiectivele, să hrănească mai departe familia, să dezvolte businessul, să mulţumească stakeholderii, ascunse de lumina reflectoarelor. În tot acest timp, leul alfa îşi marchează teritoriul şi se asigură că este auzit de la mulţi kilometri distanţă.
Doi tineri finanţişti, Anca şi Lucian Leibovici, au constatat în urmă cu opt ani că nişa jucăriilor educative era neacoperită, aşa că au pornit o afacere: un magazin online de profil. Educlass a depăşit anul trecut cifra de afaceri de 1 milion de euro, iar pentru anul în curs previziunile se referă la un plus de 30%, mai cu seamă că afacerea face şi pasul în offline, prin deschiderea, la jumătatea acestei luni, a unui magazin fizic, în apropierea Pieţei Unirii din Capitală.
Într-o economie în care durata medie de viaţă a unei afaceri este de şapte ani, afacerea antreprenorilor Anca şi Lucian Leibovici a trecut testul timpului. Cei doi au depăşit şi pragul încasărilor de un milion de euro. ”Piaţa este în creştere şi, în ciuda penetrării tot mai mari a dispozitivelor electronice şi mobile, jucăriile educative sunt în continuare apreciate şi, cumva, devin soluţiile la care se întorc mulţi părinţi când vor să ajute dezvoltarea unor abilităţi specifice ale celor mici“, spune Anca Leibovici, oferind astfel şi o posibilă explicaţie a evoluţiei afacerii, înfiinţată în 2010.
Anca Leibovici (35 ani) a lucrat şapte ani în domeniul financiar bancar, ca analist financiar şi apoi în rolul de coordonator al echipei de analişti în cadrul BCR. Ea are studii în finanţe la ASE, completate de o experienţă Erasmus în Franţa şi alte cursuri de finanţe susţinute local în parteneriat cu profesorii de la Universitatea din Orleans, Franţa.
Şi Lucian Leibovici (38 ani) are studii în finanţe, el fiind atras încă de la început de antreprenoriat, unde a tatonat terenul până a găsit terenul perfect de ”joacă“, în afacerea EduClass. Ideea a prins contur după ce Lucian Leibovici a participat la un târg de soluţii didactice de la Basel, în Elveţia. Acolo a văzut diferite jucării educative, un concept care în România nu exista la momentul respectiv. S-a gândit că aceasta este o nişă neexplorată şi ar putea reprezenta o oportunitate de afaceri, iar până la finalul anului 2010 a început să importe astfel de jucării şi a pus bazele site-ului www.educlass.ro.
Afacerea a început cu un site, un sediu cu un depozit mic şi doi angajaţi. Pe atunci, îşi aminteşte Anca Leibovici, comerţul online era la început, nu era foarte scump să creezi un site şi să ai în spate o platformă simplă de comerţ electronic. ”Vânzările online erau abia la început; cu excepţia câtorva site-uri mari care erau cunoscute şi aveau putere, majoritatea comercianţilor abia reuşeau să genereze câteva comenzi pe săptămână“, rememorează Anca Leibovici începuturile afacerii.
Investiţia iniţială a fost ”destul de mică“, afirmă reprezentanta companiei, care dă şi detalii: 500 de euro pentru realizarea site-ului, 2.000 euro pentru stocuri, chirie şi banii de salarii. Sunt sume cu care astăzi nu reuşeşti să mai faci mare lucru. ”Treptat, am reinvestit profit şi am făcut investiţii importante când dinamica businessului ne-a permis acest lucru“, adaugă directorul de vânzări al EduClass.
Site-ul a crescut treptat şi businessul odată cu el; în timp a fost diversificată gama de jucării, au adus mereu branduri noi, iar antreprenorii au investit în site şi în marketing online. ”Din 2014 am început să facem şi distribuţie în magazine fizice pentru brandurile pe care le importăm şi asta ne-a ajutat să creştem mult cifra de afaceri.“
Cea mai mare dificultate, povesteşte tânăra antreprenoare, a fost găsirea unei platforme de comerţ electronic care să le permită să extindă afacerea. ”Am trecut prin trei furnizori de site-uri până să ajungem să găsim o platformă care să ne ajute să facem atât vânzare B2B (distribuţie), cât şi vânzare B2C (online), să ţinem o evidenţă a stocurilor şi să procesăm sute de comenzi zilnic.“
Un aspect important a fost şi să ţină pasul cu dinamica pieţei, mai spune Anca Leibovici. Dacă în 2010 comerţul electronic era la nivel de pionerat, acum piaţa a explodat, sunt mulţi jucători, clienţii au cerinţe din ce în ce mai mari, costul de achiziţie pentru un client nou este mult mai mare.
Un alt pas însemnat în dezvoltarea afacerii a fost externalizarea depozitului. La început, firma celor doi antreprenori avea un mic depozit în care ţineau jucăriile şi un angajat propriu opera comenzile. Odată ce volumul a crescut, a devenit imposibil să facă faţă cu un singur angajat, iar costurile cu chiria creşteau exponenţial. ”La acel moment, externalizarea depozitului şi pregătirea comenzilor pentru livrare de catre personal calificat au reprezentat un pas uriaş pentru noi.“
În 2015, EduClass a lărgit şi mai mult portofoliul, începând cu importul produselor de puericultură (pompe de sân şi accesorii pentru alăptare) sub brandul Spectra din Coreea de Sud. ”Din 2016 am început să lucrăm direct cu fabrici care produc jucăriile“, spune tânăra antreprenoare.
Tot ea creionează şi profilul clienţilor: ”De la noi cumpără cel mai des părinţii care sunt interesaţi să le ofere copiilor jocuri educative şi distractive care să îi ajute să înveţe sau să aprofundeze noţiuni de bază sau chiar concepte mai complexe pe care copiii le studiază la şcoală“. Mulţi părinţi vor să găsească soluţii pentru a-i desprinde pe cei mici de tabletă sau de televizor şi aleg să cumpere jocuri care să îi stimuleze şi să îi încânte pe cei mici, fie că este vorba de jocuri creative pentru timpul liber, vacanţe, fie de jocuri cu scop didactic. ”Practic, clienţii noştri vor să rezolve două provocări. Să completeze educaţia copiilor într-un mod interactiv şi distractiv, să le ofere o experienţă de învăţare plăcută, iar pe de altă parte, vor să le stimuleze abilităţi psiho-sociale, precum imaginaţia, creativitatea, răbdarea, lucrul în echipă“. Valoarea medie a comenzii variază în funcţie de lună, fiind undeva în jurul a 200 de lei.
Cât priveşte tendinţele de consum, Anca Leibovici spune că în domeniul jucăriilor educative nu există trenduri. ”Noi vindem jucării clasice, care sunt în continuare apreciate de părinţi. Cele mai bune exemple sunt jucăriile de lemn şi puzzle-urile.“ Tot ea completează însă că există însă tendinţe legate de fenomenul parenting (domeniu legat de creşterea şi educarea copiilor), în sensul că tot mai mulţi părinţi încep să înţeleagă că dispozitivele electronice, chiar dacă ocupă timpul celor mici şi îi captivează, nu au tot timpul un efect pozitiv. ”De exemplu, un copil care urmăreşte foarte multe clipuri pe YouTube învaţă să cânte, să fredoneze. Ceea ce este bine. Dar în schimb nu are răbdare să îşi aştepte rândul la un joc cu mai mulţi jucători sau nu ştie să colaboreze cu un coechipier. Iar exemplele pot continua. Sunt părinţi care observă astfel de lucruri şi folosesc jocurile noastre pentru a-i face pe cei mici să descopere şi alte forme de distracţie.“
Din punctul de vedere al sezonalităţii, vara şi primăvara se vând foarte bine biciclete cu licenţe, ceea ce, în opinia Ancăi Leibovici, este un indiciu că joaca în aer liber va fi mereu apreciată. ”Moş Crăciun este cel mai bun client al nostru şi an de an lista lui creşte, la fel şi vânzările noastre în perioada sărbătorilor. Vânzările aferente sărbătorilor de iarnă reprezintă cam 30% din cifra de afaceri. Paştele este al doilea moment important din an, însă are o pondere de până la 10 % în vânzări.“
Cel mai vândut produs, spune tânăra antreprenoare, este Caleidoscopul, o jucărie clasică cu care s-au jucat şi generaţiile de părinţi care acum le cumpără pentru copiii lor; anual, EduClass vinde câteva mii de astfel de jucării. Firma are în portofoliu peste 2.000 de produse, majoritatea jucării importate de la producători din Marea Britanie, Belgia, India, Germania, Italia; antreprenoarea enumeră şi categoriile de jucării: puzzle-uri, jocuri matematice, lingvistice, de ştiinţă, creative, costume de carnaval, jucării pentru bebeluşi, jucării din lemn, jocuri de strategie, biciclete, jucării pentru exterior. ”Avem în plan ca anul acesta să lărgim portofoliul cu cinci branduri noi de jucării.“ Pe primul loc în vânzări se plasează jucăriile din lemn, urmate de jucăriile de creativitate şi jocurile educative (matematice, lingvistice, ştiinţă); şi produsele de puericultură reprezintă o parte importantă din totalul vânzărilor, completează reprezentanta EduClass.
”Filosofia noastră este să încurajăm joaca în sensul clasic. Atât noi, adulţii, cât şi cei mici avem parte zilnic de un bombardament de informaţii, vedem peste tot ecrane, devine obositor. Jocurile clasice au o capacitate pe care o aştepţi de la un joc: să relaxeze, să dezvolte mintea, gândirea, creativitatea, imaginaţia sau să uşureze acumularea de cunoştinţe. Dar mai ales pentru că joaca este mai distractivă, cu minimum două persoane, să dezvolte interacţiuni, relaţii, empatia, răbdarea, asertivitatea“, argumentează antreprenoarea.
2018 este un an important pentru EduClass, pentru că acum pregătesc pasul spre un magazin fizic, pe care îl vor deschide în apropierea zonei Unirii din Bucureşti, în urma unei investiţii de 100.000 de euro. ”Deşi zona de online creşte foarte mult, sunt în continuare mulţi cumpărători care doresc să vadă produsul, care preferă să analizeze în tihnă, cu o cutie în mână şi uneori chiar jucându-se.“ Din acest motiv, la vechiul sediu aveau o cameră care servea drept showroom; însă aceasta devenise prea mică, neîncăpătoare. În perioadele aglomerate (de exemplu înainte de Crăciun), se întâmpla să fie 4-5 clienţi în showroom şi deja era foarte aglomerat.
”Am început să simţim nevoia unui spaţiu mare în care clienţii să poată vedea toate produsele, în linişte, şi unde să poată reveni ori de câte ori au nevoie de un cadou pentru copii sau atunci când vor să se simtă ei din nou copii. Jucăriile educative nu se vând singure“, afirmă Anca Leibovici, argumentând că de cele mai multe ori trebuie să le explice clienţilor regulile jocurilor sau ce abilităţi vor dezvolta copiii prin jocul respectiv. ”Asta este ceva ce online nu putem face asa cum ne-am dori. Până la urmă, e vorba de a-l face pe compărător să îşi imagineze o sesiune serioasă de joacă a copilului, iar asta cu siguranţă poate face mai bine într-un spaţiu care te invită la joc.“
Antreprenorii au constatat că şi clienţii vechi, cu multe comenzi plasate online, se hotărăsc la un moment dat să le facă o vizită. ”Cred că interacţiunea umană este cu atât mai importantă cu cât totul se automatizează şi se tehnologizează tot mai mult. Ne-am dorit un spaţiu care să fie puţin mai mult decât un magazin. Scopul nu a fost să găsim un spaţiu comercial pe care să îl umplem cu rafturi şi marfă iar la finalul zilei să vedem câţi clienţi ne-au trecut pragul. Ne-am dorit un spaţiu frumos, în care clienţii şi copiii lor să se simtă bine şi în care să revină cu drag“, spune antreprenoarea, care completează că scopul este ca acest showroom să devină o destinaţie de shopping pentru părinţi şi bunici. În acest moment online-ul este cel care aduce clienţii în showroom, pentru că unii doresc să ridice personal comenzile, dar antreprenorii speră ca în timp procentul să se echilibreze.
Rezultatul operational (EBITDA) pentru 2017 s-a ridicat la 242 milioane USD, cu circa 20% peste nivelul consemnat în 2016 şi triplu faţă de cel din 2012 (79 milioane USD). În acelaşi timp, profitul net s-a majorat de şase ori faţă de cel din 2016 până la un nivel de 80 milioane USD, faţă de un rezultat negativ de 208 milioane USD înregistrat în 2012.
Prin implementarea unor măsuri de îmbunătăţire a controlului bugetar, dezvoltarea de politici de management al riscului (hedging, impact curs valutar), dar şi adoptarea unei strategii de finanţare prudentă, KMGI a reuşit în perioada 2012-2017 reducerea semnificativă a datoriilor totale – de la 925 milioane USD în 2012 la 416 milioane USD anul trecut, respectiv 608 milioane USD în 2016.
De asemenea, consolidarea şi centralizarea liniilor de finanţare au contribuit şi la scădere de peste trei ori a datoriilor nete (194 milioane USD în 2017) dar şi la imbunătăţirea semnificativă a fluxurilor de numerar disponibile la nivelul Grupului.
Cifra brută de afaceri obţinută de Grup anul trecut s-a ridicat la peste 9,5 miliarde USD, în creştere cu circa 36% faţă de nivelul înregistrat în 2016.
Rezultatele au fost susţinute de creşterea volumului de materii prime procesate şi a vânzărilor de produse petroliere în România şi regiune, optimizarea şi eficientizarea costurilor de prelucrare, logistice şi distribuţie, dar şi de implementarea unor programe de transformare a activităţilor curente în vederea reducerii cheltuielilor operaţionale şi creşterea profitabilităţii.
KMGI a prelucrat în perioada 2012-2017 32,3 milioane tone de materii prime în cele 3 unităţi de producţie din România – rafinăriile Petromidia şi Vega, divizia de petrochimie. În 2017, volumul de materii prime prelucrate a fost în creştere cu 5% faţă de nivelul din 2016, până la 6,23 milioane tone.
Pe plan local, volumul carburanţilor comercializaţi (benzine, motorine, GPL – gaz petrolier lichefiat) s-a majorat de la 1,6 milioane tone în 2012 la aproape 2 milioane tone în 2017 (+7% peste nivelul din 2016), pe fondul unei extinderi a reţelei cu 9% până la 1.028 de puncte de distribuţie şi 243 de staţii GPL auto.
Născut în 1816 la Lenthe, în apropierea oraşului german Hanovra, Ernst Werner von Siemens a crescut într-o familie numeroasă, având 13 fraţi şi surori. După finalizarea studiilor primare, Siemens a vrut să se înscrie la Academia din Berlin, dar situaţia materială a părinţilor nu a permis acest lucru; prin urmare, el s-a încris la Academia Militară din Prusia, la secţie de artilerie şi inginerie. Siemens şi-a demonstrat încă din acei ani inventivitatea, dezvoltând minele subacvatice care aveau să fie folosite în timpul mai multor conflicte.
Întorcându-se acasă, el a decis să se dedice perfecţionării unor tehnologii deja existente, devenind un nume cunoscut pentru rezultatele sale. În 1843, a vândut drepturile asupra primei sale invenţii; cu banii rezultaţi în urma tranzacţiei, Siemens a dezvoltat un telegraf care în loc de codul Morse folosea un ac pentru a semnaliza literele. Pe baza invenţiei, germanul a fondat o companie ce a devenit repede un reper la nivel internaţional.
În 1848, compania construia deja primul telegraf pe distanţă mare din Europa, legând Berlinul de Frankfurt. Fratele mai tânăr al lui Werner, Carl Wilhelm Siemens, a deschis o reprezentanţă la Londra. În deceniul următor, organizaţia a câştigat mai multe contracte în Rusia şi a deschis o altă filială la Sankt Petersburg.
Un moment important în istoria Siemens a fost finalizarea liniei telegrafice indo-europene, în 1867, ce lega Calcutta de Londra. Siemens este astăzi cel mai mare producător industrial din Europa, având patru divizii principale: industrie, energie, sănătate, infrastructură şi oraşe. Compania este cunoscută îndeosebi pentru produsele medicale pe care le dezvoltă. Pe lângă invenţiile legate de telegraf, Werner von Siemens este considerat unul dintre părinţii ingineriei electrice. El a construit primul lift electric din lume în 1880 şi este creditat cu dezvoltarea troleibuzului. Numele lui a fost folosit pentru a denumi unitatea de măsură a conductivităţii electrice, siemensul.
Werner von Siemens a fost căsătorit de două ori şi a avut trei copii care au preluat, alături de unchiul lor, Carl, conducerea companiei după 1890. Familia von Siemens deţine şi astăzi 6% din acţiunile companiei Siemens, fiind cel mai mare acţionar.