Tag: zid

  • Povestea tânărului de 20 de ani care a găsit soluţia pentru curăţarea oceanului de gunoaie – VIDEO

    Lui Boyan Slat i-a venit  ideea în timp ce făcea scufundări în Grecia şi a văzut mai multe gunoaie decât peşti. A pornit, în cadrul şcolii la care învăţa un proiect prin care analiza mărimea şi numărul particulelor de plastic din oceane. Lucrarea sa a câştigat numeroase premii, inclusiv “Cel mai bun concept tehnic” la Delft University of Technology în 2012.

    Boyan şi-a numit conceptul “The Ocean Cleanup” şi l-a prezentat în cadrul TEDxDelft 2012. Ulterior, tânărul a fondat “The Ocean Cleanup foundation”, o organizaţie nonprofit responsabilă cu dezvoltarea tehnologiei. Ideile sale pot salva sute de mii de organisme subacvatice anual, dar şi milioane de dolari prin scăderea costurilor de curăţenie, reducerea la minim a daunelor produse unor nave sau a turiştilor care ar vizita anumite zone în număr mai mare.

     Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Se estimează că prima fază a procesului ar dura în jur de cinci ani, dar în această perioadă awareness-ul oamenilor vis-a-vis de problemele ecologice ar creşte în mod semnificativ.

  • Congresul ar putea asigura finanţarea zidului anti-imigranţi al lui Trump, susţine un congresman republican

    Congresul nu ar trebui să aibă probleme în a asigura finanţarea propunerii lui Donald Trump de a construi zidul anti-imigranţi la frontiera SUA cu Mexic, o dată ce acesta a fost investit în funcţia de preşedinte, a declarat congresmanul american Louie Gohmert, citat de site-ul ziarului Politico.

    Membrul Camerei reprezentanţilor, Louie Gohmert, a declarat că Congresul deţine deja o parte din suma necesară destinată unor proiecte similare, asemenea propuneri fiind în trecut respinse de oficiali ostili din administraţia Barack Obama.

    Potrivit acestuia, sub administraţia lui Donald Trump, acesta se aşteaptă ca Congresul să coopereze mai mult sau mai puţin la finanţarea şi construcţia zidului anti-imigranţi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Culmea ironiei: Mexic vrea să construiească un zid pentru a opri imigranţii

    Se pare că Mexicul este de acord cu ideea lui Trump de a construi un zid, însă nu în nordul ţării, ci la graniţa din sud, scrie Daily Mail.

    Mexic vrea să construiască un zid la graniţă pentru a ţine imigranţii din El Salvador, Honduras sau Guatemala în afara ţării. Autorităţiile se plâng de “hoardele” de imigranţi ce se îndreaptă spre Statele Unite apoi sunt deportaţi înapoi în Mexic. Astfel imigranţii decid să rămână în Mexic decât să se întoarcă acasă.

    Preşedintele Mexicului, Enrique Pena Nieto, a râs de planurile lui Trump de a construi un zid la graniţa dintre SUA şi Mexic, menit să oprească imigranţii să intre în Statele Unite, dar se pare că nu toată lumea e de aceeaşi părere. “Ideea lui Trump este bună, dar ar trebui ca acel zid să se afle la graniţa din sud a ţării pentru a opri fluxul de imigranţi ce vin prin Mexic din America Centrală”, este de părere El Manana, unul dintre cele mai mari ziare din Mexic.

    Potrivit Naţiunilor Unite în jur de 400.000 de oameni din America Centrală (El Salvador, Honduras etc) intră ilegal în Mexic în fiecare an, iar aproximativ jumătate dintre ei sunt deportaţi către ţările de provenienţă. 

  • Culmea ironiei: Mexic vrea să construiească un zid pentru a opri imigranţii

    Se pare că Mexicul este de acord cu ideea lui Trump de a construi un zid, însă nu în nordul ţării, ci la graniţa din sud, scrie Daily Mail.

    Mexic vrea să construiască un zid la graniţă pentru a ţine imigranţii din El Salvador, Honduras sau Guatemala în afara ţării. Autorităţiile se plâng de “hoardele” de imigranţi ce se îndreaptă spre Statele Unite apoi sunt deportaţi înapoi în Mexic. Astfel imigranţii decid să rămână în Mexic decât să se întoarcă acasă.

    Preşedintele Mexicului, Enrique Pena Nieto, a râs de planurile lui Trump de a construi un zid la graniţa dintre SUA şi Mexic, menit să oprească imigranţii să intre în Statele Unite, dar se pare că nu toată lumea e de aceeaşi părere. “Ideea lui Trump este bună, dar ar trebui ca acel zid să se afle la graniţa din sud a ţării pentru a opri fluxul de imigranţi ce vin prin Mexic din America Centrală”, este de părere El Manana, unul dintre cele mai mari ziare din Mexic.

    Potrivit Naţiunilor Unite în jur de 400.000 de oameni din America Centrală (El Salvador, Honduras etc) intră ilegal în Mexic în fiecare an, iar aproximativ jumătate dintre ei sunt deportaţi către ţările de provenienţă. 

  • Scrisoare deschisă adresată primarului Gabriela Firea pentru dărâmarea zidului Parlamentului

     “Vă adresez această scrisoare deschisă pentru a vă propune în mod public să vă asumaţi şi să susţineţi proiectul Marii Grădini Centrale a Bucureştiului, care presupune ca zona din jurul Palatului Parlamentului să fie redată cetăţenilor prin integrarea sa într-un circuit verde care să cuprindă Casa Academiei şi Parcul Izvor”, afirmă deputatul PNL Ovidiu Raeţchi, în scrisoarea publică pe care i-o adresează primarului general al Capitalei, Gabriela Firea.

    Ovidiu Raeţchi susţine că proiectul trebuie demarat urgent, invocând demersurile juridice complicate şi necesitatea de a amenaja şi împăduri zona.

    Liberalul susţine că proiectul Marii Grădini Centrale a Bucureştiului ar integra nu mai puţin de 35 de hectare în circuitul verde al Capitalei, crescând spaţiul verde pe cap de locuitor şi asigurând un spaţiu semnificativ pentru evenimente culturale şi de divertisment.

    “Oriunde în Occident, Parlamentul nu este izolat de restul oraşului, ci localnicii, turiştii, se pot plimba nestingheriţi în proximitatea sa”, susţine Raeţchi.

    Deputatul PNL îi solicită Gabrielei Firea o întâlnire de lucru, propunându-i să lase deoparte “distanţele politice” aşa cum şi primarul PSD al Sectorului 5, Daniel Florea, a făcut.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Invenţia incredibilă a unui tânăr de 20 de ani care va curăţa oceanul de gunoaie şi materiale din plastic

    Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Însă nu toată lumea este convinsă de soluţia pentru curăţarea oceanelor înaintată de către Boyat Slat. Oceanograful, Kim Martini, este de părere că ar fi foarte greu de ancorat un asemenea zid şi nu este convinsă de faptul că sistemul va evita capturările accidentale ale animalelor acvatice. De asemenea, Stiv Wilson, directorul companiei nonprofit 5 Gyres, asociaţie deticată curăţării apelor, consideră că nu este o strategie realistică având în vedere mărimea oceanului.

     

  • Invenţia incredibilă a unui tânăr de 20 de ani care va curăţa oceanul de gunoaie şi materiale din plastic

    Boyat Slat şi-a prezentat pentru prima dată ideea la 18 ani, în cadrul unei conferinţe TEDx în Olanda. El a povestit modul cum vrea să cureţe oceanul de milioanele de tone de plastic, relatează Business Insider.

    Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Însă nu toată lumea este convinsă de soluţia pentru curăţarea oceanelor înaintată de către Boyat Slat. Oceanograful, Kim Martini, este de părere că ar fi foarte greu de ancorat un asemenea zid şi nu este convinsă de faptul că sistemul va evita capturările accidentale ale animalelor acvatice. De asemenea, Stiv Wilson, directorul companiei nonprofit 5 Gyres, asociaţie deticată curăţării apelor, consideră că nu este o strategie realistică având în vedere mărimea oceanului.

     

  • Invenţia incredibilă a unui tânăr de 20 de ani care va curăţa oceanul de gunoaie şi materiale din plastic

    Boyat Slat şi-a prezentat pentru prima dată ideea la 18 ani, în cadrul unei conferinţe TEDx în Olanda. El a povestit modul cum vrea să cureţe oceanul de milioanele de tone de plastic, relatează Business Insider.

    Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Însă nu toată lumea este convinsă de soluţia pentru curăţarea oceanelor înaintată de către Boyat Slat. Oceanograful, Kim Martini, este de părere că ar fi foarte greu de ancorat un asemenea zid şi nu este convinsă de faptul că sistemul va evita capturările accidentale ale animalelor acvatice. De asemenea, Stiv Wilson, directorul companiei nonprofit 5 Gyres, asociaţie deticată curăţării apelor, consideră că nu este o strategie realistică având în vedere mărimea oceanului.

     

  • Un oraş belgian de frontieră vrea să impună autorităţilor unei localităţi franceze să construiască un “zid împotriva romilor”

    Wattrelos, ca orice oraş francez cu peste 5.000 de locuitori, este obligat să prevadă o zonă de staţionare pentru nomazi. Municipalitatea intenţionează, astfel, să aloce un teren viran care să poată, după ce este amenajat, să găzduiască până la 24 de caravane.

    Problema este că oraşul Mouscron, de partea belgiană a frontierei, vrea să-i impună să construiască un zid care să garanteze liniştea locuitorilor săi.

    Terenul rezervat de către municipalitatea Wattrelos se află de-a lungul frontierei cu Belgia, iar municipalitatea din Mouscron, un oraş cu 56.000 de locuitori, vede cu ochi răi această nouă vecinătate.

    Alfred Gadenne, primarul (bourgmestre) din Mouscron îi cere lui Henri Gadaut, viceprimarul din Wattrelos, să construiască un zid de beton de 2,40 metri înălţime şi de peste 100 de metri lungime, astfel încât să “protejeze vederea şi tihna” belgienilor.

    Ridicarea zidului a provocat deja o polemică între susţinătorii construcţiei, opozanţii ei şi majoritatea – care nu s-a declarat împotrivă, dar care nu crede în eficienţa măsurii.

  • Reportaj: Cărţi de bucate 
şi de suflet. O istorie de sute de ani a unei tradiţii care defineşte fiecare popor

    ADRIANA SOHOLODEANU este călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro


    Autorii celor 200 de reţete s-au semnat cu iniţiale – K.N. şi M. K. – însă s-a descoperit repede că în spatele lor se ascundeau nimeni alţii decât Costache Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu, personalităţi de marcă ale literaturii, istoriei şi vieţii politice autohtone. Motivele pentru care au preferat anonimatul pot avea de-a face sau nu cu disocierea de un domeniu considerat în epocă feminin; cert este că această culegere de reţete era parte integrantă din proiectul lor de a aduce progres în ţară sau, după cuvintele lui Kogăl-niceanu,  „o carte care, răsturnând toate puterile aşezate, călcând în picioare toate pravilele primite de adunare şi de obiceiul pămân-tului, are să facă o revoluţie straşnică în toată Moldova întru chipul de a face frigănele şi găluşte“. Profeţind că această carte le va aduce „numele de introducători ai artei culinare în Moldova“, autorii transcriu reţetele frugal ca informaţie exactă, dar savuros ca limbaj.

    „Ie doi, trei hulubi, îi grijăşti şi-i aşază bine şi frumos puindu-le sare; şi aşază în fundul tingirii câteva frunze de slănină şi ceapă tăiată în frunze şi morcovi asemine şi pune hulubii deasupra şi lasă de şed înăduşiţi pân’ se ruminesc“ (editura Vremea, Bucuresti 2007).

    170 de ani mai târziu, peste ocean, Nathan Myhrvold, fost chief technology officer al Microsoft, îşi publică pe cheltuiala lui o carte de bucate: 2.438 de pagini format 30×40 cm, în cinci volume care cântăresc împreună circa 20 kilograme, un coffee-table book ex-celent şi o lectură fascinantă, căci, dacă la cărţile bune finalul vine mereu prea devreme, „Modernist Cuisine“ reuşeşte lejer să te ţină ocupat o vreme bună.

    Şi dacă o carte de bucate clasică nu promite să te ţină cu sufletul la gură, Modernist Cuisine reuşeşte şi asta prin referinţe literare, fapte atestate istoric, poveşti, trimiteri la fizică sau chimie şi fotografii ale unor preparate în secţiune. De fapt, până ajungi să citeşti o reţetă treci prin patru volume de istorie & fundamente de igienă, microbiologie, fizică, tehnici şi echipamente, animale şi plante, ingre-diente şi preparare.

    În carte, Myhrvold, considerat singurul om care a studiat atât cu Stephen Hawking, cât şi cu chefs francezi, îşi foloseşte cunoştin-ţele pentru a explica procesele fizice şi chimice care au loc în timpul preparării unei omlete sau a banalului popcorn – el spune, de exemplu, că floricelele de porumb ilustrează foarte bine un aspect cheie al fizicii şi arată cu imagini luate de o cameră foto de mare viteză ce se întâmplă cu apa când fierbe până la abur: îşi măreşte corpul de 1.600 de ori. Şi aceasta se întâmplă într-un bob de porumb care se expandează.

    Lucrarea este astfel singura carte de bucate care cuprinde ecuaţii diferenţiale sau biografia lui James Watt, inventatorul motorului cu aburi, dar şi cel care a dat numele wattului (ca unitate de măsură descoperită în timpul căutării, motivul pentru care o distilerie sco-ţiană ardea o cantitate mare de turbă pentru distilarea whiskey-ului).
    Limbajul este desigur elevat, ştiinţific pe alocuri şi căutările pe internet pentru reamintirea fizicii din gimnaziu ajută. O reţetă de porc la cuptor are 15 elemente, durează 49 de ore şi implică echipament sous-vide, oală cu presiune, sifon, freeze dryer (deshidratare prin îngheţare) şi nitrogen lichid. Este o carte care se adresează bucătarilor profesionişti, desigur; varianta pentru amatori, numită „Modernist Cuisine at Home“, are doar puţin peste 400 de pagini şi reţete relativ simplificate.

    La polul opus, cea mai veche carte de bucate cunoscută în lume este „De re coquinaria“. A fost scrisă în secolul I, în timpul dom-niei împăratului Tiberius, de către Marcus Gavius Apicius şi cuprinde reţete culinare şi sfaturi practice în bucătarie.

    De atunci s-au tot scris cărţi de bucate, iar în primii 1.800 de ani au fost opere semnate de bărbaţi. În tot timpul acesta şi în următoarele sute de ani după, mâncarea marii majorităţi a fost făcută de femei, acasă, fără echipamente sofisticate, după reţete transmise oral sau „furate“, din ce era disponibil, conservator, creativ asumat sau forţat de împrejurări.

    Mâncarea făcută de mame şi bunici este cea care a construit familii, a adunat în jurul mesei, a definit relaţii şi epoci, a alinat şi a alintat. Este cea care operează regresii în timpuri personale fericite şi cea care aduce Crăciunul în casă. Este un semn identitar puternic, căci bucătăria mamei coace povestea fiecăruia.

    Ultimele zeci de ani au adus sute şi mii de cărţi de bucate scrise de femei. Cu toate acestea, mâncarea se face încă după ochi. În bucătăria de acasă se operează cu un instrumentar simplu şi un vocabular aproximativ – se pune o mână de…, se ia puţin…, se frământă până obţii o cocă potrivit de tare, presari cât iei între degete, se coace la foc potrivit şi alte instrucţiuni cantitative similar de vagi. Procesele fizico-chimice sunt stăpânite inconştient, rezultat al anilor de experimente în bucătărie, iar provenienţa unui fel de mâncare este mai puţin importantă ca destinatarul acestuia. Nu secţionează nimeni o musaca decât pentru a o porţiona şi nici nu aşteaptă cinci ore lângă cuptor, cu excepţia cozonacilor.

    În reţetarul mamelor şi bunicilor noastre, un singur ingredient este bătut în cuie: dragostea. Pentru noi, carne din carnea lor şi bu-căţică ruptă din sufletul lor, nu un cititor în căutarea reţetei perfecte sau un client de restaurant. De la tortul cu mere care bucură masa de duminică în copilărie la supa la borcan din studenţie, la mesele încărcate de sărbători şi pacheţele de care nu mai ai nevoie sau poftă, mâncarea de acasă povesteşte ceea ce mama nu a avut când sau cum să îţi spună, răspunde veşnicei întrebări „ai mâncat?“ şi spune ceea ce noi, ca adulţi ocupaţi, nu avem timp să ascultăm. Este ceva ce nicio carte de bucate, nouă sau veche, nu va spune vreodată, cu excepţia caietului vechi de reţete moştenit de la bunica.