Tag: zid

  • China îşi construieşte discret un nou Mare Zid în inima Europei

    Pe viitor, Marele Zid din Europa şi iniţiativa noului drum al mătăsii vor resimţi impactul evoluţiei economiei chineze.

    Oraşul croat Dubrovnik a găzduit în aprilie o importantă conferinţă între China şi ţările din Europa Centrală şi de Est. Era a opta conferinţă anuală de acest gen, iar cu adăugarea Greciei în acest an, conferinţa a devenit „17 (ţări din ECE) plus 1 (China)“, potrivit publicaţiei japoneze Nikkei.

    Din cele 17 ţări, 12 sunt membre ale Uniunii Europene. Ţările cu care China se împrieteneşte sunt ţări foste comuniste din ECE, cât şi din Balcani. Marele Zid din Europa este unul economic.

    La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Winston Churchill avertiza cu privire la o „Cortină de Fier“ care divizează Europa în est şi vest. În prezent, această cortină se transformă într-un nou Mare Zid pentru China.

    În mod simbolic, noul Mare Zid din Europa pare că ar bloca extinderea unor valori tradiţionale occidentale ca libertatea şi democraţia, făcând în schimb loc unui model de dezvoltare economică chinez sub iniţiativa noului drum al mătăsii. La începutul lunii octombrie, China şi cele 17 ţări din ECE s-au reunit în Belgrad, capitala Serbiei, pentru o conferinţă privind cooperarea în domeniul inovaţiei. Tema a fost promovarea digitalizării, cu China ca model. Astăzi, companiile de stat chineze sunt active în Serbia.

    Există un calcul rece în spatele recentei pătrunderi a Chinei în Europa. În cazul în care uriaşul său comerţ cu SUA se va contracta din cauza războiului comercial, o nouă sferă de influenţă economică ce se extinde la vest de China prin noua inişiativă a mătăsii poate servi drept un motor economic alternativ.

    Influenţa Chinei se face deja simţită în ţările central-asi­atice, iar succesul pe care îl va avea aceasta în ţările fost comuniste din Europa va fi esenţial pentru Xi în condiţiile în care acesta se pregăteşte pentru o bătălie prelungită cu SUA.

    Ţările din UE au avut inişial o atitudine tolerantă faţă de avansul Chinei în regiune, însă lucrurile au început să se schimbe. La începutul anului, preşedintele francez Emmanuel Macron a făcut unele remarci prin care avertiza indirect China cu privire la acţiunea sa de divizare a UE.

    SUA au avertizat de asemenea recent liderii din Balcani cu privire la posibilele riscuri legate de noua inşiativă a mătăsii.

    Pe de altă parte, China se confruntă de asemenea cu o încetinire a economiei locale.

    Până acum, aceasta a putut investi sume uriaşe peste graniţe, dar dacă economia îi va încetini dramatic, China nu va avea de ales decât să-şi restrângă treptat aceste fonduri.

    Pe viitor, Marele Zid din Europa şi iniţiativa noului drum al mătăsii vor resimţi impactul evoluţiei economiei chineze.

     

  • Scandal în Franţa: Unul dintre miniştrii din partidul lui Emmanuel Macron este pus la zid pentru că ar fi organizat cine luxoase cu homari şi vin de peste 500 de dolari sticla pe bani publici

    Francois de Rugy, ministrul Energiei provenit din partidul En Marche al lui Emmanuel Macron, este pus la zid în Franţa după ce o investigaţie media a scos la iveală o serie de cine şi serate luxoase pe care el şi soţia sa le-au organizat când acesta conducea camera inferioară a Parlamentului, potrivit Bloomberg.

    De Rugy, care a condus Adunarea Naţională în perioada iunie 2017 – septembrie 2018, a declarat că el „susţine în continuare” decizia sa de a organiza zeci de cine cu „invitaţi ai societăţii civile”, unde sticlele de Chateau Cheval Blanc de 550 dolari, homarii şi şampaniile erau finanţate din bani publici.

    Mediapart, publicaţia online de jurnalism de investigaţie, a scos la iveală aceste cine într-un material care include fotografii şi liste cu participanţii la aceste cine.

    Minsistrul a răspuns public printr-o scrisoare adresată presei, prin intermediul unei emisiuni radio şi în cadrul unui discurs pe care l-a susţinut săptămâna aceasta într-o conferinţă de presă.

    De Rugy, ca ministru al Energiei, împinge agresiv strategia lui Macron de a reduce dependenţa Franţei de energie nucleară, de a spori aportul energiei regenerabile în consumul ţării şi de a promova vehicule electrice.

    Săptămâna aceasta, ministrul Transporturilor, Elisabeth Borne, a anunţat un plan ambiţios de a strânge anual 180 de milioane de euro printr-o nouă taxă pe biletele de avion cu plecarea din Franţa.

    Mai mulţi politicieni francezi, printre care fostul ministru socialist al energiei, Delphine Batho, au cerut demisia lui de Rugy.

    Guvernul a transmis printr-un purtător de cuvânt că acesta îşi va păstra poziţia.

    „Guvernul ţine foarte mult la problemele de etică şi transparenţă. Detaliile furnizate de de Rugy arată în mod evident că a fost vorba despre întâlniri şi contacte cu societatea civilă”, transmite Slibeth Ndiaye, purtător de cuvânt al guvernului, adăugând că aceste întâlniri ajută miniştrii „să înţeleagă mai bine societatea”.

     

  • Bijuteria Transilvaniei. Cum arata cetatea Prejmer, cea mai bine păstrată fortificaţie din Europa – GALERIE FOTO – VIDEO

    Nu îţi va fi greu să o găseşti şi nu vei rămâne neclintit în faţa grandoarei sale, căci biserica este înconjurată de ziduri de apărare în formă circulară. Te va frapa poate faptul că acest zid este căptuşit la interior de aproximativ 300 de camere. Acestea au avut rol de adăpost, depozit pentru provizii sau arme. 

  • Zid al Cetăţii din Sighişoara, prăbuşit pe o porţiune de 4,6 metri. Trafic parţial restricţionat

    Primăria Sighişoara a transmis, marţi, într-un comunicat de presă, că în noaptea de duminică spre luni, camerele de supraveghere au surprins prăbuşirea a 4,6 metri din zidul de incintă, Tronsonul 11 din Zidul Cetăţii, iar primarul municipiului, Ovidiu-Dumitru Mălăncrăvean, a dispus ca măsură de urgenţă izolarea zonei şi a convocat Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce s-a întâmplat la 1 km distanţă de pelerinajul de Sf. Parascheva. Sute de lumânări, aprinse la UN ZID ABANDONAT. Motivul este incredibil

    Mii de oameni s-au rugat la racla Cuvioasei Parascheva în timpul nopţii de vineri spre sâmbătă. La aproximativ un kilometru distanţă, peretele unei clădiri abandonate a fost transformat de pelerini într-un adevărat „zid al plângerii”, unde au depus zeci de mii de lumânări.
     
     
  • Reportaj: Berlin, oraşul în permanentă devenire

    Sunt multe lucruri de văzut în Berlin, mai ales pentru cei pasionaţi de istorie; mă încadrez aici, aşa că am căutat să aflu cât mai multe despre Zidul Berlinului, despre viaţa în timpul războiului rece şi, evident, din timpul celui de-al doilea război mondial.

    Nu era prima vizită în Berlin, iar asta m-a ajutat să mă orientez puţin mai bine în ceea ce priveşte ”programul“ de vizitare. Ne-am cazat în Charlottenburg, un cartier liniştit din vechiul Est, şi am luat-o la pas către centrul istoric.

    Centrul istoric, trebuie spus, nu este chiar atât de vechi precum ar sugera numele. De altfel, de fiecare dată când începeţi un tur sau o vizită cu ghid, aşteptaţi-vă să înceapă aşa: ”Acest obiectiv a fost reconstruit în anii ’60, deoarece a fost distrus aproape integral în timpul bombardamentelor din ’42-’44“. Unul dintre cei cu care am stat de vorbă a punctat foarte corect fenomenul: în Berlin totul pare vechi, dar este de fapt nou. E un oraş mereu în devenire. Aşa cum, de fapt, spune şi sloganul de pe pliantele turistice.

    Primul lucru pe care vi-l sugerez e o plimbare în zona Checkpoint Charlie, unul dintre vechile puncte de trecere dintre Berlinul de Est şi Berlinul de Vest. Este zona pe care nemţii au încercat să o păstreze cât mai aproape de forma din timpul războiului rece – cu ajustările de rigoare pentru turişti, bineînţeles. Veţi găsi aici celebrul semn ”You are now leaving the American sector“ şi câţiva actori cu pretenţii de soldaţi care pentru doar 2-3 euro vor sta la poze. Tot aici, pe Friedrichstrasse, veţi putea lua un prim contact cu ceea ce a rămas din Zidul Berlinului; nu e segment prea lung, însă e destul de bine conservat şi cu explicaţii din plin. Pe o rază de 200 de metri mai puteţi vizita muzeul Checkpoint Charlie, cu imagini şi filme de arhivă, precum şi o reproducere în 360 de grade a unei scene din anii ’70. A, şi să nu uit: tot aici puteţi face o scurtă pauză pentru a vedea ”Currywurst museum“. Nu cred că e cazul să dau mai multe detalii, dar vă recomand doar să săriţi micul dejun dacă plănuiţi să includeţi muzeul pe lista de obiective.

    Un alt loc cu o puternică încărcătură emoţională se află la 5 minute de mers pe jos de Checkpoint Charlie: fostul sediu al Gestapo. Numit Topography of Terror, memorialul vă va fi probabil recomandat de majoritatea localnicilor. Nu este un muzeu per se, ci un spaţiu care înglobează poveşti cutremurătoare din timpul în care Hitler conducea destinul Germaniei. Ca în cazul multor alte memoriale sau muzee destinate acelor vremuri, intrarea este gratuită.

    Ieşim puţin din umbra Zidului şi ne îndreptăm către poarta Brandenburg, locul prin care Napoleon a trecut, triumfător, în 1806. Pentru a ajunge acolo, vă recomand să o luaţi pe Unter der Linden, unul dintre cele mai impunătoare bulevarde ale Berlinului. Este o stradă bună şi pentru ceva shopping, dar mai ales pentru numeroasele terase şi restaurante. Imediat după ce treceţi de Poarta Brandenburg, veţi putea vizita Reichstagul şi clădirile guvernamentale, impresionante prin mixul de arhitectură clasică şi modernă. O altă variantă pentru a vă putea bucura de peisajul modern este o croazieră pe râul Spree: puteţi opta fie pentru varianta de o oră, fie pentru cea de două ore şi jumătate. Noi am ales-o pe cea mai scurtă, pentru că lista obiectivelor era una destul de lungă.

    După cum aminteam la început, Berlin are de toate pentru toţi. Prin urmare, dacă preferaţi natura în locul muzeelor sau al bulevardelor, Tiergarten e locul ideal. Este unul dintre cele mai mari parcuri ale Germaniei şi este împânzit de poduri romantice, grădini ascunse sau monumente ce amintesc de alte vremuri. Vă recomand să petreceţi aici măcar câteva ore; veţi uita că sunteţi într-una dintre principalele capitale ale Europei.

    Mai trebuie să amintesc de două locuri ce nu trebuie ratate de cei care vor să înţeleagă diviziunea dintre est şi vest: East Side Gallery şi Memorialul Zidului. Primul reprezintă cea mai lungă bucată neîntreruptă de zid rămasă, având aproape 1,5 kilometri; autorităţile au decis să o transforme într-o operă de artă şi au invitat unii dintre cei mai cunoscuţi artişti de stradă să dea culoare acestui loc. Nu vă lăsaţi însă păcăliţi de descrierea mea oarecum banală: East Side Gallery e un loc impresionant, unde veţi ocupa destul de mult din spaţiul din telefon destinat pozelor. |n al doilea rând, Memorialul Zidului este un loc de cu totul altă natură; aici construcţia gri a fost readusă la forma şi aspectul din anii ’60 şi ’70. |n jurul zidului s-a amenajat chiar şi ”fâşia morţii“, zona în care sute de germani din est şi-au pierdut viaţa încercând să sară zidul. Tot pe Bernauer Strasse, vizavi de zid, veţi putea intra în clădirea efectivă a Memorialului; este un spaţiu modern, unde puteţi vedea filme din acele vremuri dar şi din 1989, atunci când mii de oameni au luat cu asalt punctele de trecere pentru a-şi revedea rudele sau prietenii.

    Mai sunt numeroase locuri în Berlin destinate zidului, dar capitala Germaniei oferă şi alte puncte de interes.

    Unul dintre acestea e Alexander Platz, locul unde – după cum fiecare ghid repetă în mod aproape obsesiv – se regăseşte cea mai înaltă construcţie din Germania, cu o înălţime de 368 de metri. Este vorba de celebrul turn de televiziune construit de sovietici pentru a-şi demonstra superioritatea tehnologică; după cum bine aţi intuit, ne aflăm acum în fostul Berlin de Est. Alexander Platz e un loc nu foarte curat, aşa cum sunt majoritatea locurilor turistice, dar e o zonă bună pentru cumpărături. Nu vă recomand însă să vă opriţi aici la masă: preţurile sunt de 2-3 ori mai mari decât în restul Berlinului. |n apropiere de turnul TV însă, se află unul dintre cele mai inedite lucruri pe care le-am văzut în Berlin. Bulevardul Karl Marx este o stradă uriaşă, cu blocuri îmbrăcate în marmură, construite de sovietici din aceleaşi motive de orgoliu. Nu vorbim de 2-3 blocuri, ci de zeci de astfel de construcţii aşezate unul lângă altul şi aflate într-o stare impecabilă. Ca fapt divers, acest bulevard a fost declarat zonă protejată Unesco datorită particularităţii sale şi a importanţei istorice.

    Ne îndreptăm acum către vest şi ajungem în Potsdamer Platz, un loc dărâmat aproape integral în timpul bombardamentelor şi reconstruit apoi începând cu sfârşitul anilor ’90. Potsdamer Platz este precum Defense-ul din Paris sau, dacă vreţi, precum Canary Wharf-ul din Londra; la dimensiuni mai mici, ce-i drept, dar cu acelaşi tip de clădiri noi, din sticlă, în care companiile îşi pot etala pretenţiile.

    Mai sunt câteva obiective importante, dar depinde de numărul de zile pe care fiecare turist îl dedică Berlinului. Aş mai aminti de Domul din Berlin, aflat pe malul aceluiaşi Spree, alăturat celor cinci muzee ce formează Insula Muzeelor. Muzeul spionilor şi cel al filmului, ambele în Potsdamer, merită de asemenea o vizită. Noi le-am lăsat, cum se spune, pe data viitoare.

    Un ultim sfat: dacă excursia în capitala Germaniei va fi una ceva mai lungă, merită să faceţi o excursie de o zi la Oranienburg, oraşul ce găzduieşte unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare din timpul naziştilor, Sachsenhausen. Nu încercaţi însă să o faceţi pe cont propriu, ci apelaţi la un ghid; cantitatea de informaţii este uriaşă şi trebuie pusă în context.

  • Sub beţia succesului electoral şi a puterii, guvernarea PSD-ALDE îndreaptă România spre ciocnirea de un zid al realităţii economice care se va sfârşi inevitabil cu reapariţia gardienilor de la FMI

    Şi acum îmi amintesc cum guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, îl lua peste picior, în conferinţele de la Bucureşti, pe analistul de la Danske Bank, luând în discuţie cunoştinţele lui ca economist. Lars Christensen ajunsese un fel de duşman al poporului.

    Economia duduia, consumul era pe val, creditele se dădeau pe bandă rulantă, salariile creşteau de la lună la lună, toată lumea vedea în faţa ochilor cel puţin o mie de euro net pe lună, bugetul era plin de bani după privatizarea BCR, numărul bugetarilor (plus 200.000) şi a salariilor celor plătiţi din buget creşteau “fără număr”, investiţiile statului erau în bunuri şi servicii şi mai puţin în infrastructură, iar la putere era premierul liberal Călin Popescu Tăriceanu, având în spate guvernul PNL-UDMR-PSD.

    Şi acum îmi amintesc de rapoartele firmelor de analiză şi cercetare de la Oxford Economics privind starea economiei româneşti de atunci (supraîncălzirea economiei şi deteriorarea semnificativă a deficitului de cont curent). Întrucât bugetul de stat avea bani, deficitul bugetar nu era pus sub observaţie.

    Toată lumea era într-o stare de negare a analizelor, datelor macro în dinamica lor şi niciun analist sau analiză preventivă nu era luată în considerare: străinii, analiştii străini, nu vor ca România să se dezvolte, ca românii să o ducă mai bine, să aibă salarii mai mari, erau răspunsurile celor de la putere.

    Cum stăm în prezent?

    Nu avem o problemă externă de deficit de cont curent, cel puţin până acum (deficitul comercial este acoperit de plusul din servicii IT şi transport), dar avem o problemă legată de deficitul bugetar.

    În primul rând, datoria publică este mult mai mare decât acum 10 ani (de la 10% din PIB la aproape 40% din PIB, preţul plătit în criză), iar deficitul bugetar nu mai este lăsat de izbelişte, ţinta fiind de 3% din PIB, nu cât iese ca acum un deceniu.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Zidul pe care Trump vrea să îl construiască la frontiera cu Mexicul va avea înălţimea de aproape 10 metri

    Potrivit unor documente ale Serviciului pentru Protecţia Frontierei şi Vămi, zidul ar urma să aibă înălţimea de 30 de picioare (9,14 metri). Zidul ar urma să aibă o faţadă normală în partea de nord şi va fi greu de escaladat sau perforat. Preşedintele Donald Trump a promis că va construi un “zid mare şi frumos” la frontiera Statelor Unite cu Mexicul.

    Zidul ar urma să fie construit din beton sau din cadre care să permită vizibilitatea, iar partea subterană ar urma să fie de aproape 2 metri.

    Conform propunerilor, zidul va trebui să respecte standarde care să facă dificilă perforarea cu lovituri de ciocan, cu sisteme de distrugere sau cu aparate de sudură autogen.

    Potrivit estimărilor Departamentului pentru Securitate Internă, zidul ar urma să coste 21 de miliarde de dolari.

     

  • Cum a reuşit Trump să anuleze, în câteva secunde, zeci de ani de negocieri

    Cu o simplă semnătură, miliardarul-devenit-preşedinte Trump a reuşit să distrugă zeci de ani de negocieri între Statele Unite şi partenerii săi. Comerţul liber, un ideal pentru state precum Japonia sau Australia, a dispărut odată cu venirea sa la putere.

    „Am realizat ceva excelent pentru oamenii care muncesc în Statele Unite“, a declarat Trump după semnarea decretului. Sigur pe el, noul preşedinte nu a vrut să discute despre alte posibile parteneriate sau renegocierea celor existente, aşa cum este NAFTA (Tratatul de liber comerţ în America de Nord – n.red.); a preferat să se bucure de victoria lui, ignorând apelul în favoarea Acordului de Parteneriat Transpacific (TPP) formulat de companii precum Nike sau Wal-Mart.

    „Decenii de-a rândul am îmbogăţit industrii străine în loc să avem grijă de ale noastre“, a spus Donald Trump. „Am plătit pentru armatele altora şi am apărat graniţele altora, refuzând în acelaşi timp să le protejăm pe ale noastre. Şi am cheltuit miliarde de dolari în străinătate, în timp ce infrastructura Americii s-a degradat.“

    Acordul de parteneriat transpacific (TPP) a fost semnat de 12 state în februarie 2016, economiile combinate ale acestora reprezentând 40% din economia globală. Statele membre ale TPP sunt Japonia, Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Vietnam, Singapore, Brunei, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Mexic, Chile şi Peru. Tratatul are menirea de a întări relaţiile economice dintre aceste state prin reducerea mai multor taxe vamale. TPP a fost gândit, aşadar, pentru a crea o piaţă unică, similară cu cea din interiorul Uniunii Europene. Dar cele 12 state au, colectiv, o populaţie de 800 de milioane de persoane – aproape dublu faţă de populaţia Uniunii Europene. „Nu cred că am mai avut un preşedinte care să fie iniţiator al protecţionismului“, remarcă Dan Ikenson, director al unui centru de studii al politicilor comerciale. „Comerţul Statelor Unite s-a îndreptat, în ultimii 80 de ani, către liberalizare şi internaţionalizare.“

    Chiar şi membri ai Partidului Republican şi-au arătat neîncrederea faţă de deciziile lui Trump; John McCain, fost candidat pentru fotoliul de preşedinte, consideră că abandonarea TPP este un lucru greşit. „Mergând înainte, este imperativ ca America să aibă o agendă comercială pozitivă în zona Asia-Pacific, pentru că asta va ţine companiile americane la un nivel competitiv în regiunea cu cea mai rapidă creştere economică din lume.“

    Asociaţia Naţională a Producătorilor de Carne de Vită din S.U.A., care reprezintă interesele a peste 230.000 de fermieri, a anunţat recent că dispariţia TPP ar putea costa în jur de 400.000 de dolari zilnic. Dacă s-ar ajunge şi la anularea NAFTA, preţul cărnii de vită ar creşte atât de mult încât cea importată ar fi mai ieftină. „TPP şi NAFTA au fost pentru mult timp sacii de box ai clasei politice, dar în realitate comerţul exterior a reprezentat una dintre cele mai de succes poveşti din istoria Americii“, a transmis grupul. Cifrele dau dreptate fermierilor: de la intrarea în vigoare a NAFTA, în 1993, exportul de produse agricole s-a dublat.

    Principalele victime ale dispariţiei TPP vor fi însă marii producători; Mark Parker, CEO-ul Nike, a declarat anul trecut că acordul va ajuta la crearea locurilor de muncă. Argumentul său este unul pertinent: Nike produce în jur de 40% din încălţăminte în Vietnam, stat care a aderat la TPP. Astfel, economiile obţinute ca urmare a scăderii taxelor vamale ar fi reprezentat investiţii în unităţi din Statele Unite, iar asta ar fi dus la angajări în aceste noi unităţi.

    Aldo Group, producător canadian de încălţăminte, şi-a mutat unităţile de producţie din China în Vietnam, încercând să speculeze avantajele acordului de parteneriat transpacific. „Suntem dezamăgiţi, cel puţin pe termen scurt, pentru că vorbeam de o eliminare a taxelor care ajung la aproape 18%“, a spuns Bryan Eshelman, COO-ul companiei.

    Premierul nipon Shinzo Abe declara, la sfârşitul anului 2016, că un TPP fără Statele Unite şi cei 250 de milioane de consumatori ar fi „lipsit de sens“. Cu toate acestea, alte state precum Noua Zeelandă sau Mexic par dispuse să arunce mingea în curtea chinezilor. Dar lucrurile se complică şi mai mult: structura ar trebui schimbată radical, pentru că în cea actuală sunt implicate state aflate deja în conflict cu China, aşa cum este cazul Vietnamului sau al disputelor teritoriale din Marea Chinei de Sud. „Nu există claritate în ceea ce priveşte noul guvern american şi planurile sale legate de domeniul economic sau acorduri comerciale“, a declarat Eric Schweitzer, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Germaniei. Poziţia sa reflectă sentimentelor celor mai mulţi lideri europeni; confruntaţi pe de-o parte cu Brexitul, ei trebuie acum să regândească şi strategia comercială faţă de Statele Unite. Nu că Trump ar fi anunţat vreo schimbare în această direcţie, dar noua administraţie de la Washington pare a fi una imprevizibilă.

    Germania va avea nevoie de o nouă strategie economică, orientată spre Asia, în cazul în care administraţia Donald Trump va iniţia un război comercial cu China, a declarat şi vicecancelarul Sigmar Gabriel, criticând abordarea protecţionistă a preşedintelui Donald Trump. „Cred că trebuie să ne pregătim pentru un parcurs dur“, a afirmat Sigmar Gabriel într-un interviu acordat postului ZDF. În opinia liderului Partidului Social-Democrat (SPD), victoria electorală a lui Donald Trump este rezultatul „radicalizării negative“. Întrebat despre avertismentele lansate de Donald Trump, inclusiv privind impunerea unor taxe vamale mari companiilor care fabrică autovehicule în Mexic şi le vând în SUA, Sigmar Gabriel, care este şi ministru al economiei şi energiei, a precizat: „Cred că vorbeşte extrem de serios. În discursul inaugural am auzit o serie de tonuri naţionaliste. Germania şi UE trebuie să rămână unite şi să îşi apere interesele. Dacă Statele Unite vor iniţia un război comercial cu China şi cu toată Asia, noi, ca europeni şi germani, suntem parteneri comerciali corecţi. Europa şi Germania au nevoie de o strategie orientată spre Asia şi China, avem noi oportunităţi. Nu trebuie să fim obedienţi sau să ne temem“, a mai spus el.

    Donald Trump are posibilitatea, aşadar, de a duce comerţul internaţional într-o zonă a incertitudinii şi a dezacordurilor. Poate consilierii săi îl vor face să înţeleagă consecinţele; poate că reacţia Chinei va fi suficientă pentru a-l face să-şi regândească strategia. Momentan, toate butoanele sunt la Trump, iar el e singurul care poate decide pe care să apese mai întâi.

  • Donald Trump: Dacă Mexicul nu vrea să plătească zidul, atunci să anuleze întrevederea pe tema NAFTA

    “Statele Unite au un deficit comercial de 60 de miliarde de dolari în relaţia cu Mexicul. Încă de la început, acordul NAFTA a fost unilateral, pierzându-se cifre mari la nivelul locurilor de muncă şi companiilor. Dacă Mexicul nu vrea să plătească pentru acest zid de care este atât de mare nevoie, atunci ar fi mai bine să anuleze viitoarea întrevedere”, a transmis Donald Trump joi prin Twitter.

    Donald Trump a semnat miercuri ordonanţa executivă care prevede construirea unui zid la frontiera cu Mexicul. Lucrările pentru construirea zidului la frontiera Statelor Unite cu Mexicul vor începe în “câteva luni”, iar costurile vor fi suportate în final de Guvernul mexican, a afirmat preşedintele american. “În final, lucrările vor fi suportate de Mexic, aşa cum am spus permanent. Mexicul va plăti zidul în proporţie de sută la sută. Dar lucrările vor fi rambursate ulterior din orice tranzacţie comercială am avea cu Mexicul. Pot să spun doar că se va plăti. Va fi într-o formă, poate într-o formă complicată. Ceea ce fac este benefic pentru Statele Unite. Va fi foarte benefic şi pentru Mexic. Vrem un Mexic foarte stabil şi solid”, a precizat Donald Trump.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro