„China se pregăteşte să cucerească lumea.“ Este o frază pe care o auzim frevent, alături de altele precum „China va deveni principala putere economică a lumii“ sau „China va controla comerţul internaţional“. Este un scenariu probabil, dar care pare încă la distanţă. Cu toate acestea, ambiţiile unui stat ce se apropie de un miliard şi jumătate de locuitori încep să se manifeste tot mai evident.
În septembrie 2013, liderul chinez Xi Jinping a vizitat Astana, capitala Kazahstanului, pentru a achiziţiona o participaţie la Kashagan, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere, pentru suma de 5 miliarde de dolari. Jinping a făcut atunci publice detaliile unui plan numit One Belt, One Road – care ar fi versiunea pe mare şi pe uscat a celebrului Drum al Mătăsii. Beijing îşi propune o reţea feroviară de mare viteză, care va porni de la Kunming, capitala provinciei Yunnan, către Laos, iar mai departe spre Cambodgia, Malaiezia, Birmania, Singapore, Thailanda şi Vietnam. O altă reţea de drumuri, căi ferate şi conducte va începe în Xi’an, în centrul Chinei, şi va merge spre vest, ajungând până în Belgia. Beijing a iniţiat deja o rută comercială de aproape 13.000 de kilometri între oraşul Yiwu şi Madrid, capitala Spaniei. În cele din urmă, o cale ferată de mare viteză de 1.800 de kilometri va porni din Kashgar şi se va îndrepta spre sud, prin Pakistan şi prin portul saudit Gwadur.
Un Drum al Mătăsii maritim urmează să lege sudul Mării Chinei de oceanele Pacific şi Indian. Pe 26 mai autorităţile chineze au prezentat o strategie de expansiune navală, cu o flotă care să depăşească apele teritoriale, spre marile oceane.
China leagă astfel diverse puncte strategice de pe glob, în cadrul unui plan bine pus la punct. Cea mai mare economie emergentă a lumii are o ţintă de creştere de 7% pentru 2015, iar raportările pentru trimestrul III venite de la Beijing sunt extrem de apropiate de această valoare, 6,9%. „În China este veche tradiţia de a subevalua PIB-ul în perioadele de boom şi de a-l supraevalua când acesta încetineşte“, explica în septembrie Willem Buiter, fost economist de top la Banca Angliei, iar acum analist la Citi. Prognoza FMI este de 6,8%, în vreme ce analiştii de la Capital Economics văd un avans de 4,5%. Analiştii de la Lombard Street, o firmă de consultanţă specializată pe prognoze macroeconomice, cred că avansul real este undeva între 4% şi 5%. Citigroup mizează pe 4% sau chiar mai puţin; Fathom, tot o firmă de consultanţă, este şi mai pesimistă: conform estimărilor sale, economia chineză va creşte cu cel mult 3%.
Chinezii îşi văd însă de treabă şi îşi propun finanţarea proiectelor de infrastructură cu ajutorul altei invenţii locale, Banca Asiatică de Investiţii pentru Infrastructură, instituţie cu 57 de membri fondatori, modelată după Banca Mondială. Proiectele susţinute de bancă sunt eficiente pentru ţările în care sunt construite, dar dacă luăm în considerare influenţa Chinei în instituţie, cu siguranţă fac parte din marea schemă globală chineză. Noua bancă de dezvoltare promovată de China a fost anunţată la sfârşitul anului 2014 şi a ridicat numeroase semne de întrebare din partea Statelor Unite şi a aliaţilor săi. Iniţiativa Chinei nu este surprinzătoare, în condiţiile în care controlează numai 6,7% din drepturile de vot în Banca Asiatică pentru Dezvoltare, 5,17% în Banca Mondială şi 3,81% în Fondul Monetar Internaţional. AIIB urmează să aibă un capital iniţial de 50 de miliarde de dolari şi mandatul de a finanţa proiecte de infrastructură în întreaga lume, după modelul Băncii Mondiale, cu deosebirea că în AIIB China va avea cea mai mare influenţă. Banca urmează să fie lansată pe parcursul acestui an. Potrivit estimărilor Băncii Asiatice pentru Dezvoltare, necesarul anual de finanţare a proiectelor de investiţii în infrastructură din Asia este de circa 800 de miliarde de dolari.
În ianuarie, China a semnat un acord cu Uniunea Africană pentru a ajuta la construirea de căi ferate, de drumuri şi de aeroporturi care să lege cele 54 de ţări africane. Aceste planuri sunt deja în desfăşurare şi includ o cale ferată de 1.400 de kilometri pe coasta Nigeriei, care costă 13 miliarde de dolari, o altă cale ferată de 800 km şi 3,8 miliarde de dolari între Nairobi şi Mombasa, una de 740 km între Addis-Abeba şi Djibouti şi încă o cale ferată de de 5,6 miliarde de dolari în Ciad. Câteva dintre planurile de infrastructură ale Chinei, care se întind pe plan global, se aliniază cu interesele economice ale Vestului. Unele dintre cele mai moderne căi de transport, care nu duc neapărat în China, ci în întreaga lume, sunt, cu siguranţă, legate de Beijing.
De menţionat ar fi şi un eveniment petrecut recent, când preşedintele Xi Jinping, aflat în vizită în Statele Unite, a avut întâlniri cu uşile închise cu lideri din businessul american precum Tim Cook, Jeff Bezos, Mark Zuckerberg sau Warren Buffett. O întâlnire de acest nivel arată, dincolo de orice dubii, că Statele Unite recunosc puterea financiară uriaşă de care dispune China.
DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII DE TELECOMUNICAŢII, O PRIORITATE ABSOLUTĂ.
Cea mai importantă direcţie de dezvoltare este însă infrastructura IT şi telecom, fapt demonstrat de intenţia declarată a chinezilor de a construi „cea mai mare reţea 4G din lume“. Deşi infrastructura din China este mult mai puţin dezvoltată decât în ţările vestice, autorităţile par decise să remedieze acest lucru în următorii 5-10 ani. În cadrul ITU Telecom World 2015, eveniment organizat la Budapesta în luna octombrie care reuneşte mii de specialişti din toată lumea, Wen Ku, director în cadrul ministerului de industrie şi tehnologia informaţiei din China, a vorbit despre proiectul Broadband China, un plan ambiţios de a moderniza o mare parte a reţelei existente până în 2020.
În cadrul Broader Way Forum, eveniment organizat de Huawei la ITU 2015, au fost prezentate pe larg elementele strategiei de dezvoltare, precum şi rezultatele obţinute în ultimii patru ani. Din acest punct de vedere, evoluţia Chinei a înregistrat trei etape distincte: până în 2013 investiţiile au fost orientate cu precădere către infrastructură, în 2013-2015 s-a produs orientarea către broadband/acces în bandă largă, iar din acest an au trecut în prim-plan noul val tehnologic şi conceptele din categoria IoT. Astfel, China a îmbunătăţit considerabil infrastructura broadband bazată pe fibră optică.
Astfel, viteza conexiunii la internet ar trebui să crească de la 20 mbps (megabiţi pe secundă – n. red.) la 50 mbps în mediul urban şi de la 4 la 12 mbps în mediul rural. Gradul de penetrare a conexiunii broadband, în prezent aflat la 15%, trebuie să ajungă la 70%, asigurând accesul online pentru 98% din satele din China, potrivit lui Wen Ku.
Importantă de menţionat este şi scăderea abonamentului lunar de internet, de aproximativ 20% în ultimii patru ani. În cazul abonamentelor la telefonie mobilă, a precizat Ku, diferenţa este mult mai mare – în ultimele 12 luni, costul s-a redus cu peste 30%.
În aceste condiţii, planurile de a construi cea mai mare reţea 4G din lume nu par atât de îndepărtate, după cum a remarcat Huang Yuhong, vicepreşedinte China Mobile, în cadrul aceluiaşi eveniment. Potrivit acesteia, creşterea în China a numărului de utilizatori 4G este impresionantă: peste 20 de milioane de noi abonaţi lunar. Numărul celor care pot accesa internetul este un subiect care nu priveşte însă doar China; Zhao Houlin, secretar general al ITU, a insistat asupra faptului că infrastructura broadband a devenit un motor de creştere al economiei în mai multe părţi ale lumii.
Statisticile arată că există peste 7 miliarde de abonamente la telefonia mobilă şi peste 3,2 miliarde de utilizatori de internet. Aceste cifre sunt extrem de importante dacă luăm în calcul cei peste 940 de milioane de oameni care trăiesc în aşa-numita „lume a treia“: dintre aceştia, doar 89 de milioane sunt utilizatori de internet, adică un grad de penetrare de doar 9,5%.
Zou Zhilei, preşedintele carrier business group al Huawei, a remarcat faptul că infrastructura IT&C este vitală pentru eliminarea diferenţelor sociale şi pentru creşterea competitivităţii locale. Zou Zhilei consideră că operatorii telecom sunt cei care ar trebui să îşi asume strategiile de dezvoltare, lucrând alături de autorităţi pentru a creşte nivelul economic. „În ultimii ani, reţelele mobile s-au dezvoltat cu rapiditate“, a spus Zhilei. „Instituţiile media şi creatorii de conţinut în general sunt dispuşi să experimenteze alături de operatorii telecom, dar, pentru ca acest lucru să fie posibil, autorităţile locale trebuie să creeze un mediu de afaceri favorabil.“ Acest lucru este posibil, în opinia sa, doar prin implementarea unui set de politici publice favorabile industriei. „În această nouă eră digitală, internetul a influenţat toate statele şi toate economiile. Este rolul operatorilor să accelereze transformarea digitală, să promoveze inovaţia socială şi să participe la dezvoltarea economiei.“
Numeroase companii din China s-au transformat în branduri globale, iar acest lucru arată în principal o creştere a calităţii produselor. Dacă această creştere în calitate va fi dobândită şi intern, China are toate şansele să preia frâiele economiei globale mai curând decât mulţi dintre noi am estimat.