BusinessMagazin

Tag: Vintage

  • Melodia zilei: Lesley Gore – You Don’t Own Me

    “You Don’t Own Me”, înregistrat tot în 1963, a fost produs de Quincy Jones şi a ajuns pe locul al doilea în topul Billboard al single-urilor pop americane, după “I Want To Hold Your Hand” al celor de la The Beatles. Piesa, care a cunoscut atât numeroase cover-uri (Joan Jett, Dusty Springfield, The Tremeloes), cât şi versiuni în franceză sau italiană interpretate de Lesley Gore împreună cu alte vedete ale vremii, ca Dalida şi Jacqueline Boyer, a ajuns să fie considerată un imn al emancipării femeii.

    La 26 august 1920 a intrat în vigoare Amendamentul 19 la Constituţiei SUA, care garantează dreptul la vot al femeilor.

  • Adoptaţi un pian?

    Vechile instrumente sunt părăsite de proprietari care nu le mai pot vinde sau dona pentru că sunt greu de întreţinut, reparaţiile costă destul de mult şi necesită personal specializat, din ce în ce mai dificil de găsit, scrie The New York Times. Cum calitatea pianelor clasice fabricate în China s-a îmbunătăţit, mulţi preferă un pian chinezesc nou sau un pian digital în locul unuia la mâna a doua şi excepţie fac doar cele furnizate de cei mai importanţi producători din domeniu. În plus, preţurile pianelor vechi au scăzut şi pe Ebay, iar transportul dintr-un loc într-altul este costisitor, astfel că nu mai rentează nici donarea pianelor, drept pentru care soluţia e să fie abandonate.

    Numărul pianelor trimise la groapa de gunoi este în creştere şi din cauză că unele ajung la finalul duratei de viaţă, care este în general de optzeci de ani. Alte motive pentru care pianele la mâna a doua nu se mai bucură de căutarea de altădată sunt, susţin comercianţii, scăderea fondurilor alocate pentru educaţia muzicală din şcoli, multitudinea de opţiuni de petrecere a timpului liber pe care le au copiii, ceea ce reduce timpul care poate fi alocat exersării la clape, şi scăderea cheltuielilor cu mobilarea locuinţelor. Cu toate acestea, multe firme care se ocupă cu restaurarea sau transportul de piane şi pianine încearcă să găsească pe cineva să le “adopte” înainte să le ducă la cimitirul de profil.

  • Ultima modă în designul grafic: tiparul ca pe vremea bunicilor

    Un exemplu în acest sens este Centrul pentru Carte din San Francisco (San Francisco Center for the Book), unde toate materialele se tipăresc cu ajutorul maşinilor de tipar înalt. Centrul pentru Carte doreşte nu numai păstrarea tradiţiei tiparului cu litere de metal în relief, ci şi a artei legătoriei cărţilor şi încearcă să câştige cât mai mulţi adepţi, organizând cursuri de iniţiere în această artă.

    Printre cei ce frecventează asemenea cursuri se numără tinerii care studiază designul grafic şi realizează lucrări pe computer, atraşi de posibilitatea creării unei felicitări sau a unei cărţi de vizită lucrate manual sau editori care scot pe piaţă cărţi în tiraje limitate în condiţii grafice deosebite.

    Cei care se aşteaptă să le fie uşor înţeleg, odată ce participă la cursuri, cât de complex este procesul tiparului înalt, cu litere în relief, care trebuie aranjate cu grijă manual. Ca materiale didactice sunt folosite nişte maşini de tipar din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, iar cursurile încep cu lecţii despre întreţinerea maşinilor şi pregătirea cernelurilor necesare, sub îndrumarea unui tipograf cu experienţă.

    Acesta oferă asistenţă cursanţilor sau celor care au terminat deja cursurile, atunci când doresc să folosească echipamentele centrului pentru a scoate tipărituri pe care ulterior le pot comercializa. Cererea de cursuri este în creştere, spun oficialii centrului din San Francisco, ba chiar există deja liste de aşteptare.

  • Cum arătau frumoasele actriţe ale anilor 1900 (GALERIE FOTO)

    Expoziţia “Staging Fashion, 1880-1920” de la Bard Graduate Center din Manhattan le prezintă pe Jane Hading, Lily Elsie şi Billie Burke prin intermediul unor fotografii, articole vestimentare sau obiecte care le-au aparţinut. Cele trei sunt reprezentante ale unei perioade în care, după ce multă vreme se considerase că meseria de actriţă nu este respectabilă, practicantele ei începuseră să fie promovate drept exemple ale frumuseţii şi ale eleganţei pentru toate păturile sociale. Ele au ajuns foarte cunoscute în epocă nu atât pentru talentul lor actoricesc, cât mai ales graţie maşinăriei de promovare din spatele lor, care pe atunci abia se construia.

    Cum arătau frumoasele actriţe ale anilor 1900 (GALERIE FOTO)

    Jane Hading, Lily Elsie şi Billie Burke beneficiau de serviciile unor croitori de lux, care realizau pentru ele ţinute menite să le creeze o imagine impecabilă în ochii publicului, ce se suprapunea peste frumuseţea lor fizică asociată cu o anume clasă socială. De asemenea, li se crease o anume personalitate întărită prin rolurile pe care le jucau pe scenă. Pentru a se menţine în atenţia publicului, imaginea lor apărea pe copertele revistelor de teatru, pe vederi, în reviste de modă sau în ziare, determinându-le pe femeile înstărite să-şi comande ţinute şi accesorii ca ale lor, iar pe cele care nu şi le permiteau să viseze la ele.

    Expoziţia va rămâne deschisă până la 8 aprilie.

  • Cele mai haioase reclame japoneze facute de actori americani (GALERIE VIDEO)

    Amuzamentul nu se trage in toate cazurile din faptul ca
    reclamele ar fi absurde sau prea ermetice pentru gustul
    americanilor sau al europenilor, ci mai ales din prestatia
    actorilor, ramasa la vremea aceea necunoscuta publicului american,
    scrie CNN, care a publicat un fel de top al celor mai hazlii
    spoturi. Multumita internetului, reclamele de atunci au devenit
    intre timp accesibile tuturor, cu tot cu vocile dublate ale
    actorilor, racnindu-si entuziasmul fata de niste produse
    necunoscute sau incercand cu greu sa mimeze interesul fata de
    produsele respective.

    Pentru Sylvester Stallone, o lovitura buna la jocul de golf e
    rasplatita cu o portie de crenvursti Bayern, Bruce Willis sare din
    pat, in pijama si cu scufie, strigand (in japoneza) ceva despre
    cardurile Eneos, Hulk Hogan canta un cantecel menit sa-l
    inveseleasca pe un bebelus fericit ca are aer conditionat, iar
    Nicholas Cage isi ciocneste capul de cel al unui soi de robot
    metalic, spre a promova un producator de masini pentru jocuri
    mecanice. Cat despre Ben Stiller, el pare ca joaca intr-una din
    propriile lui comedii: extazul fata de bautura la care face reclama
    il face mai intai sa-i laude (in japoneza) virtutile, apoi sa
    inghete, la propriu.

    10. Brad Pitt pentru cafeaua Roots

    9. Ben Stiller pentru bautura Chu-Hi (Kirin)

    8. Keanu Reeves pentru bautura Suntory Reserve

    7. Natalie Portman pentru cosmeticele Lux

    6. Sylvester Stallone pentru mezelurile Bayern

    CONTINUARE
    >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

  • Naftalina cu stil

    Magazinele vintage se bucura de avantajele comertului online,
    care le permite sa ajunga la o gama mai larga de clienti decat un
    magazin traditional dintr-o zona de oras. Istoria vanzarilor
    vintage online a inceput la finele anilor nouazeci, cand
    comerciantii din domeniu au descoperit eBay. Mai recent,
    dezvoltarea retelelor de socializare si a posibilitatii de a oferi
    asistenta online in timp real s-a dovedit benefica pentru
    magazinele vintage, care profita din plin de retele ca Facebook sau
    Twitter ori de platforme de blogging pentru a-si face cunoscute
    produsele.

    Comerciantii vintage mai mici pot apela la site-uri stil eBay,
    dar specializate pe moda, cum ar fi Asos Marketplace, deschis
    recent de magazinul online britanic Asos.com, care le ofera si
    promovare prin intermediul blogului propriu, pe Twitter si in
    randul celor 450.000 de fani de pe Facebook.

  • Vintage PC, Trendy MAC

    Ajungi la birou. O noua zi de munca incepe. Dupa ce iti savurezi cafeaua, te asezi confortabil in scaun si incepi sa lucrezi. Deschizi Mac-ul trendy pe care il iei si la serviciu, chiar daca firma iti asigura computerul – un PC, si aduci argumente celor nedumeriti de faptul ca preferi propriul notebook, utilizand excesiv cuvantul “calitate”. Fara s-o spui cu voce tare, gandesti ca PC-ul s-a demodat de mult si stii ca geanta inscriptionata cu cel mai ravnit mar din lume este mai populara chiar si decat geanta pentru catei (cu tot cu patruped in ea) purtata pe strada, ca la Hollywood. Cu ultima picatura de obiectivitate incerc sa-mi dau seama ? Mac sau PC?

    “Daca vrei un Mac, te costa mai mult sa-l cumperi, gasesti mai greu programe sau te lovesti de diverse probleme de comunicare/compatibilitate cu utilizatorii de PC care, pana la urma, sunt mai multi. Cu PC-ul te lovesti de Windows si asta e suficient”, spune Serban Alexandrescu, creative director al Headvertising, utilizator atat de PC, cat si de Mac.
    Fanii celor doua tipuri de calculatoare duc o lupta apriga pe forumuri si site-uri de specialitate in ceea ce priveste cele doua tipuri de computere, aducand argumente pozitive si negative de fiecare parte. O butada celebra spunea despre PC ca e facut de oameni prosti ca sa fie folosit de oameni destepti, iar Mac-ul este facut de oameni destepti ca sa fie utilizat de oameni prosti. “Pana acum cativa ani subscriam si eu la aceasta exagerare expresiva”, spune Cristian Ungur, creative director al Utopium, agentie de publicitate, care acum este un fan al Mac-ului.
    Razboiul PC vs. Mac este mai actual ca oricand. Daca prima ironie nu sustine clar unul dintre computere, sustinatorii PC-ului si-au aratat evident dispretul fata de calculatoarele de la Apple. Acestia au facut o ilustratie care a circulat multa vreme pe Internet si in care PC-ul, reprezentat printr-un barbat care seamana cu Bill Gates, proprietarul Microsoft si producatorul sistemelor de operare Windows, se intalneste si incepe sa discute cu Mac-ul, care seamana cu Steve Jobs, seful Apple.
    PC-ul catre Mac: Vai, nu ma simt bine deloc. Cred ca am luat un virus. Au fost peste 100.000 de virusi pentru PC-uri anul trecut.
    Mac: Ah, da. Dar doar pentru PC-uri. Nu si pentru Mac-uri.
    PC: WOW… asta pentru ca Mac-urile au sisteme anti virusi si protectie superioare?
    Mac: Nu… pentru ca… in fine… nimeni nu se deranjeaza sa faca vreun virus pentru Mac-uri. Cred ca se gandesc ca utilizatorii de Mac sufera deja destul…
    Concluzia, de altfel rautacioasa, a ilustratiei: Nimeni nu da un ban pe Mac.

    Cei doi Steve
    Lupta dintre Mac si PC a inceput in urma cu aproximativ 30 de ani. Desi la inceputurile tehnologice Mac-ul detinea suprematia (si chiar monopolul, pentru o perioada), PC-urile, prin cei de la IBM la inceput si mai apoi prin Dell, Hewlett Packard si alte cateva nume din industria IT, au castigat incet si sigur piata calculatoarelor, trimitandu-l intr-un con de umbra pe Steve Jobs, impreuna cu al sau Mac. Astfel ca nimeni nu isi mai aduce aminte ca la sfarsitul anilor ?70, piata calculatoarelor personale era dominata de Steve Jobs si partenerul sau de atunci Steve Wozniak, iar cativa ani mai tarziu, cand a aparut PC-ul, IBM a fost considerat un competitor nesemnificativ pentru ca Jobs sa-l ia in seama.
    Se pare insa ca Jobs, pe masura ce a cedat teritoriul producatorilor de PC-uri, a devenit mai mult un artist decat un om de afaceri. Spre deosebire de PC, un produs de masa cunoscut si inteles de toata lumea, seful Apple vinde mai degraba o marca, o ideologie, un produs “la moda”, mult mai stilizat (si poate si mai bun din multe puncte de vedere) decat produsul care l-a imbogatit pe Bill Gates, omul cunoscut in toata lumea pentru sistemul de operare Windows si aplicatiile software pentru PC-uri.
    “Mac a mizat enorm pe intuitivitatea designului interfetei si al produselor. PC-ul a avut insa preturi ‘pentru oameni’, ceea ce a ajutat in a alfabetiza pamantenii in ceea ce priveste computer-literacy-ul”, explica Ungur.

    Medicament pentru fobii
    Daca Mac-ul este mai bun sau nu decat PC-ul nu reiese din vanzari, capitol la care PC-ul este de departe invingator. Asta pentru ca PC-ul este si mult mai ieftin decat competitorul sau. Mac-ul, in schimb, este pentru “connaisseuri”, pentru elita IT-stilor; un produs care si-a castigat fani printr-o strategie pe termen lung. Si se pare ca lucrurile pe care mizeaza Jobs in acest razboi ajung la mintea, la inima si la buzunarele a din ce in ce mai multor persoane, care odata ce au pus mana pe un Mac, nu mai pot reveni la computerul “fara personalitate”.
    Directorul de creatie al Utopium este deja la al doilea Mac. Pe primul l-a vazut in 1992, in Danemarca, iar doi ani mai tarziu, l-a vazut si in Romania. Tot ce stia despre Mac-uri, la vremea aceea, era faptul ca avea reclame mai inteligente si mai “omenesti”, care nu complexau utilizatorii fara cunostinte sau studii in domeniu. In plus, stia ca sunt mai rare, mai scumpe, mai frumoase si mai compacte. Mac-ul a fost insa cel care l-a scapat de “frica de calculatoare”, pentru ca i s-a parut foarte usor de folosit “gratie interfetei grafice net superioare PC-ului”. “Prin toti porii emitea ?usurinta in utilizare?, iar designul era foarte modern”, explica Cristian Ungur.

    Calitate vs. cantitate
    Alexandrescu foloseste in paralel ambele tipuri de computere si considera ca disputa Mac vs. PC poate fi tradusa de fapt in calitate vs. cantitate. Desi admite ca fiecare are avantaje si dezavantaje, cand vine vorba de munca, Mac-ul este pe primul loc in topul preferintelor. Prima data cand Alexandrescu a deschis un Mac, a facut-o din curiozitate si i-a placut cum mergea Photoshop-ul pe el. Ce nu i-a placut atunci a fost interfata grafica a sistemului. Insa daca ar fi sa aleaga intre Mac si PC, ar alege fara ezitare Mac-ul. De ce? “Pentru ca face tot timpul exact ce trebuie sa faca”, spune Alexandrescu, utilizator de computere de 13 ani.
    Intre notebook si desktop, directorul de creatie al Headvertising alege insa desktopul si isi explica optiunea prin prisma meseriei. “Jobul ma obliga sa iubesc desktopul. Quad-core (patru nuclee pe un singur cip de siliciu) si dual monitor daca se poate”, explica in termeni tehnici Alexandrescu, care are un Mac Pro ce a costat aproape 6.000 de euro. MacBook-ul (notebook semnat Apple, care costa in jur de 1.200 de euro) il foloseste doar pentru prezentari sau cand este neaparat necesar si spune ca nu a fost niciodata dispus sa sacrifice performanta pentru comoditate.
    In schimb, Ungur este adeptul notebook-urilor de pe vremea cand isi lua de lucru acasa si ii place ca poate avea mobilitate si poate folosi computerul si in calatorii.

    Mac Ssi “Sex and the City”
    Popularitatea computerelor de la Apple este scazuta in Romania, acestea fiind mai degraba folosite in mediul corporate, in departamentele de creatie sau in cele de grafica. Penetrarea mai scazuta in randul utilizatorilor obisnuiti poate avea legatura si cu faptul ca sistemele de operare sunt diferite, insa fanii adevarati ai Mac-urilor nici nu se pot gandi la posibilitatea de a folosi un Mac pe care este instalat Windows.
    “OS X (sistemul de operare proprietar Apple – n.r.) este foarte intuitiv si prietenos. Eu nu as folosi Windows pe un Mac. E ca si cum as vrea sa-mi transform Mac-ul in PC, ceea ce nu vreau”, spune Alexandrescu care considera ca popularitatea scazuta in Romania a produselor de la Apple este in relatie directa si cu promovarea redusa. Chiar si asa, Mac-ul este considerat computerul trendy de pe piata IT, iar odata cu serialul “Sex and the city”, in care personajul principal – jurnalista Carrie Bradshaw – foloseste un notebook de la Apple, Mac-ul a prins si in randul femeilor. Acestea au inteles ca sa porti doua genti (una obligatoriu pentru laptop) este chiar “la moda” si, pana la urma, care este cea mai mare slabiciune a femeilor daca nu “moda”?
    In ceea ce priveste pretul mai mare al Mac-urilor, totul sta probabil tot intr-o strategie de marketing a celor de la Apple, pentru ca altfel nu ar mai fi considerat un produs premium printre zecile de branduri de calculatoare personale si s-ar pierde printre acestea pe rafturile magazinelor. Asa ca pana la urma, este vorba de clientul tinta al celor doua tipuri de computere si se prea poate ca Mac-ul sa nu ajunga niciodata un produs de masa, asa cum este PC-ul. Ceea ce inseamna, la final, ca este foarte greu de stabilit invingatorul acestei confruntari si numai faptul ca o cautare pe Google dupa campul Mac vs. PC returneaza peste 6,5 milioane de rezultate este un argument destul de puternic ca razboiul este departe de a se fi incheiat.

    Mituri comune despre mac

    Mit: Aplicatiile Windows si Linux nu ruleaza pe un Mac.
    Adevar: Poti rula aproape orice sistem de operare pe Mac-uri, indiferent de platforma.

    Mit: Microsoft Office nu functioneaza pe un Mac.
    Adevar: Mac-urile pot rula MS Office, iar documentele create pe un Mac sunt perfect compatibile cu Windows.

    Mit: Mac-ul nu se potriveste cu reteaua mea.
    Adevar: Mac OS X poate comunica cu orice file server protocol important, pe orice platforma de server cunoscuta astazi pe piata.

    Mit: Mac-urile sunt scumpe.
    Adevar: Hardware-ul si software-ul Apple ofera valoare adaugata. Mac-ul este proiectat pentru a optimiza productivitatea cu un raport pret/performanta exceptional si cu o investitie minima pentru cele mai inovative functionalitati oferite pe orice platforma.

    Mit: Mac-urile sunt proprietare ? cu licenta.
    Adevar: Mac OS X este o arhitectura open source, bazata pe standardele industriei IT.

    Mit: Noii utilizatori de Mac invata foarte greu cum sa il utilizeze.
    Adevar: Mac-ul doar merge. Utilizatorii Mac invata foarte repede cum sa-l utilizeze gratie interfetei prietenoase si intuitive a sistemului de operare Mac OS X.

    Mit: Sistemul de operare Mac OS X nu este stabil.
    Adevar: Mac OS X se bazeaza pe UNIX, o platforma recunoscuta pentru stabilitatea sa.

    Mit: Apple produce numai iPod-uri, playerele de muzica digitala, atat de populare in toata lumea.
    Adevar: Apple produce computere performante (serioase) pentru stiinte serioase.