BusinessMagazin

Tag: Vintage

  • Ultima modă: telefoanele retro

    Decoratorii de interioare susţin că vechile aparate telefonice cu disc sau butoane, vesel colorate sau sobre, dau o notă de eleganţă aparte încăperilor unde se află, motiv pentru care sunt căutate de oameni de afaceri, creatori de modă sau comercianţi de opere de artă.

    Unii clienţi caută telefoane vechi, de bachelită, din perioada Art Deco, atent recondiţionate, sau ceva mai noi, din anii ’60-‘70 ori unele care să semene cu aparatele din anumite filme de altădată şi recunosc că le face mai mare plăcere să le folosească pe acestea decât telefoanele mobile moderne, în parte şi datorită calităţii mai bune a acusticii convorbirilor.

     

  • Cel mai scârbos hobby din lume (GALERIE FOTO)

    Un astfel de  hobby este taxidermia, populară în epoca victoriană şi revenită în atenţia publicului graţie unor artişti ca Damien Hirst, care au folosit animale moarte în creaţiile lor, scrie The New York Times.

    Aşa au început să apară în Marea Britanie cursuri macabre, dar la care lista de aşteptare este deja lungă, unde participanţii deprind arta împăierii pe animăluţe mici, de regulă şoareci, dar şi vulpi sau fluturi. Scopul este ca viitorii artişti să-şi poată crea propriile tablouri unde animăluţele moarte sunt personaje antropomorfizate, ca în cărţile de poveşti.

  • Idei de afaceri: reproduceri nou-nouţe după haine de epocă (GALERIE FOTO)

    O firmă americană, Phoenix Project, însă, îşi propune să realizeze şi să vândă reproduceri ale unor articole vestimentare  ale unor celebrităţi de altădată, scrie LA Times.

    Aşa sunt geaca de pilot purtată de Amelia Earhart în zborul ei peste Atlantic din 1932 ori rochia purtată de Josephine Baker când le cânta trupelor britanice în război. Prima încercare a firmei a fost o geacă în serie limitată inspirată de cea purtată de James Dean în “Giant” (“Uriaşul”), care s-a bucurat de mare succes.

  • Noua viaţă a târgurilor de artă: mobila ia locul tablourilor

    Târgul, cunoscut sub denumirea prescurtată de Tefaf, oferă de câţiva ani spaţiu şi expozanţilor care prezintă piese de mobilier ori piese de design. Anul acesta, zece dintre participanţi s-au axat pe design. Această nouă tendinţă se datorează faptului că, după cum afirmă expozanţii, oamenii încep să-şi dea seama că nu numai o pictură sau o sculptură este o operă de artă, ci termenul poate fi foarte bine aplicat şi unei piese de mobilier sau unui obiect de design.

    Ca atare, printre expozanţii de la Tefaf s-au numărat galerii specializate în piese vechi de mobilier niciodată revopsite, retapisate sau restaurate în vreun fel, pe care colecţionarii le cumpără şi pentru sute de mii de euro. Ori galerii specializate în design, cum ar fi design suedez din anii ’20-’60 ai secolul trecut şi modernism american din anii ’40-’50.

    Piesele de decoraţiuni interioare din secolul al XX-lea, susţin experţii, reprezintă o piaţă puţin afectată de criza economică, iar creşterea numărului de galerii axate pe design participante la Tefaf arată că gusturile cumpărătorilor de artă sunt în schimbare.

  • Farmecul jucăriilor retro: automatele muzicale (GALERIE FOTO)

    Aceste automate iau diverse forme, de la păsări în cuşti la dansatori, bufoni, balerine, vrăjitori ori păpuşi îmbrăcate după ultima modă a vremii, scrie The Telegraph.

    Cele mai spectaculoase sunt cele articulate, a căror “inimă” o reprezintă un mecanism de ceasornic, apărute datorită avântului industriei orologere şi produse în special de companii franceze, ca Roullet & Decamps, Lambert, Durand & Jacob, în a doua jumătate a secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX.

    Un astfel de automat în stare bună de funcţionare şi, dacă se poate, cu hăinuţele originale pe el, poate costa de la câteva zecii de mii la sute de mii de euro.

  • Ultima modă de la Paris: costumul cu 25.000 de perle (GALERIE FOTO)

    Un motiv pentru care perlele nu mai sunt la fel de preţuite ca odinioară este că multe femei moderne cred că le fac să pară mai mature decât e cazul. Ca atare, creatorii de modă încearcă să le schimbe percepţia aruncând cu perle peste tot în sezonul acesta, de la bijuterii la pantofi, tapet sau chiar pe scaune.

    Prezentarea recentă de la Paris a casei Alexander McQueen este un astfel de exemplu, modelele purtând ţinute cu perle de la gât până la poalele fustelor. Nici cizmele până la genunchi sau ciorapii de plasă n-au scăpat de perle, iar unul dintre modele a prezentat o costumaţie la care s-au folosit în total 25.000 de astfel de pietre semipreţioase.

    Ultima modă de la Paris: costumul cu 25.000 de perle (GALERIE FOTO)

    Nici creatorii de bijuterii nu se lasă mai prejos în încercarea de a convinge tinerele să le adopte, cu modele care nu se mai bazează pe linia clasică, cu perle la două rânduri. Casa japoneză Tasaki, spre exemplu, oferă cercei în care perla este decorată la partea superioară cu pietre preţioase de mai multe culori.

    O creatoare din New York, Lela Rose, propune clientelor un pulover decorat cu perle, motivându-şi alegerea prin faptul că “nimeni nu mai vrea să le poarte cum se purtau pe vremuri”, iar un designer de pantofi din Marea Britanie, Nicholas Kirkwood, a garnisit cu perle sandale şi pantofi, vrăjit de ideea de puritate pe care, spune el, o transmit acestea.

  • La modă din nou: “power suit”, vedeta anilor ’80

    “Power suit”, costumul cu jachetă şi fustă ori pantaloni cu linii sobre şi umeri puşi purtat de femei în mare parte a anilor optzeci, a fost creat de Giorgio Armani, scrie Wall Street Journal, pentru sora sa Rosanna, care căuta haine de purtat la lucru. Lansat într-o vreme în care femeile căutau o ţinută adecvată pentru birou, costumul pentru femei s-a bucurat de foarte mare succes, după cum se poate vedea şi în producţiile hollywoodiene ale vremii.

    “Power suit” în noua sa versiune apare anul acesta în colecţiile mai multor case de modă care-l promovează intens prin reclame: Christian Dior, Gucci sau Armani şi chiar ale unor companii care nu se adresează în principal clienţilor de lux, cum ar fi Ann Taylor sau Banana Republic, marcând astfel o întoarcere la un cod vestimentar mai strict la birou.

    Spre deosebire de anii optzeci, modelele de costum propuse în prezent de creatorii de modă, deşi păstrează liniile sobre, nu mai sunt la fel de largi, ci tind să urmărească mai bine linia corpului şi nici mânecile nu mai sunt bufante ca acum mai bine de douăzeci de ani. Pantalonii sunt fie strânşi pe picior, fie mai largi şi nu mai trebuie să fie neapărat de aceeaşi culoare cu jacheta. Se păstrează însă tradiţia culorilor care nu ies în evidenţă, preferându-se gri, bej, negru sau alte culori pale, şi eventual metalice.

    Primele care au adoptat noua tendinţă au fost însă nu cele care au purtat costume în anii optzeci, ci tinerele interesate de asemenea articole vestimentare pentru eleganţa lor, vânzările de costume pentru femei crescând în ultimul an.

  • Aşa arată un loc ca-n filme (FOTO)

    Omul şi-a exersat ochiul în copilăria petrecută la Toronto, folosit de multe ori drept “dublură” pentru New York, aşa că a început să recunoască locurile, apoi, mutându-se la în metropola americană, a descoperit întâmplător un loc pe care-l ştia dintr-un film, l-a fotografiat şi l-a arătat prietenilor.

    “Superman” (1978):

    Şi-a continuat comparaţiile fotografice, iar cel mai uşor de recunoscut i s-au părut peisajele urbane din anii ’20, pentru că regizorii filmelor de atunci aveau grijă să filmeze în locuri cunoscute, şi între timp a început să primească şi cereri de locuri pe care să le caute şi să le fotografieze.

    “Midnight Cowboy” (1969):

    “Goodfellas” (1990):

  • Ras, tuns, frezat sau ce mai înseamnă să fii cool în America

    Clientul este invitat să ia loc pe scaunul bărbierului, după care este dat bine cu spumă de ras cu clasicul pămătuf, bărbierul înarmat cu un brici îl rade, îi acoperă obrajii cu un şervet cald şi la final îl dă cu aftershave. Dacă doreşte, i se poate face şi o tunsoare cum se purta odată.

    Toate aceste saloane au o atmosferă retro, dată de mobilierul şi instrumentele folosite, similare cu cele de pe timpul Prohibiţiei, iar clienţii sunt în general tineri cu venituri mari, din domeniul hi-tech sau al finanţelor.

  • Bijuteriile de familie? Mai bine le vindem!

    Vândutul bijuteriilor de familie era cândva privit ca o mare greşeală şi semn de mari lipsuri materiale pentru cei care recurgeau la această soluţie, dar lucrurile par să se fi schimbat între timp. Giuvaericalele moştenire de familie sunt acum considerate mai degreabă o modalitate de a face repede rost de lichidităţi, mai ales de când preţul aurului a crescut, pentru cei care nu vor să se atingă de banii din cont sau de portofoliul de acţiuni.

    Vechile bijuterii se vând şi pentru că nu mai sunt la modă ori nu se mai potrivesc stilului vestimentar al posesoarelor sau al posesorilor. Alteori, vânzarea se face cu gândul la moştenitori, deoarece banii sunt mai uşor de împărţit, iar vânzătorii, indiferent de motivul vânzării, pot apela la firme care le cumpără şi le plasează la magazine specializate.

    Sunt şi cazuri când cei ce vor să vândă o bijuterie au o situaţie materială mai bună decât la momentul achiziţiei ei şi caută altceva care să reflecte acest lucru. Cele mai mari preţuri se obţin, în general, pentru piesele deosebite, fie prin raritatea pietrelor utilizate la confecţionarea lor, fie printr-un design neobişnuit, şi pentru piesele de firmă. Şi cele care nu sunt de firmă pot fi o investiţie bună, cu condiţia ca investitorul să ţină seama de valoarea elementelor componente înainte de a le cumpăra.