BusinessMagazin

Tag: VIAŢĂ DE EXPAT

  • După ce a lucrat 20 de ani pentru o companie din România, un român a primit un post în celălalt capăt al lumii. Ce s-a întâmplat după ce a acceptat rolul

    Răzvan Diraţian şi-a conturat întreaga carieră în cadrul producătorului şi distribuitorului de cosmetice Avon, un gigant cu prezenţă în toate colţurile lumii, inclusiv în România, unde grupul a fost liderul pieţei de înfrumuseţare timp de foarte multă vreme şi până recent. Tot pe plan local şi-a construit şi executivul român cariera, cărămidă cu cărămidă, timp de aproape două decenii, pentru ca din 2017 să se mute în capătul celălalt al globului, în Filipine, una dintre cele mai importante pieţe pentru Avon şi o ţară cu o populaţie de circa 110 milioane de oameni, de aproximativ şase ori mai numeroasă ca a României. Acolo el a preluat poziţia de general manager al Avon.

     

    Am început în 1999, în Avon, de la o poziţie de junior, dar foarte importantă la momentul respectiv, aceea de sales analyst”, îşi aminteşte Răzvan Diraţian. Recunoaşte că s-a ataşat foarte puternic de brand, dar mai ales de oameni. Apoi, oportunităţile au venit relativ repede şi a fost promovat în poziţii de sales support manager şi, ulterior, business development manager. „Acestea m-au ajutat să înţeleg în detaliu modelul de vânzări şi ulterior întreg modelul de business.”

    Compania Avon activează pe segmentul de vânzări directe, ceea ce înseamnă că se dezvoltă prin intermediul reprezentanţilor. Aceştia sunt cei care vând – online sau prin intermediul catalogului – produsele Avon clientului final, iar în final primesc şi ei discounturi, bunuri sau comision, conform celor recente date ZF.

    „Am avut şansa să fiu ulterior un general manager extrem de tânăr, la 33 de ani, pentru România şi Moldova, un subcluster extrem de important pentru portofoliul Avon. Au fost opt ani în care am învăţat enorm, am lucrat cu mulţi tineri talentaţi, care ulterior au crescut şi au fost promovaţi mai departe, şi, de asemenea, am consolidat poziţia de lider în Romania, crescând cota de piaţă an de an.” Între timp, Avon a pierdut această poziţie de lider în piaţa de cosmetice şi parfumerie în favoarea gigantului francez L’Oreal, care are la rândul său operaţiuni de import, distribuţie şi retail propriu. Această schimbare a avut loc recent, anul trecut, conform rezultatelor disponibile. La momentul acela, Răzvan Diraţian era deja general manager pentru Filipine, o ţară aflată în top şapte pieţe Avon la nivel global, conform raportului anual al companiei. „Filipine este una dintre cele mai importante pieţe pt Avon. Am fost promovat în anul 2017 şi am plecat pentru că aveam nevoie de o nouă oportunitate şi de asemenea m-am oferit să contribui la creşterea unei pieţe mai mari şi mai importante pentru portofoliul Avon.”

    Spune că îşi doreşte mereu oportunităţi şi o anumită dinamică menită să îi stimuleze spiritul competitiv şi de asemenea dezvoltarea sa personală. Filipine a fost pentru executivul român un mediu total nou, cu un model de business diferit şi un potenţial de creştere enorm.

    „Aşa că am spus DA şi împreună cu familia am început o experienţă extraordinară.”

    Jobul său actual, Răzvan Diraţian îl rezumă în trei puncte pe care le consideră extrem de importante. În primul rând se ocupă de dezvoltarea strategiei pentru creşterea cotei de piaţă pe termen mediu şi lung. În al doilea rând, are grijă de implementarea acesteia şi execuţia perfectă la nivelul tuturor departamentelor şi de crearea unui mediu de lucru colaborativ şi responsabil cu livrarea obiectivelor. Nu în ultimul rând, e responsabil pentru dezvoltarea oamenilor, asigurarea unui mediu de lucru propice şi implicarea în campaniile sociale. „Ziua mea de lucru e plină cam cu opt ore de videocalluri pe cele trei direcţii de mai sus şi am încă vreo 2-4 ore pentru e-mailuri, prezentări, dezvoltare personală şi de asemenea research pe industria mea şi nu numai.”

    Pamdemia a fost şi încă este extrem de solicitantă, adaugă executivul. El crede că a fost un examen extrem de serios pentru multe businessuri şi oameni de business.

    Cifra de afaceri a Avon – la nivel global – a ajuns la 3,6 mld. dolari anul trecut, în scădere de la 4,8 mld. dolari în 2019, ultimul an de dinainte de pandemie. În cazul Avon Filipine, declinul a fost de doar 2%, mult mai mic decât cel de la nivel global de 25%. Scăderea este pusă pe seama faptului că s-a redus numărul de reprezentanţi activi, însă efectul a fost temperat de creşterea valorii medii a comenzii, conform raportului anual.                                       „În Filipine, situaţia a fost dificilă pentru că am avut lockdown total timp de două luni şi restricţii foarte severe în restul anului.”

    În acest context, cea mai bună decizie, cu siguranţă, a fost aceea de a proteja oamenii. „Am fost extrem de riguroşi la stardele de igienă şi siguranţă.” Din punct de vedere business, Avon Filipine a accelerat digitalizarea, reuşind să implementeze un nou model de afaceri în doar nouă luni, un timp pe care executivul român îl consideră record. „De asemenea, am făcut pasi importanţi spre simplificare, încercând să fim extrem de agili şi să răspundem imediat la trendurile noi observate în rândul consumatorilor şi reprezentanţilor.”

    Ce schimbări a adus pandemia în ceea ce priveşte munca? Răzvan Diraţian crede că „work from home” devine deja un standard şi a observat că foarte multă lume şi-a îmbunătăţit abilităţile de comunicare la distanţă, astfel că întâlnirile sunt mai eficiente, discuţiile la obiect şi deciziile de multe ori mult mai clare. „Cred că vom reveni la birouri doar pentru socializare sau întâlniri unde e nevoie de o participare extinsă, dar activităţile de rutină le vom face de la distanţă.” El estimează că vom lucra de acasă 50% din timp, iar restul de 50% vom fi la birou.

    De asemenea, crede că digitalizarea va creşte ca importanţă din ce în ce mai mult, pentru că mulţi vor investi şi mai agresiv în domeniu în perioada postpandemie. „Şi, în plus, cred că toţi am devenit deja mult mai obişnuiţi şi mai adaptabili la schimbare, concentraţi pe lucrurile care contează cu adevărat şi am redus mult din ineficienţa zilnică.”

    Pandemia încă ne testează şi crede executivul român că mai avem luptat, dar e incredibil cât de rapid au apărut soluţii pentru ca lumea să redevină cât de cât normală. „Nu e o noutate, dar de învăţat înveţi din crize, nu din perioadele când totul funcţionează perfect!” El a fost recent în Romania, la final de primăvară şi început de vară. S-au schimbat enorm de multe lucruri de la ultima sa vizită, adaugă el, foarte multe servicii publice sau oferite de diverse alte companii sunt semnificativ mai bune. Se vede că se investeşte enorm în digital şi „customer experience”.

    „Mi se pare că infrastructura se îmbunătăţeşte, am văzut multe şantiere în care chiar se lucra intesiv.”

    De asemenea, mediul de business i se pare mult mai creativ, dinamic, iar multe companii găsesc sau dezvoltă soluţii şi produse locale. „Un alt element care m-a bucurat enorm a fost dezvoltarea spiritului antreprenorial, văd parcă mult mai multe iniţiative start-up în diferite domenii, ceea ce e extrem de încurajator.” În acest context, se gândeşte să se întoarcă în ţară? „Da, cu siguranţă mă voi întoarce, dar nu ştiu când.” Nu ştie nici dacă o va face ca angajat sau antreprenor, nu exclude niciuna dintre variante. „Momentan, îmi doresc să performez împreună cu echipa din Filipine, iar mai departe e timp suficient pentru multiple planuri.”

    Dacă e să vadă partea plină a paharului, a reuşit recent să lucreze câteva săptămâni de acasă, din România, un efect al pandemiei, şi i-a fost mult mai uşor să fie aproape de familie, de prieteni, în condiţiile în care nu mai reuşise să ajungă aici din ianuarie 2020. „Mi-e dor de familie şi de prieteni. Nu e uşor să trăieşti atât de departe de casă, iar perioada pandemiei a fost cruntă, în condiţiile în care restricţiile în Filipine au fost şi sunt foarte severe. Mi-e dor de asemenea şi de răcoare, de succesiunea anotimpurilor, de excursiile la munte şi, aş spune şi de bucătăria românească.”

    Afirmă că e greu de spus de ce nu îi e dor pentru că toate au farmecul lor. Recunoaşte însă că nu-i lipseşte traficul relativ haotic. Şi, uneori, crede că oamenii ar putea să fie mai optimişti, mai relaxaţi, să privească viaţa cu mai multă speranţă. „Viaţa e extrem de relativă. Eu aş putea spune că în România traficul este excelent comparând cu Filipine.” La polul opus, cafeaua este extrem de bună în Filipine. El chiar consumă cafea locală şi se aprovizionează de la fermierii din zona Baguio. Iar scena culinară din statul asiatic este extrem de diversă. „Am câteva preparate locale pe care le apreciez foarte mult, ca de exemplu Sinigang – o supă de peşte sau creveţi.” Menţionează că îi plac, de asemenea, o multitudine de alte preparate asiatice, iar mâncarea japoneză este una din preferatele sale în Filipine. Totuşi îi e dor de bucătăria locală, după cum recunoaşte el.

    În ceea ce priveşte România, sunt încă multe de făcut. Infrastructura lasă mult de dorit şi speră el ca investiţile să crească din ce în ce mai mult în aceasta zonă. „În opinia mea, sunt trei domenii clare în care trebuie investit în România – educaţia, infrastructura şi iniţiativa civică. Cred că dacă aceste domenii vor deveni prioritare, Romania se va dezvolta enorm, şi sincer văd deja progrese foarte serioase an de an.”

    Scurt CV Răzvan Diraţian

    ► A absolvit Facultatea de Marketing din cadrul ASE Bucureşti şi a lucrat încă din timpul studiilor, pentru că dorea să câştige experienţă;

    ► Şi-a conturat întreaga carieră în cadrul producătorului şi distribuitorului de cosmetice Avon;

    ► Prima sa poziţie a fost aceea de sales analyst, era anul 1999;

    ► A fost promovat apoi în poziţii de sales support manager şi, ulterior, business development manager;

    ► A devenit general manager pentru România şi Republica Moldova la doar 33 de ani;

    ► În 2017 a fost promovat general manager Avon în Filipine, una dintre cele mai importante pieţe pentru grup.

  • Povestea femeii care a lucrat 23 de ani pentru una dintre cele mai mari bănci din ţara noastră, iar acum merge să se ocupe de filialele din Belgia şi Olanda

    Numele Corneliei Coman este legat invariabil de industria financiară locală şi internaţională, ea lucrând pentru ING Asigurări de Viaţă (NN acum) cea mai mare parte a carierei sale. De doar câteva luni, executivul român s-a mutat în Olanda, la Amsterdam, unde a preluat o nouă misiune: coordonarea activităţii de intermediere de asigurări a băncii ING în Belgia şi în Olanda.

    Acesta este al treilea său job de expat după ce ultimii patru ani i-a petrecut în Spania, la Madrid, unde a fost CEO-ul NN pe această piaţă şi după ce iniţial s-a relocat la Budapesta. La întrebarea dacă s-ar întoarce în România, răspunsul e momentan o ecuaţie cu multe necunoscute.

    „M-am mutat cu familia deja de trei ori şi nu am anticipat niciodată care va fi următoarea destinaţie. Aşa încât îmi e foarte greu să spun când mă voi întoarce acasă”, spune Cornelia Coman.

    Ea şi-a început cariera în cadrul ING Asigurări de Viaţă (NN acum) în urmă cu 23 de ani, imediat după absolvirea facultăţii, ca actuar. Zece ani mai târziu, în 2008, a devenit CEO-ul companiei, după ce a ocupat diverse funcţii de conducere în cadrul departamentelor de management al riscului şi bancassurance. „Acceptarea promovării în rolul de CEO a fost o decizie dificilă, deoarece eram încă tânără şi însărcinată cu cel de-al doilea copil. Însă am acceptat provocarea bazându-mă pe echipa de oameni talentaţi şi pe cunoaşterea îndeaproape a businessului şi a pieţei de asigurări şi pensii.”

    Ceea ce nu a ştiut la momentul acela, după cum spune chiar ea, era faptul că vor fi afectaţi destul de grav de criza financiară. Aşadar, a debutat ca CEO în timp de criză şi a condus compania din România până în 2012. În paralel, a fost implicată în industriile de profil, ca preşedintă a Asociaţiei pentru pensii private din România (APAPR) şi vicepreşedintă a asociaţiei asigurătorilor (UNSAR).

    „În 2012, când situaţia începuse să se redreseze, iar eu să mă „bucur” de jobul de CEO în România, am fost rugată să preiau conducerea afacerii NN din Ungaria.” A condus compania din Ungaria timp de patru ani, perioadă în care a învăţat cum să se adapteze unei culturi diferite. Totodată, a trebuit să găsească modalităţile cele mai bune pentru a motiva oamenii şi pentru a avea impact.

    După Budapesta, s-a mutat la Madrid, unde a condus compania Nationale Nederlanden Spania (parte din NN Group) timp de alţi patru ani până în vara lui 2020. „A fost un job interesant, cultura spaniolă fiind foarte apropiată de cea a românilor.” Iar din septembrie 2020 s-a mutat la Amsterdam şi s-a reîntors în ING, ocupând poziţia de Cross-Border Tribe Lead Insurance Market Leaders (Belgia şi Olanda).  

    Jobul actual presupune coordonarea activităţii de intermediere de asigurări a băncii ING în Belgia şi în Olanda, atât prin intermediul canalelor digitale, cât şi prin reţeaua de sucursale teritoriale ale celor două ţări, deservind aproximativ zece milioane de clienţi, povesteşte Cornelia Coman. „Am început acest nou rol în timpul pandemiei şi, în consecinţă, lucrez de acasă, neavând încă ocazia de a-mi întâlni colegii în persoană. Este greu să începi să lucrezi în nişte organizaţii cu mii de angajaţi fără să fii prezent fizic la birou.” Aşa încât ziua ei se desfăşoară acum cu aproximativ zece întâlniri online şi alte câteva ore de citit e-mail-uri şi lucrat individual. Este intens, ca pentru toţi cei ce lucrează de acasă, spune ea. „Însă am noroc că cei doi copii sunt mari (16 şi 12 ani) şi nu au nevoie de ajutorul meu la şcoala online.”

    Cariera Corneliei Coman este marcată de preluarea de noi poziţii în perioade marcate de criză. Mai exact, după ce a devenit CEO al NN România în 2008, când criza financiară bătea la uşă, acum ea a acceptat un nou job, într-o nouă ţară, în plină pandemie, eveniment care a dat peste cap o lume. Între timp însă, executivul român a acumulat mai multă experienţă, fiind la al treilea său mandat de expat. „Am plecat (din ţară – n.red.) în vara anului 2012 când am primit primul mandat de a conduce compania de asigurări a grupului NN în Ungaria, unde fondurile de pensii obligatorii fuseseră naţionalizate.” Astfel, trebuia să reorganizeze compania şi să redefinească strategia pentru a consolida poziţia de lider în asigurări de viaţă. A acceptat mandatul de expat pentru că rolul primit era o provocare şi îi dădea oportunitatea de a învăţa lucruri noi. „În acelaşi timp, cred că şi copiii au avut şansa de a se dezvolta ca cetăţeni globali, alături de foarte multe culturi diferite întrucât au mers la şcoli internaţionale unde există o mare diversitate de culturi, rase şi religii.”

    Absolventă a Facultăţii de Matematici Aplicate în Economie din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) şi cu un MBA la INSEAD, Cornelia Coman face parte din clubul restrâns de executivi români care conduc din poziţia de CEO businessuri cu asigurări în afara ţării, conform datelor Business Magazin. Chiar şi aşa, păstrează legătura cu România vie. „Ultima oară am venit acasă chiar pe 2 ianuarie anul acesta, unde, luând toate măsurile de siguranţă necesare, am reuşit să mă revăd cu un cerc restrâns de prieteni.” Faţă de anul 2012, când a plecat prima dată din ţară cu jobul, multe lucruri s-au schimbat, lucruri pe care le remarcă ori de câte ori se întoarce în ţară. Câteva exemple sunt aeroportul Otopeni, Centrul Vechi şi zona Lipscani, Teatrul Naţional şi Spitalul Colţea – ambele renovate. Vede însă şi schimbări legislative cu impact pozitiv cum ar fi combaterea corupţiei sau posibilitatea de a face declaraţii fiscale şi plăţi de taxe online.

    „Traficul în România e în continuare dificil faţă de orice ţară în care am trăit până acum. Înainte de pandemie existau cu siguranţă ambuteiaje şi în Madrid sau Budapesta, însă toţi şoferii respectau regulile de circulaţie.” Acum e peste tot un trafic mai lejer, întrucât majoritatea oamenilor lucrează de acasă. De când s-a mutat în Olanda nu a dat peste niciun blocaj în trafic. Situaţia însă se va schimba când oamenii se vor reîntoarce la birouri.

    „Cafeaua este la fel peste tot, dar scena culinară e foarte diferită, Olanda neavând o bucătărie tradiţională bogată, cum are România.” De acasă, cel mai dor îi este de prietenii care sunt încă în România, iar cu pandemia a fost şi mai dificil în ultimul an să se întâlnească şi să petreacă timp împreună. Familia cea mai apropiată nu s-a aflat în România ca să îi lipsească, iar cu mama alături de ea a alungat dorul de casă cu preparate tradiţionale oriunde a locuit, pentru că există magazine româneşti şi poţi cumpăra ingredientele necesare. „Copiii vorbesc româneşte, deşi au plecat de nouă ani din România, când erau încă mici, şi sunt foarte mândri că sunt români.”

    De asemenea, spune că îi este dor să meargă la teatru în România. De câte ori vine, încearcă să ajungă la un spectacol de teatru, în special la comedii, să se bucure de umorul românilor, de subtilităţile limbii. La polul opus, cel mai puţin dor îi este de faptul că, uneori, românii nu sunt atât de mândri de România pe cât ar putea fi. Iar primele trei lucruri pe care le-ar îmbunătăţi în ţară sunt sistemul de educaţie, alături de sistemul de sănătate şi infrastructura.

    În acest context, s-ar întoarce în România? Şi dacă da, în ce poziţie – de angajat, antreprenor sau investitor?

    „Cred că depinde de ce se va schimba în România până atunci. Am foarte mulţi prieteni antreprenori în România, şi având în vedere poveştile lor, este încă dificil să fii antreprenor de succes în România.” Va urma.

  • Povestea unei tinere care a plecat din România împreună cu toată familia pentru a lucra pentru una dintre cele mai mari companii din lume. Unde a ajuns ea acum şi ce spune despre ţara noastră

    Natalia Stroe s-a mutat prima dată din ţară cu jobul în 2017 când a preluat o poziţie de top management la sud de Dunăre, în Sofia, capitala Bulgariei. După doi ani a făcut o nouă relocare, de această dată la Praga, unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Aici, executivul român a preluat conducerea operaţiunilor The Coca-Cola Company din Cehia şi Slovacia. Relaţia managerului român cu gigantul american e însă mult mai veche, începând în România lui 2007. Ea a evoluat de-a lungul anilor, ca orice relaţie, iar Natalia Stroe oferă câteva detalii, dar şi câteva perspective.

    De aproape 25 de ani de când lucrez, am căutat joburi care să mă provoace şi pe care să le fac cu plăcere”, îşi începe ea povestea. Primul său loc de muncă fost într-o firmă care închiria spaţii de birouri. Ea pregătea simulările de partajare a spaţiilor pentru închiriat.

    „Îmi amintesc cum traversam Bucureştiul în autobuz din Militari la Romană, cărând într-un echilibru instabil teul mai înalt decât mine, planşele şi tuşurile pentru desenul tehnic. Era o provocare.” 

    Mai apoi a intrat în lumea bunurilor de larg consum, unde o vreme şi-a căutat „chemarea”, după cum spune chiar ea. Astfel, a lucrat mai întâi în resurse umane, apoi în marketing, ulterior în vânzări, toate experienţe care o ajută nespus în rolul său actual de country manager. 

    „Cariera mea la Coca-Cola a început în marketing, unde am gestionat de-a lungul anilor diverse portofolii de mărci pentru ţări din zona Europei de Est.” În 2017 a plecat în Bulgaria ca director de vânzări pentru îmbuteliatorul
    Coca-Cola Hellenic, iar din 2019 este la Praga, de unde conduce businessul The Coca-Cola Company pentru Republica Cehă şi Slovacia. 

    „Am plecat din Romania în 2017 să conduc echipa de vânzări a Coca-Cola Hellenic Bulgaria şi astfel, împreună cu familia, ne-am mutat la Sofia. A fost o primă experienţă internaţională foarte importantă pentru mine, profesional dar şi personal.” A fost prima femeie director de vânzări în organizaţia din Bulgaria şi Natalia Stroe se declară extrem de mândră de felul în care, împreună cu o echipă de aproape 500 de oameni de vânzări, a reuşit să crească businessul.

    „Întotdeauna mi-am dorit să experimentez provocări noi, atât din punct de vedere profesional, cât şi cultural. Sunt norocoasă fiindcă şi familia mea e de aceeaşi părere.” Soţul ei lucrează în e-commerce şi are un rol executiv regional care îi permite flexibilitatea de a lucra din orice locaţie. Băiatul lor avea 7 ani când au plecat din România. „Îmi amintesc că eram puţin îngrijoraţi că plecarea va fi o schimbare mare pentru el şi chiar ne făcusem un întreg „plan” cum să îi spunem, cu argumente şi beneficii. Ne-a surprins pe amândoi când ne-a spus scurt şi entuziasmat: „Ce tare! Când plecăm?”.

    Doi ani mai târziu, când Natalia Stroe a primit rolul de country manager Coca-Cola Company pentru Cehia şi Slovacia, s-au mutat cu şi mai mare uşurinţă din Sofia la Praga. Deja ştiau ce au de făcut când vine vorba de o relocare într-o ţară nouă. 

    „De ce am plecat? Am căutat şi alte provocări faţă de cele din România, atât în mediul de business, cât şi personal. Nu mă deranjează schimbarea, dimpotrivă.” 

    Executivul român spune că se încarcă cu energie atunci când lucrează cu oameni diferiţi de ea, când construiesc împreună într-un mediu de business şi cultural divers, când depăşesc provocări noi sau când învăţă din greşeli şi se regrupează rapid cu toţii. „E interesant să faci acest lucru şi într-un cadru diferit de cel în care te-ai născut. E un exerciţiu de adaptabilitate (şi de modestie) pe care îl preţuiesc.”

    În acest context, se gândeşte ea să se întoarcă în ţară? Executivul român recunoaşte că nu are un plan precis. „Flexibilitatea de care vorbeam mai devreme e valabilă şi aici.” Totul depinde de ce oportunităţi vor apărea mai departe si unde poate ea contribui mai mult. Nu exclude să revină nici ca angajat, dar nici ca antreprenor. „Vom vedea la momentul respectiv. Depinde din ce postură aş avea mai mult de oferit, cu experienţa şi cunoştinţele pe care le voi aduna pe parcurs.”

    Jobul actual îl deţine de doi ani, fiind prima sa poziţie de country manager. La întrebarea cum arată o zi obişnuită de muncă pentru ea, Natalia Stroe spune că până anul trecut răspunsul ar fi arătat altfel. „Anul care s-a încheiat mă face să răspund întrebării altfel decât aş fi făcut-o în trecut. Anul 2020 ne-a arătat la intensitate maximă că nu atât titlul jobului contează, ci ce fel de om alegi să fii, dincolo de ce scrie pe cartea de vizită.” Astfel, din martie anul trecut ea a lucrat online aproape tot timpul. Fiecare zi începe cu o serie de discuţii, de preferat individuale sau în grupuri mici (care permit comunicarea mai personală în mediul virtual) cu echipa şi partenerii externi. 

    „Păstrez foarte flexibilă structura discuţiilor, în cazul în care cineva are nevoie de mai mult spaţiu să împărtăşească din provocările create de pandemie şi de lucrul de acasă.” Flexibilitatea şi ajustarea continuă sunt de bază, mai ales în contextul actual. De exemplu, pentru a putea să gestioneze şi viaţa de familie – în paralel cu cea profesională – a ei şi a celorlalţi angajaţi din companie –, a fost schimbat modul de lucru. „Am scurtat toate şedinţele la jumătate din timpul celor din trecut, faţă în faţă la birou – şi sunt foarte eficiente aşa.” Mai mult, au stabilit o zi pe săptămână cu zero şedinţe, au planificat pauza de prânz comună şi mai lungă pentru lucrul de acasă, pentru că acum părinţii trebuie să-şi pregătească prânzul. „Uitându-mă în urmă, toate aceste încercări ne-au coagulat mai bine ca echipă, au eliminat formalităţile inutile şi ierarhiile, au accelerat ritmul de decizie şi regruparea promptă în situaţii dificile. Deci, 2020 a fost „un cantonament” abrupt către o metamorfoză spectaculoasă!” Pandemia a însemnat însă nu doar o schimbare a modului de lucru, ci o regândire – cel puţin temporară – a modului nostru de a fi. Astfel, libertatea de mişcare a fost limitată şi odată cu ea şi călătoriile.

    În aceste condiţii, dar şi în mod normal, Natalia spune că din România cel mai tare îi e dor de prietenii apropiaţi şi de familia extinsă, de petrecerile din centrul vechi al Bucureştiului, de viteza de vis a internetului, ca şi de sarmalele şi cozonacii „adevăraţi”, cu multă nucă. „Avem noroc cu tehnologia, ne vedem cât de des putem cu prietenii. Şi tot prietenii ne mai aduc şi cozonaci de acasă. Cu internetul e mai greu, viteza din România este greu de egalat.” La polul opus, cel mai puţin dor îi e cu siguranţă de traficul din Bucureşti. La început, când s-au mutat la Praga, în Cehia, le-a luat ceva timp să se obişnuiască cu liniştea şi ritmul organizat din trafic, fără “claxonul de la stop”. Aerul e mai curat, şoferii mai calmi, deplasarea mai simplă. „Pare atât de normal să existe infrastructură necesară, reguli clare şi respectate, spaţii de parcare suficiente. Îmi doresc din tot sufletul să nu treacă prea multă vreme până să avem şi acasă această normalitate.”

    Dacă e să compare scenele culturală, gastronomică şi socială între cele două oraşe-capitală – Bucureşti şi Praga -, ea spune că există asemănări şi deosebiri.

    Cafeaua e foarte bună şi la Praga, ca în orice mare capitală. Şi când era la Bucureşti, o dimineaţă ideală de weekend venea „la pachet” cu o plimbare şi un cappuccino „to go” de la Costa Coffee (cu multă scorţişoară). A păstrat obiceiul şi la Praga, bineînţeles. Brandul a fost prezent pe piaţa locală în sistem de franciză, cu o reţea de cafenele, însă în criza financiară anterioară a ieşit din cauza rezultatelor slabe. În 2020, Coca-Cola HBC România, îmbuteliatorul Coca-Cola din România, a readus pe piaţa locală brandul de cafea Costa Coffee, ce poate fi găsit sub formă de cafea ambalată boabe, măcinată şi prăjită în magazinele de retail din ţară, dar şi în segmentul HoReCa.

    Oficialii companiei au declarat că nu au în plan deschiderea de cafenele Costa. Eforturile sunt 100% concentrate pe experienţa de consum acasă şi pe cea în afara casei, prin parteneriate cu localurile HoReCa din ţară. Gigantul american a cumpărat Costa Coffee în 2018 şi apoi s-a ocupat de dezvoltarea brandului, inclusiv în România. Consumatorii români sunt băutori de cafea, atât la ibric acasă, cât şi, mai nou, la espressor sau la cafenea.

    „Soţul meu e foarte pasionat de cafea, iar espressorul nostru şi cafeaua proaspăt râşnită acasă adaugă pozitivism şi aromă fiecărei dimineţi. Uneori când ni se face dor facem şi cafea la ibric, care nu e prea obişnuită pe aici”, povesteşte executivul român.

    Cât despre scena culinară, ea adaugă că atât bucătăria cehă cât şi cea slovacă sunt foarte gustoase şi merg bine cu Coca-Cola, „deci ne împăcam fără probleme”. Le-a fost ceva mai greu să se obişnuiască cu meniul de Crăciun, mâncarea tradiţională acolo fiind crapul cu salată de cartofi şi supa de peşte. Aşa că anul acesta au avut meniu româno-cehesc, pentru că n-au putut să nu gătească şi sarmale ca acasă, plus salată de boeuf pentru Revelion. 

    Deşi a plecat din ţară de patru ani, păstrează vie legătura cu România şi urmăreşte ce se întâmplă pe plan local. „În ultimii patru ani de când am plecat s-au schimbat mult scena politică, vocile progresiste, activismul civic şi politic. Toate sunt astăzi mai intense, pare a se produce o transformare majoră. În acelaşi timp, ca în întreaga lume, cred că sunt mult mai puternice divizarea şi opiniile radicale – aliniate cu tendinţele globale.”

    De asemenea, ultima dată când a fost acasă, a remarcat cât de mult a continuat să se construiască în aceşti patru ani. „E un sentiment plăcut să văd noi ansambluri rezidenţiale, centre comerciale sau refacerea cu decenţă estetică a centrului istoric din oraşul meu natal.” Totuşi, dacă ar fi să aleagă trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România ar opta pentru infrastructură, digitalizarea administraţiei şi accesarea fondurilor europene.

    „În primul rând, cum spuneam, infrastructura de transport – autostrăzi, poduri, tuneluri, transportul în comun – e prioritară. Este în continuare de necrezut cât de fragmentată şi slab dezvoltată e reţeaua de transport, şi aceasta e strâns legată de al doilea lucru care trebuie îmbunătăţit – accesarea fondurilor europene pentru astfel de investiţii. În al treilea rând, digitalizarea administraţiei, implicit eficienţa (timp, cost) şi transparenţa pe care le-ar aduce atât autorităţilor cât şi contribuabililor”, conchide Natalia Stroe.

  • O româncă a fost nevoită să ia o decizie în doar 15 minute. Aceasta i-a schimbat toată viaţa, iar acum este responsabilă de dezvoltarea globală a unui produs folosit zilnic şi în România

    Alina Enache s-a mutat în Polonia acum şase ani, când a primit prima ei poziţie de expat. A acceptat-o fără să stea mult pe gânduri şi recunoaşte că este deschisă către noi experienţe similare în alte colţuri de lume. România mai poate să aştepte, nu se află pe lista ei de priorităţi momentan şi nici chiar în viitorul previzibil. Ce a învăţat mutându-se în afara ţării, cum e viaţa de expat şi ce are Polonia de oferit?

    Executivul român Alina Enache este astăzi senior global strategy manager în cadrul companiei franceze BIC, ocupându-se de categoria aparatelor de ras. Grupul este cunoscut pentru instrumentele sale de scris, pentru brichete şi pentru aparatele de ras, BIC fiind o companie de familie cu o istorie de 60 de ani, cotată la bursa din Paris. La totalul businessului, segmentul de aparate de ras contribuie cu 24%, arată un raport al companiei care în 2019 a avut afaceri totale de aproape 2 mld. euro şi circa 13.000 de salariaţi. Unul dintre ei este chiar Alina Enache, care lucrează pentru companie de aproape un deceniu.

    „Mi-am început cariera de pe băncile facultăţii. Eram în ultimul an la ASE când m-am angajat în Procter & Gamble – o adevărată şcoală de marketing şi o companie unde am învăţat foarte mult şi unde am crescut profesional”, îşi aminteşte ea.

    După aproape şase ani a fost recrutată de BIC şi după doar şase luni în poziţia de trade marketing manager lighters and shavers pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova, a fost relocată în Polonia.

    „Aici cariera mea a luat avânt. Rolul local m-a ajutat să cunosc în detaliu una dintre cele mai mari pieţe din regiune, iar rezultatele m-au recomandat pentru o poziţie regională nou-creată, aceea de marketing manager pentru Europa de Est – o grupare de 31 de pieţe. În 2019 BIC a creat departamentul global de marketing şi eu am preluat responsabilitatea pentru categoria aparatelor de ras.”

    Despre jobul său actual ea spune că este extrem de versatil. Executivul român are responsabilitatea întregii categorii a aparatelor de ras la nivel global, astfel că se ocupă de strategia de brand, de strategia de comunicare, de strategia de piaţă, de P&L (contul de profit şi pierderi).

    „În fiecare zi călătoresc virtual pe un alt continent. Lucrez îndeaproape cu fabricile, cu departmentul de R&D (cercetare-dezvoltare – n.red.), iar colegii din echipă sunt localizaţi peste tot în lume.” O zi obişnuită începe cu un plan clar pe ore. Dimineaţa este de obicei împărţită între şedinţele cu colegii din Europa, India sau Australia, şi timp pentru proiecte. Pe la ora prânzului se „trezesc” Statele Unite şi America Latină, aşa că după-amiezele sunt pline de întâlniri cu colegii de acolo. Serile însă sunt pentru familie. Alina Enache şi soţul său au doi copii născuţi în Polonia, dar care vorbesc şi engleza şi româna, pe lângă poloneză.

    Prima poziţie pe care executivul român a deţinut-o în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiunea Europei Centrale şi de Est şi o ţară cu o populaţie de două ori mai numeroasă ca a României, a fost aceea de director de marketing. Se ocupa de Polonia şi ţările Baltice.

    „Decizia de a ne muta în Polonia am luat-o împreună cu soţul meu în 15 minute.” Se întâmpla în 2011. „Eram la o conferinţă în Berlin când şeful meu de la momentul acela m-a abordat cu propunerea de a prelua conducerea echipei de marketing din Polonia.” Alina l-a sunat pe soţul său şi au decis să nu rateze oportunitatea, pe principiul „no regrets”.

    „Dacă nu ne place, ne putem întoarce oricând în ţară unde avem casa şi restul familiei.” Iniţial, assignmentul a fost pentru doi ani. Circa 10 ani mai târziu, ei sunt tot în Polonia, iar experienţa le-a deschis apetitul pentru alte aventuri internaţionale. „Nu ştim unde vom face următorul pas, dar ştim că suntem deschişi”, spune Alina Enache.

    Ea şi soţul său au ajuns în Polonia acum aproape 10 ani. Ce a şocat-o la momentul acela a fost reticenţa oamenilor de a vorbi engleza. În timp a înţeles că această reticenţă vine nu din necunoaşterea limbii, ci din nesiguranţa de a vorbi o limbă straină atunci când nu o stăpâneşti foarte bine.

    De asemenea, acum 10 ani erau foarte puţini străini, cel puţin asta era percepţia noastră. Foarte multe s-au schimbat între timp. Infrastructura Poloniei s-a dezvoltat enorm – există autostrăzi care leagă Varşovia de aproape toate colţurile ţării. A crescut vizibil numărul de străini, astfel că în parcuri şi restaurante se aud frecvent discuţii în limbi străine. Iar Varşovia se dezvoltă de la an la an.”

    Alina Enache adaugă că Polonia este în mare parte o ţară foarte conservatoare, avortul este aproape complet interzis prin lege (inclusiv puţinele excepţiile încep să fie eliminate, motiv pentru care s-au organizat recent proteste masive). Tinerii sunt încurajaţi să nu locuiască împreună (cel puţin nu oficial) până la căsătorie, indiferent cât de liberali în gândire sunt părinţii. Pe de altă parte, este o ţară cu un puternic spirit antreprenorial şi naţionalist, şi cu o economie internă sănătoasă, adaugă executivul român.

    SCURT CV Alina Enache

    ♦ Lucrează pentru grupul francez BIC de circa 10 ani;

    ♦După doar şase luni în România a primit propunerea de a se reloca în Polonia unde se află şi azi;

    ♦De circa un an deţine poziţia de senior global strategy manager pentru categoria de aparate de ras BIC;

    ♦Anterior a lucrat circa şase ani pentru gigantul american P&G, despre care spune că a fost o adevărată şcoală de marketing;

    ♦ A absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti, dar are şi o diplomă în Drept la Universitatea Bucureşti. A terminat şi un master, tot la ASE.

    Cum arată Polonia spre comparaţie cu România?

    Traficul în Bucureşti, în mod special, este foarte diferit de cel Varşovia. „În Varşovia suntem obişnuiţi să traversăm oraşul în 45 de minute, ceea ce permite un control destul de bun al agendei atunci când ai de făcut cumpărături sau ai diverse programări. Ultima oară când am venit în Bucureşti aveam de reînnoit documente şi am încercat să plănuim totul la oră.” După prima programare au decis că planul iniţial este nerealist întrucât să ajungi dintr-o parte în alta a oraşului s-a dovedit a fi o adevărată încercare.

    Pe de altă parte, în ceea ce priveşte scena culturală şi gastronomică, restaurante şi cafenele se găsesc la tot pasul în Varşovia, cu o ofertă extrem de variată – de la specific local polonez, la bucătărie internaţională, de la afaceri de familie, la restaurante cu stele Michelin sau incluse în ghidul Michelin. În această privinţă însă şi România s-a dezvoltat puternic în ultimii ani, până în 2020 când pandemia de Covid-19 a dat peste cap orice plan al industriei HoReCa de pretutindeni. Acum ieşirile în oraş sunt limitate, la fel şi călătoriile, atât locale, dar mai ales în străinătate. Dar nu va fi mereu aşa.

    În acest context, ce ar recomanda Alina Enache unui prieten sau cunoscut care vrea să viziteze Polonia ca turist?

    „Nu este doar o întrebare ipotetică, mi s-a întâmplat frecvent să primesc vizita prietenilor şi a familiei şi să le organizez un tur al celor mai importante/relevante obiective turistice. Polonia este o ţară superbă şi are foarte multe de oferit celor care o vizitează.” Pe lista obiectivelor „must see”- din punctul său de vedere – se găsesc Lagărul de concentrare de la Auschwitz – o experienţă marcantă din multe puncte de vedere – , Cracovia – un oraş care păstrează istoria vie – , localităţile Gdansk şi Hel la Marea Baltică şi Zielona Gora la munte.

    Alina Enache este ea însăşi o călătoare avidă, aşa că abia aşteaptă să descopere noi orizonturi – în scop personal sau profesional.