BusinessMagazin

Tag: uniune bancara

  • Miniştrii de Finanţe din Uniunea Europeană caută un compromis pentru uniunea bancară

     Întâlnirile de luni, între miniştrii din zona euro, şi de marţi, cu colegii din celelalte 11 state UE, vor fi consacrate parţial viitoarei autorităţi unice de decizie în sectorul bancar.

    Un acord va permite furnizarea de lichidităţi băncilor aflate în dificultate fără a pune în pericol tot sistemul şi fără contribuţia fondurilor publice. Acordul va implica ţările din zona euro şi alte state comunitare care vor dori să participe.

    Este necesar ca un compromis să fie realizat până la sfârşitul acestui an, astfel încât să existe posibilitatea ca textul legislativ să fie adoptat înainte de încheierea mandatului actualului Parlament European, valabil până în martie.

    Mai multe obiecţii au fost formulate faţă de o propunere prezentată în luna iulie de Comisia Europeană, venite în special din Germania.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Germania a respins proiectului propus de CE privind restructurarea băncilor cu probleme

     Comisia Europeană a propus miercuri aşa-numitul “mecanism unic de rezoluţie” a băncilor aflate în pragul colapsului, al doilea pilon al uniunii bancare convenită de liderii europeni ca soluţie pentru criza datoriilor de stat.

    Primul pilon reprezintă noul sistem de supraveghere pentru băncile din zona euro şi din statele care vor solicita aderarea la uniunea bancară. Banca Centrală Europeană va prelua rolul de supraveghetor unic al băncilor europene începând din toamna anului viitor, potrivit celui mai recent calendar adoptat de autorităţi.

    Potrivit propunerii de miercuri a CE, un “comitet unic de rezoluţie” ar pregăti şi desfăşura restructurarea oricărei bănci aflată în situaţie de criză, din zona euro sau din statele UE care aderă voluntar la schemă. Responsabilitatea declanşării procedurii de rezoluţie ar reveni în mod exclusiv Comisiei Europene, iar mecanismul ar fi garantat şi finanţat dintr-un fond de rezoluţie format prin contribuţii de la industria financiară.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ieri în Cipru, mâine-n UE: clienţii băncilor devin buni de plată

    “Trebuie să rupem cercul vicios între bănci şi state”, a spus ministrul irlandez Michael Noonan (foto), care a încheiat astfel în glorie mandatul ţării sale la preşedinţia UE. “Pentru prima oară, am ajuns la un acord care îi protejează pe contribuabili”, a spus, şi mai clar, Jeroen Dijsselbloem, ministrul olandez.

    Cu alte cuvinte, după ce până acum contribuabilii UE au finanţat salvarea băncilor cu echivalentul unei treimi din PIB între 2008 şi 2011, în unele cazuri până la ruinarea economiilor naţionale (cazul Irlandei, care a intrat din nou în recesiune, după ce ultimele date au arătat scădere economică de 0,2% în T4 2012 şi de 0,6% în T1 2013), gaura e atât de adâncă în acest sector, încât e de prevăzut că pentru alte salvări de bănci va trebui să vină şi rândul acţionarilor şi al clienţilor.

    Miniştrii au acceptat şi cererea Franţei ca Mecanismul European de Stabilitate, fondul de urgenţă al zonei euro, să poată fi folosit la salvarea băncilor din zona euro. Mai rămâne acum de stabilit ce autonomie vor avea statele în raport cu viitoarea autoritate centrală bancară în deciziile de restructurare a băncilor, ţinând cont că până acum fiecare ţară şi-a protejat băncile preferate aşa cum a dorit.

    Germania, interesată să-şi păstreze acest control, a motivat că înfiinţarea unei noi autorităţi ar necesita modificarea tratatelor europene şi votul tuturor celor 28 de state membre, aşa încât o soluţie mai bună de tranziţie ar fi ca Banca Centrală Europeană să exercite acest rol din 2014 în colaborare cu statele membre, urmând ca o adevărată uniune bancară europeană, cu mecanisme comune de supraveghere, restructurare şi garantare a depozitelor, să fie constitută ulterior.

  • Adio uniune bancară europeană

    Explicaţia e simplă: toate acestea se bazează pe conceptul de “solidaritate”, care a ajuns să însemne tot mai mult mobilizarea banilor germani pentru susţinerea ţărilor mai slabe, sub controlul Bruxellesului şi fără ca aceste ţări să accepte reformele dorite de Germania în măsura ori cu viteza la care oficialii guvernamentali nemţi sau cei ai Bundesbank o cer.

    Nici liderii de la Bruxelles, nici ţări ca Franţa sau Italia nu mai încurajează politici de austeritate ca în urmă cu un an sau doi, iar aceasta nu convine Germaniei, care susţinea proiectul Statelor Unite ale Europei în ideea că “solidaritatea” înseamnă acceptarea de către ţările mai sărace a sprijinului celor mai bogate nu doar în schimbul cedării de suveranitate, ci mai ales în schimbul acceptării unor norme comune de disciplină fiscală, liberalizare a pieţei muncii şi a unor eforturi de restructurare a sistemelor bancare cu probleme care să nu se bazeze doar pe ajutorul dat din fondurile de urgenţă ale zonei euro.

    Aşa se face că, la reuniune din 21 iunie, miniştrii de finanţe ai UE vor discuta proiectul de legislaţie pentru viitoarea uniune bancară, urmând să ia în calcul un document franco-german care mai păstrează din vechiul proiect al uniunii doar ideea unei autorităţi europene de supraveghere financiară, dar abandonează ideea unei scheme comune de garantare a depozitelor la nivelul zonei euro şi lasă sarcina restructurării şi a recapitalizării băncilor cu probleme pe seama autorităţilor naţionale, care ar urma doar să “coopereze” în cadrul unui grup unde să-şi trimită reprezentanţi.

  • Ce-i de făcut cu euro-recesiunea. Propuneri hazlii de la François Hollande

    Zona euro a continuat pentru al şaselea trimestru consecutiv recesiunea (-0,2%, totuşi mai bine decât minusul de 0,6% din T4 2012), în timp ce pentru UE este primul trimestru de recesiune (-0,1%, după o scădere de 0,5% în T4 2012).

    Între statele care au raportat datele pentru primul trimestru, Cehia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Olanda, Portugalia şi Finlanda sunt în recesiune, Austria a înregistrat stagnare, iar Belgia, Bulgaria, Germania, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia şi Marea Britanie (0,3%) au consemnat creştere economică. Nicio economie comunitară însă n-a reuşit să atingă o creştere relevantă, adică mai mare de 1%, cu excepţia Lituaniei (1,3%) şi a Letoniei (1,2%).

    E greu de spus, în aceste condiţii, ce măsuri de stimulare a economiei ar putea decide Consiliul European din 22 mai, ţinând cont că pentru moment nu există niciun plan anunţat spre dezbatere, în afara îndemnurilor obişnuite la reformă sau, după caz, la o relaxare a austerităţii.

    Probabil cea mai comică iniţiativă a venit din partea preşedintelui francez François Hollande, care a cerut ca Banca Centrală Europeană “să pompeze lichiditate, cum s-a întâmplat în Japonia, ceea ce a permis deprecierea yenului şi a ajutat exporturile”, Hollande nu pare să ştie că Banca Japoniei a urmat exemplul Fed, al BCE şi al Băncii Angliei când a decis să ia calea relaxării monetare cantitative şi nu pare să ştie nici că operaţiunile BCE nu au cum să fie identice cu cele ale Băncii Japoniei, pentru că BCE sterilizează sumele de bani generate, nu face pur şi simplu tiparniţă de bani, pentru că se fereşte de inflaţie (în timp ce problema Japoniei este să iasă din perioada de deflaţie şi să impulsioneze creşterea preţurilor).

    A doua fază a programului, la fel de comică, ar fi ca el, Hollande, să iniţieze un plan de investiţii pe 10 ani la scară europeană, concentrate pe IT, energie, infrastructură, sănătate. Planul ar urma, în concepţia lui Hollande, să fie finanţat prin vânzarea unora din corporaţiile franceze de stat, a căror capitalizare bursieră totală ajunge la 60 mld. euro, dar – atenţie – “fără ca statul să cedeze controlul sau influenţa asupra companiilor din sectoarele vitale”.

    Pentru moment, cum au dovedit-o lucrările Ecofin de săptămâna trecută, liderii europeni se concentrează însă strict asupra uniunii bancare europene, cu micul conflict între Bruxelles şi Germania, reprezentată de ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble (foto): în timp ce Bruxellesul ar dori o singură instituţie şi un singur fond de salvare a băncilor cu probleme, Schaeuble insistă că actualele tratate europene nu oferă baza legală pentru aşa ceva şi că trebui schimbat Tratatul de la Lisabona pentru a putea fi impuse reguli comune pentru restructurarea şi supravegherea unitară a băncilor.
     

  • Următoarea fază a crizei din Cipru

    Comisarul UE pentru afaceri economice şi monetare, Olli Rehn, a explicat în faţa unui comitet al Parlamentului European că “reunificarea insulei cipriote ar da un impuls major dezvoltării economice şi sociale a Ciprului” şi că “a venit momentul să revitalizăm procesul de reunificare”. Ca efect al invaziei din 1974, trupele Turciei încă staţionează în Ciprul de Nord, regiune al cărei separatism este nerecunoscut de comunitatea internaţională.

    Citiţi aici un reportaj despre efectele divizării Ciprului

    În paralel, Rehn a criticat lentoarea cu care Ciprul abordează reforma bancară. La 15 mai, o delegaţie FMI urmează să discute la Nicosia condiţiile pentru programul de salvare în valoare de 10 mld. euro aprobat de UE şi BCE; de asemenea, Ciprul va vinde rezerve de aur în valoare de 400 mil. euro.

  • Uniunea bancară europeană se naşte greu şi cu dureri

    Cel mai important motiv de neînţelegere este că Germania şi Austria nu vor ca BCE să preia răspunderea supravegherii tuturor celor cca 6.000 de bănci europene, ci numai a celor de importanţă sistemică, în timp ce Franţa vrea ca aria de supraveghere a BCE să includă toate băncile europene.

    Un alt punct care a iscat dezacorduri este propunerea Cehiei (pe care o susţine şi România) ca autorităţile naţionale să aibă dreptul de a refuza transformarea filialelor bancare în sucursale ale băncilor străine, temându-se de un exod de capital din sectorul bancar local spre grupurile-mamă din zona euro. De asemenea, ţări non-euro ca Ungaria şi Polonia au cerut să le fie asigurate drepturi egale cu ţările membre dacă vor decide să intre în uniunea bancară, astfel încât să nu fie dezavantajate de controlul BCE asupra băncilor care operează pe teritoriul lor.

    Dincolo de aceste probleme, Germania ar vrea să folosească uniunea bancară pentru a împlini un vis mai vechi al cancelarului Angela Merkel, acela de a impune reglementări mai stricte băncilor, fondurilor speculative şi pieţelor financiare. La congresul din această săptămână al Uniunii Creştin-Democrate, Angela Merkel a adresat partidului un mesaj puternic justiţiar, criticând lipsa de progres în reglementarea sectorului bancar şi a pieţelor financiare, ca şi baterea pasului pe loc în combaterea crizei datoriilor din zona euro, pe care a comparat-o cu o “mare cuprinsă de furtună”, adăugând însă că “pânzele corabiei şi cârma sunt în mâinile noastre”.

    “Sunt realmente îngrijorată în privinţa planului meu de a dezvolta o abordare comună faţă de sectorul financiar, în special în privinţa reglementării activităţii băncilor, a fondurilor speculative şi a pieţelor financiare”, a spus Merkel. În 2007, pe vremea administraţiei Bush, când Germania preluase preşedinţia G8, cancelarul german propusese un parteneriat economic între UE si SUA, cu obiectivul final de creare a unei singure pieţe transatlantice pentru investitori, cu standarde comune cel puţin în domeniul pieţelor financiare sau al proprietăţii intelectuale.

    Cancelarul Angela Merkel a fost realeasă preşedinte al Uniunii Creştin-Democrate, cu o majoritate de 97,3% din voturi (faţă de 90,4% la congresul precedent), o victorie importantă în perspectiva alegerilor parlamentare de la anul. Merkel conduce de 12 ani CDU, parte a coaliţiei tripartite de centru-dreapta aflate la guvernare.

  • În spatele tiparniţei BCE

    Va fi creat şi un buget nou al zonei euro, finanţat din viitoarea taxă pe tranzacţii financiare şi cu rolul de a finanţa proiecte de infrastructură în ţările membre cu probleme, în condiţiile în care acestea acceptă să renunţe însă, în favoarea Bruxellesului, la atributul suveranităţii în materie fiscală şi de reforme structurale (nu şi la suveranitatea politică, atâta vreme cât declaraţia reuniunii precizează că numai membri ai Parlamentului European din ţările implicate pot lua decizii care afectează strict o regiune sau alta).

    Mult mai puţine progrese au fost făcute în privinţa chestiunii recapitalizării directe a băncilor prin Mecanismul European de Stabilitate. Germania insistă ca recapitalizarea directă să fie posibilă doar după intrarea în vigoare a supravegherii bancare unice, dar discuţia urmează să fie reluată la reuniunea din 3 decembrie a Eurogrupului.

    Cert e că, din toate reuniunile la vârf ale liderilor europeni din 2010 încoace, aceasta a fost cea mai relaxată, fără ameninţarea pieţelor financiare la uşă, ceea ce e strict meritul BCE şi al Rezervei Federale, a căror generozitate faţă de pieţe a mai înlăturat din aerul uzual panicat al analiştilor bancari atunci când comentează perspectivele economiei UE. În spatele tiparniţelor BCE şi Fed însă, starea economiilor sugrumate de austeritate rămâne la fel de rea, reflectată în noile proteste violente din Grecia şi în anunţul de grevă generală convocată de sindicate la 14 noiembrie în Grecia, Portugalia, Spania şi Italia.

  • Paşii mici ai uniunii bancare europene

    Previzibil, Marea Britanie şi Irlanda au respins ideea, ceea ce a determinat Autoritatea Bancară Europeană (ABE) să propună înfiinţarea unui “grup independent” care să regleze pe parcurs divergenţele dintre adepţii şi opozanţii taxei, în aşa fel încât statele susţinătoare ale acesteia “să nu se prevaleze de argumentul numărului lor sau al forţei economice pentru a le marginaliza pe celelalte”. Nu e clar însă cum ar putea funcţiona acest arbitraj, dar nici care sunt detaliile aplicării taxei în sine, astfel încât majoritatea economiştilor din bănci consideră că instituirea taxei pe tranzacţii e puţin probabil să aibă loc în cursul anului viitor.

    Tot la reuniunea Ecofin – consiliul miniştrilor economiei şi ai finanţelor din UE – s-a conturat ideea că mecanismul unic de supraveghere a pieţei bancare europene trebuie finalizat până la sfârşitul anului, întrucât acesta este una dintre condiţiile pentru ca Mecanismul European de Stabilitate (MES), plasa financiară de siguranţă a zonei euro, să poată căpăta dreptul de a recapitaliza direct băncile europene, un lucru de care nu doar băncile, ci şi statele cu probleme ale zonei euro au nevoie cât mai rapid, mai ales în contextul sumbru creat de avertismentele FMI că economia zonei euro va încheia anul pe minus, iar la anul şase ţări membre vor rămâne în recesiune.

  • Viitorul nostru e cu steluţe

    Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, şi alţi oficiali europeni au tradus sumar conceptul: se va da liber la emiterea de euroobligaţiuni comune ale zonei euro, va exista un buget central al Uniunii şi va fi un cadru comun de supraveghere bancară, prevăzut să intre în vigoare într-o primă fază de la 1 ianuarie 2013. Detaliile însă lipsesc pentru moment, atât asupra felului cum vor participa la SUE cele 10 state UE nemembre ale zonei euro, cât şi asupra modului cum va funcţiona supravegherea bancară, adică dacă va viza numai băncile cu importanţă sistemică sau toate băncile din UE.

    Preşedintele Traian Băsescu a apreciat deja, înainte de a pleca la Bruxelles în vizita de lucru în care s-a întâlnit cu Barroso şi van Rompuy, că atât trecerea la zona euro, prevăzută în continuare pentru 2015, cât şi realizarea uniunii bancare avantajează România, întrucât piaţa românească este dominată de bănci din zona euro. “Avem o singură rezervă: ca procesul de realizare a uniunii bancare să nu se realizeze strict pentru statele, băncile din zona euro. La fel cum am avut o poziţie în care am solicitat ca Tratatul fiscal să fie liber la aderare şi pentru statele din zona non-euro, şi am obţinut acest lucru, la fel şi condiţiile, criteriile de realizare a uniunii bancare trebuie să fie deschise şi statelor nemembre ale zonei euro”, a spus Băsescu. În privinţa altor aspecte ale unificării, preşedintele a repetat însă teza din primăvara trecută, de la negocierile pentru Tratatul fiscal al zonei euro, că nu se pune problema unei uniuni fiscale în care România să aibă acelaşi nivel de fiscalitate pe care îl au state ca Germania, Franţa, Marea Britanie şi că, dacă s-ar pune această problemă, România va solicita o derogare.

    Cât priveşte contribuţia României la unificarea europeană, ea ţine deocamdată mai curând de capacitatea de a genera involuntar noi ocazii de centralizare a deciziei la nivel european. Criza politică românească din vară a devenit motiv pentru ca UE, prin comisarul Viviane Reding, să propună instituirea unui mecanism permanent de evaluare a eficienţei justiţiei în toate cele 27 de state UE, urmând ca iniţiativa să fie discutată rapid în Comisia Europeană, peste câteva săptămâni. Tot Reding – mai constructivă decât miniştrii francezi Valls şi Cazeneuve veniţi la Bucureşti cu teza că romii români pleacă în Franţa fiindcă România îi alungă – a propus crearea unui grup de state vizate de migrarea romilor, care să încerce o soluţie a problemei la nivel european.

    În privinţa dosarului Schengen, opoziţia Olandei, a Germaniei şi a Belgiei faţă de aderarea României şi a Bulgariei la Schengen a dus la amânarea pentru octombrie a Consiliului JAI, cu perspectiva ca o decizie să fie luată abia la anul, după publicarea noului raport privind MCV. Preşedintele Băsescu s-a opus condiţionării accesului în Schengen de publicarea raportului privind MCV, dar rămâne de văzut cu cât succes.