BusinessMagazin

Tag: uitare

  • Să nu uităm: Exact acum 30 de ani, pe 9 noiembrie, a căzut zidul Berlinului, pe neaşteptate, datorită a doi oameni

    Pe 9 noiembrie se împlinesc 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, construit în anul 1961 pentru a opri exodul din Republica Democrată Germania (RDG) către Republica Federală Germania (RFG).

    În seara zilei de 9 noiembrie 1989, un funcţionar neamţ din cadrul Republicii Democrate Germane, numit Günter Schabowski, a încurcat detaliile unei misiuni primite şi a ajutat, din greşeală, la căderea Zidului Berlinului. Membru al Partidului Unităţii Socialiste din Germania, Schabowski a avut o misiune clară de a calma mulţimile vaste şi tot mai mari de locuitori ai Berlinului de est care au fost inspirate de promisiunile liderului sovietic Mikhail Gorbaciov de „deschidere” şi reformă. Până la începutul lunii noiembrie 1989, în Germania de est aveau loc proteste copleşitoare la care participau sute de mii de oameni, potrivit The Wall Street Journal.

    Al doilea om, datorită căruia a căzul zidul Berlinului, este Harald Jäger, un fost oficial care se ocupa cu controlul paşapoartelor din Germania de Est. Jäger este cunoscut mai ales pentru ignorarea ordinelor şi deschiderea trecerii de frontieră din Bornholmer Straße a Zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989.

    În acea perioadă, oficialul german Harald Jäger, credea că este bolnav de cancer şi că în acest context nu mai are nimic de pierdut, astfel a lăsat mulţimile de oameni să se întoarcă în Germania de Est ne mai ascultând nici un ordin oficial primit de la superiorii săi.

    La fel a făcut şi Vladimir Putin, care în noiembrie 1989, era ofiţer KGB şi se afla în Dresda, la 120 de mile sud de Berlin. Nu se ştiu mai multe detalii despre activităţile lui Putin din acea perioadă, tocmai pentru că a ars aproape toate dosarele sale înainte de a părăsi Germania.

    Puteţi citi AICI întreaga poveste publicată de The Wall street Journal

  • Cum au reuşit câţiva români iscusiţi să dea o nouă viaţă unor locuri uitate din Bucureşti. Acestea generează acum venituri de zeci de mii de euro

    „Suntem Dan şi Diana (Goanţă), cuplu mereu fascinat de Bucureşti şi de istoria acestui oraş. De câţiva ani, amândoi lucram ca freelanceri şi tot căutam un spaţiu de unde să ne desfăşurăm activitatea”, spun cei doi.
    După ce au muncit de acasă şi prin tot soiul de cafenele, cei doi au luat decizia de a-şi crea propriul spaţiu de lucru, pe care să-l împartă cu alţii ca ei, dar care să poată fi transformat şi într-un spaţiu de evenimente, tot pentru oameni ca ei.
    „Piaţa muncii şi joburile au evoluat foarte mult în ultimul timp şi considerăm că acesta este viitorul muncii – remote şi în spaţii de co-working. Nu mai credem în munca de la un birou de la 9 la 5, ci în munca flexibilă şi remote. De ce să nu lucrezi la 1 noaptea dacă atunci lucrezi tu cel mai bine?”, se întreabă, pe bună dreptate, Diana Goanţă.
    Cuplul mai avea o dorinţă, aceea de a lăsa o amprentă în oraşul pe care îl iubesc. Întâmplarea a făcut ca în căutările lor să le iasă în cale o casă veche de 101 ani, de pe bulevardul Pache Protopopescu. Coincidenţa a fost cu adevărat savuroasă pentru că acea casă are aceeaşi vârstă pe care o are România, iar Pache Protopopescu a fost unul dintre cei mai buni primari pe care i-a avut Bucureştiul.
    „Aşa a luat naştere Lucrativ, casă de meserii libere, adică un spaţiu boutique de evenimente şi co-working pentru toţi oamenii cu idei şi proiecte în minte. Spaţiul a fost deschis la final de iulie 2019, după o perioadă de renovare a casei, care a început la finalul lunii ianuarie 2019. Practic, suntem foarte la început pe această piaţă. Investiţia în renovare a fost de aproximativ 60.000 de euro”, spune Diana Goanţă.
    Readucerea la viaţă a acestei case nu a fost uşoară. Înainte de Lucrativ, acolo fusese un internet café, iar înainte de asta, casa fusese locuită de proprietarii săi, dar nimeni nu avusese grijă de frumuseţea imobilului.
    „Ideea din spatele renovării a fost să păstrăm cât mai multe detalii originale ale casei şi să scoatem în evidenţă unele care nu erau puse în valoare, cum este, de exemplu, bovindoul. Acesta era acoperit cu un perete şi era folosit ca spaţiu de depozitare. Ne-am bucurat că am avut cu ce să lucrăm, adică glasvandurile şi ferestrele sunt cele originale, am putut păstra o sobă originală, bovindoul, cum spuneam, detaliile de pe tavane şi parchetul din unele camere.”
    Peste piesele vechi recuperate au venit cele noi, poate cel mai uimitor element decorativ fiind un mural cu plante exotice, semnat de Wanda Hutira, art director, ilustrator şi creator de obiect.
    „Muralul este o minunăţie. Ne-am dorit ceva care să scoată casa din zona de clasic, iar Wanda a livrat excelent.” Casa Lucrativ este împărţită în patru camere, trei dintre ele sunt în stil vagon, astfel că deschizând uşile cu glasvand se creează un singur spaţiu. Două din aceste trei camere se pretează pentru co-working, camere de întâlniri sau evenimente, iar a treia este mai degrabă un lounge.
    „Cea de-a patra cameră este gândită ca o cameră de luat masa, de întâlniri sau de lucru, aici având un standing desk. Spaţiul a fost gândit cât mai modular tocmai pentru a se preta atât pentru evenimente, cât şi pentru co-working. Toate birourile se pot strânge uşor şi depozita, astfel încât să putem crea spaţiu liber foarte uşor, necesar pentru evenimente.”
    Cu o astfel de structură, proprietarii Lucrativ spun că acum casa poate deveni gazda perfectă pentru evenimente creative cum ar fi conferinţe, lansări de produse, dezbateri, galerii, evenimente de business, corporate, workshopuri, brainstorminguri, prezentări interne, cocktail party-uri etc.
    Spaţiile industriale abandonate au primit şi ele un suflu nou, cele norocoase, cel puţin, un astfel de exemplu fiind spaţiul de evenimente Conglomerat.
    „Spaţiul Conglomerat este un proiect colaborativ care a apărut în august 2018, în urma asocierii a trei proiecte de antreprenoriat, un showroom de haine vintage (Electra Store), un magazin de mobilă retro (Heartwood) şi un studio foto (Alexandru Roşieanu Studio). Fiecare dintre noi trei (Roxana Bllinder, Anna Chiţan şi Alexandru Roşieanu) căuta un spaţiu adecvat pentru ceea ce făcea, iar când a apărut această hală decăzută dintr-o fostă fabrică de textile, nu am văzut doar potenţialul găzduirii proiectelor noastre. La fel de importantă a fost transformarea fabuloasă a unui spaţiu complet neglijat, dar impresionant ca suprafaţă şi dispunere, într-un spaţiu multivalent care să poată găzdui evenimente şi alte activităţi creative”, spune Roxana Bllinder.
    Investiţia nu a fost mică, mai ales pentru puterile unor mici antreprenori, şi s-a ridicat la 50.000 de euro în spaţiul de pe strada Popa Nan din Bucureşti.
    „Spaţiul era doar atât, un spaţiu gol, oarecum părăsit, neglijat, care, în anii care au trecut de când imprimeria de textile care odată a funcţionat aici a fost desfiinţată, a fost lăsat la voia întâmplării. A fost nevoie să schimbăm tâmplărie, să îl dotăm cu electricitate, apă, încălzire centrală, grupuri sanitare, să curăţăm şi să reparăm sute de metri de pereţi şi, nu în ultimul rând, să-l igienizăm, o acţiune ce a necesitat un efort mai mare decât ne-am închipuit iniţial.”
    În final însă, a rezultat un spaţiu cu tot felul de texturi, cu ferestre industriale care aduc la interior, cel puţin în zilele de vară, o lumină naturală senzaţională. „Ne-am dorit să schimbăm percepţia despre spaţiile de evenimente urbane. În general, evenimentele neconvenţionale sunt în afara oraşelor mari, la ţară, la mare, într-un hambar. Noi ne-am dorit să nu fie nevoie să pleci din oraş ca să ai o experienţă boemă, atipică, cool.”
    Spaţiul are o suprafaţă de 500 mp, din care 100 mp sunt practic o cutie albă (studioul foto). Evenimentele cu scaune permise în acest spaţiu sunt cele cu până la 199 de persoane. Pentru alt gen de evenimente, spaţiul poate să găzduiască până la 300 de persoane.
    „O să vă spunem ce evenimente au avut loc la noi, pentru că este elocventă diversitatea lor pentru versatilitatea acestui spaţiu. Am găzduit un concert de muzică trap, o piesă de teatru, o petrecere aniversară privată, filmări pentru secvente din filme de Hollywood, filmări de reclame, seminarii de make-up, lansări de produse ale unor branduri importante, o cină WeDine, petrecere de logodnă, şedinţe foto pentru haine, bebeluşi, mirese, reviste etc.”
    Société Gourmet este un alt exemplu de iniţiativă transformatoare, de data aceasta tot a unei case vechi de un secol. „Povestea Société Gourmet a început în anul 2009 cu dorinţa de a putea crea şi oferi în România experienţe pe care le-am gustat la momentul acela doar în străinătate. Visam la cursuri de gătit pentru pasionaţi, la ateliere de ciocolaterie, experienţe interactive, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, sau echipe de colegi de la birou”, spune Raluca Hagivreta-Ichim, fondator, proprietar şi manager al Société Gourmet.
    Proiectul s-a dezvoltat însă de-a lungul anilor în toate direcţiile stabilite iniţial, dar la acestea s-au adăugat şi altele, complet noi.
    „Începutul a durat patru ani în care toate evenimentele erau susţinute în bucătării şi spaţii închiriate pentru fiecare eveniment. Aveam un birou permanent în care ne ţineam toate ustensilele şi de acolo plecam să implementăm fiecare experienţă. Investiţia mea iniţială a fost în aceste echipamente, apoi în primul spaţiu pe care l-am avut, iar în 2013 am investit în locaţia actuala: Société Gourmet Event House. Investiţia a fost de aproximativ 50.000 de euro.”
    Société Gourmet Event House nu este un restaurant, deşi bucătăria deschisă este sufletul casei, iar grădina de vară este perfectă pentru petreceri în aer liber, mai rare în Bucureşti.
    „De la mici nunţi şi botezuri la team building şi cine de afaceri şi până la petreceri pentru copii, am învăţat în cei 10 ani de experienţă să pot jongla foarte uşor atât cu spaţiul, cât şi cu celelalte servicii pe care le oferim.”
    Raluca Hagivreta-Ichim spune că dacă în 2009 noutatea Société Gourmet a fost modul în care oamenii erau aduşi împreună, casa Société Gourmet este acum spaţiul care îi aduce pe oameni împreună.
    „Nu poţi închiria exclusiv un restaurant, iar dacă cumva poţi, este un spaţiu formal, previzibil. Şi nu poţi închiria casa superbă a unei persoane pentru evenimentul tău, iar dacă cumva poţi, cu siguranţă nu este utilată pentru mai mult de 10 invitaţi. Clienţii noştri sunt acei oameni care caută un loc intim, în care să fie numai ei şi ai lor dragi, o casă cu grădină care pare casa cuiva, dar care să le poată oferi spaţiul şi confortul, serviciile, mâncarea şi băutura pe care le-ar putea primi la un restaurant foarte bun – aceştia suntem noi.”
    Designul casei gravitează în jurul meselor mari din grinzi de stejar recuperate din Transilvania şi al insulelor de bucătărie imense din acelaşi stejar vechi combinat cu inox. Bucătăria deschisă este sufletul casei, pentru că aici se ţin cursurile de gătit sau activităţile de team building (team cooking).
    Casa şi grădina Société Gourmet pot găzdui până la 80 de persoane, în interior spaţiul fiind de 34 de persoane aşezate la masă, iar grădinile pot acomoda 66 de persoane.
    Mai în toate cazurile, investiţiile prezentate au dat rod pentru că au intuit corect nevoia de personalizare, de atenţie la detaliu, care până la urmă defineşte un eveniment reuşit.
    Şi mai este un lucru pe care aceste proiecte l-au intuit corect, şi anume nevoia de autenticitate foarte puternică în tot acest zgomot cotidian.

  • Opinie – Barbara Stöttinger, decan WU Executive Academy (instituţia care organizează în România programul Executive MBA Bucharest): “Digitalizare versus globalizare: Megatrendurile sunt benefice sau dăunătoare?

    Sfârşitul grupurilor multinaţionale este aproape. Acesta este mesajul cheie al unui articol celebru pe care profesorul de economie de la Universitatea Harvard Theodor Levitt l-a publicat în 1983. El a susţinut că, în timp ce multinaţionalele trebuia să investească mulţi bani şi resurse pentru a-şi adapta produsele la pieţele locale din diferite ţări, companiile globale au urmărit o strategie promiţătoare, şi anume simpla lansare, la nivel global, a aceloraşi produse pe care şi le-a dorit toată lumea. Acest articol a alimentat temerile, reliefând o imagine sumbră a fenomenului emergent al globalizării care, se afirma, avea puterea de a distruge complet întreprinderile locale şi pieţele şi de a ameninţa economiile.

    A vedea oportunităţile,nu ameninţările
    La vremea respectivă, toată lumea presupunea că globalizarea se va dovedi a fi ceva îngrozitor şi că marile branduri şi grupuri corporative vor fi singurele care vor supravieţui. Teama colectivă era vizibilă în acelaşi mod ca şi astăzi când vine vorba de digitalizare. Dar nici globalizarea, nici digitalizarea nu sunt o problemă. Sunt realizate de oameni şi pot fi astfel modelate de ei. Temerile globalizării sunt justificate doar într-o măsură limitată. În zilele noastre, economiile naţionale sunt strâns interdependente ca urmare a comerţului intens de import şi export, iar deciziile politice – cum ar fi planurile preşedintelui american Donald Trump de a impune tarife pe maşinile europene – pot avea într-adevăr repercusiuni semnificative. Este de asemenea adevărat că, în 2008, criza financiară, în special falimentul Lehman din SUA, a avut un impact global masiv. În ultimă analiză, nici globalizarea, nici digitalizarea nu sunt intrinsec dăunătoare. Noi, ca cercetători, lideri de afaceri, politicieni şi cetăţeni, suntem responsabili de ceea ce facem din ele.
    Iată de ce nu ar trebui să permitem fricilor noastre să preia controlul:
    1. Pe termen mediu, avantajele depăşesc dezavantajele
    Globalizarea nu este un fenomen nou. A început cu multe secole în urmă, odată cu debutul comerţului internaţional în urma descoperirii Lumii Noi. În perioada Imperiului Roman, condimentele şi mătasea erau aduse în Occident din Asia şi Orient. Începând cu sfârşitul secolului al XV-lea, conchistadorii au adus boli în Lumea Nouă şi aurul şi argintul înapoi în Europa. Comerţul a făcut întotdeauna pieţele să prospere. În ultimii 30 de ani am observat că datorită globalizării sărăcia a fost redusă în întreaga lume, mai mulţi oameni au primit acces la educaţie şi economia mondială a crescut. Mai mult decât atât, dacă ţările nu ar fi interdependente din punct de vedere economic, riscul de războaie ar fi mult mai mare.
    Există dovezi care arată că şi digitalizarea este benefică pentru societate în ansamblu. Potrivit Fundaţiei Bertelsmann, companiile au văzut că sumele cheltuite pe transport şi comunicare scad masiv. Mai mult, digitalizarea a contribuit la stimularea creşterii economice. Titluri precum „Un loc de muncă din patru este în joc“ reflectă doar jumătate din adevăr. Sarcinile neplăcute de rutină se automatizează, iar acest lucru este valabil şi în privinţa locurilor de muncă cu înaltă calificare. Multe cariere noi vor apărea. Cercetătorul de date, de exemplu, este o profesie cu un viitor foarte luminos.
    De altfel, acesta este şi unul dintre motivele pentru care WU Executive Academy a dezvoltat un program special de pregătire pentru aspiranţii la o carieră de data scientist. Când priviţi în urmă, puteţi vedea în mod clar că digitalizarea creează oportunităţi. Prima reclamă online a fost publicată în 2008 şi a venit ca un mare şoc pentru profesioniştii de marketing offline. De când agenţiile online au prosperat, au apărut noi oportunităţi de muncă. Important este să-ţi ţii degetul pe pulsul digitalizării şi să-i valorifici potenţialul.

    2. Fiecare mişcare dă naştere altei mişcări
    Brandurile globale sunt omniprezente. Toate străzile cu magazine comerciale din majoritatea metropolelor lumii par să aibă aceleaşi lanţuri de magazine. Produsele ieftine din China privează întreprinderile mici de produse artizanale regionale. Nu este nimic nou. Dar, pe măsură ce conştientizarea noastră cu privire la aceste lucruri creşte, pendulul începe să se schimbe în sens invers: există o cerere în creştere pentru produse regionale de înaltă calitate, în special în zonele urbane din vest. Oamenii preferă luxul regional decât mărfurile ieftine, globalizate.
    Când vine vorba de digitalizare, există o tendinţă similară care solicită o mai mare conştiinţă în ceea ce priveşte utilizarea internetului şi obiceiurile noastre digitale. Fenomenul a ceea ce este cunoscut sub numele de detoxifiere digitală face ca angajaţii şi managerii să se adune într-un mod complet analog. Conştientizarea este în creştere. În societatea modernă oamenii sunt dornici să se concentreze din nou asupra momentului şi a introspectivelor.
    Ceea ce este important în ceea ce priveşte fenomenele despre care se spune că repercusiunile sunt atât de negative este să menţinem lucrurile în perspectivă şi să le abordăm în consecinţă. Pe lângă internet, există omologul său ilegal, darknetul, unde oamenii tranzacţionează contracte cu asasinate, arme şi droguri. Cu toate acestea, nimeni nu s-ar gândi serios la închiderea internetului din această cauză. Important este să luăm măsuri pentru a contracara efectele negative din timp. Şi acest lucru trebuie să-l facem cu toţii.

    3. Globalizarea şi digitalizarea sunt catalizatori ai inovaţiei
    Ultimele terapii pentru cancer, roboţii care fac posibilă efectuarea de proceduri chirurgicale minim invazive, drone care ajută la salvarea de vieţi, comunicarea în timp real prin smartphone-uri, asistenţi AI (virtual assistant), maşini care se conduc singure, transferuri de bani de pe smartphone: lista inovaţiilor digitalizării în curs este nesfârşită. Progresele cercetării în domenii precum medicina, ecologia, transportul sau robotica nu s-ar fi putut face niciodată într-un ritm atât de rapid fără instrumentele de comunicare generate de digitalizare. Datorită faptului că trăim într-o lume interconectată la nivel mondial, produsele şi serviciile importante pot fi puse la dispoziţia oamenilor de pe tot globul, inclusiv celor localizaţi în ceea ce este cunoscut drept ţări în curs de dezvoltare şi ţări emergente.
    Fără digitalizare, multe inovaţii nu ar fi fost posibile şi, fără globalizare, multe ar avea un impact foarte mic.

  • Patul inteligent care se uită la televizor

    O propunere în acest sens vine de la un arhitect italian, care, în colaborare cu firma de mobilă Hi-Interiors, a proiectat un pat inteligent, aflat acum la a doua generaţie, dotat cu proiector HD, ecran cu diagonala de 70” şi sistem de sunet. Denumit HiBed, patul, care va fi disponibil de anul viitor la un preţ de peste 13.000 de dolari,  are şi lumini cu intensitate ajustabilă, perdele acţionate electronic, conexiune Wi-Fi şi ceas deşteptător, printre altele.

  • Cine este tânăra care coordonează din România 200.000 de vânzători din Europa de Sud-Est

    Corina Anghel este training manager South-East Europe în cadrul companiei Avon, funcţie din care este responsabilă de construirea şi coordonarea strategiei de dezvoltare a aproximativ 200.000 de reprezentanţi şi lideri Avon din România, Moldova, Bulgaria, Albania şi Macedonia, având în subordine 11 oameni. 

    „Am primit prima ofertă de job de la o firmă de consultanţă în HR, pe vremea când oamenii din jur îmi spuneau că ai nevoie de experienţă înainte de a lucra într-o astfel de firmă. Din fericire, primul meu şef nu a crezut la fel şi m-a şi provocat să coordonez un proiect pe fonduri europene de 4 milioane de lei. Apoi primul meu şef din Avon m-a învestit cu aceeaşi încredere, recrutând o tânără de 25 de ani să coordoneze o echipă formată din oameni cu mult mai multă experienţă decât ea”, povesteşte Corina Anghel.

    Cel mai dificil moment din parcursul în cadrul Avon a venit atunci când, din cauza strategiei globale a organizaţiei, a pierdut un headcount şi a trebuit să reorganizeze munca, ce a presupus şi deplasări pe arii geografice destul de mari, fără vreo compensare suplimentară. Potrivit Corinei Anghel, printre reuşitele sale profesionale se numără prima sa strategie la Avon, care a ajutat la creşterea cu 20% a numărului de participanţi la care a putut ajunge,  câştigarea unui hackathon de inovaţie şi apoi organizarea lui cu rezultate în business, ce au ajuns să fie promovate apoi chiar de CEO, ca model, dar şi echipa pe care o conduce. Absolventă a Facultăţii de Management Economic a ASE şi a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Bucureşti, Corina Anghel deţine şi o diplomă de master în antropologie şi a studiat un semestru în Italia, fiind plecată de mai multe ori, în diverse ţări, pentru cursuri de perfecţionare.

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Alexandru Diaconu, Fondator Bottega Verde România

    Omul de afaceri Alexandru Diaconu spune că a început să lucreze încă de la 16 ani, iar la 21 înfiinţase deja prima firmă. A prins valul dezvoltării din IT şi pe cel al începuturilor comerţului online şi, chiar dacă nu toate pariurile sale au fost câştigătoare, asta pentru că prima încercare de business – aducerea brandului La Redoute în România – s-a încheiat în doar câţiva ani, a mizat în continuare pe antreprenoriat.

    În toamna lui 2015, Diaconu a decis să intre în zona de cosmetică şi să aducă în România brandul Bottega Verde, ale cărui produse existau deja pe piaţa locală în unele farmacii, dar nu oficial. În 2018, Bottega Verde România a înregistrat venituri de aproximativ 1 milion de euro şi un profit de 5-7%. În paralel cu businessurile dezvoltate în zona comerţului online şi IT, el a pornit şi un business în domeniul medical, axat pe oferirea de servicii de recoltare de celule stem, lansând, în vara lui 2012, Baby Stem, care a înregistrat de asemenea venituri de aproximativ 1 milion de euro anul trecut.

    Alexandru Diaconu a urmat ASE-ul şi o serie de studii postuniversitare, atât în zona economică, cât şi în cea de diplomaţie. Dincolo de activitatea antreprenorială, el îşi împarte timpul şi între hobbyurile sale. „Îmi place să citesc istorie, filosofie şi îmi plac autobiografiile. Probabil că acesta este şi motivul pentru care oriunde călătoresc îmi place să descopăr locuri şi oameni şi să vizitez muzee, unde mă pierd chiar şi câte jumătate de zi sau o zi întreagă.” 

  • Şi-a câştigat renumele de unul dintre cei mai apreciaţi bancheri de investiţii ai tinerei generaţii, iar acum a făcut pasul înspre mediul antreprenorial – VIDEO

    După ce a câştigat renumele de unul dintre cei mai apreciaţi bancheri de investiţii ai tinerei generaţii, Daniel Farmache a făcut anul trecut pasul înspre mediul antreprenorial local, ca urmare a numirii sale în funcţia de deputy CEO al companiei Electrogrup Infrastructure (E-INFRA), de unde a evoluat, la începutul acestui an, înspre rolul de CEO.

    Grupul Electrogrup Infrastructure este primul jucător de pe piaţa din România care oferă servicii de tip cross-sector (intersectoriale) în energie, telecomunicaţii şi construcţii civile industriale. Compania şi-a extins activitatea şi pe pieţele externe din Polonia, Germania, Rusia, Belgia şi Irlanda şi are afaceri anuale de peste 100 de milioane de euro. Anterior rolului curent, Daniel Farmache a făcut parte din divizia de investment banking a Citigroup din Londra, lucrând în IPO-uri şi mandate M&A din Europa Centrală şi de Est, Orientul Mijlociu şi Africa. A absolvit un MBA la London Business School, cu un stagiu la Massachusetts Institute of Technology şi este licenţiat cu first class honours în finanţe-bănci în Marea Britanie (University of Reading – ICMA Centre) şi în drept la Bucureşti (Universitatea Nicolae Titulescu). Deţine şi certificatul CFA (Chartered Financial Analyst).

    Ce i-ar spune cuiva care vrea să plece din ţară? Chiar dacă nu există un răspuns universal, subliniază: „E greu să recomanzi o măsură pentru toată lumea, dacă lumea vrea să plece pentru că: se simte enervată, agasată, prost recompensată în valoare absolută, dacă simte că nu există nicio speranţă – din cauza mediului politic – atunci putem sta la discuţii, pentru că am exemple concrete de relativizare a problemei”. Chiar dacă în Londra şansele unui salariu mai mare sunt reale, crede că o poţi duce mai bine în România cu mai puţini bani.

    Observă şi că naţiuni cu democraţie îndelungată au făcut alegeri electorale discutabile din punctul de vedere al unei democraţii mature. „Ne surprinde aşadar că în România, după abia 30 de ani de exerciţiu democratic, încă mai avem sughiţuri?” Optimist, crede că orice ţară a trecut prin paşii pe care îi face România acum.

  • Tânărul care, după ce a ajuns printre cei mai apreciaţi bancheri de investiţii din Londra, s-a întors acasă şi conduce acum o companie de peste 100 mil. euro. A ajuns CEO în mai puţin de un an – VIDEO

    După ce a câştigat renumele de unul dintre cei mai apreciaţi bancheri de investiţii ai tinerei generaţii, Daniel Farmache a făcut anul trecut pasul înspre mediul antreprenorial local, ca urmare a numirii sale în funcţia de deputy CEO al companiei Electrogrup Infrastructure (E-INFRA), de unde a evoluat, la începutul acestui an, înspre rolul de CEO.

    Grupul Electrogrup Infrastructure este primul jucător de pe piaţa din România care oferă servicii de tip cross-sector (intersectoriale) în energie, telecomunicaţii şi construcţii civile industriale. Compania şi-a extins activitatea şi pe pieţele externe din Polonia, Germania, Rusia, Belgia şi Irlanda şi are afaceri anuale de peste 100 de milioane de euro. Anterior rolului curent, Daniel Farmache a făcut parte din divizia de investment banking a Citigroup din Londra, lucrând în IPO-uri şi mandate M&A din Europa Centrală şi de Est, Orientul Mijlociu şi Africa. A absolvit un MBA la London Business School, cu un stagiu la Massachusetts Institute of Technology şi este licenţiat cu first class honours în finanţe-bănci în Marea Britanie (University of Reading – ICMA Centre) şi în drept la Bucureşti (Universitatea Nicolae Titulescu). Deţine şi certificatul CFA (Chartered Financial Analyst).

    Ce i-ar spune cuiva care vrea să plece din ţară? Chiar dacă nu există un răspuns universal, subliniază: „E greu să recomanzi o măsură pentru toată lumea, dacă lumea vrea să plece pentru că: se simte enervată, agasată, prost recompensată în valoare absolută, dacă simte că nu există nicio speranţă – din cauza mediului politic – atunci putem sta la discuţii, pentru că am exemple concrete de relativizare a problemei”. Chiar dacă în Londra şansele unui salariu mai mare sunt reale, crede că o poţi duce mai bine în România cu mai puţini bani. Observă şi că naţiuni cu democraţie îndelungată au făcut alegeri electorale discutabile din punctul de vedere al unei democraţii mature. „Ne surprinde aşadar că în România, după abia 30 de ani de exerciţiu democratic, încă mai avem sughiţuri?” Optimist, crede că orice ţară a trecut prin paşii pe care îi face România acum.

    Profilul lui Daniel Farmache a apărut în ediţia de anul acesta a anuarului 100 TINERI MANAGERI DE TOP şi el a fost premiat în cadrul galei de lansare a catalogului.

  • Cum ar fi ca toată lumea să te uite?

    Dacă vă place muzica celor de la Beatles (şi cui nu-i place?), atunci „Yesterday“ vă va trimite într-o călătorie nostalgică, amintindu-vă de ce britanicii au fost, cândva, regii posturilor de radio din întreaga lume.

    Totul începe cu o pană de curent care afectează tot globul; Jack (Himesh Patel), un muzician britanic care nu se bucură de prea mult succes, este implicat într-un accident cu un autobuz şi pare să fie singurul om de pe Pământ care îşi aduce aminte de Hey, Jude, Yellow Submarine sau Yesterday. Previzibil, cariera sa explodează, iar Jack se transformă într-un superstar.

    Şi dacă muzica nu e un argument destul de bun, numele regizorului va fi cu siguranţă: Danny Boyle, cel care a regizat multe filme excelente – Slumdog Millionaire, Trainspotting sau 127 de ore sunt doar câteva dintre ele.

    Sigur, filmul are şi multe probleme: în primul rând, se insistă mult prea mult pe relaţia dintre Jack şi Ellie (Lily James), una care nu stârneşte prea mult interes. Pe de altă parte, cred că scenariştii au ratat ocazia de a evidenţia una dintre întrebările esenţiale ale filmului: cum ar fi arătat lumea artistică dacă Beatles nu ar fi existat? Boyle şi echipa se mulţumesc doar cu expunerea acestei ipoteze, iar răspunsul e dat, practic, de întreaga desfăşurare a evenimentelor: chiar şi fără John Lennon, Paul McCartney, George Harrison şi Ringo Starr, acordurile ar fi ajuns, cumva, la urechile celor care iubesc muzica.

    Un segment interesant este cel în care succesul lui Jack atinge cote nemaiîntâlnite; aici, Boyle duce filmul spre comedie, ironizând tot ceea ce înseamnă industria muzicală de astăzi. Nu este însă foarte clar dacă lucrurile stăteau la fel şi pe vremea celor de la Beatles.

    În cele din urmă, Jack trebuie să aleagă între succes şi dragoste, iar asta diminuează din calitatea filmului. Sunt convins că s-ar fi putut găsi şi o altă încheierii o poveştii, fără a da spectatorului prea multe explicaţii; nici fenomenul „uitării“ nu e explicat în vreun fel, dar nu cred că o să vedeţi pe nimeni plângându-se de asta.

    Yesterday este un film uşor, dar care va rezona cu multă lume datorită coloanei sonore. Dacă ar fi fost vorba de altă formaţie şi nu de Beatles, aş fi fost probabil reticent să recomand acest film; însă o fac, şi sper să vă bucuraţi de călătoria muzicală aşa cum am făcut-o şi eu.

    Notă: 7,5/10

    Yesterday
    Regia: Danny Boyle
    Distribuţie: Himesh Patel, Lily James, Sophia Di Martino
    Durată: 1 oră 56 minute
    Buget: 26 milioane dolari

    Data lansării: 12 iulie

  • Câteva ore de uitat la televizor, mai dăunătoare decât o zi de muncă. Ce boli faci dacă te uiţi foarte mult la televizor şi cu cât îţi scurtează de viaţa

    Orele petrecute uitându-ne la seriale după masa de seara sunt mai rele pentru sănătate decât orele petrecute la birou, potrivit unui nou studiu publicat în Statele Unite, citat de Daily Mail.  Potrivit Daily  Mail, americanii care petrec mai mult de patru ore pe zi uitându-se la televizor se confruntă cu un risc de dezvoltare a unei boli de inimă sau al unei morţi premature mai mare cu 50% decât pentru cei care se uită la televizor mai puţin de două ore pe zi, potrivit descoperirilor recente publicate de American Heart Association.

    Autorii studiului spun că mesele bogate şi gustările nesănătoase vin la pachet cu statul pe canapea în timpul vizionării.
    Pentru a avertiza în legătură cu pericolul „relaxării pe Netflix”, cercetătorii îi sfătuiesc pe oameni să îşi schimbe meniul gustărilor consumate în timpul vizionării şi să ia câteva pauze ocazionale în care să se plimbe, nu să se uite continuu la serialele preferate.

    Societatea americană a avut o tendinţă spre sedentarism care s-a tot accentuat în ultimii ani. Un rol în această direcţie l-au avut şi maşinile care au preluat din ce în ce mai mult din activităţile fizice de la locurile de muncă, ce i-au îndreptat pe americani tot mai mult spre joburi intelectuale, care presupun însă multe ore petrecute pe scaunele de la birou.

    American Heart Association estimează că proporţia americanilor care lucrează la birou a crescut cu 83% din anii ’50 încoace. Multe studii au acuzat munca la birou pentru creşterea riscului obezităţii şi a bolilor de inimă; alte studii au ajuns chiar la concluzia că „joburile de birou ucid”, crescând riscurile unei morţi timpurii.

    Creşterea popularităţii serviciilor de streaming aduc însă o nouă ameninţare sănătăţii noastre. În Statele Unite, în medie, americanii cu vârsta de peste 15 ani petrec în faţa ecranelor, în medie, două ore şi 46 de minute. Noul studiu arată că sănătatea noastră se înrăutăţeşte în mod direct proporţional cu creşterea orelor în care ne relaxăm la TV sau în faţa altor ecrane.