Tenisii lui Rafael Nadal abia daca lasa urme pe zgura. Numarul unu mondial nu isi muta deloc privirea de la minge. Nu se uita nici macar o data spre Regina Sofia a Spaniei, care a venit sa il vada, alaturi de alti 10.000 de oameni, in a treia runda de calificari din turneul Madrid Open 2009, in care il infrunta pe Jurgen Meltzer. “Anda, Rafa!!!” (Hai, Rafa!). Stadionul vuieste. 61 de minute, 6-3, 6-1. Rafael Nadal s-a relaxat, zambeste si da interviuri, apoi autografe, prosoape si barete copiilor din tribuna. Acum poate fugi pana in Mallorca pentru o zi, dar se va intoarce vineri sa joace din nou. Madridul e plin de spoturi outdoor cu Rafael Nadal, numarul unu mondial si ultima vedeta iesita din scoala spaniola de tenis in ultimii ani, de cand Spania a luat locul Germaniei la categoria creatiei de campioni. Odata cu nasterea si descoperirea talentelor, s-au miscat si turneele. Pana la urma, tenisul trebuie sa aiba si priza la public. “Anda, Rafa” nu ar fi tunat asa la Stuttgart, unde Ion Tiriac a organizat ani la rand Masters, turneul pe care a decis sa il mute la Madrid, acasa la scoala de vedete-tenismeni, in 2002.
Un ciocanit usor la usa ii distrage atentia lui Ion Tiriac. Atent la discutia cu BUSINESS Magazin, zambeste larg dintr-odata. Timida, in tocul usii de la biroul aproape improvizat intr-una din cladirile de la Caja Magica, sta Safina, numarul unu mondial feminin, o alta atractie a turneului de la Madrid. Serioasa, cuminte, il saluta pe Ion Tiriac in spaniola, dar omul de afaceri ii raspunde in rusa. Aproape cat el de inalta, rusoaica (sora lui Marat Safin, castigatorul US Open din 2000, cand la doar 20 de ani l-a batut pe Sampras si a devenit numarul unu mondial) este pentru omul de afaceri mai mult decat o jucatoare din cei peste 100 din turneu. “Daca ar avea 10% din talentul fratelui ei, ar fi pe locul intai mondial sapte ani la rand; dar nu prea are talent, stie doar sa munceasca, isi da sufletul pe teren si de aia castiga”, o caracterizeaza rapid si ganditor omul de afaceri pe favorita turneului. Fratii Safin (Dinara si Marat) si un tanar francez de culoare (Gael Monfils) sunt “echipa personala” a lui Tiriac, noii Boris Becker pe care omul de afaceri trebuie sa ii aiba pe podium, chiar daca pe rand. Marat nu mai e pe locul intai de cativa ani buni, dar a urcat Dinara, iar Monfils este in ascensiune. Pana la urma, turneele si manageriatul de tenismeni au fost prima afacere a lui Ion Tiriac, singura pe care nu a intrerupt-o niciodata de cand a intrat in afaceri, in anii ‘70.
5% din timpul lui Ion Tiriac se concentreaza pe tenis. In rest, afacerile din Romania ii mananca “prea mult timp”. “Eu banii nu i-am facut in Romania, i-am facut in sport si in sport as fi facut enorm in continuare. Dar mi-a trebuit sa ma intorc in tara si deja sunt 20 de ani de cand ma chinui si ma bat acolo cu morile de vant”, spune Tiriac, care crede ca daca nu ar fi venit sa faca afaceri in Romania, ar fi putut fi mult mai bogat. Afacerile au crescut foarte repede, considera Ion Tiriac, iar acum “am la palarie de nu mai pot in Romania”. Omul de afaceri a fost primul miliardar roman inclus in topul Forbes in 2007, cu o avere de 1,1 miliarde de dolari. Conform calculelor BUSINESS Magazin, averea lui atinsese deja un miliard de euro inca din 2005. Omul de afaceri admite ca grupul sau trebuie sa intre intr-un proces de consolidare si, in paralel, de castigare a cotei de piata, pentru care criza e o perioada destul de buna. Consolidarea a inceput pentru Ion Tiriac cu cativa ani in urma, cand spune ca a vandut tot ce a avut in America si in Franta, pentru a se concentra pe Romania, deoarece nu isi putea controla afacerile altfel. Acum, a reusit sa mai si imparta controlul. “Sper mult in Ion Ion – multumesc lui Dumnezeu, are 8.300 de oameni in subordine si e omul care are capul cu el. Feciorul a facut scoala: a facut Universitatea in Statele Unite, MBA la Irwin; eu ce am facut, sport si o facultate in anii ‘60 in Romania?” Ion Tiriac spune ca a inceput sa lucreze cot la cot cu fiul sau de aproximativ patru ani: “In charge e si nu e, pentru ca e tot roman si tot pompier e si trebuie sa schimbe cipul de sase ori pe zi; numai ce il aud: aoleu, am ramas cu 20.000 de masini pe stoc”. Aici, omul de afaceri da din cap aprobator – este multumit de afacerea prin care grupul Tiriac a vandut masini in programul Rabla din Germania: “Din noiembrie pana acum, in plina criza, Ion Ion a vandut 11.000 de masini; nici nu visam, a fost United States of Europe”.
Criza i-a prins pe cei mai multi nepregatiti, crede omul de afaceri, care se felicita acum ca s-a pregatit din timp si si-a deschis linii de creditare pentru a avea acces la bani, dar si pentru ca si-a pastrat rezerve. Pentru ca altfel i-ar fi fost chiar greu, mai ales tinand cont de specificul afacerilor sale: “Automobile? Real estate? Nu mai merge nimic. Din fericire, frica nu imi e, am vazut criza venind si am destui bani gheata ca sa inghit hapul; e adevarat, ma costa criza, dar pot rezista fara sa fiu obligat sa vand un apartament; oricum nu merge sa le vand nici pe alea cu 4.000 de euro pe metru patrat, nici pe celelalte cu 1.000 de euro metrul patrat”.
