BusinessMagazin

Tag: tineri

  • O nouă problemă mondială sperie toate guvernele lumii, care încă nu au nicio soluţie pentru aceasta, iar în viitor lucrurile se vor tot înrăutăţi

    Societăţi şi companii, guverne, executivi şi investitori deopotrivă au în faţă o criză a îmbătrânirii. Pe măsură ce longevitatea creşte, numărul bătrânilor sau al persoanelor în vârstă tinde să crească în comparaţie cu cel al tinerilor. Iar această problemă pare că nu are graniţe.

    Politica de frânare a înmulţirii populaţiei a afectat China. În Franţa, zeci de mii de muncitori au protestat zile de-a rândul împotriva reformelor din sistemul de pensii – guvernul vrea vârsta de pensionare majorată cu doar doi ani, şi nu dintr-o dată, însă oamenii se tem că astfel vor fi expuşi mai mult la discriminarea de vârstă. Se tem că dacă sunt prea bătrâni nicio companie din Franţa nu-i va mai angaja.

    Într-o societate îmbătrânită, cea mai mare parte din alegători tind să fie conservatori, cu preferinţe electorale adesea opuse intereselor tinerilor. Apare polarizarea politică. Ce construieşte unul dărâmă celălalt. Prin urmare, politicienii, guvernele, cei care fac legi, cei care conduc băncile centrale şi liderii din afaceri trebuie să regândească politicile pentru oamenii în vârstă, scrie The New York Times.

    Unde suntem acum? La nivel global, doar 7% din oameni au peste 65 de ani. În următoarele câteva decenii, ponderea va creşte de trei ori. Vor fi mai mulţi bătrâni în comparaţie cu tinerii. Din fericire, progresul în materie de medicină şi nivel de trai face ca oamenii să trăiască din ce în ce mai mult. Din nefericire pentru guverne şi companiile care plătesc pensii, acest lucru înseamnă mai mulţi bani de dat pentru pensionari. Unde vom fi? Un copil care astăzi are cinci ani va ajunge mult mai departe decât noi.

    În cele mai bogate naţiuni, mai mult de jumătate dintre aceşti oameni vor trăi până la cel puţin 100 de ani, după cum se aşteaptă Centrul Stanford pentru Longevitate. O societate plină de centenari reprezintă o provocare profundă pentru economiile avansate ale lumii şi pentru multe dintre companii: cum te adaptezi la o lume mai bătrână şi cum plăteşti pentru inevitabila bombă cu ceas a pensiilor care ticăie în fundal pe măsură ce acest grup  de viitori superbătrâni se apropie de vârsta de pensionare? După cum spune centrul Stanford: „Viaţa până la 100 de ani şi mai departe este aici.

    Dar nu suntem pregătiţi”. În lumea reală, efectul îngrijorărilor cu privire la paradoxul vieţii lungi a fost pe deplin observat în Franţa – grevele şi protestele la nivel naţional au blocat ţara după încercarea profund nepopulară a guvernului de a schimba regulile de pensionare; în China, autorităţile au raportat o populaţie în scădere pentru prima dată în şase decenii; iar la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos, din Elveţia, liderii de afaceri şi factorii de decizie politică s-au confruntat cu consecinţele acestei probleme demografice.

    În Franţa (speranţa de viaţă: 82 de ani), muncitorii şi studenţii au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva impulsului preşedintelui Emmanuel Macron de a revizui sistemul de pensii şi de a ridica vârsta minimă de pensionare de la 62 de ani la 64 de ani până în 2030, o încercare de a îmblânzi costurile în creştere cu asistenţa socială. (În Statele Unite, unde speranţa de viaţă este de 77 de ani, vârsta obişnuită de pensionare este de 67 de ani, dar angajaţii pot începe să colecteze prestaţii de securitate socială de la 62 de ani încolo.) Franţa cheltuieşte puţin peste 14% din PIB pe pensii, una dintre cele mai mari rate din grupul de ţări bogate care compun Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

    „Trebuie să muncim mai mult”, a spus Macron într-un discurs de Anul Nou, pentru a „transmite copiilor noştri un model social corect şi durabil, pentru că doar astfel va fi credibil şi finanţat pe termen lung”. Situaţia este mai sumbră în China (speranţa de viaţă: 78 de ani), care se confruntă cu scăderea populaţiei. Un motiv: costă mai mult să creşti un copil în anumite părţi ale Chinei decât în Statele Unite, o realitate care împinge familiile şi femeile cu carieră să aleagă să nu aibă copii (în ciuda mai multor stimulente guvernamentale pronatalitate).

    Impactul nu prea îndepărtat: o penurie de muncitori ar putea pune în pericol creşterea economică şi ar putea distruge capacitatea Beijingului de a strânge fonduri suficiente prin impozitarea populaţiei mai tinere, active, necesare pentru a susţine cea mai numeroasă populaţie de pensionari de pe planetă. Agenţia de evaluare financiară S&P Global vede semne de avertizare asemănătoare cu cele din China şi Franţa în întreaga lume. Ratele scăzute de fertilitate, finanţele publice în dificultate şi creşterea ratelor dobânzilor combinate cu speranţa de viaţă mai lungă creează o „criză globală a îmbătrânirii”.

    Dacă ţările nu încep „acţiuni politice serioase pentru a reduce cheltuielile legate de vârstă”, scriu analiştii de la Standard & Poor’s Samuel Tilleray şi Marko Mrsnik, ar putea urma o avalanşă de ratinguri nedorite alimentate de longevitate, crescând şi mai mult costurile pentru viitoarele generatii. „Puţin peste jumătate din cele 81 de ratinguri suverane pe care le-am analizat ar avea valori de credit pe care le asociem cu gradele speculative (BBĂ sau mai jos) până în 2060.”

    Cititi aici materialul integral

  • O nouă problemă mondială sperie toate guvernele lumii, care încă nu au nicio soluţie pentru aceasta, iar în viitor lucrurile se vor tot înrăutăţi

    Societăţi şi companii, guverne, executivi şi investitori deopotrivă au în faţă o criză a îmbătrânirii. Pe măsură ce longevitatea creşte, numărul bătrânilor sau al persoanelor în vârstă tinde să crească în comparaţie cu cel al tinerilor. Iar această problemă pare că nu are graniţe.

    Politica de frânare a înmulţirii populaţiei a afectat China. În Franţa, zeci de mii de muncitori au protestat zile de-a rândul împotriva reformelor din sistemul de pensii – guvernul vrea vârsta de pensionare majorată cu doar doi ani, şi nu dintr-o dată, însă oamenii se tem că astfel vor fi expuşi mai mult la discriminarea de vârstă. Se tem că dacă sunt prea bătrâni nicio companie din Franţa nu-i va mai angaja.

    Într-o societate îmbătrânită, cea mai mare parte din alegători tind să fie conservatori, cu preferinţe electorale adesea opuse intereselor tinerilor. Apare polarizarea politică. Ce construieşte unul dărâmă celălalt. Prin urmare, politicienii, guvernele, cei care fac legi, cei care conduc băncile centrale şi liderii din afaceri trebuie să regândească politicile pentru oamenii în vârstă, scrie The New York Times.

    Unde suntem acum? La nivel global, doar 7% din oameni au peste 65 de ani. În următoarele câteva decenii, ponderea va creşte de trei ori. Vor fi mai mulţi bătrâni în comparaţie cu tinerii. Din fericire, progresul în materie de medicină şi nivel de trai face ca oamenii să trăiască din ce în ce mai mult. Din nefericire pentru guverne şi companiile care plătesc pensii, acest lucru înseamnă mai mulţi bani de dat pentru pensionari. Unde vom fi? Un copil care astăzi are cinci ani va ajunge mult mai departe decât noi.

    În cele mai bogate naţiuni, mai mult de jumătate dintre aceşti oameni vor trăi până la cel puţin 100 de ani, după cum se aşteaptă Centrul Stanford pentru Longevitate. O societate plină de centenari reprezintă o provocare profundă pentru economiile avansate ale lumii şi pentru multe dintre companii: cum te adaptezi la o lume mai bătrână şi cum plăteşti pentru inevitabila bombă cu ceas a pensiilor care ticăie în fundal pe măsură ce acest grup  de viitori superbătrâni se apropie de vârsta de pensionare? După cum spune centrul Stanford: „Viaţa până la 100 de ani şi mai departe este aici.

    Dar nu suntem pregătiţi”. În lumea reală, efectul îngrijorărilor cu privire la paradoxul vieţii lungi a fost pe deplin observat în Franţa – grevele şi protestele la nivel naţional au blocat ţara după încercarea profund nepopulară a guvernului de a schimba regulile de pensionare; în China, autorităţile au raportat o populaţie în scădere pentru prima dată în şase decenii; iar la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos, din Elveţia, liderii de afaceri şi factorii de decizie politică s-au confruntat cu consecinţele acestei probleme demografice.

    În Franţa (speranţa de viaţă: 82 de ani), muncitorii şi studenţii au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva impulsului preşedintelui Emmanuel Macron de a revizui sistemul de pensii şi de a ridica vârsta minimă de pensionare de la 62 de ani la 64 de ani până în 2030, o încercare de a îmblânzi costurile în creştere cu asistenţa socială. (În Statele Unite, unde speranţa de viaţă este de 77 de ani, vârsta obişnuită de pensionare este de 67 de ani, dar angajaţii pot începe să colecteze prestaţii de securitate socială de la 62 de ani încolo.) Franţa cheltuieşte puţin peste 14% din PIB pe pensii, una dintre cele mai mari rate din grupul de ţări bogate care compun Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

    „Trebuie să muncim mai mult”, a spus Macron într-un discurs de Anul Nou, pentru a „transmite copiilor noştri un model social corect şi durabil, pentru că doar astfel va fi credibil şi finanţat pe termen lung”. Situaţia este mai sumbră în China (speranţa de viaţă: 78 de ani), care se confruntă cu scăderea populaţiei. Un motiv: costă mai mult să creşti un copil în anumite părţi ale Chinei decât în Statele Unite, o realitate care împinge familiile şi femeile cu carieră să aleagă să nu aibă copii (în ciuda mai multor stimulente guvernamentale pronatalitate).

    Impactul nu prea îndepărtat: o penurie de muncitori ar putea pune în pericol creşterea economică şi ar putea distruge capacitatea Beijingului de a strânge fonduri suficiente prin impozitarea populaţiei mai tinere, active, necesare pentru a susţine cea mai numeroasă populaţie de pensionari de pe planetă. Agenţia de evaluare financiară S&P Global vede semne de avertizare asemănătoare cu cele din China şi Franţa în întreaga lume. Ratele scăzute de fertilitate, finanţele publice în dificultate şi creşterea ratelor dobânzilor combinate cu speranţa de viaţă mai lungă creează o „criză globală a îmbătrânirii”.

    Dacă ţările nu încep „acţiuni politice serioase pentru a reduce cheltuielile legate de vârstă”, scriu analiştii de la Standard & Poor’s Samuel Tilleray şi Marko Mrsnik, ar putea urma o avalanşă de ratinguri nedorite alimentate de longevitate, crescând şi mai mult costurile pentru viitoarele generatii. „Puţin peste jumătate din cele 81 de ratinguri suverane pe care le-am analizat ar avea valori de credit pe care le asociem cu gradele speculative (BBĂ sau mai jos) până în 2060.”

    La Forumul Economic Mondial, organizatorii au făcut tot posibilul să schimbe povestea sumbră despre îmbătrânire. Discuţiile despre bombe cu ceas sau despre un „tsunami argintiu” au fost înlocuite cu dezbateri la nivel înalt despre ceea ce WEF numeşte „economia longevităţii”. O temă centrală: dacă vom trăi mai mult, va trebui să ajustăm unele obiective de viaţă şi să muncim mai mult. Darryl White, directorul executiv al băncii canadiane BMO, crede că societatea trebuie să ia în considerare alte repere pentru a-şi ghida viaţa. „Pentru început, trebuie să renunţăm la cadrul mai întâi şcoală – apoi muncă – apoi pensionare. Viaţa nu este liniară”, a spus el la o dezbatere despre supraîmbătrânire. „Aş putea decide că vreau să încep să lucrez mai devreme. Aş putea decide că vreau să mă retrag mai târziu. Aş putea decide că vreau să am diferite angajamente faţă de cariera mea pe măsură ce mă reinventez.” Îmbunătăţirea competenţelor şi recalificarea sunt importante pentru această strategie, o obligaţie de a investi care va trebui să fie împărtăşită de angajaţi, angajatori şi guverne. Partea pozitivă: WEF a calculat că prin îmbunătăţirea accesului la recalificare şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii productivitatea la locul de muncă ar creşte şi ar adăuga 8.300 miliarde de dolari la economia globală până în 2030. A da angajaţilor oportunitatea şi resursele de a lucra cu mult peste vârsta de pensionare este benefic pentru societate şi companii, a spus Lynda Gratton, profesor de practică managerială la London Business School şi coautor al cărţii „Viaţa de 100 de ani: a trăi şi a munci în epoca longevităţii.” „Ştim că atunci când oamenii au încetat să mai lucreze după ce au împlinit 60 de ani, capitalul lor social s-a deteriorat, reţelele lor se deteriorează. Nu mai sunt atât de activi din punct de vedere cognitiv”, a explicat ea. În plus, o perioadă mai lungă la locul de muncă le-ar ajuta finanţele personale, ceea ce ar reduce presiunea asupra sistemului de pensii. Discriminarea în funcţie de vârstă, a spus ea, este din ce în ce mai răspândită în lumea corporativă şi asta ar putea afecta productivitatea corporativă. „Aş dori să văd corporaţiile trase la răspundere pentru discriminarea în funcţie de vârstă, aşa cum sunt pentru orice altă formă de discriminare”, a spus Lynda.

     

    „Aş dori ca firmele să raporteze câţi angajaţi au pe categorii de vârstă, astfel încât să ştim cine angajează şi cine nu oameni în vârstă de 60 şi 70 de ani.”

    O astfel de măsură, crede ea, ar face presiuni asupra conducerii să recruteze dintr-un bazin de talente mai larg. Şi companiile ar vedea beneficiile unor locuri de muncă multigeneraţionale.

    Tinerii care se chinuie să-şi clădească o carieră ar putea dori să vadă şi astfel de date publicate de companii. Noura Berrouba, preşedintele Consiliului Naţional al Organizaţiilor de Tineret Suedeze, a spus la Davos că discriminarea de vârstă afectează perspectivele de angajare ale bătrânilor şi tinerilor deopotrivă.

    „Dacă suntem sinceri, felul în care curba noastră demografică se îndoaie va fi o povară uriaşă pentru tânăra generaţie”, a exlicat ea. Ea a propus o politică fiscală mai progresivă, salarii mai echitabile şi mai mult control al guvernanţei corporative pentru a se asigura că intră suficienţi bani în cufărul colectiv pentru a deschide cât mai multor oameni acces la securitate socială.

    Berrouba sugerează, de asemenea, că locurile de muncă trebuie să întărească legăturile dintre angajaţii mai tineri şi cei în vârstă. „Dacă oamenii trăiesc mai mult – sperăm că şi o viaţă mai echitabilă – trebuie să ne asigurăm că solidaritatea intergeneraţională face parte din asta”, a spus ea. „Mulţi tineri simt că solidaritatea intergeneraţională merge într-o singură direcţie. Se duce de la tineri la bătrâni, dar nu merge în cealaltă direcţie.”

    Guvernele au făcut schimbări constante în politicile naţionale de pensionare în ultimii ani. În statele OCDE media vârstelor minime de pensionare este de 62,5 ani, dar va ajunge până la 64 de ani în următorii ani, deoarece un număr de ţări, inclusiv Danemarca, Olanda, Belgia şi Suedia, vor creşte vârsta minimă de pensionare pentru a corespunde creşterii speranţei de viaţă.

    Hervé Boulhol, economist la OCDE specializat în pensii, se zburleşte la ideea că îmbătrânirea este o  bombă cu ceas care ameninţă cele mai mari economii ale lumii. Însă el vede a  fi un risc dacă factorii de decizie şi liderii de afaceri nu reuşesc să abordeze problema.
    „Într-adevăr, ceasul ticăie”, a avertizat el.  

  • Analiştii financiari din CFA România lansează un proiect de educaţie financiară pe TikTok, destinat tinerilor din generaţia Z

    CFA Society Romania lansează o campanie de educaţie financiară pe TikTok, prin care tinerii din Generaţia Z pot să afle mai multe despre cum îşi pot organiza bugetul de călătorii, despre meseriile viitorului, monetizarea pasiunilor lor şi ce înseamnă un buget pentru distracţie.

    Seria de filme „From Z to I” oferă variante alternative acolo unde tinerii întâmpină dificultăţi în gestionarea bugetelor. La campanie vor participa influenceri şi experţi din cadrul CFA România.

    „În România, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, 64% dintre tinerii între 13 şi 25 de ani se confruntă cu lipsa resurselor financiare, iar 78% dintre cei care susţin că îşi doresc să îşi deschidă o afacere spun că cel mai mare impediment este lipsa banilor şi a educaţiei în acest sens. Mereu am fost atenţi la nevoile tinerilor şi considerăm că educaţia financiară poate începe oricând, aşa că ne propunem să sprijinim tinerii în demersurile lor, să îi motivăm şi să îi ajutăm să devină independenţi financiar printr-o educaţie non-formală, pe o platformă care le e familiară şi prin filme scurte, cu informaţii folositoare de la experţi în domeniu sau de la oameni pe care Generaţia Z deja îi urmăreşte şi îi admiră.” a declarat Alexandra Smedoiu, CFA – Preşedinte, Asociaţia CFA România.

    Conform unui studiu din 2022, principala provocare a tinerilor din Generaţia Z este lipsa de motivaţie, iar principalele subiecte de interes pentru dezvoltarea lor sunt educaţia financiară şi investiţiile (53%). Având în vedere că factorul motivator în viaţă al 47% dintre tinerii chestionaţi este independenţa financiară, iar banii reprezintă motivaţia principală în alegerea unei cariere pentru 55% dintre ei, campania ,,From Z to I” îşi doreşte să inspire tinerii să ştie mai multe despre domeniul financiar şi să

    devină, astfel, independenţi financiar.

    Asociaţia CFA România este organizaţia profesioniştilor în investiţii din România, deţinători ai titlului Chartered Financial Analyst (CFA®), calificare administrată de CFA Institute (USA).

     

  • Veşti bune pentru salariaţi. Categoria de persoane care va primi mai mulţi bani la salariu începând de acum

    Începând din acest an salariul minim brut pe ţară a crescut la 3.000 de lei, astfel cei care vor efectun un internship vor primi mai mulţi bani, conform legii privind internshipul.

    Legea nr. 176/2018 privind internshipul, intrată în vigoare la 18 august 2018,  reglrementă indemnizaţia pentru cei care desfăşoară stagii de internship – “Cuantumul indemnizaţiei pentru internship stabilită potrivit alin. (1) este egal cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată”.

    Astfel, din acest an, indemnizaţia de internship este 1.500 de lei faţă de 1.275 de lei cât era anul trecut când salariul de bază minim brut era 2.550 de lei.

    Neachitarea de către organizaţia-gazdă a indemnizaţiei pentru internship în condiţiile reglementate de lege se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 4.000 de lei.

    De asemnea, nerespectarea obligaţiei de a încheia contractul de internship anterior începerii activităţii se sancţionează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei.

    Constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către: Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile sale teritoriale, pentru anumite contravenţii prevăzute de legea internshipului.

     

  • Un nou tip de de băutură a apărut în România. Ce este această băutură şi de ce tot mai mulţi tineri cred că este „cool” să o consume

    Nu m-aş fi gândit vreodată că o băutură m-ar putea duce cu gândul la un colier de perle purtat de Coco Chanel ori la celebra imagine de deschidere a filmului Breakfast at Tiffany’s cu Audrey Hepburn, care purta o rochie neagră accesorizată cu perle. Dar iată că bubble tea a făcut-o. Ce este noua băutură? De ce este cool în rândul tinerilor? Este o modă trecătoare sau una de lungă durată ale cărei baze abia se construiesc?

    Am fost atrasă vizual, la prima noastră întâlnire, de perle. Nu era şiragul lui Coco Chanel făcut din perle albe sau crem. Ele erau „vopsite” în negru. Poate de aceea am fost intrigată. Mai mult, nu mai erau folosite în modă, ci la polul opus, în industria alimentară. Aşa am făcut cunoştinţă cu primul pahar de bubble tea, o băutură despre care până atunci ştiam doar din auzite. Era final de octombrie, iar noua băutură cu perle de tapioca stârnea interesul şi îndemna la socializare în jurul său la un eveniment important din Capitală unde erau prezenţi zeci de sportivi, printre care se aflau Gică Popescu, Anghel Iordănescu ori Ana Maria Brînză.

    „Gustul băuturii mi se pare incert, e clar că îmi place mai mult cafeaua, dar mi se pare interesant că poţi mânca bilele de tapioca. De obicei, îmi iau bubble tea când ies cu prietenele mele, căci unele ştiu de el, altele nu şi cele din urmă vor să încerce ceva nou, iar denumirea – bubble tea – sună cool”, povesteşte Ana, o tânără de 20 de ani. În zona Piaţa Romană din Capitală, în jurul metroului, la intrarea pe Amzei şi de-a lungul bulevardului Magheru sunt cinci magazine de bubble tea deschise şi câteva afişe pe care este menţionat „aici va fi deschis un magazin de bubble tea”. Yummi bubble tea este unul dintre magazinele care vând ceai cu perle, iar proprietarii spun că în general le calcă pragul tineri, cu precădere adolescenţi.

     

    Cum au apărut magazinele de bubble tea în România? Care e povestea Crazy Bubble?

    „Ideea pentru Crazy Bubble a început în 2012 cu primul gust al unicului bubble tea taiwanez. Curând după aceea, ideea a fost urmată de un vis, de a aduce direct din Taiwan în Polonia această băutură. În fiecare zi ne apropiam de crearea brandului Crazy Bubble şi Silezia (o regiune din Polonia – n. red.) a fost aleasă pentru începutul călătoriei noastre din Taipei (capitala Taiwanului – n. red.)”, spune Florina Mihaiela Faur, general manager al Crazy Bubble în România. Ea are 38 de ani şi a absolvit Facultatea de Ştiinte ale Naturii, iar apoi a urmat un masterat în Biotehnologii Celulare.

    A lucrat12 ani în domeniul farmaceutic ca reprezentant medical şi afirmă că a devenit antreprenor pentru că îi plac provocarile şi responsabilităţile, iar astfel şi-a propus să facă o schimbare majoră de la angajat în corporaţie, la antreprenor. „Primul pas a fost vizita în Polonia la sediul Crazy Bubble în anul 2020, de unde a început aventura cu deschiderea unui punct de lucru într-un truck, într-o curte, pe durata pandemiei.

    Datorită faptului că locuiesc în Oradea, în aprilie 2021 am luat decizia de a deschide primul magazin în Oradea. În acel an, grupul din Polonia avea în jur de 90 de locaţii, iar potenţialul de extindere era imens. Piaţa din România era la început de drum, aşa că am luat decizia să deschidem mai multe locaţii proprii, dar şi sub forma de franciză. În acest moment avem 18 locaţii, din care patru sunt proprii”, menţionează Florina Faur. În prezent, subliniează ea, Crazy Bubble Tea este cel mai mare brand de bubble tea din Europa cu 139 de locaţii în Polonia, Romania, Lituania, Croaţia, Irlanda. „Proiectul pentru 2023 este deschiderea de noi locaţii şi extinderea în Spania şi Republica Moldova.”

     

    Care este profilul francizatului şi cât costă să deschizi un magazin?

    „Profilul francizatului de bubble tea din România este, de obicei, o persoană care doreşte să investească într-o afacere cu potenţial de creştere şi profit. Acestea pot fi persoane cu experienţă în afaceri sau cu un interes puternic în industria băuturilor, care doresc să deschidă şi să gestioneze propriul magazin de bubble tea”, mai spune Florina Faur, întărind că o bună capacitate de organizare şi management este un plus. Pentru deschiderea propriului punct de franciză Crazy Bubble costul net este de 10.000 –12.000 de euro, sumă care cuprinde construcţia de standuri sau mobilier adaptate locaţiei, achiziţionarea tuturor echipamentelor necesare funcţionării, cât şi taxa de implementare. 

    De ce e cool pentru tineri ceaiul cu perle?

    „Adolescenţa este o etapă a căutărilor, a descoperirilor, de aceea tot ce pare nou şi atrăgator, şi este privit ca fiind «cool» este foarte uşor de adoptat de către tineri. Tinerii doresc să se integreze şi să se regăsească în grupul din care fac parte şi de aceea împrumută stilul vestimentar, limbajul, preferinţele muzicale, obiceiuri ale celorlalţi membri. Iar dacă asta înseamnă că într-o perioadă să aleagă să frecventeze un anumit loc, se poate întâmpla ca acel loc să fie înlocuit cu uşurinţă într-o altă perioadă. Oamenii, dar în special tinerii, ataşează imaginii identităţii lor aspecte ce ţin de obiceiurile de consum: locurile pe care le frecventează, cum se îmbracă ori ce branduri folosesc.

    Care este profilul clientului de bubble tea şi câţi merg zilnic într-un astfel de magazin?

    „Profilul clientului de bubble tea din România poate varia în comparaţie cu cel al altor clienţi din ţările europene. În general, bubble tea este mai popular în ţările asiatice şi ţările cu o populaţie mai mare de imigranţi asiatici, cum ar fi Germania şi Marea Britanie. În Romania, bubble tea este încă o tendinţă relativ nouă, iar profilul clientului poate fi mai diversificat, cu o vârstă şi un venit mediu mai mic decât în alte ţări”, explică general managerul Crazy Bubble din România. Ea mai spune că numărul mediu de clienţi zilnic dintr-un magazin Crazy Bubble poate varia în funcţie de locaţie, de sezon şi de alţi factori. În general, magazinele de bubble tea sunt situate într-o zonă cu trafic ridicat, cum ar fi o zonă centrală, care ar putea atrage zilnic aproximativ 200 de clienţi.

     

    Ce impact are consumul de bubble tea asupra sănătăţii?

    Despre ceaiul ayahuasca, cunoscut pentru că era folosit de şamani, se spune că stimulează formarea de noi neuroni, conform unor cercetări ale Universităţii Complutense din Madrid, potrivit Medicalxpress. Ce sunt perlele de tapioca şi care este efectului consumului de bubble tea? „Perlele de tapioca sunt nişte sfere mici alb-translucide produse din tapioca şi amidon extras din rădăcină de manioc. Din punct de vedere nutriţional, aceste perle sunt practic carbohidrat simplu, nu conţin fibre, grăsimi sau proteine.

    Printre beneficii putem aminti faptul că tapioca conţine anumite minerale în cantitati ridicate, cum sunt calciul şi fierul şi nu conţin gluten, fiind potrivite în cazul bolii celiace sau intoleranţei la gluten. Pentru cei care îşi doresc scăderea în greutate sau pentru controlul glicemiilor, perlele de tapioca nu sunt cele mai potrivite, fiind dense caloric şi având un indice glicemic crescut”, spune Sara Oltean, nutriţionist-dietetician. Pe lângă perlele de tapioca, în prezent bubble tea este o băutură foarte versatilă, întrucât există pe piaţă multe variante de arome şi culori, care au la bază perle de tapioca, ceai rece sau fierbinte şi lapte.

    Totodată, aceasta băutură are în general zahăr adăugat sau sucuri de fructe cu conţinut crescut de zaharuri, iar consumul regulat este asociat cu apariţia obezităţii, a diabetului zaharat sau a altor boli cronice, subliniază Sara Oltean.„Baza este destul de sănătoasă, având în vedere că se foloseşte ceai verde sau ceai negru, ceea ce conferă o putere antioxidantă pentru organism şi-l hrăneşte cu minerale, dar având în vedere că se adaugă mult zahăr pentru a fi gustos, e discutabil. O astfel de băutură ar putea să aibă între 100 şi 200 de calorii, ceea ce e destul de mult, pentru că nu e o gustare”, spune nutriţionistul Sergiu Cojanu. El adaugă că o combinaţie între ceai şi lapte poate oferi mai multă saţietate, dar recomandă ca fanii bubble tea-ului să caute variante de bubble tea îndulcit cu stevie sau cu îndulcitori care nu sunt la fel de dăunători precum zahărul. Să savurezi un pahar sau două de bubble tea pe săptămână este în regulă, afirmă el, iar Sara Oltean recomandă consumul în contextul unei diete echilibrate. Crazy Bubble are în portofoliu băuturi preparate după reţete nativ taiwaneze şi Florina Faur a menţionat că se vor concentra pe diversificarea gamelor de băuturi, inclusiv pe opţiuni pentru diferite nevoi alimentare, cum ar fi opţiuni vegane sau opţiuni cu conţinut scăzut de zahăr.

     

    Cum văd medicii consumul de bubble tea?

    „Această băutură, foarte la modă printre tineri, numita bubble tea, nu este ceva care să mă bucure, ca medic. Aparent este un ceai, iar ceaiul, prin puternicele proprietăţi antioxidante, se ştie că previne instalarea bolilor cardiovasculare, diabetului, cancerului sau artrozelor. Băutura originală, aparută în Taiwan prin anii ă80 şi exportată ulterior în SUA, era relativ inofensivă din punct de vedere metabolic. Ea conţinea ceai adevărat şi granule de tapioca cu foarte puţin adaos de zahăr brun şi doar la cerere, lapte. În prezent, vorbim de o industrie a bubble tea, cu o valoare de piaţă de peste 2,2 miliarde de dolari în 2021, un conţinut mult mai mare de zahăr şi o diversificare a aromelor prin adaugarea, de cele mai multe ori, de arome”, spune Elena Păcuraru, medic primar pentru medicină internă şi director medical al OHT Medical Center. Ea adaugă că tapioca este utilă în alimentaţie mai ales pentru persoanele cu alergie la gluten, dar trebuie să fie consumată în cantităţi mici, deoarece aduce foarte multe calorii (este indicată a fi consumată de persoanele care doresc să se îngraşe) şi are un indice glicemic ridicat, adică stimulează excesiv secreţia pancreatică de insulină. „Despre zahăr nu mai este nimic de spus. Este boala secolului, adicţia numărul 1 în ţările «civilizate». Consumul zilnic de băuturi dulci conduce la obezitate de la vârste foarte tinere şi, mai departe, la diabet, şi acesta cu apariţie la vârste tot mai tinere. Laptele este, de obicei, lapte condensat, un produs procesat intens aditivat chimic, iar despre aceşti aditivi chimici alimentari se ştie că produc disruperi în lanţul endocrin al organismului. În unele variante, bubble tea conţine şi o varietate de frişcă în care toate grăsimile sunt hidrogenate, sunt grăsimi trans, alt factor de risc major pentru boli cardiovasculare şi inflamaţii cronice”, a mai afirmat medicul. Ea precizează că, având în vedere amploarea fenomenului  în rândul populaţiei tinere şi foarte tinere şi analizând compoziţia bubble tea, în 2019 Mount Alvernia Hospital din Singapore, unde această băutură a devenit un fenomen social, a atras atenţia asupra riscurilor pentru sănătate pe care consumul acestei băuturi le implică. „Ca o concluzie, amploarea consumului de bubble tea, mai ales în rândul tinerilor, nu va face decât să adauge încă un factor de agravare în plus la gravitatea, şi asa extremă, a epidemieimondiale (în ţările dezvoltate) de obezitate, diabet şi cancer, căreia corpul şi societatea în ansamblu trebuie să îi facă faţă, cu toate costurile pe care le implică”, a conchis Elena Păcuraru.    ■

    „Oamenii, dar în special tinerii, ataşează imaginii identităţii lor aspecte ce ţin de obiceiurile de consum: locurile pe care le frecventează, cum se îmbracă ori ce branduri folosesc. În această ecuaţie, marketingul ocupă un loc extrem de important, ce promite un anumit produs sau serviciu din punctul de vedere al beneficiilor, dar vizează şi elemente ce ţin de identitatea consumatorului: «Ce se va spune despre mine dacĂ folosesc produsul X?!»

    Cristina Predoiu, psihoterapeut psihanalist şi fondator al clinicii Mental Care

  • Educaţie, stil de viaţă şi wellness. Tinerii din România – imaginea de ansamblu: pe primul loc în UE la riscul de sărăcie, pe primul loc după limbile străine studiate, pe primul loc ponderea tinerilor care părăsesc şcoala înainte de absolvire

    Un raport al Eurostat despre tinerii din Uniunea Europeană arată că tinerii din România trăiesc într-un sistem care nu le sprijină pe deplin dezvoltarea educaţională sau profesională, însă în anumite privinţe reuşesc să se facă remarcaţi. 

    ♦ Tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani reprezintă 15,8% din populaţia totală a României ♦ Aproape toţi elevii de liceu din România, adică 98,1%, studiază două sau mai multe limbi străine, pe primul loc în clasamentul ţărilor membre ale Uniunii Europene ♦ România este pe primul la ponderea tinerilor care părăsesc educaţia înainte de absolvire ♦ În ceea ce priveşte absolvenţii de studii superioare, România este pe ultimul loc în UE, cu o pondere de 24,8% ♦ Circa 21,4% dintre tinerii români cu vârsta cuprinsă între 15 şi 34 de ani nu era integraţi în piaţa muncii şi nici în sistemul de educaţie.

    Un raport al Eurostat despre tinerii din Uniunea Europeană arată că tinerii din România trăiesc într-un sistem care nu le sprijină pe deplin dezvoltarea educaţională sau profesională, însă în anumite privinţe reuşesc să se facă remarcaţi. Astfel, tinerii români sunt pe primul loc în UE la riscul de sărăcie, pe primul loc după limbile străine studiate, cât şi pe primul loc ponderea tinerilor care părăsesc şcoala înainte de absolvire, printre altele.

    Tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani reprezentau 15,8% din populaţia totală a României în anul 2021, a zecea cea mai mică pondere dintre ţările membre UE. Cea mai mică pondere e în Bulgaria, de 14,2%, iar cea mai mare este în Cipru, de aproape 21%. Ponderea tinerilor în populaţia UE a fost de 16,3 %. Danemarca şi Olanda au fost singurele state membre ale UE care au înregistrat o pondere mai mare a tinerilor în 2021 decât în 2011.

    În medie, tinerii români pleacă de acasă la vârsta de 28 de ani, a unsprezecea cea mai mică vârstă din UE. La nivelul Uniunii Europene, vârsta medie estimată la care tinerii plecat din casa părintească a fost de 26,5 ani: pentru femei, vârsta a fost de 25,5 ani, iar pentru bărbaţi a fost de 27,4 ani. Cele mai mari vârste medii au fost observate în Portugalia (33,6 ani) şi Croaţia (33,3 ani), în timp ce cele mai mici au fost în Danemarca (21,3 ani), Finlanda (21,2 ani) şi Suedia (19,0 ani).

    Aproape toţi elevii de liceu din România, adică 98,1%, studiază două sau mai multe limbi străine. Cu această pondere, ţara noastră ocupă primul loc în clasamentul ţărilor membre ale Uniunii Europene.

    „Capacitatea de a vorbi mai mult de o limbă promovează dialogul intercultural şi îmbunătăţeşte capacitatea de angajare. În 2020, 62,3 % dintre elevii din ciclul secundar inferior din UE au învăţat două sau mai multe limbi străine. Pentru elevii din ciclul secundar superior, ponderea a fost oarecum mai mică, la 54,2%”, scrie raportul Eurostat.

    România este pe primul la ponderea tinerilor care părăsesc educaţia înainte de absolvire, cu o medie de 15,3% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani în anul 2021.

    Cei care părăsesc timpuriu educaţia şi formarea profesională sunt tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult învăţământul secundar inferior şi care nu au fost implicaţi în educaţie sau formare continuă. În UE, în 2021, 9,7 % dintre tineri au părăsit timpuriu educaţia şi formarea: pentru femei ponderea a fost de 7,9 %, iar pentru bărbaţi a fost de 11,4%.

    Pe primul loc în clasament a fost România, cu 15,3%, iar pe ultimul loc a fost Croaţia, cu o pondere de 2,4%.

    În ceea ce priveşte absolvenţii de studii superioare, România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană, cu o pondere de 24,8% de absolvenţi de învăţământ superior din rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani în anul 2021. Cea mai mare valoare a fost în Luxemburg, de 62,5%, iar media UE a fost de 41,6%.

    Dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani, puţin peste două cincimi (41,6 %) din populaţia UE a absolvit cel puţin un nivel de învăţământ terţiar. Această pondere a fost considerabil mai mare pentru femei (47,0 %) decât pentru bărbaţi (36,3 %). Cea mai mare diferenţă de gen a fost în Slovenia, unde ponderea femeilor a fost cu 25,2 puncte procentuale peste cea a bărbaţilor, în timp ce cea mai mică diferenţă a fost înregistrată în Germania, de 1,6 puncte mai mare pentru femei.

    Aproape 38% dintre tinerii români cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani sunt integraţi în piaţa muncii, a cincea cea mai mică valoare dintre ţările membre UE. Cea mai mică pondere a fost în Grecia de 29,7%, iar cea mai mare a fost în Olanda, de 77%.

     În UE, ponderea tinerilor care aveau un loc de muncă în 2021 a fost de 47,4 %, reflectând faptul că mulţi tineri erau încă în câmpul educaţiei. Rata de ocupare a tinerilor din Olanda a fost mai mult decât dublă faţă de rata din România, Spania, Bulgaria, Italia sau Grecia.

    Circa 13% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani care erau integrate în piaţa muncii din UE lucrau pe cont propriu în 2021, o valoare mai mult decât dublă faţă de ponderea tinerilor, care a fost de 5,9%. Slovacia (13,8 %), Italia (12,0 %) şi Grecia (11,1 %) au avut cele mai mari ponderi de angajaţi liber-profesionişti în rândul tinerilor, în timp ce Germania (2,3%) a avut cea mai scăzută pondere.

    Circa 21,4% dintre tinerii români cu vârsta cuprinsă între 15 şi 34 de ani nu era integraţi în piaţa muncii şi nici în sistemul de educaţie, adică fac parte din categoria NEETs (neither in employment nor in education and training).

    În 2021, 13,1 % dintre tinerii din UE nu aveau nici un loc de muncă şi nici nu erau incluşi în programe de studiu şi formare profesională. Pentru femei, ponderea a fost de 14,5%, iar pentru bărbaţi a fost de 11,8%.

    România este la mijlocul clasamentului ţărilor membre ale Uniunii Europene după ponderea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani care fumează zilnic, cu 15,7% în 2019.

    În 2019, puţin peste 17% dintre tinerii din UE fumau zilnic ţigări, în timp ce ponderea echivalentă pentru toate persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani a fost de aproximativ 21,5%.

    În 2019, puţin peste unul din şase (17,1 %) tineri din UE fumau zilnic ţigări; ponderea echivalentă pentru toate persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani a fost de aproximativ unul din cinci (21,5 %). O pondere mai mică a tinerilor a fost observată în toate statele membre ale UE, deşi diferenţa a fost relativ mică în Ungaria (0,2 puncte).

    România este pe primul loc în UE după ponderea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani care sunt expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială, cu o pondere de 36,1% în anul 2021.

    La nivel european, un sfert (25,3%) dintre tinerii din UE erau expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială în 2021. În 16 dintre statele membre UE ponderea a fost mai mare pentru tineri decât pentru persoanele de toate vârstele, în timp ce în alte 11 situaţia a fost inversă. Cea mai mare pondere în rândul tinerilor a fost înregistrată în România (36,1%) şi cea mai scăzută în Cehia (10,6%).


     

     

  • Probleme de corporatişti

    Pentru că interacţionăm permanent în cadrul interviurilor pe care le facem cu oameni din mediul corporate, ne-am întrebat, dincolo de provocările cu care se confruntă companiile despre care scriem, care sunt problemele prin care trec angajaţii lor la nivel individual. Cu ajutorul mai multor corporatişti din generaţiile MILLENNIALS şi Z şi a câtorva specialişti din mai multe domenii am identificat cinci probleme „mari şi late”. Care sunt acestea?

    1. Nu îşi permit să cumpere o casă

    „Momentan am mai amânat cumpărarea unei locuinţe pentru că dobânzile la credite sunt mari acum, preţurile apartamentelor noi sunt şi ele tot foarte mari, iar suprafeţele, din ce în ce mai mici. E şi o perioadă foarte instabilă economic, aşa că preferăm să mai stăm în chirie. Nici maşină nouă nu îmi iau încă pentru că preţurile sunt prea ridicate pentru ce primeşti, termenul de livrare e imens, cheltuielile implicate sunt şi ele mai mari pentru că la o maşină nouă îţi trebuie şi Casco, service-ul e mai scump şi nu prea merită investiţia având în vedere că traficul rutier din Bucureşti e din ce în ce mai aglomerat. În plus, dacă am investi în casă şi maşină nu am mai putea pleca în concedii. Preferăm aşa momentan”, spune Marian C., un corporatist de 34 de ani, care locuieşte cu iubita lui într-un apartament închiriat din Bucureşti, şi care ia în calcul un credit pe 20/30 de ani pentru o locuinţă de 100.000 de euro.

    „O bună parte din clienţii noştri sunt corporatişti, iar din activitatea noastră am putut constata că aceştia îşi achiziţionează cu credite propriile locuinţe în jurul vârstei de 27-30 de ani, când veniturile lor trec de pragul de aproximativ 5.000 de lei”, susţine Valentin Anghel, CEO şi fondator, AVBS Credit. Potrivit lui, de regulă, tinerii din ziua de azi întâi îşi finalizează studiile, îşi dezvoltă cariera, dobândesc stabilitate financiară şi apoi fac pasul cel mare, cumpărând prima lor casă, căsătoria fiind un alt factor decisiv în achiziţionarea primelor locuinţe. „Tinerii se mută la casele lor când îşi întemeiază propriile familii, iar când familia creşte ca membri, dar şi ca putere financiară, achiziţionează imobile mai mari prin credite. Aceasta e legea naturii, orice om îşi întemeiază la un moment dat un cuib: familia şi casa proprie.” În anul 2022, 80% din creditele intermediate de compania pe care o conduce au fost împrumuturi ipotecare, iar media valorii unui credit ipotecar, pe ţară, spune că este de 70.000 de euro, în general tinerii optând pentru perioada maximă de rambursare. „Aşadar, din practica noastră de anul trecut, bugetul mediu alocat de un tânăr pentru achiziţionarea unei locuinţe este de 70.000 de euro.” Executivul din fruntea AVBS Credit e de părere că cei decişi să-şi achiziţioneze locuinţe le vor cumpăra fără dubii în 2023, deoarece „creşterea inflaţiei, scumpirile şi/sau creşterea dobânzilor la creditele bancare sunt temporare”. „A trecut deja un an de când ne confruntăm cu această inflaţie, aşadar, cât poate să mai dureze?! Lucrurile se vor redresa, iar spre sfârşitul anului sperăm să vedem primele semne de îmbunătăţire. Dacă un om poate să achite acum rate bancare fără a se confrunta cu dificultăţi financiare, când vor scădea din nou dobânzile achitarea creditului va părea floare la ureche. În 30 de ani cât durează rambursarea unui credit ipotecar, orice om prinde cicluri de creşteri sau scăderi de dobânzi. Partea bună este că întotdeauna există soluţii de refinanţare pe care debitorul le poate folosi pentru a-şi transforma creditulul actual într-unul nou, mai ieftin, pe dobândă fixă.” El mai spune că este absolut firesc să vrei să ai o casă a ta şi că locuinţa proprie este nu un lux sau un moft, ci o necesitate. „În plus, dacă compari preţul chiriei cu dobânda unui credit ipotecar, o să constaţi că varianta de credit este mai ieftină, iar la vârsta pensionării nu îţi vei mai face griji în privinţa asigurării unui acoperiş deasupra capului, ci vei avea casa ta pentru care nu mai ai nimic de plătit. În puls, o locuinţă cu chirie nu prea devine niciodată acasă. Mai devreme sau mai târziu, orice om va dori să aibă propria casă.”

    Cât despre tinerii care nu au – şi accentuează cuvântul „încă” – o locuinţă, Valentin Anghel spune că aceştia se confruntă cu câteva îngrijorări universal valabile: se tem să contracteze un credit ipotecar pe 30 de ani pentru achiziţionarea unui imobil deoarece nu au încă suficiente informaţii despre această soluţie de finanţare, nu sunt siguri pe jobul lor, nu au încă suficienţi bani, au alte priorităţi sau, probabil, încă sunt ajutaţi sau influenţaţi de părinţi. „Însă cu cât amână mai mult momentul, cu atât va fi mai greu să obţină un credit ipotecar pentru achiziţionarea unei locuinţe. Vârsta înaintată scurtează perioada de rambursare a creditului, iar o perioadă de rambursare mai scurtă înseamnă o rată a creditului mai mare. Dar vine o vreme când orice om dobândeşte încredere în sine, iar asta conduce la evoluţie profesională şi financiară.” În fond, conchide el, nu putem sta la nesfârşit cu părinţii sau în chirie, mai ales dacă familia noastră creşte, iar necesitatea unui spaţiu propriu, pe care să îl putem configura aşa cum avem nevoie şi cum dorim, devine un „must have”. La rândul său, citând un studiu derulat pentru CEC Bank în octombrie 2022, Adina Călin, director Direcţia Produse şi Servicii Bancare a CEC Bank, remarcă faptul că, „alături de generaţia X (40-55 de ani), în rândul milenialilor găsim o pondere relativ ridicată a celor care s-au împrumutat pentru a-şi construi viitorul: circa 47% din respondenţii din ambele generaţii au credite în derulare”. Studiul citat mai arată că ponderea este mult mai mare decât în cazul generaţiei Baby Boomers (33,7%). „Interesant este că noua generaţie – generaţia mobilă, sub 25 de ani – pare să fie mult mai independentă, cu focus mult mai mare pe bugetare şi economisire şi o aplecare mai redusă către credite (21,4% au credite în derulare)”. Potrivit ei, per ansamblu, apetitul pentru credite de nevoi personale este însă similar indiferent de generaţie: circa 6,7% din respondenţi intenţionau să apeleze la un împrumut de nevoi personale în următorul an (anul curent – n. red.), cu o pondere de 6,5% în rândul millennialilor şi generaţiei Z şi de 6,9% în rândul generaţiei mobile (sub 25 de ani). Creditele ipotecare pe de altă parte sunt luate în considerare în special de membrii generaţiilor Millennials şi Z (pondere de 6%, faţă de o medie generală de 4%), în timp ce interesul pentru achiziţia unui astfel de credit este mai redus la nivelul generaţiei mobile (doar 3,5%).

    2. Nu au un stil de viaţă sănătos

    „Nu am un stil de viaţă sănătos (sport, dietă echilibrată) deoarece este greu de încadrat în programul meu. Am în medie 4 ore libere pe zi după programul de lucru şi prefer să fac altceva cu acel timp liber limitat. Plus că în acele 4 ore nu am inclus treburile casnice. Singura soluţie şi cea mai bună ar fi dieta, dar este greu de găsit un nutriţionist de încredere, iar investiţia pentru a apela la un astfel de specialist este destul de mare”, spune Alex P., un tânăr de 30 de ani care lucrează într-o corporaţie de tehnologie.

    Potrivit Mădălinei Ciobanu, nutriţionist dietetician, există două mari provocări în comportamentul alimentar al tinerilor corporatişti: prima este că ei îşi influenţează reciproc alegerile alimentare, aspect care îi predispune la creşterea aportului de alimente bogate în grăsimi, sare şi zahăr. A doua este capacitatea limitată sau dezinteresul de a-şi gestiona mai bine timpul, ceea ce nu le permite să-şi aducă la birou alimente sănătoase, problemele de creştere în greutate în generaţia Millennials fiind mai mari decât au fost în generaţia anterioară la aceeaşi vârstă. „Generaţia Millennials cheltuie mai mulţi bani pe alimente de tip fast-food şi mâncăruri preparate. De asemenea tind să petreacă mai puţin timp în bucătărie pentru a găti.” Femeile din generaţia Millennials, completează ea, se confruntă cu probleme de supraponderalitate şi obezitate, care generează dezechilibre hormonale, scăderea capacităţii de concentrare, deficite de vitamine şi minerale, probleme digestive (flatulenţă, constipaţie, reflux gastric, distensie abdominală, senzaţie de „prea plin”). Şi, cu toate că au cunoştinţe despre stilul de viaţă sănătos, nu le aplică în viaţa lor de zi cu zi. Asta spre deosebire de femeile din generaţia Z, care, deşi se confrunta cu probleme nutriţionale similare, sunt mult mai motivate să pună în aplicare un plan alimentar, să îşi îmbunătăţească obiceiurile alimentare, să aibă o relaţie mai bună cu mâncarea şi să îşi crească gradul de activitate fizică. „Bărbaţii din generaţia Millennials prezintă aceleaşi obiceiuri alimentare ca şi femeile din aceeaşi generaţie. Stresul crescut, sărirea meselor, mâncatul în exces, în special consumul crescut de alimente de tip fast-food, alimente procesate, fumatul, lipsa de activitate fizică, toate duc la creşterea de masă grasă, în special în zona abdominală.” Obezitatea abdominală, completează Mădălina Ciobanu, predispune la dezvoltarea sindromului cardio metabolic: colesterol crescut, dislipidemie, hipertensiune arterială, creşterea glicemiei, cu evoluţie spre boli cardiovasculare şi diabet zaharat de tip 2. Pe de altă parte, „bărbaţii din generaţia Z prezintă obiceiuri alimentare asemănătoare cu ale bărbaţilori din generaţia Millenials, dar, ca şi femeile din generaţia lor, sunt mult mai conştienţi de sănătatea lor fizică şi psihică. Bărbaţii din generaţia Z  tind să aibă o hrană bogată în proteine”. Astfel, cu toate că ambele generaţii de tineri, Generaţiile Millennials şi Z au obiceiuri alimentare nesănătoase, Generaţia Z este mult mai conştientă de importanţa unui stil de viaţă sănătos. „Generaţia Z are o abordare predominant holistică a conceptelor de sănătate- alimentaţia sănătoasă, gestionarea bună a stresului şi activitatea fizica regulata- aceasta fiind ca parte integrantă a sănătăţii lor fizice şi mentale.” Supraalimentarea cu alimente calorice şi sedentarismul, frecvente în rândul corporatiştilor, duc şi la supraponderalitate şi obezitate. Mădălina Ciobanu atrage atenţia că excesul ponderal este asociat cu numeroase probleme de sănătate: creşterea colesterolului LDL, scăderea colesterolului HDL, creşterea trigliceridelor (dislipidemia) cu evoluţie spre boala cardiovasculară, creşterea rezistenţei la insulină cu predispoziţia de a dezvolta prediabet şi diabet zaharat de tip 2, scăderea rezistenţei la efort, apneea de somn, ficatul gras, scăderea stimei de sine şi scăderea calităţii vieţii. Mai mult decât atât, adaugă ea, consumul crescut de alimente procesate, de tip fast food şi scăderea aportului de fructe şi legume pot fi asociate şi cu deficite de vitamine şi minerale: vitaminele din grupul B, vitamina C, potasiu, magneziu, deficitul de micronutrienţi afectând sistemul imunitar şi crescând predispoziţia la infecţii virale frecvente. Consecinţele unui stil de viaţă nesănătos, a alimentaţiei dezechilibrate şi a sedentarismului au un impact puternic şi asupra sănătăţii psihoemoţionale, notează Mădălina Ciobanu. Cele mai frecvente tulburări psihoemoţionale rezultate sunt: scăderea stimei de sine, iritabilitatea, nervozitatea, anxietatea, depresiea, tulburările de somn şi incapacitatea de a gestiona stresul. „Afecţiunile emoţionale sunt asociate cu un comportament de mâncat emoţional, cu manifestare predominantă în rândul femeilor din ambele generaţii, Millennials şi Z. Comportamentul de mâncat emoţional, asociat cu un stil de viaţă nesănătos, afectează, în mod direct şi sigur, sănătatea fizică şi emoţională.” Mai departe, alimentaţia nesănătoasă şi sedentarismul afectează şi capacitatea de munca, prin scăderea productivităţii, a capacităţii de concentrare şi instalarea rapidă a stării de oboseală psihică. „Alimentaţia sănătoasă şi creşterea gradului de activitate fizică au fost asociate cu îmbunătăţiri semnificative ale memoriei, capacităţii de concentrare, cu creşterea productivităţii la locul de muncă şi creşterea stării de bine.”

    Efectele nu se opresc aici. Mădălina Ciobanu subliniază faptul că problemele de sănătate fizică şi psihică, date de abordarea unul stil de viaţă nesănătos, au un impact major şi asupra relaţiilor sociale, atât la locul de muncă, cât şi în viaţă de familie, cuplu sau în relaţiile de prietenie. „Afectarea sănătăţii fizice şi psihice scad calitatea comunicării, cresc iritabilitatea şi nervozitatea, ceea ce duce la productivitatea scăzută la locul de muncă şi incapacitatea de a excela, de a construi relaţii de succes cu echipa. Mai mult de atât, relaţiile tensionate sunt prezente şi în viaţa de familie şi de cuplu, cu scăderea empatiei, echilibrului psiho-emoţional, a calităţii vieţii intime, crescând astfel riscurile de izolare socială şi dezvoltarea anxietăţii şi a depresiei.” Alexandru Buşilă, psihoterapeut şi fondator al proiectului Cortul Terapeutic, se declară totuşi optimist în legătură cu tendinţa românilor spre adoptarea unui stil de viaţă sănătos. „Eu cred că un stil de viaţă sănătos (să presupunem că am găsi o definiţie general acceptată) ori se moşteneşte (învăţat prin exemplu) de la părinţi/bunici în primii ani de viaţă, ori îl învăţăm forţaţi de viaţă după 35, 40 de ani. Faptul că sălile de fitness reprezintă o afacere în creştere în România, nutriţioniştii, terapeuţii şi psihoterapeuţii sunt din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai căutaţi ne reliefează două aspecte: 1.Este o nevoie (deci oamenii au un stil de viaţă care necesită îmbunătăţiri) şi 2.Oamenii caută specialiştii de mai sus, deci stilul de viaţă al oamenilor este într-o continuă îmbunătăţire. E de bine, spun eu!”

    3. Nu îşi găsesc „jumătatea”

    „Dacă ne urcăm într-un satelit şi ne uităm de acolo către generaţiile Baby Boomers, Millennials şi Z, nu ne-am mai mira că cei din generaţiile X şi Z par că evită sau nu au noroc în dragoste”, susţine Alexandru Buşilă. De ce spune asta? „Există un bagaj toxic legat de ceea ce înseamnă o relaţie de cuplu, o familie, pe care atât generaţia Y cât şi Z l-au moştenit. Ambele generaţii în discuţie pot afirma cu uşurinţă că părinţii lor s-au înţeles bine din punct de vedere administrativ dar nu pot afirma acelaşi lucru şi din punct de vedere emoţional. Nu spun că Baby Boomers nu s-au iubit, Doamne fereşte!… Spun doar că atunci când iubirea s-a estompat nu au ştiut cum să o reaprindă, să o întreţină. Poate şi de aceea celor din generaţiile Y şi Z le este mai greu să se aşeze la casa (iubirea) lor. Au văzut nefericirea în cuplu şi le este teamă.” Mulţi, adaugă el, speră la relaţia perfectă şi de aceea nu o găsesc sau dacă o găsesc nu o recunosc, iar dacă o găsesc şi o recunosc nu ştiu sau nu sunt dispuşi să o întreţină. „Dar eu sunt optimist. Din ce în ce mai multe cupluri tinere apelează la terapie, caută să se elibereze de bagajul toxic moştenit şi cred că în cele din urmă vor accepta că iubirea dintr-o relaţie romantică necesită şi efort conştient şi continuu. Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii: Sufletul pereche nu se naşte, sufletul pereche se face.” Eliza B. a lucrat timp de mulţi ani în mediul corporate iar apoi a renunţat la statutul de angajat pentru a-şi porni propriul business.  Ea crede că jobul este un loc propice in care să dezvolţi relaţii amoroase întrucât petreci mult timp alături de colegi atât la muncă, cât şi în afara progamului (ieşiri în oraş, excursii, teambuildinguri) şi ai, implicit, interese comune. „Pot fi relaţii comode şi confortabile, dar nu neapărat relaţii în care ţi-ai întâlnit jumătatea, persoana de care te simţi legată sufleteşte.” Mai spune că în prezent trăim vremuri în care până la 30-40 de ani tindem să ne dezvoltăm personal şi profesional, să ne descoperim, să ne dăm seama ce ne place, ce ne aduce împlinire şi cum putem să impactăm pozitiv lumea şi mediul înconjurător. „Dacă în această perioada nu îţi întâlneşti jumătatea sau o persoană potrivită cu care să-ti împărţi viaţa şi să întemeiezi o familie, preferi să te concentrezi pe alte aspecte ale vieţii.” În acelaşi timp, observă ea, multe cupluri ajung să se separe în jurul vârstei de 30-40 de ani pentru că simt că nu şi-au alocat timp pentu ei înşişi şi încep să se preocupe mai mult de interesele, pasiunile şi dezvoltarea lor personală şi profesională. „Consider că îţi poţi găsi jumătatea după 30-40 de ani, moment în care ai deja experienţă de viaţă, în relaţii, eşti mai asumat şi ştii mai bine ce vrei şi cum vrei să fie persoana de lângă tine. Însă, totodată presiunea societăţii este foarte mare şi multe persoane se căsătoresc şi au copii ca urmare a acestor presiuni, nu pentru că aşa simt şi îşi doresc.”  Pe aceeaşi temă, Alexandru Buşilă spune că, atunci când vine vorba de presiune, familia şi societatea se cam suprapun. „E una şi aceeaşi presiune. Ori îmi spune mama să fac un copil, ori imi „spune” societatea, vedem prieteni care au un copil pentru că părinţii le-au „spus” să facă pentru că aşa se face…Aici nu am prea multe de comentat. Fac doar un apel către aceaia care se gândesc să facă un copil (mai ales dacă prin asta vor să-şi salveze relaţia sau vor să mulţumească pe cineva din familie/societate ori s-au plictisit de viaţa lor), fiţi sinceri cu voi! Şi poate înainte de a aduce un suflet pe lume mergeţi(la un consilier, psiholog) să vedeţi ce implică acest lucru şi dacă sunteţi pregătiţi pentru a deveni părinţi.”

     

    4. Lipsa work-life-balance-ului

    „În ultimii ani au fost foarte puţine zile în care am lucrat doar 8 ore, conform programului. În multe situaţii am ajuns şi la 12 ore de lucru pe zi. Motivele au variat, de la lipsa de personal, la urgenţe apărute peste noapte şi chiar din cauza diminuării randamentului pe fondul oboselii deja acumulate. A fost o perioadă extrem de stresantă şi obositoare. În plus, după o zi de lucru de 10 ore într-un ritm alert, iese din discuţie un program pe plan personal, lucru care aduce şi mai multe frustrări”, spune Florina C., o angajată de 32 de ani a unei companii din domeniul financiar. Andrei Frunză, CEO, BestJobs, notează că în prezent, stările cu care se confruntă tinerii corporatişti au fost amplificate de schimbările recente din vieţile lor personale şi profesionale, cum a fost pandemia, care a transformat complet modul în care ne raportăm la job, lucru care s-a transpus şi în stilul de viaţă şi în realitatea cotidiană. De altfel, executivul spune că efectele acestor evenimente sunt vizibile la nivelul întregii societăţi „şi nu este de mirare că 50% dintre angajaţi declară că revenirea la job după perioada sărbătorilor a fost dificilă din cauza oboselii acumulate, aşa cum a reieşit într-un sondaj recent realizat de BestJobs”. Pe unii revenirea la birou i-a determinat chiar să îşi dea demisia, cum e cazul Ionelei S., o angajată de 24 de ani a unei companii din industria imobiliară. „Perioada pandemiei nu m-a afectat, şi nici lucrul remote. M-am simtit mult mai confortabil să lucrez de acasă, pentru că mi-am putut desfăşura toate activităţile mult mai bine şi fără stres. Odată revenită la birou însă, mi-am intrat cu greu în ritm. Mă simţeam foarte obosită, nu reuşeam să mă odihnesc suficient. Relaţia cu colegii, deşi iniţial una plăcută, a devenit pe parcurs foarte dificilă. Din acest motiv mi-am dat chiar demisia. Sarcinile nu erau împărţite corect şi ajunsesem să lucrez peste 10 ore, cu pauze foarte mici, mâncat pe birou. Ulterior, schimbându-mi jobul, dar lucrând tot de la birou, însă într-un mediu prielnic, am reuşit să îmi reintru în ritm şi să nu mai am probleme cu odihna sau stresul.” Aducând în discuţie şi burnoutul, Andrei Frunză remarcă faptul că acest fenomen este legat de stresul cronic acumulat şi starea de epuizare, la care se adaugă, de cele mai multe ori, lipsa de satisfacţie în raport cu activitatea derulată zilnic şi faptul că tinerii nu rezonează personal cu ceea ce fac. „Fenomenul burnout-ului este întâlnit frecvent în rândul acestor generaţii, fie din cauza standardelor ridicate pe care şi le impun, fie din cauze externe, cum ar fi relaţiile tensionate la job sau acasă, sau stresul generat în cadrul organizaţiilor de termene nerealiste şi volum de muncă exagerat.” El continuă spunând că, „din punctul nostru de vedere, ca specialişti în recrutare, jobul este o componentă majoră a echilibrului personal şi un factor esenţial pentru sănătatea emoţională. Jobul trebuie să-ţi ofere satisfacţie pe plan financiar şi psihologic, să te susţină în a-ţi trăi viaţa cu pasiune.” Există însă şi reversul medaliei. „Vedem că tinerele generaţii reuşesc totuşi să îşi gestioneze mai bine nevoile emoţionale, lucru care va duce, în timp, la o schimbare de paradigmă pe piaţa muncii. Tot mai mulţi candidaţi caută locuri de muncă ce oferă flexibilitate în program şi în modul de lucru, dar şi joburi mai bine plătite, care să le susţină stilul de viaţă. Astfel, şi angajatorii, care sunt în competiţie pentru talente, vor fi nevoiţi să adapteze stilul de lucru la noul profil al candidatului, lucru care se va traduce în aranjamente de lucru reciproc avantajoase şi abordări sănătoase privind jobul”, spune Andrei Frunză. Alexandru Buşilă subliniază la rândul său că membrii generaţiilor Y şi Z sunt cei pe care îi găsim la terase, la evenimente (cu şi fără copii), în cabinetele de psihoterapie, la atelierele de dezvoltare personală, la teatru. „Ei sunt cei care au inventat weekendul prelungit şi vânătoarea de oferte la zboruri. Toate cele de mai sus înseamnă socializare, călătorii, timp cu prietenii, hobby-uri.” Şi, cu toate acestea, completează psihoterapeutul, „pare că parcă nu mai avem timp pentru nimic. Ne concentrăm foarte mult pe gestionarea timpului, când, poate ar fi bine să ne concentrăm pe gestionarea vitezei. Cu cât viteza cu care trăim fiecare experienţă din viaţa noastră este mai mare, cu atât viaţa pare doar un start şi un finish fără drum. Dacă am încetini puţin, am simţi mai mult prezentul şi ne-am da seama că timp este”.

    Şi Sorina Faier, managing partner, Elite Searchers, spune că numărul tinerilor care nu doar că adoptă un stil de viaţă şi de muncă sănătos, ci îşi setează şi perspective clare asupra viitorului şi au totodată un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, făcând în acelaşi timp tot posibilul să-şi obţină dream job-ul e totuşi în creştere. De asemenea, adaugă ea, „din experienţele ultimilor ani, am observat că s-au mai împuţinat companiile care îşi ţin angajaţii peste program, la fel cum a scăzut şi numărul angajaţilor care sunt dispuşi să accepte statul peste program”. În primul rând, reprezentanta Elite Searchers subliniază că stilul alert şi cu ore suplimentare provoacă angajaţilor burnout şi de cele mai multe ori aceştia aleg să părăsească firma, chiar şi pentru un salariu mai mic, dar pentru un echilibru mai bun între viaţa personală şi profesională. „Recomandarea mea este ca fiecare companie să analizeze şi să intervină asupra cauzelor care fac angajaţii să stea peste program. Acestea sunt diverse, dar unele dintre cele mai comune sunt legate de volumul mare de lucru şi lipsa de personal, termene-limită prea strânse, un management defectuos al obiectivelor şi proiectelor. Totodată, nu puţine sunt cazurile în care angajaţii nu îşi gestionează bine timpul şi atunci sunt nevoiţi să stea peste program să-şi termine task-urile pe care altcineva mai organizat le-ar fi terminat în câteva ore.”

    5. Incertitudinea economică

    Pandemia, nesiguranţa financiară amplificată de inflaţie, incertitudinile economice şi întregul context social au afectat oamenii atât pe plan personal, cât şi profesional, spune Andrei Frunză, CEO-ul BestJobs. „De exemplu, dacă o persoană riscă să îşi piardă jobul din cauza recesiunii, viaţa sa va fi afectată inclusiv pe plan personal, aşa cum dacă se îmbolnăvea în timpul pandemiei, activitatea profesională avea de suferit. Specialiştii îndeamnă la echilibru, dar şi la dezvoltare personală prin terapie sau coaching, pentru a gestiona mai bine stările emoţionale şi a reuşi să delimităm presiunile de la job de cele personale.”

    La fel, Sorina Faier notează că, după pandemie, începutul războiului şi semnele unei crize economice, mulţi candidaţi au devenit din ce în ce mai anxioşi, se confruntă cu depresii sau epuizare, iar astfel le este afectată şi performanţa. „Însă am observat că au început să discute deschis şi să ceară ajutor specialiştilor în aceste probleme, ceea ce este un lucru foarte bun pentru că aşa îşi vor putea gestiona şi înlătura fricile, care aproape întotdeauna le afectează şi viaţa profesională, dar şi cea personală.”

    Aproape 61% dintre respondenţii cu vârste de sub 35 de ani ai unui sondaj citat de CNBC, proveniţi din zece ţări din întreaga lume, s-au declarat îngrijoraţi cu privire la finanţe, securitatea jobului sau în legătură cu faptul că nu îşi vor putea atinge obiectivele de carieră în următorii 10 ani. „Acest val de schimbări a fost brusc şi forţat, lăsând loc temerilor şi nesiguranţei să iasă la suprafaţă. Ulterior, timpul de adaptare a fost insuficient, evenimentele din spaţiul public, precum îngrijorările regionale cauzate de conflictul armat din zona sau legate de percepţia unei instabilitati financiare alimentată de inflaţie, nu au făcut altceva decât să amplifice stări de anxietate şi să creeze incertitudini în toate aspectele vieţii”, spune Andrei Frunză. Ideea e întărită de Alexandru Buşilă. „Războiul de lângă noi la început a creat anxietate, frică, panică. Nici nu cred ca s-a mai gândit cineva în februarie-aprilie 2022 la carieră şi strategii de creştere şi dezvoltare profesională. Ne-am gândit cum să supravieţuim în primul rând şi cum să ne protejăm familiile. Acum pare că ne-am obişnuit cu climatul politico-militar şi din nou ne gândim la realizările profesionale. Este adevărat că şi cei mai vechi angajaţi dar şi cei mai noi sunt mai reţinuţi în decizii. Din păcate, am auzit despre concedieri în masă la anumite companii. Există zvonuri şi analize care anunţă o criză financiară. Dar am auzit şi de demisii şi schimbarea locurilor de muncă. Totuşi se simte o nesiguranţă şi este normal să fie aşa. Poate tot răul este spre bine şi această situaţie ne determină să acţionăm precum croitorul bun – să măsurăm de zece ori şi tăiem o dată. Iar lecţia croitorului bun nu strică nici angajatorilor, nici angajaţilor”. Sfatul său e ca mai degrabă să lucrăm la a accepta că totul este relativ. „Decât să ne plângem de neclaritate, mai bine investim în adaptabilitate şi micşorăm rezistenţa la schimbare”. Nesiguranţa adusă de contextul pieţei i-a determinat pe tinerii care nu aveau încă un loc de muncă să accelereze în cursa pentru găsirea unui job. Bogdan Badea, CEO al eJobs, subliniază că tinerii din generaţia Z, care în curând vor reprezenta 40% din forţa de muncă globală, sunt în mod vizibil tot mai activi pe piaţa muncii, iar evoluţia spectaculoasă pe care au înregistrat-o tinerii s-a văzut mai cu seamă începând cu anul 2020, când pandemia a schimbat drastic regulile pe piaţa muncii. „Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost ca un duş rece pentru toată lumea, inclusiv pentru candidaţii tineri şi foarte tineri. Brusc, nu doar că au decis să nu mai amâne momentul în care să-şi ia primul job, dar au devenit şi mult mai serioşi şi mai responsabili în comportamentul lor de candidat (aplicări, interviuri, negocieri) şi, mai apoi, de angajat.” Potrivit lui, în 2022, 2,4 milioane de aplicări au fost depuse de candidaţii din categoria de vârstă 18-24 de ani, de patru ori mai multe decât în 2019. „Acest număr impresionant îi clasează pe locul al doilea la intenţia de angajare, după categoria de vârstă 25-35 de ani, în condiţiile în care în 2019 erau pe ultimul loc.” Incertitudinea vine şi la capitolul „economii”. „Generaţiile Millennials şi Z  au trecut deja prin două crize financiare, ceea ce se reflectă asupra bugetelor şi asupra avuţiei pe care au construit-o de-a lungul vieţii. 75% dintre reprezentanţii acestor generaţii (25-40 de ani) spun că nu au reuşit să strângă bani (economii de-o viaţă), faţă de o medie generală de 73,6%. Interesant este că cea mai tânără generaţie (sub 25 de ani) pare să fie mult mai responsabilă din punct de vedere financiar”, spune Adina Călin, reprezentanta CEC Bank. Potrivit ei, 31% din tinerii sub 25 de ani şi-au constituit un fond de urgenţă care să le acopere cheltuielile pe 3 luni, mai mare decât media generală, de 25,3%. Pentru un trai mai bun, pentru un stil de viaţă confortabil şi lipsit de griji, generaţiile Millenials şi Z sunt însă dispuse să facă şi sacrificii. 53% dintre tinerii generaţiei Z şi 45% dintre Millennials ar alege însă câştigarea unui venit mai mare versus mai multe zile de concediu, după cum arată un studiu al BestJobs, citat de Andrei Frunză. Multitudinea de evenimente şi schimbări din ultimii ani nu aşadar fără ecou în rândul tinerilor angajaţi. Alex P. spune că a învăţat din toate aceste experienţe să aibă o mentalitate de luptător. „Temeri şi incertitudini vor exista mereu şi am învăţat să nu las complet garda jos având în vedere situaţiile recente (războaie, COVID-19, inflaţie). M-am pregătit pentru orice situaţie prin a dobândi mai multe aptitudini şi prin a avea o sumă de bani salvată pentru urgenţe.”  ■

    „Dacă compari preţul chiriei cu dobânda unui credit ipotecar, o să constaţi că varianta de credit este mai ieftină, iar la vârsta pensionării nu îţi vei mai face griji în privinţa asigurării unui acoperiş deasupra capului, ci vei avea casa ta pentru care nu mai ai nimic de plătit. În plus, o locuinţă cu chirie nu prea devine niciodată acasă. Mai devreme sau mai târziu, orice om va dori să aibă propria casă.”

    VALENTIN ANGHEL, CEO şi fondator, AVBS Credit

     

    „Există un bagaj toxic legat de ceea ce înseamnă o relaţie de cuplu, o familie, pe care atât generaţia Y cât şi Z l-au moştenit. Ambele generaţii în discuţie pot afirma cu uşurinţă că părinţii lor s-au înţeles bine din punct de vedere administrativ, dar nu pot afirma acelaşi lucru şi din punct de vedere emoţional. (…) Poate şi de aceea celor din generaţiile Y şi Z le este mai greu să se aşeze la casa (iubirea) lor. Au văzut nefericirea în cuplu şi le este teamă.”

    ALEXANDRU BUŞILĂ, psihoterapeut şi fondator al proiectului Cortul Terapeutic

     

    „Alături de generaţia X (40-55 de ani), în rândul millennialilor găsim o pondere relativ ridicată a celor care s-au împrumutat pentru a-şi construi viitorul: circa 47% dintre respondenţii din ambele generaţii au credite în derulare.”

    ADINA CĂLIN, director Direcţia Produse şi Servicii Bancare a CEC Bank

     

    „Fenomenul burnoutului este întâlnit frecvent în rândul acestor generaţii, fie din cauza standardelor ridicate pe care şi le impun, fie din cauze externe, cum ar fi relaţiile tensionate la job sau acasă, sau stresul generat în cadrul organizaţiilor de termene nerealiste şi volum de muncă exagerat.”  

    ANDREI FRUNZĂ, CEO, BestJobs

     

    „Există două mari provocări în comportamentul alimentar al tinerilor corporatişti: prima este că ei îşi influenţează reciproc alegerile alimentare, aspect care îi predispune la creşterea aportului de alimente bogate în grăsimi, sare şi zahăr. A doua este capacitatea limitată sau dezinteresul de a-şi gestiona mai bine timpul, ceea ce nu le permite să-şi aducă la birou alimente sănătoase.”

    MĂDĂLINA CIOBANU, nutriţionist dietetician

     

    „Evoluţia spectaculoasă pe care au înregistrat-o tinerii s-a văzut mai cu seamă începând cu anul 2020, când pandemia a schimbat drastic regulile pe piaţa muncii. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost ca un duş rece pentru toată lumea, inclusiv pentru candidaţii tineri şi foarte tineri. Brusc, nu doar că au decis să nu mai amâne momentul în care să-şi ia primul job, dar au devenit şi mult mai serioşi şi mai responsabili în comportamentul lor de candidat (aplicări, interviuri, negocieri) şi, mai apoi, de angajat.”

    BOGDAN BADEA, CEO, eJobs

    SORINA FAIER, managing partner, Elite Searchers

    „Recomandarea mea este ca fiecare companie să analizeze şi să intervină asupra cauzelor care fac angajaţii să stea peste program. Acestea sunt diverse, dar unele dintre cele mai comune sunt legate de volumul mare de lucru şi lipsa de personal, termene-limită prea strânse, un management defectuos al obiectivelor şi proiectelor. Totodată, nu puţine sunt cazurile în care angajaţii nu îşi gestionează bine timpul şi atunci sunt nevoiţi să stea peste program să-şi termine task-urile pe care altcineva mai organizat le-ar fi terminat în câteva ore.”

     
     

     

  • O idee nebunească sau salvarea viitorului tinerilor? Pensionarii să plătească pentru rezolvarea crizei pensiilor

    Îmbătrânirea populaţiei plus creşterea speranţei de viaţă este o e­cu­aţie care dă bătăi de cap celor mai multe dintre guvernele lumii occiden­­tale deoarece rezultatul sunt presiuni din ce în ce mai mari pe bugetele de stat şi pe tineri, care din salariile lor trebuie să susţină din ce în ce mai mulţi pensionari. Unele guverne, cum ar fi cel francez, aplică reforme şi obligă salariaţii să se pensioneze mai târziu. Reacţia muncitorilor este o explozie de proteste.

    De aceea, specialiştii de la Conseil d’Orientation des Retraites (COR), organism care se ocupă cu analizarea situaţiei din sistemul de pensii, au venit cu o idee radicală. Ce-ar fi dacă liderii politici din Franţa şi din UE ar începe să se uite la o altă sursă de finanţare care se află chiar sub nasul lor: chiar pensionarii.

    În medie, ei sunt mai bogaţi de­cât per­soanele care lucrează – pensia poate fi mai mică decât salariul unui mun­citor, dar adesea pensionarii nu mai au copii acasă şi o mare parte dintre ei sunt proprietari de locuinţe.

    COR a constatat că ave­rea netă a pensio­narilor (avuţia tota­lă minus datoriile) este cu 35% mai mare de­cât a oa­menilor care lucrea­ză. De­par­tamen­tul de statistică al ministe­rului sănă­tă­ţii şi protecţiei sociale DRESS esti­mează că standar­dele medii de viaţă au atins 2.310 euro/lu­nă/pensionar în 2019; adică cu 9,5% mai mult decât restul popu­laţiei.

    Cei mai bogaţi 10% dintre pen­sionari câştigă mai mult de 3.200 de euro/lună net, cu 1,7% din populaţia pensionară (puţin peste 250.000 de persoane) câştigând peste 4.500 de euro/lună net, conform cifrelor DRESS.

    Există, de asemenea, un argu­ment politic: baby boomerii au dus-o mai bine până la pensionare, cu creş­teri economice în general mai mari şi cu rate ale şomajului mai scăzute. De aceea, ideea că pensionarii ar trebui cumva să plătească ceva înapoi printr-un „pact intergeneraţional“ nu este atât de exagerată.

     

  • „Sunt unele luni în care nu îmi permit să am o relaţie. Şi nu câştig puţin”

    Nu e citatul meu, dar îi aparţine unui prieten din aceeaşi generaţie cu mine şi mi se pare foarte reprezentativ „pentru vremurile pe care le trăim”, o sintagmă ce se regăseşte tot mai des în titlurile de presă.  Am fost destul de surprinsă să aflu că, luând în calcul un copil, discuţia cu partenera lui a pornit din start de la bugetul personal: „Tu câştigi atât, eu atât, tu ai rata ta, eu am rata mea, ne permitem? Nu.” Şi iată cum, foarte simplu, vine răspunsul la problema care macină întreaga Europa  – rate de natalitate scăzute şi o populaţie din ce în ce mai îmbătrânită care apasă din ce în ce mai greu pe umerii generaţiilor care muncesc.

    Pe măsură ce trece timpul şi avem senzaţia că ne merge mai bine, generaţia noastră, Millennials, cei mai bătrâni dintre tineri sau, aşa cum mai este numită, generaţia de sacrificiu,  se loveşte de o nouă criză. În perioada în care ne căutam primele joburi, angajatorii spuneau că, din cauza crizei financiare, fie nu pot să ne angajeze, fie posibilităţile în ceea ce priveşte remuneraţia sunt limitate. În pandemie, domenii în care lucrează mulţi dintre tineri, printre care şi cel al serviciilor, au fost printre cele mai lovite. Acum, cu ocazia noii crize, unii dintre tineri şi-au pierdut joburile, chiar în preajma sărbătorilor (şi nu vorbesc doar despre angajaţii Twitter, ci de (foşti) angajaţi români, despre care am aflat că au fost concediaţi chiar înainte de Crăciun). Cei mai „norocoşi” dintre noi se confruntă  doar cu nevoia de a face „downsizing”, o reducere a cheltuielilor, la început  de an. Nu zic că acest context neprietenos stă doar în calea noastră, a millennialilor, însă pare că etapa vieţii în care noi am fost prinşi în vârtejul unei noi crize poate să aibă un impact asupra felului în care ne construim şi viaţa ce va urma de acum.

    Nu ştiu cum stau lucrurile când vine vorba despre chiar cei mai tineri dintre angajaţi, dar în ceea ce priveşte generaţia pe care o reprezint, pot să spun că nu suntem deloc „flower power” când vine vorba despre stabilitatea financiară. Cei mai mulţi dintre noi am muncit pentru a avea lucrurile pe care poate părinţii noştri nu le-au avut şi, nu aş spune că din cauza city breakurilor nu facem copii, aşa cum zicea directorul editorial al BM şi ZF, Cristian Hostiuc, acum câţiva ani, ci, mai degrabă, a unui raţionament destul de simplu: o familie şi un copil reprezintă un angajament financiar pe viaţă –  dacă e să scoatem sentimentele din ecuaţie, cam asta înseamnă un copil sau, uneori, chiar şi un partener. Călătoriile aş zice că sunt mai degrabă un efect şi nu o cauză a problemei: ajută când vine vorba de umplut timpul liber (când eşti singur e mai mult) şi, poate şi golul lăsat de lipsa unei familii şi activităţilor pe care le-ai face cu un copil.

    „Nu cerem luna de pe cer”, spuneau millennialii americani dintr-un articol publicat de New York Times. Ei exemplificau situaţia diferită a generaţiilor actuale de tineri adulţi (32-40 de ani) în oglindă cu părinţii lor, printr-o animaţie care circulă online: în timp ce părinţii tinerilor americani îşi cumpărau la vârsta aceasta o casă, aveau un copil, investeau într-un fond de pensii, millennialii actuali se gândesc dacă să îşi ia o pisică sau o plantă. La vârstele la care cei mai mulţi dintre noi am ajuns deja, părinţii noştri (cei mai mulţi dintre ei Baby Boomers), ne creşteau pe noi. Acum însă, majoritatea millennialilor nu sunt nici măcar căsătoriţi, darămite să aibă şi copii. Unul dintre motive este lipsa banilor – mai ales dacă ne gândim la lipsurile cu care cei mai mulţi dintre noi am crescut, spre finalul perioadei comuniste. Şi nu mă refer la lipsa banilor pentru cei cu salariul minim  – ci la salariile „bune”, ale „corporatiştilor” din marile oraşe. 

     

    Chiar şi tinerii adulţi cărora le merge bine, au cariere de succes şi salarii de peste 2.000 de euro (cam cât costul lunar al unei şcoli sau grădiniţe private), sunt vigilenţi când vine vorba de un angajament care ar putea duce la un dezechilibru financiar. Iar dacă nu toţi suntem atât de raţionali când vine vorba despre întemeierea unei familii, uneori, chiar nu e timp pentru un astfel de pas. S-a tot vorbit la început de an despre un al doilea job, care să compenseze creşterea inflaţiei şi a costului vieţii – dar când lucrezi pentru două joburi, este greu să ai nu doar timpul, dar şi energia pe care să o aloci vieţii personale, chiar dacă, la nivel de buget, cele două joburi ajută. 

     

    În concluzie, am putea spune că creşterea ratei creditului ne face viaţa socială şi, implicit, romantică, şi mai dificilă. Lăsând la o parte contextul socio-economic în care am crescut puţin diferit faţă de tinerii americani, situaţia millennialilor români este similară. Pare că nu vor să se maturizeze, dar poate pur şi simplu nu îşi permit acest lucru.

    Cei mai mulţi dintre noi au crescut cu lipsuri – am venit „la oraş”, la facultate,  unde am împărţit camere, în general mai mult decât modeste, fie că vorbim despre cămin sau demisoluri din Bucureşti – nu e normal să visăm la o casă a noastră? Alţii mai mult au muncit decât au studiat, doar ca să îşi permită să rămână în oraşul de studiu. Iar acum, când am ajuns la o oarecare stabilitate financiară şi la prima rată, a venit iar criza. Pe lângă faptul că pare că mulţi dintre noi am devenit „anxioşi financiar”, aşa cum scrie presa internaţională, asta cu siguranţă nu se va vedea bine nici în natalitate.

    Aş zice aşadar, să vă gândiţi de două ori înainte de a refuza mărirea de salariu a millennialului din birou – subiectul cel mai discutat de săptămâna trecută – poate, la pensie, aceasta se va întoarce şi la voi.   ■

     

    Ioana Matei, jurnalist BUSINESS Magazin

    Ioana.matei@businessmagazin.ro

  • Sfatul crucial pe care unul dintre cei mai importanţi miliardari americani îl dă tinerilor aflaţi la început de drum cu businessul lor

    Miliardarul american Mark Cuban avea doar 12 ani când şi-a lansat prima sa afacere, aşa că şite care sunt paşii pentru a începe un business la o vârstă fragedă, scrie CNBC.

    „Cheia pentru a începe o afacere când eşti tânăr estee să duci la capăt lucrurile pe care le poţi face deja de unul singur şi asupra cărora ai control. Este vorba de anumite obiective pe care le poţi realiza folosindu-te numai de propriul tău timp”, a declarat Mark Cuban.

    Altfel spus, tinerii care fac primii paşi în lumea businessului ar trebui să îşi direcţioneze energia către lucruri pe care ştiu deja să le facă.

    „Dacă este vorba despre un produs, creaţi ceva ce e uşor de obţinut şi uşor de vândut. Totul se reduce la simplitate. Cele mai bune businessuri sunt cele în care poţi controla totul şi poţi realiza totul singur. Asta înseamnă să fii antreprenor” a mai spus miliardarul.

    Mark Cuban a început să vândă în perioada adolescenţei saci de gunoi din uşă în uşă într-o suburbie din Pittsburgh. Mai târziu şi-a diversificat gama de produse şi a început să comercializeze obiecte de colecţie, de la cartonaşe de baseball, la monede şi timbre.

    În perioada studenţiei miliardarul a lucrat ca barman şi a predat lecţii de dans pentru a face mai mulţi bani. În 2007, datorită aptitudinilor de dansator Cuban a ieşit pe locul opt în competiţia de dans „Dancing with the Stars”.

    Cu toate acestea, teoria şi practica nu se împacă întotdeauna. Lansarea şi dezvoltarea cu succes a unui business este o provocare destul de dură. Potrivit Biroului de Statistică din SUA, 20% din businessurile noi lansate eşuează în decurs de un an de la momentul lansării.

    „A fi antreprenor şi a lansa un business nu înseamnă că vei face mulţi bani şi că va fi foarte uşor. A fi antreprenor e calea cea mai grea. Dacă eşti dispus să iei iniţiativa şi să începi o afacere, orice e posibil”, le spunea Cuban elevilor de la liceul american Lewisville.