BusinessMagazin

Tag: teren

  • Chirica, o nouă declaraţie de avere, cu o vilă şi cu un teren trecute pe numele fiicelor gemene: Totul este transparent

    La doar două zile de când şi-a publicat declaratia de avere în care apărea o proprietate de 250.000 de euro pe numele fiului său de un an şi nouă luni, primarul Iaşului a revenit. Pe site-ul Primăriei municipiului Iaşi apare o nouă declaraţie, în care sunt menţionate un teren de 350 de metri pătraţi şi o casă de 240 de metri pătraţi. Este vorba despre o proprietate pe care edilul Iaşului a lăsat-o fetelor sale în urma divorţului de fosta soţie.

    Pe 12 iunie Mihai Chirica îşi publica pe site-ul Primăriei Iaşi declaraţiile de avere şi interese. În documentul privind bunurile sale, apăreau un teren de 836 de metri pătraţi şi o casă de 136 de metri pătraţi, achiziţionate din 2019. Proprietatea este trecută, potrivit declaraţiei de avere, pe numele fiului său de un an şi nouă luni.

    La doar două zile după, declaraţia de avere este reactualizată şi publicată din nou pe site-ul Primăriei Iaşi.

    În noul document, la secţiunea „suplimentar în afara prevederii” de la categoria terenuri apare un lot de 305 metri pătraţi, achiziţionat în 2012. La categoria clădiri, tabelul a fost completat tot la secţiunea “suplimentar în afara prevederii” cu o casă de 240 de metri pătraţi. Titularii proprietăţii sunt copiii, mai exact cele două fete gemene ale acestuia, din cea de-a doua căsătorie. În urma divorţului, Mihai Chirica a lăsat celor două fete casa în care locuiau.

    Întrebat de corespondentul MEDIAFAX de ce a decis să reactualizeze declaraţia de avere la doar două zile după publicare, Mihai Chirica a răspuns că acest subiect este închis pentru el: „Deja a degenerat! Totul este clar şi transparent, chiar mai mult decât prevede legea!”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • (P) Smarthuts, software-ul care îţi organizează activitatea echipelor de lucru pe teren

    Înfiinţată în 2008 de un director IT de multinaţională, compania Netlinx Systems a venit la momentul respectiv ca răspuns la nevoile din piaţă de servicii IT profesioniste. Pe o piaţă încă în dezvoltare, s-a remarcat prin abordări diferite, cu influenţe nord-americane, şi s-a regăsit ca furnizor foarte potrivit pentru corporaţiile sosite în România în căutare de personal calificat tehnic şi responsabil. „Ne place să fim la curent cu cele mai noi soluţii tehnice, să le înţelegem şi să vedem cum pot ele să ajute businessul să funcţioneze mai uşor. Am început să fim căutaţi atunci când alte companii, deşi aveau departamente de IT, nu reuşeau să rezolve o problemă tehnică complexă”, declară Cristi Dragomir, CEO al
    Smarthuts.com.

    La fel ca alte companii româneşti, compania şi-a diversificat serviciile astfel încât să răspundă cât mai multor nevoi ale clienţilor săi. Odată cu digitalizarea afacerilor, a apărut inevitabil nevoia înfiinţării unui departament de dezvoltare software, care a venit şi ca un răspuns al nevoilor interne ale companiei – nevoi de coordonare, organizarea activităţii, project management, ticketing, evidenţa activităţilor şi facturare. „Cu unii clienţi colaborăm mai uşor şi cu alţii mai dificil. La fel, noi, intern, aveam o serie de activităţi pe care le realizam cu uşurinţă, altele în care ne împotmoleam. Ne-am întrebat de ce se întâmplă acest lucru şi ce putem face să uşurăm munca noastră şi a clienţilor noştri”, spune Cristi Dragomir. Răspunsul la întrebare a venit din analiza interacţiunii dintre ei şi client, din a observa concret ce se întâmplă în momentul în care clientul solicită un anumit serviciu. Au observat că se putea colabora mult mai uşor cu acei clienţi care foloseau diverse tool-uri software de organizare internă. Sistemele de ticketing, sistemele de răspuns în timp real, sistemele de colaborare în timp real, sistemele de project management erau cele care făceau diferenţa.
    Concidenţa face ca în acea perioadă unul dintre clienţii Netlinx să vină către ei cu cerinţa de dezvoltare a unui software de property management. În faza de documentare pentru această soluţie, prin studierea altor softuri din domeniu sau adiacente, au observat impactul unui software dezvoltat inteligent şi uşor de utilizat asupra unei afaceri care îl foloseşte. 
    „Problemele pe care le-a ridicat clientul respectiv pe partea de management al echipelor de mentenanţă şi reparaţii, al programării acestor activităţi  au început să fie observate şi la mulţi alţi clienţi ai noştri. Până la urmă, «când ai un ciocan în mână toată lucrurile în jur ţi se păr cuie».”  
    În anul 2016 a fost dezvoltat MVP-ul SmartHuts iar Soluţia SmartHuts conţine the best of many worlds. Tot în 2016, chiar dacă era în stadiul de concept, a obţinut recunoaştere, câştigând Techub Bucharest Demo Night şi Start-up Sauna.

    Goana după bani
    „Înainte să pleci la drum îţi faci calcule.” Costurile pentru devoltarea soluţiei la capacităţile proiectate şi la scalabilitatea dorită de Netlinx se ridicau conform previziunilor la 500.000 de euro. S-au analizat posibilităţile de finanţare disponibile la acel moment în România şi, bazându-se pe originalitatea soluţiei SmatHuts şi aplicabilitatea în mai multe a altor sectoare economice, cea mai bună opţiune în acel moment a fost aplicarea pentru fonduri europene. 
    Smarthuts a obţinut finanţarea solicitată în cadrul Axei „POC: Acţiunea 2.2.1 – Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniul prin dezvoltarea de clustere 2014-2020” şi pentru ei acest lucru a venit ca o recunoaştere a viabilităţii proiectului. „Odată cu primirea finanţării a început adevărata muncă. Au contat foarte mult oamenii şi am ţinut multe interviuri astfel încât să îi alegem pe cei mai buni. Nu sunt uşor de convins; a trebuit să îi facem să vadă şi să înţeleagă viziunea noastră, să rezoneze cu produsul şi să îşi dorească să creeze, să facă parte dintr-un proiect ce urmă să fie făcut de noi de la zero. Şi nu a fost doar atât. Echipa a trebuit să realizeze şi să menţină un echilibru între nevoile complexe ale partenerilor care au adus know-how-ul şi crearea unei aplicaţii extrem de uşor de utilizat. Au urmat zile şi nopţi de definit fluxuri, brainstorming în timpul şi după program, incremente nenumărate în interfaţa aplicaţiei. Munca noastră începuse să prindă contur şi nu ezitam să ne şi bucurăm când finalizam câte un modul.”   

    Ce este Smarthuts
    Este o aplicaţie software online, în cloud, accesibilă de oriunde. Pentru companiile mari există şi varianta on premise. Software-ul stochează informaţii despre operaţiunile de mentenanţă şi reparaţii ale unei organizaţii şi despre echipele din teren (angajaţi tehnici şi contractori) şi optimizeză activitatea folosind instrumente şi metode moderne. Pe româneşte, este o unealtă software pentru managementul mentenanţei.

    Ce este managementul mentenanţei?
    „Orice fiinţă şi lucru din lumea asta are nevoie de mentenanţă. Mentenanţa este de două tipuri: preventivă si corectivă. Făcând o paralelă cu oamenii, faptul că mergi o dată la şase luni la dentist pentru detartraj înseamnă că faci o mentenanţă preventivă. Când te duci la 3 dimineaţa cu o durere sfâşietoare la cabinetul de urgenţă şi îţi scoate nervul, înseamnă că faci o mentenanţă corectivă”, explică Cristi Dragomir.
    Mentenanaţa din perspectiva echipamentelor şi aparatelor, dacă nu este făcută la timp şi corect, poate aduce de la costuri crescute de reparaţie până la întreruperea fluxului de business (vending machines, linii de producţie, roboţi etc).
    Printre problemele pe care echipa Smarthuts le-a observat la clienţii săi se numărau: faptul că angajaţii lor nu erau suficient de responsabili astfel încât să treacă prin toţi paşii necesari într-un proces de mentenanţă, menţineau cu greu evidenţa consumabilelor, pieselor de schimb şi a uneltelor utilizate în operaţiuni, nu aveau o viziune clară asupra timpului şi duratei mentenanţei şi încărcăturii muncii. Echipele din teren nu aveau mereu obiceiul confirmării şi comunicării a ceea ce s-a întâmplat, pierdeau şirul lucrărilor. Nu exista o metodă facilă prin care clienţii clienţilor puteau să comunice apariţia unei probleme (portal sau aplicaţie mobilă).  Exista un haos în documentaţia tehnică şi documentaţia de intervenţie şi multe altele care de fapt se traduc în costuri de timp şi bani pentru companii. 

    Ce face Smart Huts
    Rezolvă toate problemele de mai sus şi multe altele. Împărţită în 19 module, surprinzător de uşor de utilizat, având şi o aplicaţie nativă mobile Android, eficientizează comunicarea, reduce timpul şi pune ordine în documente. „Dacă înainte îţi lua o săptămână şi o armată de oameni să îţi faci un forecast la stocurile de piese şi consumabile, acum îţi ia 3 minute, dacă ai aplicaţia SmartHuts. Dacă înainte oamenii din echipele tale trebuia să îşi aducă aminte ce consumabile au folosit la intervenţii, acum  trebuie doar să verifici în aplicaţie”, spune Dragomir. 
    SmartHuts e un loc în care îţi poţi defini  locaţiile (clădirile tale sau ale clienţilor, puncte în care ai aparate instalate etc.), ca apoi să îţi poţi plasa în locaţiile respective echipamentele sau aparatele. Poţi adăuga apoi nomenclatoare de piese de schimb, unelte şi consumabile cu caracteristici, cantităţi şi alte elemente. La toate cele menţionate mai sus poţi adăuga informaţii de provenienţă, costuri, calendar, documentaţie, stocuri, alerte şi multe altele.
    În modulele de angajaţi şi subcontractori îţi poţi adaugă angajaţii tehnici şi contractorii. Aceste persoane sunt cele cărora le vei aloca ordine de lucru şi alte sarcini. Prin aceste elemente poţi urmări eficienţa şi timpul lor de răspuns.
    Clienţii tăi pot plasa cereri de intervenţie (exemplu: „S-a stricat aparatul de aer condiţionat”) accesând portalul online sau aplicaţia mobilă dedicată clienţilor. Aceste cereri sunt transmise în timp real echipei de intervenţie sau cui este nevoie. Poţi monitoriza astfel timpul de răspuns al echipelor tale sau ale subcontractorilor.
    Modulul de Ordine de lucru (Work Order) este unul optimizat astfel încât să fie nevoie de un minim de informaţie introdusă pentru a menţine uşurinţa şi viteza în utilizarea soluţiei.
    Modulele de Venituri şi Cheltuieli (Income and Expenses) sunt dedicate unei utilizări avansate, permit introducerea manuală sau importul de date şi oferă o viziune globală asupra eficienţei clienţilor tăi, a angajaţilor şi subcontractorilor. 
    Modulul de Raportare şi Forecast este integrat cu algoritmi de machine learning şi furnizează informaţii, alerte şi prognoze în timp real pe baza informaţiilor existente. 
    Normal, toate informaţiile necesare în Smarthuts pot fi importate direct din fişiere Excel sau alte formate, nefiind nevoie să le introduci manual. 

    ​Pentru un cont de trial încercaţi smarthuts.com

    Beneficiile utilizării Smarthuts
    ●  Scade cu peste 80% durata medie de remediere a unei probleme apărute în teren
    ●  Permite administrarea din punctul de vedere al mentenanţei a zeci de mii de echipamente şi aparate într-un singur loc
    ●  Face mai simplă administrarea stocurilor de consumabile şi piese de schimb 
    ●  Facilitează administrarea activităţii echipelor din teren
    ●  Generează automat documentede intervenţie şi le stochează în cloud
    ●  Eficientizează colaborarea şi monitorizarea contractorilor
    ●  Permite echipamentelor inteligente să trimită alerte şi mesaje direct către echipele tale
    ●  Îţi economiseşte timp prin preluarea cererilor de service şi distribuirea lor automată către echipele potrivite 

    2008 – Înfiinţarea Netlinx Systems SRL 
    2011 – Înfiinţarea departamentului dezvoltare software
    2016 – Dezvoltare MVP Smarthuts & câştigare „TechHub Bucharest Demo Night” şi „Startup Sauna Bucuresti” 
    2017 – Smarthuts obţine finanţare nerabursabila prin fonduri europene POC: Acţiunea 2.2.1 – Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere 2014-2020
    2019 – Lansare Smarthuts.com în România
    2020 – Lansare Smarthuts în Europa  

    Costuri
    Avantajele unei soluţii SaaS online din perspectiva costului de achiziţie şi implementare sunt net superioare altor tipuri de aplicaţii. Nu necesită infrastructură IT şi personal IT calificat, costul iniţial de achiziţie nu există. Pe scurt, abonamentele încep de la
    100 de euro lunar şi variază în funcţie de complexitatea afacerii. Pentru testare sau acomodare există posibilitatea creării unui cont de trial, cu toate modulele incluse, de 60 de zile.
    Parteneri
    Know-how-ul a fost foarte important şi a fost oferit de:
    ●  2 hoteluri de 5 stele
    ●  4 multinaţionale cu peste 1.000 de angajati fiecare
    ●  2 firme de facility management
    ●  3 clădiri de birouri
    ●  2 parcuri logistice
    ●  o companie antreprenorială românească cu activităţi în zona de producţie alimentară, retail şi închiriere de spaţii comerciale

    Dezvoltarea aplicaţiei SMARTHUT – soluţie software-hardware care integrează echipamente pentru facilitarea managementului clădirilor
    Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Competitivitate 2014 – 2020
    NETLINX SYSTEMS SRL
    27.05.2019
    Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

     

  • Piaţa imobiliară din Capitală este inundată. Dezvoltatorii au cumpărat 47 de hectare de teren în Bucureşti pentru proiecte rezidenţiale

    Potrivit lui Alexandru Mitrache, Head of Transactions – Land & Investment în cadrul companiei de consultanţă imobiliară Cushman&Wakefield Echinox, anul trecut s-au tranzacţionat circa 47 de hectare destinate dezvoltării unor proiecte rezidenţiale medii şi mari în Bucureşti.

    El a subliniat că în general preţul de achiziţie al terenului trebuie să fie mai mic pentru rezidenţial, excepţie făcând zonele premium, zona centrală, Dorobanţi, Primăverii, Herăstrău, unde sunt întâlnite cele mai mari preţuri de tranzacţionare de-a lungul timpului. „În ultimul an, am observat un focus mai mare al dezvoltatorilor pentru zonele centrale şi proximitatea reţelelor de transport în comun“, a spus Alexandru Mitrache. 

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dedeman, în cărţi să preia fabrica de hârtie Letea din Bacău şi terenul de 30 de hectare aferent

    Retailerul de bricolaj Dedeman, cel mai mare business antreprenorial românesc, controlat de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl, a depus o ofertă pentru a prelua fabrica de hârtie Letea din Bacău şi terenul de circa 30 de hectare pe care aceasta este amplasată.

    „Am încercat vânzarea fabricii Letea prin negociere directă. Acum câteva luni grupul Dedeman a venit cu o ofertă îmbunătăţită care a fost acceptată de creditori. Acum vine etapa supraofertării, ceea ce înseamnă că în termen de 30 de zile de la apariţia informaţiei în presă, oricine poate veni cu o propunere mai bună, iar apoi vine momentul licitaţiei închise cu doi participanţi (dintre care unu va fi Dedeman – n.red.)“, spune Florin Dragomir, asociat coordonator al lichidatorului judiciar Sierra Quadrant. El nu dezvăluie valoarea ofertei Dedeman, dar spune că suma este pentru teren şi clădiri, acestea din urmă fiind demolabile. Terenul industrial măsoară 30 de hectare. Contactat de ZF, Dragoş Pavăl nu a răspuns solicitării privind oferta făcută şi planurile pentru acest proiect.
     

  • Informare Enel România: „70 echipe sunt în teren şi lucrează pentru restabilirea în cel mai scurt timp posibil a alimentării cu energie electrică”

    Potrivit unei informări trimise de Enel, printre cauzele care au dus la producerea incidentelor, pe fondul condiţiilor meteo deosebite – ploaie îngheţată, vânt puternic şi depunere de chiciură – s-au identificat izolatori sparţi şi conductori rupţi. Vântul puternic a dus şi la formarea fenomenului de galopaj a reţelelor electrice aeriene. Reprezentanţii companiei spun că păstrează un contact permanent cu autorităţile locale care sprijină intervenţia echipelor E-Distribuţie.

    La nivelul E-Distribuţie Dobrogea, începând cu ora 7:00, a fost declarată stare de criză, conform procedurilor interne aflate în vigoare.

    În data de 26 ianuarie, la ora 14:00, situaţia se prezenta astfel:

    –              Pe aria judeţelor Călăraşi şi Ialomiţa, 11 linii de înaltă tensiune, din cauza galopajului şi a depunerilor de chiciură pe conductori, au înregistrat declanşări sau defecţiuni, fiind afectată alimentarea cu energie electrică a 8 staţii de transformare.

    –               în judeţul Călăraşi sunt nealimentate 55 linii electrice aeriene de medie tensiune total, 6 linii de medie tensiune parţial, fiind înregistrate avarii în localităţile Belciugatele, Budeşti, Călăraşi, Dor Mărunt, Dorobanţu, Dragalina, Dragoş Vodă, Frăsinet, Fundulea, Gurbaneşti, Ileana, Jegalia, Lehliu, Lehliu Gara, Lupşanu, Mănăstirea, Modelu, Nana, Nicolae Bălcescu, Perişoru, Roseti, Săruleşti, Sohatu, Tămădău Mare, Ulmu, Valea Argovei, Vlad Ţepeş.

    –              în judeţul Ialomiţa sunt nealimentate 76 linii electrice aeriene de medie tensiune total, 10 linii de medie tensiune parţial, fiind înregistrate avarii în localităţi: Adâncata, Alexeni, Amara, Armăşeşti, Axintele, Balaciu, Bărcaneşti, Borăneşti, Brazii, Bucu, Căzăneşti, Ciocaâlia, Ciochina, Cocora, Coşereni, Dragoeşti, Dridu, Fierbinţi-Târg, Garbovi, Gheorghe Doja, Gheorghe Lazăr, Grindu, Griviţa, Ion Roată, Jilavele, Maia, Mănăsia, Miloşeşti, Moviliţa, Munteni-Buzău, Ograda, Reviga, Roşiori, Sălcioara, Scânteia, Sfântu Gheorghe, Sineşti, Slobozia, Sudiţi, Urziceni, Valea Ciorii, Valea Măcrişului.

    Compania recomandă clienţilor afectaţi să folosească, pentru a semnala deranjamente cu precădere numerele de tip TelVerde (apelabile gratuit din reţelele naţionale) – 0800 070 555. Din păcate, accesul echipelor la instalaţii este îngreunat de depunerile masive de polei care determină deplasarea cu viteze reduse.

  • Statul întinde o mână de ajutor: Tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani pot solicita teren gratuit de la Primărie pentru a-şi construi o locuinţă

     Pentru a beneficia de teren gratuit, tinerii trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi, de asemenea, trebuie să construiască locuinţa în termen de un an de la data atribuirii terenului, se arată în textul legii 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată în 2014.
     
    „(…) Prezenta lege reglementează regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani a unei suprafeţe de teren, din terenurile aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuinţe proprietate personală”, potrivit art.1 din textul de lege.
     
    Actul normativ arată că atribuirea terenului se face în limita suprafeţelor disponibile, prin hotărârea consiliului local al comunei, oraşului sau municipiului în care este situat terenul.
     

  • Marius Ştefan, cofondator şi director general / Autonom Services: ​„La începutul anilor 2000 eu şi fratele meu am decis să emigrăm, eu în SUA, el în Franţa, cu burse de studii. După ce am văzut ce se întâmplă acolo, ne-am întrebat dacă putem să facem ceva în ţara în care ne-am născut cu cunoştinţele de acolo“

    Carte de vizită


    ¶ A studiat la Academia de Studii Economice din Bucureşti (Tranzacţii Internaţionale), dar şi la London Business School, Harvard Business School, Stanford University
    ¶ Povestea firmei româneşti de închirieri de maşini a început în 2006, după ce Marius Ştefan împreună cu fratele său au decis să intre în business după terminarea studiilor în străinătate
    ¶ Fraţii au considerat că terenul imprevizibil din România, unde „puţine pieţe sunt mature şi mai sunt multe de făcut“, este mai potrivit decât în ţările „aşezate“
    ¶ Anul trecut, compania  a avut o cifră de afaceri netă de peste 100 de milioane de lei, la un număr mediu de 252 de angajaţi

    Marius Ştefan a vost votat pentru a fi inclus în clasamentul CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA 2018.

  • Clujul vrea să „rupă” relaţiile cu Guvernul de la Bucureşti. Ce s-ar putea întâmpla cu decizia CJ Cluj prin care Ministrul Sănătăţii a primit teren pentru spitalul regional

    Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că se analizează posibilitatea revocării hotărârii CJ Cluj prin care s-a dat terenul de 14 hectare gratuit Ministerului Sănătăţii pentru spitalul regional de urgenţă, deoarece nu se mai respectă termenii şi se va amâna proiectul până după anul 2023.
     
    „Se discută mult despre spitalul regional de urgenţă Cluj, unde au fost confuzii în spaţiul public. Fiecare zi de întârziere înseamnă vieţi pierdute, iar principalul responsabil pentru această situaţie este Guvernul, care nu mai are bani pentru co-finanţarea europeană pentru perioada 2017-2020. Am făcut o adresă la Ministerul Dezvoltării Regionale şi cerem sprjinul Comisiei Europene, Direcţia Generală de Politică Regională şi Urbană, pentru a solicita autorităţilor române să modifice ghidul de finanţare, astfel încât Consiliul Judeţean Cluj să devină eligibil pentru acest proiect şi ar putea să co-finanţeze spitalul cu 2%, 28% să finanţeze Guvernul şi 70% CE. (…) Analizăm posibilitatea să revocăm hotărârea CJ Cluj prin care am dat terenul de 14 hectare gratuit Ministerului Sănătăţii pentru spital, deoarece nu se respectă termenii stabiliţi şi Guvernul va amâna până după 2023 proiectul acestui spital”, a spus Tişe.
     

  • Automobilul românesc – 83 de ani de evoluţie, de la Ford V8 şi Malaxa la Dacia Duster şi Ford EcoSport

    Primele autoturisme produse pe teritoriul actual al României au fost asamblate la uzina Marta din Arad în toamna anului 1905, oraş care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar acestea erau realizate sub o licenţă a americanilor de la Westinghouse, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. 

    Având în vedere avântul economic din anii ’30, tot o companie americană, Ford, a decis să construiască în 1935 hala de producţie de pe calea Floreasca, iar anul următor a fost inaugurată producţia modelului Ford V8. Totul începe însă în 1931, când Ford deschide o reprezentanţă de vânzări în România, iar ulterior guvernul de la Bucureşti înaintează o ofertă pentru construcţia unei uzine. Producţia era de circa 2.500 de automobile şi camioane V8 anual şi era cea mai modernă din partea aceasta a Europei.

    Americanii au produs maşini până în 1940, când, odată cu intrarea în război a României alături de Germania nazistă importurile din SUA au încetat, iar în 1948 compania a fost naţionalizată. Ulterior, cei de la Ford au încercat o reluare a discuţiilor, însă fără niciun rezultat. Ford a revenit însă în România cu producţie în martie 2008, odată cu preluarea uzinei de la Craiova, unde în prezent produce SUV-ul EcoSport, devenind primul constructor care asamblează peste 100.000 de maşini anual.

    În 1945, la Reşiţa, în România a fost proiectat şi produs automobilul Malaxa.

    Acesta era totodată şi primul automobil proiectat de ingineri români. Aceasta avea un motor cu trei cilindri şi dezvolta 30 CP. Avantajul său era legat de consumul scăzut, de numai 10 litri/100 km, de aproape trei ori mai puţin decât multe dintre automobilele de la acea vreme. Producţia a fost oprită după ce linia de asamblare a fost mutată în URSS.

      Dar din URSS a venit şi „inspiraţia“ pentru vehiculele IMS, transformate ulterior în ARO, şi camioanele Steagul Roşu Bucegi şi Carpaţi. Din vest au venit autoturismele, momentul cel mai important fiind anul 1965, când autorităţile de la Bucureşti au lansat o cerere internaţională pentru achiziţia unei licenţe de autoturism.

      La jumătatea anilor ’60 parcul auto românesc număra numai 50.000 de maşini, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. În anii ’50 şi ’60 încă circulau multe dintre maşinile din perioada interbelică, însă o parte dintre acestea au fost vândute la export. Cele care au rămas au fost puternic modificate din cauza lipsei pieselor originale. Din acest motiv nu mai există niciun Ford V8 produs în România care să poată fi restaurat.

    Primul autoturism produs în România după război a fost IMS 57, pornind de la piesele realizate la Întreprinderea Metalurgică de Stat din Câmpulung Muscel, în 1957. Era un automobil de teren, 4×4. Şasiurile echipate la Câmpulung erau ulterior transferate la uzina Vasile Tudose la Colibaşi – actuala Automobile Dacia – unde erau vopsite.

    Ulterior, pentru viitorul model, M461, era utilizat un motor derivat din cel al camionului Steagul Roşu Carpaţi, motor care la rândul lui era derivat din celebrul Ford V8 produs în anii ’30 pe calea Floreasca. Ulterior, după criza petrolieră din 1973, maşinile ARO au primit motoare diesel mai economice, livrate de Tractorul Braşov.

    Modelul de atunci, M461 cu motor diesel, s-a produs în peste 80.000 de exemplare, dintre care aproape 60% au fost livrate la export. Datorită performanţelor sale în teren accidentat, maşina a parcurs trasee în competiţii specializate precum cele transafricane sau în munţii Himalaya, maşina concurând de la egal la egal cu celebrele off-roadere de la Land Rover.

    Ulterior gama ARO a fost extinsă, iar exporturile au continuat să crească, în România numai extrem de puţini având acces la achiziţia unui ARO. Mai mult, şi în anii ’90 unii clienţi plăteau preţ dublu pentru a avea posibilitatea de a cumpăra un SUV românesc. Din această cauză, alături de importurile de second-hand, cererea pentru ARO s-a prăbuşit ulterior inclusiv în România, iar toate tentativele de privatizare au eşuat. După 2006 uzina a fost „rasă“ şi vândută la fier vechi. Din cauza utilajelor extrem de vechi, a tehnologiilor uzate, precum şi a fiabilităţii scăzute, ARO a dispărut. 

    Din 1990 şi până în 2004 la ARO au fost numite nouă echipe manageriale, cu mandate de 1-2 ani. Dincolo, la Dacia, din 1990, imediat după Revoluţie, şi până în 2002, uzina a avut un singur director general – Constantin Stroe – cu o singură strategie – aceea de a menţine pe linia de plutire şi a readuce francezii de la Renault la Mioveni. Nicolae Badiu, autorul cărţii „Poarta 3, Maşina cu nume de ţară – Dacia“ povesteşte cum „secretul succesului“ de la Dacia în anii ’90 a fost faptul că Stroe i-a pus în competiţie pe furnizorii de componente pentru a putea ţine costurile în frâu. ARO nu a procedat aşa, iar la Câmpulung costurile au explodat.

    În anii ’60, interesaţi de oferta statului român de preluare a unei licenţe de autoturism au fost cei de la Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo şi Morris. Dintre aceste companii, Peugeot şi Renault au intrat în cursa finală.

    Uzina de la Colibaşi a fost construită în mai puţin de doi ani, iar pe 3 august 1968 ieşea primul automobil de preserie de pe linia de asamblare. Pe  20 august a demarat efectiv producţia de serie a Daciei 1100 şi a fost realizată celebra poză cu Nicolae Ceauşescu la volan.

    Producţia de la Mioveni a urcat treptat de la circa 2.000 de unităţi în 1968 spre un maxim de aproape 95.000 înainte de Revoluţie, în 1988.

    dată cu privatizarea din 1999, uzina a urcat spre o capacitate maximă de 350.000 de unităţi şi afaceri totale de aproape 5 miliarde de euro.
    Renault a transformat Dacia în cea mai mare companie românească şi, ce contează şi mai mult, francezii oferă la Mioveni un salariu mediu tipic unor pieţe din Europa Centrală precum Cehia, astfel încât impactul său real asupra economiei este mult mai puternic. Mai mult, la mijlocul anilor ’90 Constantin Stroe a pus bazele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente de pe piaţa locală. Venirea Renault în România în 1999 a atras imediat investiţii masive din partea producătorilor de componente. Acum, la aproape 20 de ani de atunci, aproape 220.000 de oameni lucrează în industria auto locală, ce generează peste 25 de miliarde de euro anual. În acest caz, „secretul succesului“ a fost ideea automobilului de 5.000 de euro, automobil ce putea fi produs numai într-o ţară emergentă la începutul anilor 2000 – Loganul. 

    În  2 iunie 2004, la sediul Technocentre, centrul de cercetare al Renault de lângă Paris, Louis Schweitzer, preşedintele companiei, prezenta oficial „automobilul imposibil“ – Logan. În 2010 francezii lansau SUV-ul Duster, model care în prezent reprezintă aproape 70% din producţia de la Mioveni.  Ulterior, gama Logan şi platforma sa au ajuns să reprezinte o treime din vânzările Grupului Renault la nivel mondial. Anul acesta gama va ajunge la un volum de circa 1,6 milioane de unităţi, iar pentru acestea proiectarea a fost realizată de către Renault Technologie Roumanie, la Titu şi în birourile din Bucureşti. 

    În prezent, Dacia şi Ford au pus România pe locul 10 în topul celor mai mari producători de autoturisme la nivel european, iar în acest an ambele uzine ar putea ajunge la un total de aproape 500.000 de maşini. Dintre toate uzinele, Dacia a fost singurul exemplu de succes de la început până în prezent. Uzina Tractorul, spre exemplu, cea mai mare din lume la începutul anilor ’90, cu o cadenţă de 50.000 de tractoare anual, a sfârşit în 2007 drept proiect imobiliar.

    Roman Braşov, altădată uzină-fanion a României, a ajuns să producă numai câteva unităţi anual după ce a fost cumpărată de Ioan Neculaie. ARO a dispărut complet din peisaj, Semănătoarea, fabrică de combine agricole, de asemenea a dispărut, la fel ca şi multe alte fabrici mai mici de tractoare sau utilaje agricole. Doar cei de la Reghin, IRUM, au dezvoltat anul acesta primul tractor românesc construit în ultimii zece ani.

    Pe de altă parte, în locul coloşilor comunişti au apărut fabrici construite de giganţi occidentali. Continental este acum cel mai mare angajator, cu aproape 20.000 de angajaţi, Bosch a investit şi investeşte în cercetare şi dezvoltare, iar Michelin şi Pirelli produc în România unele dintre cele mai avansate anvelope din lume.  

    Constantin Stroe

    Numele lui Constantin Stroe este sinonim cu industria auto locală. El a fost artizanul privatizării uzinei Dacia în 1999 şi este cel care a discutat direct atunci cu Louis Schweitzer, preşedintele Renault de la acea vreme, ideea unui automobil low-cost. El a fost cel mai longeviv director al Dacia, conducând uzina între 1990 şi 2002, şi a fost singurul român acceptat de francezi să conducă uzina cu Renault drept acţionar majoritar. Deşi a condus-o în cea mai grea perioadă, el a reuşit nu numai să o ţină pe linia de plutire, ci a obţinut şi profit şi a realizat singura privatizare de succes din istoria României moderne. Mai mult, el a fondat în anii ’90 şi Asociaţia Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente auto de pe piaţa locală. De asemenea, el a fost implicat direct în discuţii cu giganţii care au venit pe plan local pentru a produce piese auto. Constantin Stroe a încetat din viaţă la sfârşitul anului 2016.

    Tractorul Braşov
    Înainte de 1990, Tractorul Braşov producea circa 50.000 de tractoare anual şi era cea mai mare companie de profil din lume. După 1990, toate tentativele de privatizare au eşuat, iar în total 22.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Odată cu închiderea definitivă în 2007, vechiul sit de producţie a fost transformat în cel mai mare proiect imobiliar din această parte a Europei, locul halelor fiind luat de birouri, blocuri de locuinţe şi un centru comercial.

    Ford România
    Americanii au preluat oficial uzina de la Craiova în martie 2008, în 2009 au început asamblarea utilitarei Transit Connect, iar în 2012 pe cea a monovolumului mic B-Max. În octombrie 2017 B-Max a fost înlocuit de SUV-ul de clasă mică EcoSport, primul automobil din istoria uzinei care va avea o producţie anuală de peste 130.000 de unităţi sau poate chiar 150.000 de unităţi.

    IRUM Reghin
    Tagro este primul tractor românesc produs după 10 ani, ce a presupus o investiţie de peste 4 milioane de euro şi o echipă de 50 de ingineri români. 

  • Nu am nimic cu ele, dar prefer să nu lucrez cu companiile româneşti. Spune un antreprenor român

    Valentin Văcăruş, managing director şi principalul acţionar al Godmother, o companie de organizare de evenimente cu afaceri de
    4 milioane de euro şi 30 de angajaţi: „Nu am nimic cu firmele româneşti, cu antreprenorii români, dar prefer să lucrez cu multinaţionalele. Asta e politica noastră”.

    Un antreprenor român cu o firmă 100% românească spune clar, cu subiect şi predicat, că preferă să lucreze cu multinaţionalele, cu firmele străine, decât cu antreprenorii români, cu companiile româneşti.

    De ce?

    Antreprenorii români sunt imprevizibili, îşi schimbă ideile peste noapte şi tot timpul ştiu pe cineva, un văr, o cunoştinţă care ştie pe cineva, care poate să facă un lucru mai ieftin.

    Multinaţionalele sunt mai clare, ştiu ce au de făcut, au strategiile lor şi ştiu, de exemplu, că la anul trebuie să organizeze un eveniment, se gândesc acum la el, alocă buget şi fiecare dintre cei implicaţi în respectivul proiect ştie ce are de făcut.
    Nu cred că politica lui Valentin Văcăruş este singulară, nu cred că el este o excepţie.

    Acum patru ani, la o întâlnire la Braşov între Volksbank şi clienţii ei, antreprenorii români se întrebau retoric ce mai este românesc în România, în economie, în industrie, în bănci, iar pe de altă parte mie la sută vor să lucreze cu şi pentru multinaţionale, pentru că acolo lucrurile sunt clare şi nu ai probleme cu plata facturilor şi încasarea banilor.
    În aceste condiţii, dacă antreprenorii români se evită între ei în business, bineînţeles nu toţi, cum poate să crească businessul românesc, cum pot apărea antreprenori români?

    Investitorii străini, multinaţionalele, atunci când preiau, când cumpără o companie, încep să îşi aducă şi furnizorii lor de servicii. Francezii lucrează cu francezii, austriecii cu austriecii, nemţii cu nemţii, americanii cu americanii, iar românii vor să lucreze cu toţi dinainte, mai puţin cu românii.
    Aşa cum spunea şi Valentin Văcăruş, antreprenorul român tot timpul ştie pe cineva, tot timpul ştie cum se face un lucru, tot timpul este prezent peste tot şi în final nu îi mai rămâne timp pentru business.
    Românii vor să lucreze la multinaţionale ca primă opţiune, apoi la stat şi, în final, ca o ultimă alternativă, preferă să meargă la o companie privată românească.

    Pe lângă faptul că antreprenorii români nu vor să lucreze cu firme româneşti, cu alţi antreprenori români, mai sunt şi angajaţii, cei mai talentaţi, care preferă să meargă la multinaţionale decât la firmele româneşti.
    Privatizările, investiţiile străine greenfield, achiziţiile de companii şi de branduri româneşti au dus ponderea multinaţionalelor în businessul românesc la 50%, faţă de 46% cât au companiile private româneşti şi 4% cât mai are statul.

    Iar tendinţa este ca multinaţionalele să câştige teren, mai ales după anii de criză în care firmele româneşti au fost lovite din plin şi au fost nevoite să se retragă de tot sau să facă mai mulţi paşi în spate.
    Este greu, dacă nu imposibil, de schimbat mentalităţile din business, mai ales ale antreprenorilor români. Treptat companiile româneşti vor pierde teren pentru că nu toată lumea va dori să lucreze cu ele şi nu vor avea acces, poate, la cele mai bune servicii. Dar mai mult pentru că nu îşi dau business reciproc nu vor putea să crească.


    Iar acest lucru este cel mai rău în business şi din care toţi vor avea de pierdut.