BusinessMagazin

Tag: Terapia Cluj

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Aţi auzit de Chimu Căpuşan şi de Emil Boc? Ei bine, sunt doi clujeni care au făcut ceva foarte fain. Iată cea mai bună veste a începutului de an şcolar!

    O spun din capul locului, desi probabil stiti din istoric,  această opinie nu este un omagiu fierbinte de recunostiinta, de glorificare sau de publicitate. Şi, aviz haterilor, nu, nu astept un apartament pe gratis, o  autorizatie pe gratis sau o sinecura politica pe gratis.

    Protagonistii din titlu, in caz ca nu ati auzit de ei, sunt primul, un dezvoltator imobiliar din Cluj-Napoca si cel de-al doilea, primarul din Cluj-Napoca.

    Suntem la debutul unui nou an scolar despre care nici nu stim daca incepe, dar produce scandaluri, conflicte, neincredere, amenintari.  Multe vesti rele despre inceputul noului an scolar.

    Intre atatea vesti rele exista o veste buna, in Cluj-Napoca o companie privata a construit o scoala nou-nouta si a donat-o Primariei orasului.

    Sigur ca asa cum cum vor spune haterii TANSTAAFL, probabil sunt multi dracusori in detaliile tranzactiei, probabil este ceva necurat la mijloc, mai mult ca sigur am primit multi bani sa scriu comentariul asta, etc. – dar toate astea in cele din urma nu mai conteaza, ceea ce conteaza este ca o scoala pentru 300 de elevi, la un cost de 2,5 milioane Euro, construita de un operator privat, este donata sistemului public de invatamant.

    S-o punem altfel. Se poate ca, prin acest exemplu, inca singular, milionarii din imobiliare din generatia Pre-Decreteilor si generatia Decreteilor incep sa realizeze ca trebuie sa lase ceva in urma? Si unde este mai bine sa lasi ceva in urma decat in sistemul public de educatie sau in sistemul public de sanatate? O scoala, o facultate, o policlinica, un spital?

    Romania a facut milionari nu din fabrici, uzine si combinate de biotehnologie, de microcipuri, de energie neconventionala, de roboti industriali, de echipamente tehnologice. Romania nu are nici un fel de industrie a viitorului cu capital autohton. Romania a facut milionari din imobiliare, din cartiere de blocuri, cladiri de birouri si mii de metri patrati de mall-uri, unele dintre acestea construite dupa ce fabrici, uzine si combinate au fost puse la pamant (desi nu trebuiau puse la pamant).

    Iata o propunere îndrăzneaţa pentru milionarii din imobiliare. Daca in fiecare oras mai mare sau mai mic, cei 4-5-6 milionari din imobiliare care conduc orasul (…ce, credeati ca primarul si primariile conduc orasul?….) se pun la sfat si hotarasc sa lase o ctitorie in urma – o scoala – pe care s-o construiasca si mai apoi s-o doneze comunitatii, acel oras mai mare sau mai mic va deveni un loc complet schimbat.

    Trebuie sa ne tinem copiii si nepotii in tara. Nu exista alta cale de a ne tine copiii si nepotii in tara decat sa le punem la dispozitie un sistem de educatie performant integral cuplat la piata muncii.

    Cluj-Napoca a esuat in consortiul de invatamant dual, acolo unde Oradea si Sibiu au reusit – de vina a fost, evident, o disputa imobiliara, nu s-au inteles milionarii din imobiliare pe al cui teren sa se faca consortiul. Astfel incat, la inceputul noului an scolar, daca incepe, Cluj-Napoca nu va avea un consortiu de invatamant dual insa are ceva nemaiîntâlnit. Prima scoala construita din banii unui operator privat si donata sistemului public de invatamant.

    Se spune ca e fain la Cluj-Napoca. Scump, dar fain. Dar nu stiti intreaga poveste: cea mai faina parte din Cluj-Napoca nu sunt cartierele de blocuri, cladirile de birouri si miile de metri patrati de mall-uri.

    Cea mai faina parte din Cluj-Napoca este investitia in educatie.

    Cea mai faina parte din Romania este ca maine – in fine, poate nu chiar maine – incepe un nou an scolar.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: China, Statele Unite, India. Cele trei mari puteri economice ale anului 2030. Nu trebuie să fim parteneri strategici cu ele sau, ca îndrăgostiţii, să le ţinem de mâna. Trebuie doar să dezvoltam relaţii economice excepţionale cu China, Statele Unite, India

    Şeful celei mai mari economii din 2030 face investiţii gigant la doi paşi de noi, la Viktor Orban. Şeful celei de-a doua mari economii din 2030 nu vrea sa ştie de noi. Şeful celei de-a treia mari economii din 2030 probabil nici nu ştie unde este România pe hartă.

    Pe voi nu vă enervează chestiile astea?

    Demografia, resursele naturale, miliarde investite în educaţie şi cercetare, dezvoltare, infrastructura tehnologică şi informatică, surse inepuizabile de finanţare. Acestea sunt atributele care fac dintr-o ţară o putere a anului 2025 şi, în cele din urma, o superputere a anului 2030. La care se adaugă, ne place nu ne place, arsenalul militar.

    China, Statele Unite, India, Japonia, Indonezia, Rusia, Germania, Brazilia, Mexic, Marea Britanie – cu Statele Unite înaintea Indiei conform unor analişti sau cu India înaintea Statelor Unite  conform altora.

    Acesta este top 10 al celor mari forţe economice globale ale anului 2030, ţări gigant cu care ţările mai mici, inclusiv Romania, trebuie să bată palma pentru relaţii economice. Şi nu genul de relaţii economice pe care Romania le are în prezent cu partenerii strategici în care ei ne vând produse şi servicii şi noi le dăm pe gratis forţa de muncă specializată si calificată.

    Indiferent de cum se vor clădi noile frontiere geopolitice topul clasamentului celor mai puternice economii din 2030 va fi format din China, Statele Unite şi India. România trebuie să păşească cu grija în faţa celor trei superputeri de pe podiumul din 2030 şi să le roage respectuos să vină la noi cu investiţii industriale în mâncare, chimie, energie şi apărare. Fabrici, uzine şi combinate frate, ca să înţeleagă toata lumea ce înseamnă investiţii industriale. Deocamdată, cu China ne ostilizăm absolut impardonabil, POTUS, şeful celei de-a doua mari economii din 2030, refuza, pentru motivele pe care le ştim, să se uite către România iar când vorbim despre India strâmbam din nas, nu ştim despre India decât că are Bollywood-ul.

    China, Statele Unite şi India sunt fabricile lumii de mâncare, chimie, energie si apărare. Aflate într-o competiţie acerba, ele vor decide în următoarea decadă unde trebuie să facă investiţii industriale pentru a-şi asigura supremaţia regională în sectoarele economice ale viitorului. Dacă Romania ţine aproape de ele şi, de fiecare data când i se va cere ceva, va cere ceva la schimb – fabrici, uzine şi combinate – atunci va reuşi sa clădească o economie bazata pe industrializare şi internaţionalizare. Industrializarea şi internaţionalizarea sunt soluţia reducerii deficitului bugetar, deficitului de cont curent şi deficitului de balanţa comercială.

    Fir-ar să fie, chiar nu înţelege nimeni din diplomaţia noastră că politicul este expresia concentrată a economicului?

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj, consilier onorific al premierului Ilie Bolojan: Sunteţi în vacantă, aşa-i? Relaxaţi-vă pe un şezlong şi fiţi atenţi aici ce v-a scăpat – trei teme de dezbatere despre relansarea economică fără nici o legătură cu relansarea economică

    Este vară, este vacanţă, vă uram distracţie plăcută  in Turcia, Grecia Egipt, Tunisia, vreo 3-4 milioane de români sunt prin zonă, punând umărul la PIB-ul de acolo – apropo, Nordul Africii, de la Egipt la Maroc, se transformă într-o rivieră industrială, tot mai multe companii multinaţionale fac investiţii în fabrici, uzine şi combinate, profitând de forţa de muncă ieftină, fiscalitatea excepţională şi vecinătatea cu traseele maritime.

    Aşadar, relaxaţi-vă în concediu şi uitaţi de reforma bugetară, de criminalitatea fiscală, de festivalul de risipă de la bugetari, de concedierile care vor urma poate şi la voi în organizaţie, de inflaţia care va bubui în 2025, de pachetele de măsuri de austeritate care or mai veni – şi aşa mai departe.

    Dar fiţi atenţi un pic cum se pregăteşte relansarea economică a României prin trei teme de vânătoare de cai verzi pe pereţi.

     

    1. Ca să crească economia sunt necesare planuri şi măsuri de relansare a afacerilor

    Se vorbeşte de măsuri de relansare a economiei în lipsa existentei oricărei strategii de competitivitate economică – vor fi doar bani aruncaţi la întâmplare, probabil clientelei politice. Nu au să se supere prietenii mei dacă îndrăznesc să construiesc semantic pe metaforele savuroase pe care le-au lansat în spaţiul public. Pentru a da lapte, dacă vaca este furajata cu scutiri, ajutoare, vouchere, facilitaţi şi amnistii care vor fi plătite din banii din taxe, impozite şi contribuţii strânse tot de la calul de povară, care cal de povară va fi obligat să tragă şi mai multa povară, în cele din urma mor şi vaca şi calul.

    2. Multinaţionalele sunt de vină pentru orice, să pornim Jihadul împotriva lor

    Povestea cu multinaţionalele care sunt băieţii răi este cronică, cu puseuri de acutizare, ca în prezent Nu multinaţionalele au pus la pământ fabricile, uzinele şi combinatele lui Ceauşescu în locul cărora s-au construit blocuri, birouri şi malluri care, iată, nu au dus la creştere economică. Nu multinaţionalele au pierdut orice control asupra competiţiei din lanţurile comerciale. Nu multinaţionalele fac evaziune fiscală – repatrierea de profituri nu este evaziune fiscală, ci o practică absolut normală şi legală. Nu multinaţionalele au căpuşat companii româneşti  până la ruină dar, admiţând că aşa ar fi fost, n-o puteau facem fără un ”partener din interior”.

    3. Companiile de stat merg rău pentru că există forţe malefice la lucru care vor să le închidă

    Nimeni nu vrea să închidă companiile de stat, se închid singure, consumate de conduceri incapabile să lucreze prin indicatori de performanţă într-o piaţă competitivă. Nimeni nu vrea să închidă companiile de stat, se închid singure, consumate de nepotism şi cronyism. Nimeni nu vrea să închidă companiile de stat, se închid singure pentru că execută orbeşte unele directive comunitare care nu sunt în interesul naţional. Nimeni nu vrea să închidă companiile de stat, se închid singure pentru că răspund unor comenzi politice deconectate de lumea reală şi dură a afacerilor.

    Problemele companiilor din România nu au nici o legătură cu provenienţa capitalului, de stat sau privat, românesc sau multinaţional. Problemele sunt legate de lipsa unor politici publice care să vizeze simplificarea autorizaţiilor, o finanţare ieftină, dezvoltarea de resursă umană, aprovizionarea cu materii prime pe lanţuri scurte, intrarea pe reţelele comerciale, atragerea de fonduri europene, competiţia cu criminalitatea fiscala şi găsirea de pieţe pentru export.  

    Relansarea economică a României se poate face doar printr-o strategie de industrializare sectorială – mâncare, chimie, energie şi apărare – şi internaţionalizare. Ori, pentru că nimeni nu a mai făcut o strategie de industrializare şi internaţionalizare în România, trebuie aduşi – exact! – experţi din mediul privat extrem de bine pregătiţi.

    Uite, pentru cine nu crede, îl  putem întreba pe Viktor Orban, că tot vine în România, cum a industrializat şi internaţionalizat Ungaria atrăgând capital chinez. Sau, pe prietenul nostru Donald Tusk, cum a industrializat şi internaţionalizat Polonia atrăgând capital american.

    La sfârşit, ca să vă inervez, bag băţul în gard. Prima Strategie Naţională de Competitivitate Economică a fost elaborata în 2015 de Premierul Victor Ponta şi primul Plan Naţional pentru Marea Industrie în 2024 de Premierul Marcel Ciolacu.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: O bursă, două burse, trei burse. Un milion de burse. Atât a putut ”România Educată”. În loc să conecteze sistemul de educaţie la piaţa muncii ca să ne ţinem copiii şi nepoţii în ţară, ”România Educată” a dat burse

    Am dat treapta întâi la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram redistribuit către un liceu profesional cu profil agricol. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    La treapta a doua, mai multe clase au fost comasate într-una singură. Dacă nu luam treapta, eram redistribuit la un liceu profesional cu profil industrial. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    În clasele XI si XII făceam practica o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj şi apoi, după ce m-am mutat, la fabrica “Independenţa” din Sibiu (ambele exportau în zeci de ţâri, astăzi sunt închise, probabil ceva mall-uri in locul lor). Daca nu luam bacalaureatul statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    Am luat bacalaureatul şi, dacă nu intram la facultate, după serviciul militar, statul mă angaja muncitor la o fabrică.

    Am intrat la facultate. Statul îmi dădea după cei 6 ani de facultate un serviciu la un cabinet medical.

     

    Ăsta era sistemul de educaţie a lui Nicolae Ceauşescu. Fiecare decreţel cunoaşte şi poate confirma din propria experienţa şi prin propriul parcurs povestea de mai sus – o pot confirma chiar şi decreţeii care au lucrat la proiectul ”România Educată”. În orice etapa de şcoală sau liceu sau facultate se putea intra într-un sistem de pregătire care iţi oferea cele necesare pentru a-ţi găsi un serviciu.

     

    În 2025, după 35 de ani de reforme şi reforme şi reforme sistemul de educaţie este în continuare desprins de realităţile şi nevoile pieţei muncii. Statul nu poate, nu ştie sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i ţină în ţară. Asta pentru că nu ştim de caţi muncitori, contabili, medici, profesori, ingineri, chimişti, IT-işti, contabili, frizeri, macaragii, zootehnişti, sudori, bucătari, fierari-betonişti, etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în aşa fel încât să-i formăm şi să le dam un job la capătul liceului, scolii profesionale sau facultăţii. Şi asta se întâmplă, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să ştim, la urma-urmei, ce profesii să pregătim.

     

    Timp de 10 ani, sistemul de educaţie, sub conducerea savantă a proiectului fastuos ”România Educată”, care a dat burse în stânga şi în dreapta, nu a ţinut deloc legătura cu nevoile din piaţa muncii şi a generat NEET-ul României – tineri care nu sunt într-o forma de educaţie, angajare sau instructaj – aproape 20% dintre tinerii cu vârsta 15-29 de ani, record european. Circa un milion de bărbaţi şi femei în floarea vârstei şi cu putere de muncă pentru care angajatorii ar face orice să ii aducă la muncă, să îi instruiască şi să le dea salarii deja comparabile cu cele din vest.

     

    Romania este pe locul întâi în Uniunea Europeană la NEET, în condiţiile în care oricum avem o populaţie de 15-29 de ani care a fost decimată prin emigrare.

     

    O bursa, doua burse, trei burse, un milion de burse, aşa a rezolvat ”România Educată” problema educaţiei. A scăzut abandonul şcolar, s-a învăţat mai bine, s-au ocupat miile de posturi vacante din economie, s-a rezolvat problema deficitului de resursa umană, a scăzut migraţia către vest, a crescut IQ-ul?

     

    Ilie Bolojan, sunt de acord cu supărarea publică că bursele elevilor şi studenţilor nu trebuiau tăiate înainte de a fi tăiate alte cheltuieli publice mizerabile. Dar trebuie spus răspicat că, daca este să ne luam după NEET, o bursă, doua burse, trei burse, un milion de burse, date de ”România Educata”, de responsabili care continua să ocupe funcţii cheie în sistemul de educaţie, de politicienii ai căror copii învaţă în străinătate, nu au servit la nimic.

    Nu este vorba despre bani, este vorba despre un plan.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: O bursă, două burse, trei burse. Un milion de burse. Atât a putut ”România Educată”. În loc să conecteze sistemul de educaţie la piaţa muncii ca să ne ţinem copiii şi nepoţii în ţară, ”România Educată” a dat burse

    Am dat treapta întâi la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram redistribuit către un liceu profesional cu profil agricol. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    La treapta a doua, mai multe clase au fost comasate într-una singură. Dacă nu luam treapta, eram redistribuit la un liceu profesional cu profil industrial. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    În clasele XI si XII făceam practica o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj şi apoi, după ce m-am mutat, la fabrica “Independenţa” din Sibiu (ambele exportau în zeci de ţâri, astăzi sunt închise, probabil ceva mall-uri in locul lor). Daca nu luam bacalaureatul statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

    Am luat bacalaureatul şi, dacă nu intram la facultate, după serviciul militar, statul mă angaja muncitor la o fabrică.

    Am intrat la facultate. Statul îmi dădea după cei 6 ani de facultate un serviciu la un cabinet medical.

     

    Ăsta era sistemul de educaţie a lui Nicolae Ceauşescu. Fiecare decreţel cunoaşte şi poate confirma din propria experienţa şi prin propriul parcurs povestea de mai sus – o pot confirma chiar şi decreţeii care au lucrat la proiectul ”România Educată”. În orice etapa de şcoală sau liceu sau facultate se putea intra într-un sistem de pregătire care iţi oferea cele necesare pentru a-ţi găsi un serviciu.

     

    În 2025, după 35 de ani de reforme şi reforme şi reforme sistemul de educaţie este în continuare desprins de realităţile şi nevoile pieţei muncii. Statul nu poate, nu ştie sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i ţină în ţară. Asta pentru că nu ştim de caţi muncitori, contabili, medici, profesori, ingineri, chimişti, IT-işti, contabili, frizeri, macaragii, zootehnişti, sudori, bucătari, fierari-betonişti, etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în aşa fel încât să-i formăm şi să le dam un job la capătul liceului, scolii profesionale sau facultăţii. Şi asta se întâmplă, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să ştim, la urma-urmei, ce profesii să pregătim.

     

    Timp de 10 ani, sistemul de educaţie, sub conducerea savantă a proiectului fastuos ”România Educată”, care a dat burse în stânga şi în dreapta, nu a ţinut deloc legătura cu nevoile din piaţa muncii şi a generat NEET-ul României – tineri care nu sunt într-o forma de educaţie, angajare sau instructaj – aproape 20% dintre tinerii cu vârsta 15-29 de ani, record european. Circa un milion de bărbaţi şi femei în floarea vârstei şi cu putere de muncă pentru care angajatorii ar face orice să ii aducă la muncă, să îi instruiască şi să le dea salarii deja comparabile cu cele din vest.

     

    Romania este pe locul întâi în Uniunea Europeană la NEET, în condiţiile în care oricum avem o populaţie de 15-29 de ani care a fost decimată prin emigrare.

     

    O bursa, doua burse, trei burse, un milion de burse, aşa a rezolvat ”România Educată” problema educaţiei. A scăzut abandonul şcolar, s-a învăţat mai bine, s-au ocupat miile de posturi vacante din economie, s-a rezolvat problema deficitului de resursa umană, a scăzut migraţia către vest, a crescut IQ-ul?

     

    Ilie Bolojan, sunt de acord cu supărarea publică că bursele elevilor şi studenţilor nu trebuiau tăiate înainte de a fi tăiate alte cheltuieli publice mizerabile. Dar trebuie spus răspicat că, daca este să ne luam după NEET, o bursă, doua burse, trei burse, un milion de burse, date de ”România Educata”, de responsabili care continua să ocupe funcţii cheie în sistemul de educaţie, de politicienii ai căror copii învaţă în străinătate, nu au servit la nimic.

    Nu este vorba despre bani, este vorba despre un plan.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Până creşteţi voi TVA-ul, ţuşti!, s-au scumpit toate cu 10%

    Desigur ştiţi bancul cu ardeleanul care se duca să adune melci dar se întoarce cu mâna goală, spunând: ”Până m-am aplecat după el, melcul ţuşti!, a fugit!”.

    Aşa şi negocierile de la Cotroceni ale grupului de experţi, până se hotărăsc ei să crească TVA-ul, preturile ţuşti!, au crescut cu 10%.

    În timp ce în ultimele trei săptămâni se vorbeşte, ”pe surse” – că au ajuns să ştie şi copiii de grădiniţa – despre creşterea TVA de la 19% la 21%, care va duce la scumpiri de 1,6%, totul s-a scumpit cu până la 10%. Nimeni nu vrea creştere de TVA, în schimb toţi avem, ţuşti!, creştere de preţuri.

    Ne umplem de ridicol ca ţară la negocierile astea de la Cotroceni, râde toată Europa de noi.

    Dacă liderii noştri continuă cu planul de redresare fiscală în logica ”….să nu se supere sindicatele şi patronatele….”, înseamnă că nu vor sa-si asume nici o măsură şi că de fapt îşi doresc să vină FMI-ul să ne scoată din necaz prin măsurile deja anunţate, tăieri de salarii în sectorul bugetar + grilă progresivă de salarizare + desigur, creştere de TVA şi de alte taxe şi impozite.

    Suntem într-o criză la fel de gravă ca exact acum 15 ani şi trebuie luate aceleaşi masuri dure ca exact acum 15 ani. Însă, tocmai acum când am avea nevoie de lideri curajoşi, nu mai avem pe nimeni asumat care sa ia deciziile necesare pentru a salva economia.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Nicuşor Dan, ai auzit de Cătălin Stroe din Craiova? De Mircea Oltean din Reghin? De Adrian Cocan din Drăgoeşti? De Dorin Bob din Cluj? De Dumitru Blaga din Şimleu?

    Poate ai auzit, poate nu. Sumarizez eu ce a spus ZF despre ei de-a lungul timpului.

     

    Cătălin Stroe conduce o companie care construieşte maşini agricole. Noua gamă de tractoare gândită de RURIS are o adresabilitate care include fermele mici, cu suprafeţe de până la 10 hec­tare. Compania lansează iniţial un tractor pe benzină de 25 CP, urmat ulterior de modele diesel de 30, 40 şi 50 CP. Strategia este centrată pe costuri reduse, dar fără a compromite funcţionalitatea.

     

    Mircea Oltean are, în Reghin, o fabrică care construieşte tractoare. În prezent, capacitatea anuală de producţie a companiei IRUM este de 250 de tractoare forestiere, 500 de tractoare agricole şi 1.200 de tone de piese turnate. Com­pania produce la Reghin tractoare şi utilaje TAF (Tractoare Articu­late Forestiere), utilaje agricole, încărcătoare, transportoare, echipamente pentru întreţinerea drumurilor forestiere, însă fabrică şi piesele aferente acestora.

     

    Adrian Cocan a fondat Lăptăria cu Caimac. În urma cu două săptămâni, la conferinţa Reindustrializarea României, Dana Ciriperu a întrebat: ”Cine a auzit de Lăptăria cu Caimac?”. Toţi au ridicat mâna. Dana, întrebarea de 1000 de puncte era: ”Cine consumă produse fabricate la Lăptăria cu Caimac, dimineaţa, la prânz şi seara, ca să ajutam compania să devina un jucător regional?”.

    Nu cred ca ar fi fost atâtea mâini sus.

     

    Dorin Bob este fondatorul Arovit. Este ambiţios, vrea sa modernizeze şi extindă activităţile agricole în judeţul Satu Mare, prin înfiinţarea de noi plantaţii de alun. Obiectivul său este să depăşească pragul de 1.000 de hectare cultivate, consolidându-şi astfel poziţia printre cei mai mari jucători din domeniu. Producţia merge către Ferrero Ro­mâ­nia, unul dintre cei mai mari jucători din in­dustria dulciurilor. Ţinem pumnii, poate în viitorul apropiat o saa cumpărăm din supermarket un borcan de Nutella cu alune din România.

     

    Dumitru Blaga este directorul general al brandului de mobilă SIMEX, companie cu capital sută la sută românesc. Simex este spe­cia­lizată în producţia de mo­bilier clasic pentru su­fragerii, dormi­toa­re, ho­luri şi bucătării. Partenerii companiei la export sunt din ţări pre­cum Rusia, Ucraina, Ka­zah­stan, Belarus, Uz­be­kis­tan, Turk­me­nis­tan, Geor­gia, Azerbai­djan, Ar­menia, dar şi în An­glia, Ger­ma­nia, Olanda, Bel­gia, Dane­mar­ca, Aus­tria, Franţa, Bul­ga­ria, Ungaria, Cehia, Slo­va­cia şi Arabia Saudită.

     

    Cătălin, Mircea, Adrian, Dorin şi Dumitru sunt 5 antreprenori care, într-un fel sau altul, sunt conectaţi de lanţurile de valoare adăugată şi de aprovizionare din agricultură. Sunt 5 antreprenori, luaţi la întâmplare care, alături de alte câteva sute, au pariat pe producţia industrială. Într-o economie care creşte din consum de importuri, imobiliare şi divertisment, cei 5 şi alte câteva sute au pariat pe producţie în România.

    Fiecare dintre ei este un industrialist, aşa le spun eu, pentru că în România ai nevoie de cel puţin 30% mai mult curaj ca să fii industriaş.

     

    Nicuşor Dan, nu cred că îi ştii pe Cătălin, Mircea, Adrian, Dorin şi Dumitru, ei nu pot pleca din linia întâi a economiei,  n-au timp să vină la întâlniri la Cotroceni şi nu au consultanţi care să îţi scrie scrisori savante.

    Dacă-i întâlneşti au să-ţi vorbească despre greutăţile în finanţare, în atragerea de resursă umană, în aprovizionarea cu materii prime, în intrarea pe reţelele comerciale, în atragerea de fonduri europene, în competiţia cu criminalitatea fiscala şi în găsirea de pieţe pentru export.  

    Şi, de parca nu ar fi fost destul, acum trebuie să se bată cu pachetul de măsuri fiscale şi cu încetarea plafonării la energie.

     

    Nicuşor Dan, ai grija de industrialiştii României, ei sunt o comoară naţională.

  • Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj: Avem nevoie de o strategie de competitivitate industrială. Să ştim care sunt industriile pe care pariem, să creăm lanţuri de aprovizionare şi lanţul de valoare adăugată

    ♦ Fabrica de medicamente din Cluj a avut afaceri de 1,3 mld. lei şi profit net de 338 mil. lei anul trecut, la 891 de angajaţi.

    România are nevoie de o strategie de com­pe­titivitate industrială, să ştie pe ce pariază în producţie, dar şi de unirea industriaşilor într-o asociaţie pentru a avea o voce mai puternică.

    „Avem nevoie de o strategie de compe­titivitate industrială, să ştim ce vrem să fabri­căm în România. Să ştim care sunt industriile pe care pariem, în afară de automotive, să creăm lanţuri de aprovizionare şi lanţul de valoare adăugată“, a spus Dragos Damian, CEO al Terapia Cluj, unul dintre cei mai mari producători de medicamente din România, la conferinţa ZF Reindustrializarea României.

    Compania şi- a crescut afacerile în fiecare an şi a ajuns la 1,3 mld. lei şi profit net de 338 mil. lei anul trecut, faţă de 1,2 mld. lei anul anterior şi profit net de 299 mil. lei, potrivit mfinante.ro.

    Industriaşii din România ar trebui să se unească într-o asociaţie a industriaşilor ca să aibă un cuvânt, să discute despre ce este reindustrializarea României.

    În prezent, nivelul de industrializare în România pe lanţ de aprovizionare este minuscul, iar foarte multe fabrici lucrează în lohn, care reprezintă pierdere de valoare adăugată, a mai subliniat el.

    „Mai avem loc să ne industrializăm, cred că preşedintele ar trebui să îşi ia lângă el 50 de şefi de fabrici care raportează cel mai mare profit şi să discute cu ei de ce este nevoie pentru reindustrializare“. Portofoliul Terapia număra circa 400 de produse în total, dintre care jumătate sunt fabricate pe platforma de la Cluj-Napoca, iar restul sunt produse sub contract de către alţi producători locali sau vin din portofoliul grupului mare Sun Pharma.

    El a mai precizat că este nevoie de cât mai multe facultăţi de ingineri, pentru că industria are nevoie de forţă de muncă pregătită.

    „Facultăţile, liceele trebuie să lucreze cot la cot cu companiile. Văd că facultăţile încep să colaboreze cu industria“. Producătorul şi-a crescut şi numărul de angajaţi la 891, faţă de 845 anul anterior.

    Premisele revigorării industriei sunt bune dat fiind şi planul Draghi de reindustrializare de 800 mld. lei care va începe să fie pus în mişcare. „Europa trebuie să se trezească, să fie competitivă, altfel piaţa va fi invadată de produse din China“. Draghi propune creşterea investiţiilor cu cel puţin cinci procente din PIB-ul Uniunii Europene.

    Terapia Cluj este cel mai mare producător de medicamente după volumele puse pe piaţa locală, cu peste 70 de milioane de cutii de medicamente anual.

    Planurile pentru acest an vizează investiţii în continuare în platforma industrială de la Cluj. Din businessul total al Terapia, circa 40% este adus de portofoliul de medicamente fără reţetă (OTC), iar restul de produsele cu prescripţie, potrivit ultimelor date.

    Anul trecut, punctul culminant pe piaţa farma a fost inaugurarea unei noi fabrici, la Turda, Cluj, a germanilor de la Stada, o investiţie de 70 mil. euro, ridicată în mai puţin de doi ani. Mai mult, marii jucători din producţia de medicamente au făcut investiţii anul trecut în platformele pe care le au şi au punctat importanţa strategică a industriei farma.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Dragi prieteni angajatori, a venit primăvara, anotimpul optimismului, al revenirii la viaţă, al planurilor ambiţioase de creştere. Gata cu leneveala, începe sezonul furtului de angajaţi, hai, la treabă!

    La hotelul la care am tras în weekend era în plină desfăşurare un târg de cariere. Astfel încât, ca orice CEO narcisist care vrea să ia pulsul pieţei muncii, cu condiţia ca pentru asta să nu trebuiască să coboare din turnul de fildeş, am considerat că este o oportunitate excelenta să iau pulsul pieţei muncii coborând doar câteva etaje.

    Frumos organizat, angajatori de top din industrial şi utilităţi, recepţie cu panouri luminoase, informaţii despre orice prin tot felul de coduri QR şi NFC, standuri de efect cu ecrane interactive abundând cu date despre câtă inteligenţă artificială, tehnologizare, automatizare şi robotizare au companiile ofertante, gadgeturi şi multe altele. Glam, ce mai! Se căutau mai ales operatori asamblare şi agenţi colectare creanţe – sîc!

    Când am intrat a fost ca în filmele americane cu gangsteri, gangsterul nou îşi face apariţia într-un bar zgomotos, se face linişte brusc, toata lumea tace şi-l măsoară din priviri. CEO-ul narcisist din mine şi-a spus: ”ăştia mă ştiu….”. Nu mă ştiau, au tăcut si m-au măsurat pentru ca eram singurul Ă50 de ani din sala cea mare plină de GenZee. La cele trei standuri la care am mers să cer informaţii despre oferta de muncă prima întrebare, după politeţurile obişnuite, a fost: ”Ce vârsta aveţi?” Le-am dat o vârsta mai tânără – şi mi s-a replicat: ”Noi suntem în căutare de tineri entuziaşti, doritori să se dezvolte profesional şi gata să lucreze într-o echipa numeroasă şi în creştere”. 

    Aşadar, târgul de cariere era no country for old men.  

    Am mai stat un pic totuşi, am tras cu urechea. 

    Oferta angajatorilor era plină de clişeele cunoscute: ”vă dam un pachet stimulativ”, ”nu aveţi mult de lucru”, ”colectivul este minunat, vă respectă”, ”aveţi posibilitate de dezvoltare personală”, ”nu se lucrează în schimburi”, ”vă asigurăm transportul”, etc. 

    Cererea celor interesaţi era clişeul noilor generaţii:  ”putem lucra de acasă?”, ”putem lucra de la distanţă?”, ”putem lucra 3 sau 4 zile pe săptămână?”. 

    Nimic nou la târgurile de cariere, camuflajul perfect  pentru furtul de angajaţi – bifezi că ai făcut ceva, când de fapt ştii exact unde să te duci să furi angajaţii. Sub 5% din migraţia de personal vine din târgurile de cariere, pentru restul fac toţi banii vânătorii de capete, platformele de recrutare şi companiile de plasare de forţă de muncă.

    Nimic nou în ofertele de angajare, trebuie doar să le ambalezi mai creativ ca să fii sigur că, scuzaţi expresia, candidatul pune botul. Nu cred că vreun candidat, mai ales un GenZee, a făcut un calcul anualizat al veniturilor nete, de curiozitate dacă într-un an de zile va câştiga mai mult acolo unde pleacă. 

    Nimic nou în universul angajatorilor, cele două mari forţe opuse sunt la lucru: angajatori care dezvolta cu cheltuieli enorme resursa umană şi angajatori care nu dau nici un ban pe dezvoltare, furând angajaţi calificaţi şi specializaţi pe care îi pun pe o gradaţie superioara şi astfel le pot da salarii mai mari. Iar asta duce la o escaladare a costurilor de operare, fără nici un fel de creştere a productivităţii. Fără valoare adăugată.

    Dar sa lăsăm problemele din piaţa muncii. Să ne relaxam cu anecdota pe care, din fericire, nu o cunosc angajaţii, despre directorul de resurse umane căruia, la trecerea în nefiinţa, i se oferă şansa să petreacă o zi în Rai şi una în Iad, pentru a decide singur unde vrea să ajungă în viaţa de apoi. În Rai era ca în Rai, minunat, dar cam plictisitor. În Iad în schimb era absolut fantastic, mic dejun one-on-one cu angajatorul, team-building-uri, seminarii de dezvoltare personală. Fără ezitare cere să meargă în Iad unde, când ajunge, este aruncat în smoală fierbinte şi supus la torturi brutale. Când directorul de resurse umane întreabă plângând: ”De ce m-aţi minţit? Ieri era fantastic, azi este îngrozitor!”, angajatorul îi răspunde: ”Nu te-am minţit. Ieri erai recrutat, astăzi eşti angajat!”

    Dragi prieteni angajatori, o primăvară frumoasa şi succes la furtul de angajaţi.

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: Vreţi rating ’AAA’ şi perspectivă stabilă? Huedin şi Knauf spun că se poate. Strategia de dezvoltare a României pentru următorii 10 ani este simplă – fabrici, uzine şi combinate cât vezi cu ochii

    Grupul Knauf, o afacere de familie înfiinţată acum peste 90 de ani în orăşelul bavarez Iphofen, are o cifra de afaceri de peste 15 miliarde Euro, deţine fabrici peste tot în lume şi activează în domeniul materialelor de construcţii pentru amenajări interioare, sisteme de izolaţie şi tavane de design.

    Acesta nu este un comentariu care face reclama lui Knauf, nu au ei nevoie de aşa ceva – aţi văzut Allianz Arena,  Elbphilharmonie Hamburg, Phaeno Science Center? Da, Knauf a lucrat la ele.

    De ce este însă important să vorbim despre Knauf? Pentru că nemţii de la Knauf au decis să investească în România peste 200 milioane de Euro în două fabrici noi, punând pe hartă Huedin şi Târnăveni, care astfel se vor trezi la viaţă jucând în liga mare industrială.

    Fabrica din Târnăveni s-a deschis, se pregăteşte Huedinul. Ele se adaugă celorlalte 90 de fabrici din toata lumea ale grupului.

    Au rămas puţine companii fondate în România acum 100 de ani care să lucreze în domeniul producţiei industriale – cred că se pot număra pe degete – restul fiind închise şi dărâmate după 1990, aveam mare nevoie de blocuri, de malluri şi de clădiri de birouri.

    În Germania însă, probabil că majoritatea companiilor au o vechime de cel puţin 100 de ani, continuitate care a generat proverbialul “German Engineering”.

    Germania este o ţară puternică pentru că este lider în producţia industrială, este plin la nemţi de fabrici, uzine şi combinate. Germania este fabrica Europei. Când ai avut o strategie de industrializare de la care nu te-ai abătut devii, în cele din urmă, un ecosistem de fabrici, uzine şi combinate, ajungi să exporţi cât trei PIB-uri ale României şi ai un rating ’AAA’ cu perspectiva stabila de la Fitch. Şi iată că una dintre companiile germane cu o vechime de aproape 100 de ani vine cu o finanţare enormă pentru a face o investiţie industrială aici, în România – de unde va exporta în multe alte ţări din regiune. Să ne lămurim, daca mai era cazul: nici o companie nu investeşte într-o fabrică nouă decât pentru a exporta într-o întreagă regiune.

    De ce investeşte Knauf în operaţiuni industriale în România? De ce îşi bat capul de peste 15 ani antreprenori români şi companii multinaţionale să construiască fabrici, uzine şi combinate când ar fi mai simplu să închirieze un depozit şi să importe?  

    Pentru că văd ceva la România. Şi nu este vorba doar de venituri şi profituri, de costuri mai reduse şi de forţă de muncă ieftină – astea le găseşti în multe ţări din Europa de Est, nu mai vorbim de Africa sau Asia.

    Văd investitorii că aproape fiecare român vorbeşte engleza şi tot al cincilea din Ardeal vorbeşte germana? Poate.

    Sau că şcolile şi universităţile din România “îşi dau drumul”, renunţă încet-încet la sinecuri şi produc promoţii de absolvenţi mai ancoraţi în nevoile pieţei muncii? Absolut.

    Sau că suntem la doi paşi de Ucraina a cărei refacere va costa peste 500 de miliarde de Euro, astfel încât face sens să aduci o fabrică în România? Categoric.

    Aşa cum spuneam, Huedin şi Târnăveni, doua oraşe puse la pământ de dezindustrializarea din ultimii 25 de ani, revin la viaţă. Iar Knauf devine dintr-o dată “Fabricat in România”, un proiect care ne dă speranţe pentru viitor. Un proiect de ţara.

    Avem în faţă o ţintă simplă care nu este simplă de loc. Să ne reindustrializam, fabrici, uzine şi combinate cât vezi cu ochii.