BusinessMagazin

Tag: Terapia Cluj

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Incredibil, surpriză totală! Ce a putut să spună Nicuşor Dan săptămâna trecută la o întâlnire cu mediul de afaceri

    Nicuşor Dan, sigur eşti foarte ocupat şi nu ai timp să citeşti opiniile mele din ZF – deşi cea din 25 mai chiar merită, a şi avut un record de accesări – dar, dacă o faci, nu le spune patronatelor, federaţiilor, asociaţiilor, forumurilor, camerelor de comerţ şi altor întovărăşiri ale mediului de afaceri.

    Nicuşor Dan, sigur eşti foarte ocupat şi nu ai timp să citeşti opiniile mele din ZF – deşi cea din 25 mai chiar merită, a şi avut un record de accesări – dar, dacă o faci, nu le spune patronatelor, federaţiilor, asociaţiilor, forumurilor, camerelor de comerţ şi altor întovărăşiri ale mediului de afaceri. Pentru că ele nu mă înghit deloc, mai ales de când susţin creşterea salariului minim pe economie care, la valoarea din prezent, invită la munca la negru, la sărăcirea populaţiei din urban mic şi rural şi la polarizarea de tip sud-american.

    Aşadar, Nicuşor Dan, surpriză totală, incredibil ce ai putut să spui la o întâlnire cu mediul de afaceri, săptămâna trecută. Iată:

    1. ”Trebuie să o spunem foarte direct – dacă Europa continuă să meargă aşa cum a mers, va pierde lupta cu Statele Unite şi va pierde lupta economică cu China”.

    Aşa este. Scriu încă din 2017 opinii în ZF despre declinul de competitivitate al Europei, de la prima răbufnire a industriaşilor europeni care vorbeau de pierdere de teren în faţa altor puteri industriale. Am continuat până in 2024, când industriaşii europeni au semnat declaraţia de la Anvers şi a apărut planul Mario Draghi.

    În loc să foreze, Uniunea Europeană se întrece în directive gen CSDDD, CSRD, UWWTD şi PFASD, care vor reduce şi mai tare competitivitatea continentului.

    Nicuşor Dan, când am susţinut că trebuie să luăm exemplu de la China, SUA şi India care, după toate analizele, vor fi top 3 economii din 2030, două publicaţii online mi-au boicotat opiniile pe motiv că aş avea vederi ”anti-europene”.

     

    2. ”Sunt chestiuni care vizează mediul economic, sunt chestiuni care vizează educaţia. Cum facem ca şcoala şi ce produce şcoala să fie în acord cu ce aşteptaţi dumneavoastră în piaţă, ca forţă de muncă?”

     

    Bună întrebare. Scriu din 2019 opinii în ZF despre deficitul crunt de resursă umană specializată şi calificata, despre şcoli, licee şi facultăţi rupte de nevoile pieţei muncii şi despre gerontocraţi care ţin captiv sistemul de învăţământ, îndepărtându-l de nevoile angajatorilor. Iată, cel mai recent exemplu: România a bugetat peste 300 de milioane de Euro bani din PNRR pentru consorţiile de învăţământ dual universitar şi preuniversitar, dar nu a reuşit să le consume.

    Nicuşor Dan, cel mai trist lucru în România este că sistemul de învăţământ s-a metamorfozat în ceva, nu ştim în ce, dar cu siguranţă nu în ce are nevoie piaţa muncii.

     

    3. ”Bugetul naţional – care sunt zonele economice pe care vrem să le stimulăm? Avem o analiză a schemelor de ajutor de stat, ce a reuşit, ce a eşuat, avem o perspectivă pe următorii ani?”

     

    Alte întrebări bune, la care răspunsul este simplu. Scriu în ZF încă din 2022 că nu avem nici o analiză, nici un studiu de impact, nici o perspectivă privind schemele de ajutor de stat, pentru că au fost împrăştiate la întâmplare, în absenţa unei strategii de competitivitate economică – exact cum spui: care sunt zonele economice pe care vrem sa le stimulăm? Nu ştim care sunt.

    Nu ar fi de mirare ca o parte din ajutorul de stat să fi ajuns la te miri ce întreprinzători gen ”fănel bogos” şi ”marius isăila” care au dat spăgi grele pentru a-l obţine.

    Apropo, te rog sa fi de acord că, după cele două scandaluri care au făcut deliciul opiniei publice, mediul economic şi cel politic vor evita să se mai întâlnească, darămite să se ajute, iar asta va complica şi mai tare lucrurile.

     

    4. ”Pentru a corecta acest deficit comercial, trebuie să lucrăm împreună – statul cu mediul privat – şi, pentru asta, trebuie să folosim aparatul nostru diplomatic, aşa cum toată lumea o face, pentru a stimula exporturile din România”

     

    Care mediu privat, Nicuşor Dan? La noi 90% din mediul privat este interesat de importuri, nu de exporturi.

    Scriu în ZF despre deficitul de balanţă comercială de foarte mulţi ani, între timp România a ajuns pe locul 10 în lume în top ţări cu deficit de balanţă comercială. Avem deficit comercial pentru că am rămas fără fabrici, uzine şi combinate, le-am dărâmat şi am pus în locul lor blocuri de locuinţe, clădiri de birouri şi mall-uri care vând importuri.

    Chiar şi dacă am avea o diplomaţie impecabilă tot nu ne-ar ajuta, pentru că nu avem fabrici, uzine şi combinate din care să exportam.

     

    Nicuşor Dan, dacă vrei să schimbi România, uite planul, uite politica gata scrisă şi gata să fie implementată: să construim fabrici, uzine şi combinate. Lasă patronatele, federaţiile, asociaţiile, forumurile, camerele de comerţ şi alte întovărăşiri de afaceri – ia-ţi lângă tine un comitet consultativ format din 10-15-20 şefi de fabrici, uzine şi combinate – am dat o mulţime de nume, tot în ZF – şi pune-i să facă o strategie competitivă – de fapt, mai mult, un plan de ţară – de industrializare şi internaţionalizare.

     

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, Dominic Fritz şi Hunor Kelemen, iată ce vă propun pentru luna noiembrie. Domnilor, hai să rupem ritmul, hai să îngropăm toate scandalurile, hai să vorbim românilor despre Salam Săsesc, Caşcaval de Rucăr şi Brânză de Băişoara

    Ziua şi scandalul, nici nu mai ştii care scandal este adevărat sau este fabricat din lipsa de subiect de distragere sau captare a atenţiei opiniei publice. Scandal pe toate deficitele din lume care s-au adunat la noi în ţară, scandal pe alegerile la Primăria Bucureştiului, scandal pe inflaţie că de ce e cea mai mare din Uniunea Europeană, scandal pe retragerea americanilor din România, cauzată sau nu de sentimente antitrumpiste exprimate de unii sau de alţii, scandal pe preţul energiei de la noi, nimeni nu a înţeles nici acum dacă este cea mai mare de pe continent, scandal pe înghesuiala de la Catedrala Neamului, scandal pe reforma angajaţilor din sistemul bugetar, scandal pe ciclonul Barbara, scandal pe ajutorul dat sau nu Ucrainei, scandal pe cine ştie ce grozăvie s-a mai întâmplat în sistemul de educaţie sau în sistemul de sănătate, scandal pe salariul minim pe economie, scandal pe cine este vinovat de creşterile incredibile de preţuri şi cum de nu le-a văzut nimeni venind, etc.

    Scandal după scandal pe subiecte care nici nu există de fapt, însă, când anunţi ”Breaking News!!!”, creşte tensiunea şi ratingul şi audienţa – se cheamă ”spike” – şi creşte exponenţial costul pe secunda de publicitate pe care trebuie s-o plătească advertiser-ul.

    Zece secunde de publicitate într-un ”Breaking News!!!” al unui scandal pot costa şi 10.000 de Euro.

    Dar scandalurile adevărate nu fac, sau nu mai fac, audienţă şi rating. Scandalul adevărat este că absolvenţii de facultate, care ies din facultate fără să ştie nimic despre lumea reală – nu este vina lor, vă rog să consemnaţi asta, ca să nu mă mai înjure blogerii –  visează la salarii entry level de 10.000 de lei, când salariul minim orar din 2025 este cât un cappuccino pe care îl beau dimineaţa. Şi salariul minim orar îl iau peste un milion de români, 20% din cei care muncesc. O oră de munca în construcţii, o oră în fabrică, o oră pe ogoare, sunt echivalentul unui cappuccino cumpărat de la colţ.

    Apropo, au câştigat G-urile şi Q-urile şi M-urile şi X-urile, nu creşte salariul minim pe economie, rămâne îngheţat, în ciuda unei inflaţii de 10% în 2025 şi de 5-6%, probabil mai mari, în 2026.

    Dar toate astea nu contează, ce contează este că şefii coaliţiei de guvernare, Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, Dominic Fritz şi Hunor Kelemen, au puterea să oprească tot festivalul de scandaluri, dând veşti bune.

    În iulie, cea mai bună veste era lansarea automotorului Leon, un produs ingineresc românesc. În octombrie, cea mai bună veste a fost listarea la bursa a producătorul celebrului Salam Săsesc.

    Poate că în ianuarie 2026, dacă vorbesc politicienii destul despre el, caşcavalul de Rucăr iese pe pieţele internaţionale şi se bate de la egal la egal cu brânzeturile europene, care au în spate decenii de lobby de la politicienii de acolo.

    Iar în iulie 2026, cine ştie, poate producătorul brânzei de Băişoara se listează şi el la bursa şi începe o aventură internaţională.

    Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, Dominic Fritz şi Hunor Kelemen, cereţi membrilor de partid ca în noiembrie să schimbe ritmul, să îngroape toate scandalurile şi să vorbească românilor despre Salam Săsesc, Caşcaval de Rucăr şi Brânză de Băişoara. Şi tot aşa, despre alte mărci româneşti.

    Avem nevoie de o economie puternică care poate veni doar din industrializare şi internaţionalizare.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Alex Milcev, te salut cu simpatie. Multe operaţiuni de tip Market Garden prin România, doar că nu vrem să le recunoaştem. Uite un exemplu: directiva 2011/7/UE

    Alex, nu sunt convins ca toti oamenii de afaceri cititori de ZF sunt amatori de istorie, geografie, tehnologie, etc. si ca pentru asta se uita pe Hystory, Discovery, National Geographic, etc. – posturi de nisa care, apropos, au prins mare tractiune in ultima vreme.

    Insa titlul comentariului tau din ZF, cu cele doua enunturi puse in antinomie, este foarte bun pentru momentul in care traim cand toti ne intrebam daca o serie de organizatii gen, de exemplu, OECD sau BRICS, vor mai exista dupa emergenta uimitoare (de asteptat, dar totusi uimitoare) a triadei SUA, China, Rusia, care pare sa stapaneasca lumea, prin ceea ce este aparent o domnie a fortei.

    Cu toate acestea hobby-ul politicienilor, pe care ei si-l numesc pompos ”proiect de tara”, ramane a adera la ceva supranational – este de inteles, este ca si cand un corporatist ar vrea sa fie parte dintr-un M&A, pe partea care trebuie, ca sa spunem asa.

    Dar, Alex Milcev, pe langa CSRD, CSRDD, UWWTD, acum iata, trebuie sa invatam sa deslusim si intelegem si prevederile OECD – adica, in cazul echipei mele, in loc sa fabricam medicamente, sa dezvoltam inovatie industriala, sa instalam masini de impachetare ultrarapide, sa integram aplicatii AI gen Ripik, Octavic, Anaplan, sa invatam in echipa noi modele de eliberare celulalara de substante farmaceutice, trebuie sa buchisim si prevederile cuprinse in legislatia OECD cum ar fi BEPS si GloBE (asa-i ca va plan acronimele astea?).

    Stim ca legislatia romana este plina de lucruri reglementate dar neimplementate si de lucruri implementate dar nereglementate. Uite, un exemplu, legislatia suplimentelor alimentare, ca tot suntem in domeniu.

    Sau, uite altul, mai general si brutal, legislatia privind combaterea intarzierii platilor in tranzactiile comerciale, reglementata in UE prin Directiva 2011/7/UE, adoptata desigur in legislatia din Romania si calcata in picioare din momentul adoptarii si pana in prezent. Nu stiu cum merg treburile in constructii, in agricultura, in retail, in HORECA, dar in piata farmaceutica furnizorii asteapta 210-240-270 de zile sa incaseze banii, cand ar trebui sa-i incaseze in 120 de zile. 

    Directiva 2011/7/UE este doar un exemplu, m-am gandit sa-l amintesc mediului de afaceri, care face eforturi uneori uluitoare pentru a incasa o factura si trebuie sa stea cocosat, cu mana intinsa, eventual gata sa dea o spaga de supravietuire, la un ordonator de credite ajuns acolo fara sa inteleaga foarte bine ce face si devenit un fel de mic zeu peste nopate.

    Sa fim primiti in OECD! Am fost primiti in NATO, in UE, in parteneriate strategice si in alte aliante, dar am rezerve serioase ca cele 10 obligatii fiscale enumerate in textul tau (si cele nefiscale, neenumerate de tine), vor fi indeplinite odata, in timpul si dupa adererea la OECD. Desigur, buna guvernare este invatata prin aderarea la cat mai multe organisme internationale, dar trebuie sa fie un pic scrisa si in ADN. Si asteptem la guvernare oameni capabili care au si in ADN codificata buna guvernare. Prea putini oameni de afaceri cu ADN de buna guvernare s-au dus, voluntar sau nu, langa Ilie Bolojan.

    Si atunci, cum spunea un politician pe care toti il injura dar mie continua sa imi placa,  ’’Boss, daca tu nu vii, daca ala nu vrea si daca ala nu poate, atunci nu-i mai criticati pe aia care vin….’’.

    PS. Operatiunea Market Garden, transpusa intr-un roman si un blockbuster hollywoodian, este o operatiune militara excutata de fortele aliate in WWII, care urmarea eliberarea Olandei si strapungerea liniei Sigfried. Nu s-a terminat (intru-totul) bine din cauza unui pod prea indepartat care nu a putut fi eliberat de fortele hitleriste (Un pod prea indepartat, roman de Cornelius Ryan, editura SPH, doar online).

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Angajatorul redevine rege după mulţi ani în care angajatul a fost rege. Dar este o victorie a la Pyrus, nimeni nu se bucură de ea

    După cel puţin 15 ani de deficit de resursă umană pentru ca sistemul de învăţământ a fost, este şi va fi rupt de realităţile pieţei muncii – iar piaţa muncii este ruptă de realităţile economice ale momentului de acum 15 ani, de acum 10 ani, de acum 5 ani, de acum.

    După 18 ani, de când Romania este membră a Uniunii Europene, în care angajatorii şi-au furat fără remuşcări angajaţii specializaţi si calificaţi în loc să se mobilizeze si sa lucreze împreună la formarea resursei umane Industry 4.0.

    Acelaşi lucru îl face acum si Europa de Vest, fură angajaţii specializaţi si calificaţi din Europa de Est, ignorând în continuare faptul că bătrânul continent este invadat de muncitori şi mărfuri din Asia, că producţia industriala este la pământ, că industria se contractă şi pierde de locuri de muncă.

    După 16 ani de la închiderea şcolilor profesionale, principala cauză a celebrului NEET – 1,5 milioane de tineri de 16-25 de ani care nu sunt într-o formă de angajare sau învăţământ, sunt fie plecaţi din ţară la muncă, fie muncesc aici la negru, fie lenevesc pe salariile părinţiilor şi pensiile bunicilor. 

    După 10 ani de când in Romania s-a înfiinţat învăţământul dual preuniversitar şi 3 ani de când s-a înfiinţat cel universitar, ani in care angajatorii au avut o şansă să fie partenerii colegiilor si facultăţilor. În loc să o facă şi-au furat fără remuşcări angajaţii specializaţi si calificaţi. Acum câteva zile, un executiv, un angajator, într-o conferinţa la Bruxelles, se plângea că nu mai există interes pentru farmacie, că UMF-urile ca nu mai atrag studenţi pentru farmacie. Păi daca tu i-ai furat de la alţi angajatori în loc să ajuţi UMF-urile să atragă noi studenţi pentru farmacie prin parteneriate – cine este de vină?

    După anii electorali in care guvernările au aruncat in stânga si in dreapta cu scutiri, vouchere, cupoane, ajutoare, burse, carduri, facilitaţi si alte pomeni, încurajând, glorificând chiar nemunca.

    După nu ştiu caţi ani in care salariile au crescut şi au crescut şi au crescut – s-a spus ca este vorba despre salariul minim european, despre convergenţă, despre crearea de joburi înalt calificate  – reducând atractivitatea României ca si ţintă pentru investiţii străine si ignorând faptul ca spirala salarială nu are nici o legătură cu productivitatea muncii.

    După 4 ani de ”Quiet quitting”, ”Quiet cracking”, ”Revenge quitting” şi ”Live quitting”, fandoseli inventate de firmele de plasare de forţă de muncă, platformele de recrutare de resursă umană şi companiile de vânători de capete, care au făcut o căruţă de bani.

    După toţi aceşti ani, din cauza ca angajaţii au fost minţiţi, erau desprinşi de realităţii pieţei muncii sau au avut aşteptări nerealiste, asistăm la o pierdere accelerata de locuri de muncă din cauza creşterii costurilor directe, a dezindustrializării generate de pierderea de competitivitate în faţa Asiei şi, desigur, a inteligenţei artificiale, care în loc să ajute la job ajută la pierderea jobului. Locurile de muncă se duc în Asia, degeaba mă înjură blogerii că repet asta.

    Angajatorul redevine încet-încet rege, la putinele companii care angajează se fac cozi, iar cozile vor fi şi mai mari dacă se scurtează perioada la şomaj.

    Acum vreo câteva zile îmi dădeam cu părerea spunând că salariul minim pe economie trebuie sa crească, dar nu pentru ca nu se poate trăi din el sau pentru ca politicienii mai vor sa mai dea o pomană, ci pentru că la valoarea ridicolă de acum el camuflajul perfect pentru criminalitatea fiscală.

    Am greşit. La ce perspective de pierderi de locuri de munca există în toata Uniunea Europeană, mai ales în Europa de Est, mai ales în România, este posibil ca salariul minim să scadă – vor fi cozi la centrele de plasare de forţă de muncă.

    Angajatorul redevine rege, dar este un rege trist.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Mihai Boldijar şi Christian von Albrichtsfeld sunt doi ingineri care au contribuit la industrializarea şi internaţionalizarea României. Pentru asta se cade să le mulţumim


    Scriu aceste câteva rânduri în calitate de consilier onorific al Premierului Ilie Bolojan, un premier care crede în industrializare şi internaţionalizare – am avut prea puţini premieri care să creadă în industrializare şi internaţionalizare.

    ”German Engineering”-ul de la Bosch şi Continental (Aumovio) nu a stat pe gânduri după schimbările din anii 1990 şi a venit la noi acum mai bine de 30 de ani. A modernizat România, a adus investiţii industriale de miliarde de euro – cele doua companii au la un loc peste 10 fabrici la noi – a creat hub-uri de cercetare şi dezvoltare, a activat învăţământul dual preuniversitar şi universitar, a dat slujbe la peste 40.000 de romani, a contribuit la ecosisteme de afaceri pe verticală şi orizontală, a transformat mentalităţi şi tehnologii. A inovat, a inovat, a inovat, i-a provocat pe Milenialii şi Zoomerii de la noi să se transforme în Mileniali şi Zoomeri care aparţin lui Industry 4.0.

    Poate că nu aţi ştiut dar Bosch şi Continental (Aumovio) îşi au rădăcinile în secolul al XIX-lea. Sunt două companii germane contemporane ca istoric, ca să dam tot două exemple, deşi putem da mai multe, cu Combinatul din Reşiţa şi Combinatul din Hunedoara. Combinatul din Reşiţa şi Combinatul din Hunedoara ştim unde sunt acum, uitaţi-vă unde sunt acum Bosch şi Continental (Aumovio). Aşa-i că uneori vă doriţi să devenim al 17-lea land al Germaniei?

    Mihai Boldijar a condus până la retragere, anul acesta, Bosch România, unde a lucrat mai bine de 30 de ani. Christian von Albrichstfeld a condus până la retragere, tot anul acesta, Continental (Aumovio) România, unde a lucrat la fel, mai bine de 30 de ani – apropo, Mileniali şi Zoomeri, durează ani în şir să ajungi la cârma unui astfel de colos, nu vă grăbiţi, nu săriţi etape, nu va pierdeţi răbdarea, se poate.

    Nu ştim unde se retrag când se retrag după 30 de ani de carieră executivii care au avut pe mână miliarde de euro şi zeci de mii de angajaţi, poate se duc în pensie să aibă grija de nepoţi, sau se duc în consultantă la o companie din domeniu, sau trăiesc liniştiţi din banii adunaţi în 30 de ani de carieră.

    Dar ştim că acum, la retragere, trebuie sa le mulţumim lui Mihai şi Christian pentru că au contribuit, aşa cum s-au priceput mai bine, la modernizarea României.

    Şansa României pentru a deveni un jucător important pe piaţa internaţională este intrarea într-o cursa contra cronometru pentru industrializare şi internaţionalizare, asta este ceea ce ne-a spus Premierul Ilie Bolojan la 100 de zile de la preluarea mandatului, când a vorbit despre nevoia de investiţii industriale în mâncare, chimie, energie şi apărare. Va fi dificil să refacem cultura inginerească în România după ce am dat jos sute de fabrici, uzine şi combinate, ajungând ca singurele lucruri la care ne pricepem să fie importurile, imobiliarele şi divertismentul.

    Aşteptăm să îl auzim şi pe Preşedintele Nicuşor Dan că vorbeşte în fiecare zi despre industrializare şi internaţionalizare.

    Inginerii, indiferent de domeniu, vor conduce lumea. Mihai Boldijar şi Christian von Albrichtsfeld sunt doi ingineri care au pus umărul la aducerea României în Industry 4.0. Le mulţumim pentru ca s-au pus in slujba ţării şi regretam că am pierdut doi specialişti în operaţiuni industriale, şi aşa foarte putini în România.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Dacă milionarii români nu se implică în industria farmaceutică şi biotehnologie, domeniul nu are nici o şansă. Nepăsarea şi incompetenţa politicienilor va închide şi puţinele fabrici de medicamente din România

    cum trei ani şi jumătate am scris comentariul de mai jos, sperând ca cei cărora le era adresat să prindă gustul industriei farmaceutice şi biotehnologie, ambele au progresat şi mai mult în timpul scurs de atunci. Uitaţi-vă, de exemplu, la progresul din bolile imunologice şi din bolile metabolice, în mare măsura datorat AI, veţi înţelege cât de repede evoluează lucrurile.

    De ce cred că este nevoie ca milionari români să investească în industria farmaceutică şi biotehnologie? Păi, în primul rând, toata lumea ştie asta, sectorul are un ROI enorm, capitalizare rapidă şi marje de profit substanţiale. Apoi, da, aşa este, pentru că este un domeniu care nu va intra niciodată în faliment. Desigur, pentru glorie şi faimă, orice milionar român se pricepe la imobiliare, importuri şi divertisment, putini însă investesc în industria farmaceutică şi biotehnologice. Şi, nu în ultimul rând, pentru că sunt singurii care au resursele şi cunoştinţele să convingă politicienii să schimbe legislaţia din domeniu în aşa fel încât s-o facă favorabila investiţiilor industriale.

    Polonia, Cehia, Ungaria şi Slovenia au devenit jucători puternici în industria farmaceutică şi biotehnologie datorită unor milionari peste care nici un politician nu are curajul să sară când vine vorba de reglementările din domeniu.

    Dacă milionarii români nu investesc în industria farmaceutică şi biotehnologie, producţia locală, indiferent de capital, se stinge în 5, maximum 10 ani.  

     

    —————————————————————

     

    O provocare pentru Familia Pavăl: Dragoş, Adrian şi Karina, investiţi 10 de milioane de Euro într-un start-up de biotehnologie medicală. Schimbaţi România.

     

    Familia Paval a prins gust pentru domeniul farmaceutic, nici o mirare, pandemia a adus industria stiintelor vietii inca o data in prim plan. Energia, mancarea, sanatatea si mai nou, apararea, sunt domenii in care daca investesti, nu dai gres.

    In toate aceste domenii este important sa ai un lant de distributie integrat, fie ca este din ferma in farfurie sau din fabrica in farmacie. Asadar, sunt importanti muncitorii din fabrici, agentii din distributie si vanzatorii din fata clientului.

    Dar eroii invizibili se afla un pic mai in amonte, sunt cei carora le vin ideile despre cum se poate izola un segment genomic deteriorat, despre cum poate fi desfacut cu ajutorul enzimelor peretele unei celule tumorale si despre cum un lant recombinant poate genera o cascada imunitara de aparare. Aici incepe totul.

    Invingatorii pandemiei si mai mult ca sigur invingatorii, in curand, ai altor boli, sunt companii tinere. Novavax este o creatie din 1987, Curevac a fost infiintata in 2000, BioNTech a pus bazele in 2008 iar Moderna este cea mai noua, a fost incorporata in 2010. In mai putin de 25 de ani s-au infiintat in lume peste 150 de laboratoare de biotehnologie medicala care au facut descoperiri uimitoare, contribuind la comprimarea procesului de dezvoltare de medicamente si aplicatii medicale de la ani de zile la luni. Nici una dintre aceste companii de biotehnologie medicala nu sunt giganti care produc industrial si au retele de distributie, sa nu ii confundam cu marile companii farmaceutice, care au si ele propriile laboratoare de cercetare. Iar asta le confera agilitate si rapiditate.

    Start-up-urile si unicornii din biotehnologia medicala au in spatele lor genii de management care au vazut in acest domeniu viitorul si au stiu sa-l vanda Ă genii de IT care utilizeaza internetul lucrurilor, invatarea automata si extragerea, prelucrarea si analiza datelor pentru a scurta durata proceselor Ă am lasat la sfarsit, genii de cercetatori plini de idei care inventeaza solutii pentru tot mai multe boli.

    O sa spuneti ca specialisti in management gasim, IT-isti romani sunt in topul mondial, dar de unde luam cercetatorii geniali? Sunt peste tot, dar multi dintre ei pleaca din tara pentru ca niste genii nu se pot adapta sistemului de relatii si pile de la noi. Altii, din pacate, sunt sclavii pe plantatie care scriu lucrarile oligarhilor care controleaza mediul academic. Si, in ultima instanta, pot fi importati cercetatori care au experienta in biotehnologie medicala, tari precum Turcia, India si Coreea de Sud, ca sa luam exemple non-EU, sunt pline de astfel de experti.

    Dragos, Adrian si Karina Paval, nu stiu daca acest comentariu care face lucrurile sa para simple va poate deschide apetitul pentru un domeniu care nu mai este de mult science-fiction. O investitie privata de 10 milioane de Euro intr-un start-up de biotehnologie medicala, de exemplu imunologie, nu este un pariu riscant, este un game-changer pentru afacerile voastre, pentru cateva zeci de cercetatori romani si pentru pacientii care, intr-o zi, vor fi vindecati cu o aplicatie descoperita si dezvoltata in laboratorul vostru.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Paracetamol, paraacetil-aminofenol, acetaminofen, N-acetil-p-aminofenol, C8H9NO2. Oricum ţi-ar spune lumea, eu te iubesc

     

     

    Trei disclaimere scurte la inceput. :

     

    1. Nu scriu opinii ca si consilier al nimanui, tot ceea ce public este convingerea si responsabilitatea mea personala.

     

    2. Sunt un mare fan Donald Trump, este un patriot, un suveranist, un industrialist. Ne lipseste un lider patriot, suveranist, industrialist, asa cum sunt si Emmanuel Macron, Josef Merz, Donald Tusk sau Viktor Orban, ca sa dam cateva exemple de pe continent;

     

    2. Nu fabric paracetamol ca produs finit, nici ca substanta activa dar, pentru cei interesati, iata cateva informatii trivia:

    – a fost sintetizat prima oara in urma cu 150 de ani, in SUA, este unul dintre cele mai vechi produse farmaceutice de sinteza cunoscute in istorie;

    – China si India fabrica 75% din productia mondiala a substantei active, circa 115 mii tone anual, asta fiind echivalentul a circa 11,5 miliarde de cutii a 20 de tablete, in doza cea mai populara de 500mg, cea pe care o gasim in farmacii;

    – in iunie 2020, Emmanuel Macron şi-a anunţat voinţa de a restabili suveranitatea sanitară a Franţei. Compania Seqens a ales să readucă o parte din producţia sa de paracetamol în Franţa şi să investească în inovaţie pentru a dezvolta un proces de fabricaţie care să fie atât competitiv, cât şi prietenos cu mediul.

    – in SUA se consuma 25 de miliarde de doze, asta fiind echivalentul a circa 1,2 miliarde de cutii a 20 de tablete;

    – in UK se consuma 6.300 tone de paracetamol, asta fiind echivalentul a circa 0,6 miliarde de cutii a 20 de tablete;

    – in Romania se consuma circa 400 de milioane de doze, asta fiind echivalentul a circa 20 de milioane de cutii a 20 de tablete. Pretul este ridicol, 3-5 lei pe cutie. Nici o apa minerala la jumatate nu mai cumperi sub 5-6 lei.

     

    Aşadar. Paracetamol este prescurtarea de la para-acetilaminofenol, iar acetaminofen este prescurtarea de la N-acetil-p-aminofenol – o descriere a moleculei, ilustrate chiar sub titlu, vedeti gruparea acetil, gruparea amino, etc.

     

    Decreteii folosesc de cand se stiu Paracetamol, se chema Acetaminofen pe vremuri, ne amintim foliile acelea de plastic prin care se vedeau tabletele albe. Le fabrica Sicomed sau Antibiotice, nu mai tin exact minte, sigur cineva isi aminteste.

     

    De unde s-a plecat in discutia cu paracetamolol?  Probabil de la un studiu publicat in 2019 care a utilizat biomarkeri in sangele ombilical si a indicat asociere a prezentei acetaminofenului in sangele ombilical cu riscul crescut de ADHD si autism. Studiul a fost observational, cu insuficienta putere de a stabili sau desfiinta o cauzalitate.

     

    Sau, si mai probabil, mai recent, de la un studiu publicat in 14 august 2025, care a analizat rezultatele din 46 de studii despre legatura posibila intre utilizarea prenatala a paracetamolului si tulburarile dezvoltarii neuronale, inclusiv autismul si ADHD, are urmatoarele concluzii:

    Dintre cele 46 de studii care au fost analizate, 27 au indicat o asociere semnificativa, 9 au arata absenta asocierii si 4 au indicat efect protector al paracetamolului.

    Analiza sustine o asociere intre expunerea prenatala la paracetamol si incidenta crescuta a tulburarilor de dezvoltare neuronala. O asociere posibil, nicidecum sigura si nicidecum o cauzalitate.

     

    Dar studiul cu cele mai relevante concluzii, cu design de calitate, a fost publicat in 2024. Lucrarea arata ca nu exista nici o asociere intre paracetamol administrat prenatal si riscul de ADHD, autism sau afectare cognitiva a copilului.

     

    Astfel incat, utilizarea paracetamolului in sarcina – atunci cand nu exista alternativa terapeutica – este in continuare sustinuta de catre ghiduri si asociatii medicale – inclusiv, de exemplu, asociatia medicilor obstetricieni din SUA si societatea pentru medicina materno-fetala din SUA).

     

    La sfarsit un avertisment de care multi nu mai tin seama. Nu paracetamolul sau orice alt medicament sunt periculoase, ci folosirea lor fara indicatia medicului sau a farmacistului. Astazi, in epoca digitala, in loc sa cerem indicatia medicului sau a farmacistului, il consultam pe Dr. Google, Conf. Dr. Yahoo si Prof. Dr. Artificial Intelligence. Iar asta nu este bine, nu este bine deloc.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Nicolae Ceauşescu avea ca plan de ţară industrializarea şi internaţionalizarea. Ironic, după 35 de ani în care am închis sute de fabrici, uzine şi combinate, dacă vrem să supravieţuim economic, va trebui să adoptăm acelaşi plan de ţară

    ”Băi moş comunist, lasă odată placa asta stricată cu fabrici, uzine si combinate”, este una dintre insultele care îmi merge la inima, alături de multe altele, pe care le primesc in ultimii 15 ani.

    15 ani in care vorbesc despre pericolul din spatele dărâmării de fabrici, uzine si combinate, fără a pune ceva in schimb.

    Despre absenţa capitalul autohton si eşecul atragerii de capital străin in domenii industriale ale viitorului cum ar fi biotehnologia, microcipurile, comunicaţiile, aeronautica, panourile solare, invertoarele.

    Despre deficitul de balanţă comerciala, se fabrică foarte puţin in România, se exporta si mai puţin – daţi la o parte Dacia si Ford, o sa vedeţi cat de dramatica este situaţia.

    Despre deficitul de forţă de muncă industrială calificată si specializată.

    Despre lipsa unei strategii de competitivitate industriala, axata cu prioritate pe mâncare, chimie, energie si apărare.

     

    Nicolae Ceauşescu si ceilalţi lideri din fostul bloc de Est nu au construit doar fabrici, uzine si combinate, ci o adevărata cultură industrială. Romania si-a dărâmat cultura industriala odată cu fabricile, uzinele si combinatele pe care le-a pus la pământ. Celelalte tari din fostul bloc de Est au păstrat totul aproape intact si, iată, astăzi Polonia, Cehia si Ungaria sunt ţări industrializate si internaţionalizate. Au atras si multe alte investiţii industriale străine, au ştiut sa folosească atuul culturii industriale.

     

    Am tot vorbit in ultimii 15 ani despre nevoia reconstrucţiei culturii industriale, care înseamnă in principiu 3 lucruri:

    1) o strategie de industrializare continua pe domenii cheie de-a lungul lanţurilor de valoare, indiferent de natura capitalului;

    2) un sistem de educaţie in care sa predomine ştiinţele inginereşti si in care sa fie dezvoltata resursa umana industriala calificata si specializata; si

    3) o diplomaţie economica competitiva, capabila sa vândă pe pieţele internaţionale lucrurile fabricate in Romania.

     

    Nu avem cultură industrială în România, mai bine zis, nu mai avem. Ce bine era sa avem, acum când Uniunea Europeană strânge rândurile pentru creşterea competitivităţii industriale încercând, cum se spune, sa arunce un pumn de ţărâna si din el sa iasă, preferabil peste noapte, fabrici, uzine si combinate.

     

    Aşadar, s-a dat ordin pe economie, vine de la Bruxelles, români, construiţi fabrici, uzine si combinate! Sa vedem cum, pentru ca fără o cultura industriala, indiferent de câţi bani sunt pe masa, nu putem deveni competitori ai Poloniei, Cehiei, Ungariei si, in plus, Ucrainei, la capitolul fabrici, uzine si combinate. Si din cauza asta va fi greu sa convingem investitori industriali mari sa vina in Romania. Iar cele câteva sute de investitorii industriali autohtoni sunt obosiţi după ani de zile in care au luptat cu guvernări care au distrus bucată cu bucată cultura industrială.

     

    Iată cel mai recent exemplu. Nu exista cultură industrială în România când spui că Arcelor Mittal este de vină că închide combinatul de la Hunedoara şi că cel din Galaţi este în concordat preventiv, când de cinci ani Arcelor Mittal si alte companii iţi atrag atenţia ca metalurgia are nevoie de ajutor.

     

    Cea mai buna reprezentare a culturii industriale o găsim într-o reclamă simpatică la o bere ceheasca. Când se ia curentul la fabrică toata comunitatea merge sa pedaleze pe biciclete legate la generatoare care produc energia necesară ca fabricaţia sa continue. Si berea să continue să fie produsă si exportată, inclusiv către România.

     

    Nu ajunge sa pună cineva pe masa miliarde de euro pentru construcţia de fabrici, uzine si combinate. Este nevoie de o cultura industriala pentru a opera fabrici, uzine si combinate, iar asta deocamdată lipseşte in Romania.

     

    Totuşi, să rămânem optimişti. Mai mult ca sigur că antreprenorii români care au devenit milionari din imobiliare, importuri şi divertisment vor schimba direcţia şi vor investi în cultura industrială, în fabrici, uzine şi combinate.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Aţi auzit de Chimu Căpuşan şi de Emil Boc? Ei bine, sunt doi clujeni care au făcut ceva foarte fain. Iată cea mai bună veste a începutului de an şcolar!

    O spun din capul locului, desi probabil stiti din istoric,  această opinie nu este un omagiu fierbinte de recunostiinta, de glorificare sau de publicitate. Şi, aviz haterilor, nu, nu astept un apartament pe gratis, o  autorizatie pe gratis sau o sinecura politica pe gratis.

    Protagonistii din titlu, in caz ca nu ati auzit de ei, sunt primul, un dezvoltator imobiliar din Cluj-Napoca si cel de-al doilea, primarul din Cluj-Napoca.

    Suntem la debutul unui nou an scolar despre care nici nu stim daca incepe, dar produce scandaluri, conflicte, neincredere, amenintari.  Multe vesti rele despre inceputul noului an scolar.

    Intre atatea vesti rele exista o veste buna, in Cluj-Napoca o companie privata a construit o scoala nou-nouta si a donat-o Primariei orasului.

    Sigur ca asa cum cum vor spune haterii TANSTAAFL, probabil sunt multi dracusori in detaliile tranzactiei, probabil este ceva necurat la mijloc, mai mult ca sigur am primit multi bani sa scriu comentariul asta, etc. – dar toate astea in cele din urma nu mai conteaza, ceea ce conteaza este ca o scoala pentru 300 de elevi, la un cost de 2,5 milioane Euro, construita de un operator privat, este donata sistemului public de invatamant.

    S-o punem altfel. Se poate ca, prin acest exemplu, inca singular, milionarii din imobiliare din generatia Pre-Decreteilor si generatia Decreteilor incep sa realizeze ca trebuie sa lase ceva in urma? Si unde este mai bine sa lasi ceva in urma decat in sistemul public de educatie sau in sistemul public de sanatate? O scoala, o facultate, o policlinica, un spital?

    Romania a facut milionari nu din fabrici, uzine si combinate de biotehnologie, de microcipuri, de energie neconventionala, de roboti industriali, de echipamente tehnologice. Romania nu are nici un fel de industrie a viitorului cu capital autohton. Romania a facut milionari din imobiliare, din cartiere de blocuri, cladiri de birouri si mii de metri patrati de mall-uri, unele dintre acestea construite dupa ce fabrici, uzine si combinate au fost puse la pamant (desi nu trebuiau puse la pamant).

    Iata o propunere îndrăzneaţa pentru milionarii din imobiliare. Daca in fiecare oras mai mare sau mai mic, cei 4-5-6 milionari din imobiliare care conduc orasul (…ce, credeati ca primarul si primariile conduc orasul?….) se pun la sfat si hotarasc sa lase o ctitorie in urma – o scoala – pe care s-o construiasca si mai apoi s-o doneze comunitatii, acel oras mai mare sau mai mic va deveni un loc complet schimbat.

    Trebuie sa ne tinem copiii si nepotii in tara. Nu exista alta cale de a ne tine copiii si nepotii in tara decat sa le punem la dispozitie un sistem de educatie performant integral cuplat la piata muncii.

    Cluj-Napoca a esuat in consortiul de invatamant dual, acolo unde Oradea si Sibiu au reusit – de vina a fost, evident, o disputa imobiliara, nu s-au inteles milionarii din imobiliare pe al cui teren sa se faca consortiul. Astfel incat, la inceputul noului an scolar, daca incepe, Cluj-Napoca nu va avea un consortiu de invatamant dual insa are ceva nemaiîntâlnit. Prima scoala construita din banii unui operator privat si donata sistemului public de invatamant.

    Se spune ca e fain la Cluj-Napoca. Scump, dar fain. Dar nu stiti intreaga poveste: cea mai faina parte din Cluj-Napoca nu sunt cartierele de blocuri, cladirile de birouri si miile de metri patrati de mall-uri.

    Cea mai faina parte din Cluj-Napoca este investitia in educatie.

    Cea mai faina parte din Romania este ca maine – in fine, poate nu chiar maine – incepe un nou an scolar.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: China, Statele Unite, India. Cele trei mari puteri economice ale anului 2030. Nu trebuie să fim parteneri strategici cu ele sau, ca îndrăgostiţii, să le ţinem de mâna. Trebuie doar să dezvoltam relaţii economice excepţionale cu China, Statele Unite, India

    Şeful celei mai mari economii din 2030 face investiţii gigant la doi paşi de noi, la Viktor Orban. Şeful celei de-a doua mari economii din 2030 nu vrea sa ştie de noi. Şeful celei de-a treia mari economii din 2030 probabil nici nu ştie unde este România pe hartă.

    Pe voi nu vă enervează chestiile astea?

    Demografia, resursele naturale, miliarde investite în educaţie şi cercetare, dezvoltare, infrastructura tehnologică şi informatică, surse inepuizabile de finanţare. Acestea sunt atributele care fac dintr-o ţară o putere a anului 2025 şi, în cele din urma, o superputere a anului 2030. La care se adaugă, ne place nu ne place, arsenalul militar.

    China, Statele Unite, India, Japonia, Indonezia, Rusia, Germania, Brazilia, Mexic, Marea Britanie – cu Statele Unite înaintea Indiei conform unor analişti sau cu India înaintea Statelor Unite  conform altora.

    Acesta este top 10 al celor mari forţe economice globale ale anului 2030, ţări gigant cu care ţările mai mici, inclusiv Romania, trebuie să bată palma pentru relaţii economice. Şi nu genul de relaţii economice pe care Romania le are în prezent cu partenerii strategici în care ei ne vând produse şi servicii şi noi le dăm pe gratis forţa de muncă specializată si calificată.

    Indiferent de cum se vor clădi noile frontiere geopolitice topul clasamentului celor mai puternice economii din 2030 va fi format din China, Statele Unite şi India. România trebuie să păşească cu grija în faţa celor trei superputeri de pe podiumul din 2030 şi să le roage respectuos să vină la noi cu investiţii industriale în mâncare, chimie, energie şi apărare. Fabrici, uzine şi combinate frate, ca să înţeleagă toata lumea ce înseamnă investiţii industriale. Deocamdată, cu China ne ostilizăm absolut impardonabil, POTUS, şeful celei de-a doua mari economii din 2030, refuza, pentru motivele pe care le ştim, să se uite către România iar când vorbim despre India strâmbam din nas, nu ştim despre India decât că are Bollywood-ul.

    China, Statele Unite şi India sunt fabricile lumii de mâncare, chimie, energie si apărare. Aflate într-o competiţie acerba, ele vor decide în următoarea decadă unde trebuie să facă investiţii industriale pentru a-şi asigura supremaţia regională în sectoarele economice ale viitorului. Dacă Romania ţine aproape de ele şi, de fiecare data când i se va cere ceva, va cere ceva la schimb – fabrici, uzine şi combinate – atunci va reuşi sa clădească o economie bazata pe industrializare şi internaţionalizare. Industrializarea şi internaţionalizarea sunt soluţia reducerii deficitului bugetar, deficitului de cont curent şi deficitului de balanţa comercială.

    Fir-ar să fie, chiar nu înţelege nimeni din diplomaţia noastră că politicul este expresia concentrată a economicului?