BusinessMagazin

Tag: stomac

  • Cel mai nou trend în materie de tatuaje

    Tot mai mulţi oameni aleg să-şi înegrească o porţiune a corpului, fie că vorbim de mâini, de picioare, stomac sau spate, potrivit Daily Mail. Tatuajele din acest trend se numesc “blackout”, iar la început au fost folosite pentru a acoperi anumite tatuaje, dar acum au devenit o modă în sine.

    Potrivit Discovery, tatuajele datează de acum peste 5.000 de ani. Cel mai vechi tatuaj uman descoperit până acum este pe o mumie care are 5.300 de ani – Oetzi, cunoscut şi ca Omul Gheturilor. Şi tatuajele penetrează doar 3-5 straturi de piele, iar cei care le realizează le fac mai mult după ce simt, fără să vadă prea clar ce lucrează din cauza sângelui, a cernelii şi a echipamentului.

     

     

  • Cultura merge pe drum şi trece graniţa prin stomac

    ADRIANA SOHODOLEANU
    (CĂLĂTOR PASIONAT, GASTRONOM ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE DESERTURI ŞI CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

    În oraşe, cultura venea pe via, intra pe cardo maximo, cotea pe decumanus şi de acolo intra în case prin apeducte şi băi, ingrediente din provincii de la celălalt capăt al imperiului, sclavi şi idei filosofice, discursuri şi obiecte domestice.

    Cu ajutorul drumurilor, provinciile erau polenizate încrucişat, ceea ce se întâmplă şi astăzi – cum este cazul micii provincii Limburg, din sudul Olandei, în care am ajuns pentru un weekend luna trecută. Stein este un sat olandez normal, poate puţin mai mare ca altele. Are 25.000 de locuitori, este preponderent rezidenţial şi deci foarte liniştit, locuitorii merg la brutărie şi concerte cu bicicleta, iar mallul a ars acum patru ani şi este în reconstrucţie. Nimic neobişnuit, până acum, pentru această parte de lume.

    Din punct de vedere culinar, Olanda nu oferă multe, însă poate părea paradoxal că opţiunile sunt nenumărate în ceea ce priveşte restaurantele etnice. Multitudinea etniilor imigrante strămutate în nordul european pe căi rutiere, maritime sau aeriene aduce la o aruncătură de băţ cam tot ce ţi-ai putea dori în materie gastronomică, de la restaurante de fine dining la take-away, all-you-can-eat şi lanţuri de supermarketuri asiatice pe mii de metri pătraţi.

    Graţie geografiei generoase – de ţară aflată la graniţa cu Belgia şi Germania –, oameni care nu ieşit vreodată din marele sat european sunt versaţi în meniurile japoneze şi particularităţile patiseriei franceze. Săteni olandezi care poate nu au mers vreodată cu avionul îşi prepară micul dejun pe pâine nemţească, pot avea scoici aburite în bere la prânz în Liege – doar 40 km mai departe, prilej să alimenteze la benzinăria de acolo (că e mai ieftin) – sau să mănânce sushi ori specialităţi indiene în satul vecin.

    Acelaşi lucru se întâmplă în zonele de confluenţă franceză-elveţiană-germanică. Ştiu familii care locuiesc în Franţa, lucrează în Elveţia, fac cumpărăturile în Germania, iar copiii trec graniţa cu bicicleta pentru a merge la şcoală.

    EUROPA PROVINCIALĂ ESTE MAI COSMOPOLITĂ DECÂT CAPITALELE UNOR STATE DIN ESTUL EUROPEAN, ORIENTAL SAU ÎNDEPĂRTAT.
    Geografia nu este însă singura responsabilă pentru această globalizare culinară şi nu numai. Drumurile sunt impecabile, indiferent că mergi prin sate sau treci graniţa, iar aceasta din urmă practic nu mai există. Acum eşti în Olanda, două clipiri mai târziu vezi deja semne de circulaţie în franceză şi flamandă, iar din Ungaria ajungi în Austria cu preţul câtorva ore.

    Uşurinţa şi rapiditatea contribuie decisiv. În definitiv şi noi am merge mai des la Istanbul sau Budapesta dacă nu ar trebui să o facem pe drumurile Bulgariei sau serpentinele de pe Dealul Negru. Şi mai e ceva – curiozitatea. Mobilitatea fizică este dublată de una a minţii şi a gustului. Poate are de-a face cu secolele de aventurare pe mare sau uscat şi spiritul cuceritor şi colonizator. Poate este ceva dezvoltat în urma evoluţiei economice şi edilitare – bugete familiale mai generoase şi infrastructură rutieră interorăşenească.

  • Părintele arhimandrit Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, a decedat

     “La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât i-a iubit şi după care atât a jinduit”, potrivit site-ului Mănăstirii Petru Vodă.

    De la sfârşitul lunii martie, cancerul de stomac “pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile” a dezvoltat o metastază, care a adus complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă “mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună”, a precizat sursa citată.

    Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964. Între anii 1966 şi 1975, părintele Justin Pârvu a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (judeţul Neamţ), iar între 1975 şi 1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (judeţul Neamţ).

    În toamna anului 1991, părintele Justin Pârvu a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro