Tag: standarde

  • Jumătate din stocul total de clădiri de birouri din România este certificat verde

    Conform datelor Colliers International Romania, la finalul anului trecut, totalul proiectelor de birouri existente certificate LEED sau BREEAM a însumat 1,3 mil. mp închiriabili, valoare ce reprezintă aproape jumătate din stocul total de spaţii moderne din România.

    Din datele deţinute de Colliers International, în 2017, au fost acordate 39 de certificări verzi, faţă de 29 în 2016, pentru proiecte imobiliare care urmează să fie dezvoltate şi pentru cele deja existente. Dintre acestea, 24 (61%) au fost clădiri de birouri, în procentaj mai mic faţă de anul anterior (80% din total) ca urmare a faptului că activitatea de certificare s-a intensificat şi pe segmentul de retail (31% din totalul certificărilor faţă de 18% în 2016).

    Cu toate acestea, tendinţa care s-a conturat anul trecut a fost ca fiecare clădire nouă de birouri în curs de dezvoltare să obţină o certificare LEED sau BREEAM pentru o mai bună poziţionare în piaţă. La rândul lor, proiectele cu o vechime de 10 ani sau chiar mai mare au demarat procesul de a obţine o certificare pentru clădiri existente cu scopul de a rămâne atractive pentru chiriaşi. Astfel, predominante au fost certificările acordate pentru clădirile aflate în uz, care au reprezentat peste trei sferturi din piaţă.

    Faţă de alte ţări din regiunea Europei Centrale şi de Est, România a înregistrat o evoluţie pozitivă pe partea de certificări verzi pentru birouri, depăşind Ungaria şi Cehia din punct de vedere al Capitalei ca procent.

    „Bucureştiul are un stoc total de birouri moderne de 2,3 mil. mp, faţă de Praga sau Budapesta, cu aproximativ 3,4 mil. mp fiecare. Cu toate acestea, 45% din spaţiile de birouri din Capitală deţin certificări verzi, în timp ce în Praga şi Budapesta proporţia este de o treime din total. Ne aşteptăm ca pragul de jumătate să fie atins spre finalul anului 2018 sau în prima parte a anului 2019”, a declarat Oana Stamatin, Associate Director al departamentului Real Estate Management Services (REMS) din cadrul Colliers International Romania.

    La nivel naţional, proiectele imobiliare au crescut foarte mult în ultimii ani, şi la fel şi interesul pentru certificări verzi acordate acestora. În timp ce Bucureştiul are aproape 1,7 mil. mp de clădiri certificate LEED sau BREEAM (suprafaţă construită), alte oraşe regionale însumează o suprafaţă apropiată de acest nivel. Conform datelor Colliers International, pe al doilea loc după Bucureşti se clasează Cluj-Napoca (500.000 mp certificaţi), urmat de Timişoara cu 445.000 mp. Totodată, estimăm ca, până la sfârşitul acestui an sau cel târziu 2019, suprafaţa certificată în oraşele regionale să depăşească totalul Capitalei.

    În 2017, departamentul REMS din cadrul Colliers International a împlinit 7 ani de activitate. Echipa sa de certificări verzi s-a extins şi numără în prezent 7 specialişti: 5 specialişti LEED Green Associates, un specialist LEED AP Building Design + Construction, BREEAM Assessor and BREEAM In-Use Assessor, şi un specialist LEED AP Operations + Maintenance. Echipa Colliers a obţinut un total de 27 de certificări verzi, începând cu 2011, din care 13 (reprezentând o treime din numărul total de proiecte certificate din România anul trecut) doar în 2017. De asemenea, 7 din cele 10 certificări LEED emise în România anul trecut au fost obţinute de Colliers.

  • Omul care se poza cu femei în lesă a fost dat afară de pe reţelele sociale

    Contul care avea peste 800.000 de fani a fost închis pe 10 februarie fără nicio avertizare, a povestit Belinda Gavin, managerul contului Candy Shop Mansion, celor de la Daily Mail.

    “A fost o lovitură puternică pentru noi, pentru că eram în curs de implementare a unei noi campanii de marketing”, a declarat ea.

    Ea susţine că e vorba de o măsură discriminatorie, pentru că există conturi cu un conţinut mult mai vulgar care funcţionează în continuare.

    Cunoscut mai ales drept Candyman, Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
     
    A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem. Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
     
    Organizează petrecere extravagante cheltuind chiar şi 500.000 de dolari pe o singură petrecere la vila sa “The Candyshop Mansion”. De cele mai multe ori acesta este înconjurat de femei îmbrăcate sumar şi de câteva ori a apărut conducând mai multe femei ţinute în lesă.

    Pentru ca expunerea opulenţei să fie perfectă el se pregăteşte să fie vedeta propriului său reality show.

  • Povestea oraşului în care nu există bani, religie sau politică. Cum trăiesc oamenii aici

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“

  • Ţara care vrea să interzică vânzarea de shaorma. “Vom curăţa străzile de toate shaormăriile. Va dispărea complet acest produs”

    Autoritatile din Moscova ameninta cu interzicerea vanzarii de shaorma si kebab, sustinand ca standurile unde sunt vandute aceste produse incalca constant standardele sanitare, scrie The Guardian.

    “Vom curata strazile de toate shaormariile. Va disparea complet (produsul – n.red.)”, a declarat un oficial moscovit, Alexey Nemeryuk, pentru tabloidul rus Komsomolskaya Pravda.

    Seful departamentului de comert si servicii a adaugat ca patrobii standurilor au refuzat “sa suporte chiar si cele mai mici costuri pentru mentinerea standardelor adecvate de salubrizare.”

    Anuntul i-a indignat pe moscoviti care au lansat un protest pe Twitter, folosind hashtag-ul “#ShaurmaZhivi” – care poate fi tradus cu aproximatie “traiasca shaorma” sau “shaorma va supravietui”.

    Unii l-au comparat pe primarul Moscovei Sergei Sobyanin cu Ivan cel Groaznic, care si-a omorat fiul.

    Altii au cerut un “exod al shaormei” catre Sankt Petersburg sau Minsk in Belarus. Altii au glumit ca isi vor ascunde carnea de politie.

  • Grupul de la Vişegrad cere noi reglementări UE pentru a preveni standardele duble privind alimentele

    Ministrul ungar al Agriculturii, Sandor Fazekas, a declarat că, mulţumită eforturilor coordonate din partea Grupului de la Vişegrad, “chiar şi conducerea Comisiei Europene a recunoscut că practica de a produce diferite alimente sub aceeaşi etichetă reprezintă o problemă în Europa”.

    “Acest lucru este inacceptabil, iar consumatorii din Ungaria sau din alte ţări din Europa Centrală şi de Est nu merită mai puţină carne în alimentele lor decât consumatorii din ţările Europei Occidentale”, a spus Fazekas.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Centrul spa din România premiat la cea mai prestigioasă gală dedicată industriei

    „Acest premiu ne oferă încă o dată recunoaşterea pentru calitatea şi seriozitatea pe care le acordăm în activitatea noastră şi care ne-au ajutat să construim brandul, şi ne obligă să păstrăm aceleaşi standarde ridicate şi să devenim în fiecare zi mai buni. Orhideea Spa are în echipă specialişti în terapii spa care asigura profesionalismul în efectuarea terapiilor din oferta noastră”, declară Roxana Vişan, director Orhideea Spa.

    Premiile acordate în cadrul World Luxury Spa Awards au fost acordate pe baza sistemului de vot, desfăşurat în perioada 21 Aprilie – 21 Mai. Voturile au fost adunate prin intermediul diferitelor canale de marketing de la clienţi, votul fiind susţinut de experienţa proprie a fiecărui votant.

    Orhideea Spa este unul dintre cele mai mari centre spa din Bucureşti, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, dotat cu zonă de relaxare cu şezlonguri si organic bar, zonă extinsă de relaxare la piscină cu şezlonguri încălzite cu lămpi cu infraroşii, piscine, saune (saună uscată, hamam, saună cu sare şi saună cu infraroşii) şi terapii, integrând astfel toate serviciile spa, nu doar segmental terapiilor.

    „Anul acesta, am extins zona de saune, piscine, dar şi cea dedicată terapiilor, tocmai pentru că abordăm în stil holistic sănătatea, luând în considerare mişcarea şi relaxarea, combinând mijloacele terapeutice occidentale şi orientale, armonizarea trup-suflet-minte, conturându-se ideea unui loc în care detaliile sunt esenţa, precum şi grija faţă de persoană”, a adăugat Roxana Vişan.  

    Orhideea Spa este un dintre cele mai mari centre spa din Bucureşti, întins pe o suprafaţă de 3000 de metri pătraţi, dotat cu o zonă de relaxare, piscină, saune şi terapii. Orhideea Spa este  proiectul Fundaţiei pentru sănătate Orhideea Spa, proiect demarat în anul 2010, în urma unei investiţii de 3,5 milioane de euro. 

  • DoubleTree by Hilton intră în Cluj-Napoca printr-o investiţie de 1 milion de euro – FOTO

    Conversia hotelului a însemnat renovarea totală sau parţială a tuturor spaţiilor din hotel, astfel încât facilităţile şi serviciile oferite oaspeţilor, să se alinieze standardelor impuse de brandul internaţional. Practic, toate cele 40 de camere din aripa estică a hotelului au fost renovate în totalitate, iar în restul de 44 de camere din aripa vestică a hotelului s-au adus îmbunătăţiri semnificative.

    Renovări generale s-au efectuat şi în Restaurantul Marco Polo, Recepţia hotelului şi în sălile de evenimente Venezia şi Beijing. Zona de relaxare Salute Per Aqua şi sala de evenimente Ballroom s-au bucurat, de asemenea, de renovări majore.

    Investiţia totală pentru renovarea hotelului s-a ridicat la peste 1 milion de euro.

    Deţinut şi gestionat de SC Transylvania Trek SRL , DoubleTree by Hilton Cluj – City Plaza este situat pe strada Sindicatelor, nr. 9-13, la doar 8 km de Aeroportul Internaţional Avram Iancu.

    DoubleTree by Hilton este un portofoliu global, care înregistrează o creştere rapidă, cuprinzând peste 500 de hoteluri de lux, care pun la dispoziţia clienţilor peste 119,000 de camere în oraşe de tranzit, zone metropolitane şi destinaţii de vacanţă, răspândite pe şase continente.

  • Ţara care vrea să interzică vânzarea de shaorma. “Vom curăţa străzile de toate shaormăriile. Va dispărea complet acest produs”

    Autoritatile din Moscova ameninta cu interzicerea vanzarii de shaorma si kebab, sustinand ca standurile unde sunt vandute aceste produse incalca constant standardele sanitare, scrie The Guardian.

    “Vom curata strazile de toate shaormariile. Va disparea complet (produsul – n.red.)”, a declarat un oficial moscovit, Alexey Nemeryuk, pentru tabloidul rus Komsomolskaya Pravda.

    Seful departamentului de comert si servicii a adaugat ca patrobii standurilor au refuzat “sa suporte chiar si cele mai mici costuri pentru mentinerea standardelor adecvate de salubrizare.”

    Anuntul i-a indignat pe moscoviti care au lansat un protest pe Twitter, folosind hashtag-ul “#ShaurmaZhivi” – care poate fi tradus cu aproximatie “traiasca shaorma” sau “shaorma va supravietui”.

    Unii l-au comparat pe primarul Moscovei Sergei Sobyanin cu Ivan cel Groaznic, care si-a omorat fiul.

    Altii au cerut un “exod al shaormei” catre Sankt Petersburg sau Minsk in Belarus. Altii au glumit ca isi vor ascunde carnea de politie.

  • Ţara care vrea să interzică vânzarea de shaorma. “Vom curăţa străzile de toate shaormăriile. Va dispărea complet acest produs”

    Autoritatile din Moscova ameninta cu interzicerea vanzarii de shaorma si kebab, sustinand ca standurile unde sunt vandute aceste produse incalca constant standardele sanitare, scrie The Guardian.

    “Vom curata strazile de toate shaormariile. Va disparea complet (produsul – n.red.)”, a declarat un oficial moscovit, Alexey Nemeryuk, pentru tabloidul rus Komsomolskaya Pravda.

    Seful departamentului de comert si servicii a adaugat ca patrobii standurilor au refuzat “sa suporte chiar si cele mai mici costuri pentru mentinerea standardelor adecvate de salubrizare.”

    Anuntul i-a indignat pe moscoviti care au lansat un protest pe Twitter, folosind hashtag-ul “#ShaurmaZhivi” – care poate fi tradus cu aproximatie “traiasca shaorma” sau “shaorma va supravietui”.

    Unii l-au comparat pe primarul Moscovei Sergei Sobyanin cu Ivan cel Groaznic, care si-a omorat fiul.

    Altii au cerut un “exod al shaormei” catre Sankt Petersburg sau Minsk in Belarus. Altii au glumit ca isi vor ascunde carnea de politie.

  • Cea din urmă utopie de pe Pământ

    Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.

    |n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.

    Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?

    ”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.

    Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“

    Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.

    Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.

    Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.

    Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.

    Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.

    Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.

    Paradis sau înşelătorie?

    Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“

    Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.

    Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.

    Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.

    Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.

    |nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.

    Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?

    ”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“

    Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“