BusinessMagazin

Tag: Silicon

  • Cum a reuşit una dintre cele mai bogate femei din lume să piardă o companie de 9 miliarde de dolari şi să fie ameninţată cu închisoarea

    Elizabeth Holmes a trecut de la una dintre cele mai promiţătoare tinere din Silicon Valley la inculpată într-un caz de fraudă, totul în doar câţiva ani.
     
    După ce a luat lumea prin surprindere anunţând un sistem care ar fi permis testarea sângelui în doar câteva secunde, Holmes, ajunsă acum la 34 de ani, a fost pusă sub acuzare pentru frade împotriva medicilor, pacienţilor şi a investitorilor.


    Potrivit unui anunţ al procurilor, Holmes şi fostul partener Sunny Balwani au “folosit publicitate falsă pentru a încuraja doctorii şi pacienţii să folosească laboratoarele Theranos, în condiţiile în care ştiau că tehnologie nu produce rezultate corecte”.

     

    Planurile femeii care a reuşit să piardă într-un singur an o avere de 9 miliarde de dolari

    Holmes a fondat în 2013 Theranos, o companie ce promitea să revoluţioneze modul în care sunt diagnosticate bolile, prin testarea sângelui. Testarea prin sânge este dificilă, scumpă şi nu s-a schimbat din 1960 încoace. Se face în spitale şi în birourile medicilor. Flacoane cu sânge sunt trimise şi testate, iar acest lucru durează săptămâni întregi, procedurile fiind supuse deseori erorilor umane. Desigur, un ac înfipt în braţul persoanelor testate sperie de asemenea persoanele care evită uneori analizele medicale din cauza acestei proceduri.


    În locul acestui procedeu, Elizabeth Holmes ne propunea să mergem la o farmacie să luam dispozitivul creat de compania ei care ar putea extrage o picătură de sânge fără durere.

    În 2015, Forbes estima averea sa la 4,5 miliarde de dolari; un an mai târziu, aceeaşi publicaţie o cota cu zero dolari în conturi.

  • Cine vrea un business? Un fond de investiţii cu 28 mil. euro pe mână ajută antreprenorii. ”Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up”

    Într-un ecosistem de finanţare sănătos, alături de antreprenorii la început de drum stă un business angel sau un fond de venture capital, iar dacă primii se găseau mai greu în România ultimilor ani, cei din urmă lipseau din piaţă. Early Game Ventures vine în ajutorul antreprenorilor care vor să acceseze capital în mod etapizat, la fel ca în Silicon Valley, cu 28 de milioane de euro pe mână.

    „Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up. Sunt între 220-250 milioane de euro în piaţă care trebuie să fie investiţi în următorii cinci ani”, spune Cristian Munteanu, managing partner şi cofondator al fondului de venture capital Early Game Ventures (EGV). Prin urmare, aproape 250 de milioane de euro sunt împărţiţi în piaţă între fonduri care vor să intre în faza incipientă a unui business şi să asiste la o dezvoltare exponenţială şi fonduri de private equity care vor să intre mai târziu în companie.

    Cine vrea un business? Un fond de investiţii cu 28 mil. euro pe mână ajută antreprenorii. ”Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up”

  • Finanţare ca în Silicon Valley pentru antreprenori locali

    „Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up. Sunt între 220-250 milioane de euro în piaţă care trebuie să fie investiţi în următorii cinci ani”, spune Cristian Munteanu, managing partner şi cofondator al fondului de venture capital Early Game Ventures (EGV). Prin urmare, aproape 250 de milioane de euro sunt împărţiţi în piaţă între fonduri care vor să intre în faza incipientă a unui business şi să asiste la o dezvoltare exponenţială şi fonduri de private equity care vor să intre mai târziu în companie.

    Însă care este problema? Cum poate aproape un sfert de miliard de euro să stea în piaţă fără să găsească o masă la care să se aşeze? Din perspectiva investitorilor, una dintre probleme ar fi lipsa educaţiei antreprenoriale în România şi în special lipsa cizelării antreprenorilor în ceea ce înseamnă atragerea de finanţări. „Noi nu avem un sistem de educaţie care să scoată antreprenori, ci doar executanţi. La noi lipsesc nişte şcoli pentru că universităţile nu au înţeles, nu au transfer tehnologic. Avem oameni care vin la noi cu tot felul de nebunii, care vin cu
    OZN-uri. La propriu, am primit o aplicaţie pentru un avion rotund care se poate deplasa în orice direcţie. Sau exprimarea din mailurile pe care ni le trimit atunci când caută finanţare. Am primit mail cu: «Salut. Ce faci?». Dacă eşti om de business, pui mâna pe o carte şi citeşti şi te educi”, spune Cristian Munteanu, un om cu o experienţă de peste 15 ani în marketing şi care are în CV fondarea mai multor startup-uri americane.

    El este unul dintre cofondatorii celui mai nou fond de investiţii din piaţă, care ţinteşte o dimensiune de 28 milioane euro. Early Game Ventures este finanţat în majoritate prin Programul Operaţional de Competitivitate şi confinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională. Alături de FEI, un alt investitor important al Early Game Ventures este Globalworth, o companie înfiinţată în România în 2013, listată pe segmentul AIM al Bursei de Valori de la Londra. Cu un portofoliu de 35 de proiecte în Polonia şi România şi o valoare de 2,1 miliarde de euro, Globalworth este cel mai mare investitor de pe piaţa de birouri din Europa Centrală şi de Est.  

    Cei trei parteneri ai Early Game Ventures sunt Cristian Munteanu, Dan Călugăreanu şi Radu Stoicoviciu. Cristian Munteanu a înfiinţat la rândul lui start-up-uri de tehnologie pe Coasta de Vest din Statele Unite, în Seattle şi San Francisco. Dan Călugăreanu este preşedinte al TechAngels, cea mai mare asociaţie de business angels din ţară, şi a contribuit de-a lungul anilor la crearea ecosistemului de start-up-uri din România. Radu Stoicoviciu vine cu o experienţă de 25 de ani în consultanţă, în ultimii 10 ani conducând divizia de Mergers & Acquisitions a PwC în România şi Europa de Sud-Est.

    Fondul cu capital de risc îşi propune să investească anual în companii inovative din România, unde vrea să intre cu un tichet cuprins între 50.000 euro şi 4 milioane euro în funcţie de potenţialul şi specificul companiei. „Am lansat fondul pe 7 decembrie, dar ne întâlnim de multe luni cu start-up-uri. Am văzut peste 150 de echipe şi aş spune că am aranjat discuţii cu şase dintre ele şi sperăm ca măcar patru să se fructifice în investiţii semnate. (…) Avem un program de accelerare şi luăm doar 5-6 start-up-uri pe an. De aici dăm între 50.000 şi 200.000 de euro”, explică Munteanu.

    În găsirea start-up-urilor cărora le oferă finanţare, accentul este pus pe proprietatea intelectuală şi pe valoarea adăugată pe care o poate aduce un proiect, iar fondatorii îşi propun să împartă eventualele oportunităţi de finanţare în funcţie de necesarul de capital cu care pot contribui. „Avem o plajă largă. Avem programul de accelerare, unde intrăm cu investiţii între 50.000 euro şi 200.000 euro pe an. Aici am vrea să investim din prima 100.000 de euro. Pe lângă aceste investiţii mici, căutăm companii în care putem intra cu 500.000 – 4 milioane euro, iar pentru România 4 milioane euro este o investiţie de Şeria A”, spune investitorul.

    În perspectiva fondului, companiile în care vor investi vor fi împărţite clar în trei categorii: losers (n.red.: pierzătorii), money-back (n.red.: banii înapoi) şi winners (n.red.: câştigătorii). „Împărţim în trei categorii: losers – unde ştim că băgăm bani şi că nu vom scoate niciodată, iar aici se va situa cea mai mare parte din investiţii, şi unde vom face exit abia după doi-trei ani. Mai departe avem categoria money-back, unde investim, avem speranţe şi ieşim în vreo cinci ani pentru a obţine puţin mai mult decât investiţia, iar categoria care contează cel mai mult sunt câştigătorii – unde menţinem o participare mai lungă, de 7-8 ani. Acele companii au potenţialul să întoarcă tot fondul”, explică Munteanu.

    Venture capital (capital de risc – n.red.) reprezintă o clasă de investitori mai puţin exploatată în România, care presupune un apetit de risc, ce vine în ecosistemul de finanţare al start-up-urilor fix după capitalul propriu al fondatorilor, în acelaşi timp cu momentul pe care îl vânează şi un business angel. Rolul capitalurilor atrase de la fondurile de tip venture capital este acela de a da un impuls businessurilor prin capitalul suplimentar pe care îl oferă. „Noi încercăm să accelerăm businessurile. Pe noi ne interesează ca acele start-up-uri să investească timp, deoarece capital investim noi. Ne interesează viteza.

    Dacă luăm ceva micuţ şi venim şi băgăm noi jumătate de milion de euro, deodată un start-up poate exploda. De câte ori o echipă ne întreabă cum se poate dezvolta mai departe, noi îi sfătuim să cheltuie banii. Ne interesează ca firmele să salveze timp, că bani le dăm noi.” Mai mult, EGV vrea să încurajeze întregul ecosistem de finanţare, şi, pentru că Dan Călugăreanu, fostul şef al celei mai mari asociaţii de business angel din România, face parte din fondatori, EGV va păstra în fiecare investiţie şi un tichet disponibil pentru un business angel. „Vrem ca la fiecare investiţie să punem un tichet deoparte pentru un angel care vrea să intre cu noi în rundă. În loc să îşi asume singuri, le dăm confortul că investesc alături de un fond, ceea ce generează o siguranţă mai mare.”

    În ceea ce priveşte finanţările pentru oamenii de afaceri la început de drum, Munteanu susţine că băncile ar putea juca un rol mai activ în acest segment de economie, încât nimeni nu îndrăzneşte să ceară bani la bancă pentru a pune pe picioare o afacere. „Băncile joacă foarte sigur acum. Dacă e un lucru cert este că nu vei lua bani de la bancă decât dacă îţi pui casa garanţie. Nu cred că trimite nimeni mailuri la bănci. Lumea a învăţat cum funcţionează băncile. Ele nu au nici măcar înţelegerea acestei clase de investitori, venture capital. România pare mai mult o ţară de retail banking”, conchide confondatorul. Fondul îşi asumă 4-6 start-up-uri pe an, în condiţiile în care doar în ultimele luni au fost contactaţi de aproape 200 de businessuri ce caută finanţare. „Rata de acceptare este foarte mică. Sunt multe lucruri rele în faptul că nu există deja o cultură investiţională în România, dar sunt şi lucruri bune. Faptul că sunt puţini investitori de early stage, cum suntem noi, ne dă avantajul de a avea un flux mare de businessuri care apelează la noi.”

    Cu toate acestea, din perspectivă investiţională, capitalul trebuie să vadă dincolo de antreprenorii neavizaţi sau care doar aleargă după finanţări fără un produs solid şi serios. „Start-up-urile pe care le găseşti la toate concursurile, care discută cu toată lumea fără niciun fel de discernământ, nu sunt neapărat cele mai bune. Dar ăsta e stratul vizibil de companii care vor să ridice bani din piaţă. Sub acest strat mai este unul concentrat pe dezvoltarea produselor şi la care trebuie să ai cumva acces. Accesul este un cuvânt cheie în venture capital”, spune Munteanu.

  • Tesla, găini şi fundaţii

    Simbolurile de statut se mai schimbă cu timpul, în general atunci când ajung să şi le permită prea mulţi, ceea ce începe să se întâmple cu Tesla, care rămâne însă maşina potrivită în care să te afişezi în zonă. Un alt motiv de laudă este posibilitatea de a veni cu avionul personal la muncă, iar cei cărora li se pare că nu mai impresionează la fel de tare ca altădată atunci când spun că sunt fondatori sau directori de firme au opţiunea întemeierii unei fundaţii, pe modelul celei a soţilor Bill şi Melinda Gates.

    Unii bogaţi sunt foarte preocupaţi de mâncarea sănătoasă sau de ecologie şi se apucă de crescut găini. Aceştia caută neapărat găini din rase care nu au fost exploatate în ferme industriale şi care să aibă pedigree de sute de ani, să fie blânde încât să poată fi ţinute în braţe de copii, frumoase şi să producă ouă aspectuoase. Ei nu se dau în lături de la a cheltui şi 20.000 de dolari pe coteţe hi-tech, construite de firme specializate şi pe care le controlează prin intermediul unor sisteme cum ar fi Coop Tender, care permite aprinderea luminii în interior şi exterior ori închiderea şi deschiderea uşilor de la distanţă şi este prevăzut cu detector de mişcare pentru prădători.

    Unii merg până într-acolo încât să angajeze bucătar dedicat pentru găini care să le gătească, pe considerentul că dacă acestea se hrănesc sănătos, şi ouăle lor vor fi sănătoase pentru stăpâni. 

  • Ce a păţit un bărbat fără adăpost care nu îşi găsea un loc de muncă după ce a apelat la un gest disperat

    David Casarez, absolvent al Universităţii A&M din Texas, s-a mutat în Silicon Valley în toamna anului trecut, în speranţa că va găsi un job în industria tehnologică. După aproape un an de încercări nereuşite, Casarez, care locuia pe atunci într-o camionetă şi se ocupa cu dezvoltarea de site-uri web, a luat o decizie neobişnuită.

    El a ieşit la colţul străzii cu o serie de copii după CV-ul său şi a început să le distribuie şoferilor, în timp ce purta, de asemenea, o pancartă pe care scria “Persoană fără adăpost, flămândă după succes. Ia un CV”.

    Unul dintre şoferii care au trecut pe lângă el i-a făcut poze, atât lui cât şi CV-ului, pe care le-a postat ulterior pe twitter. Postarea a strâns peste 137.000 de distribuiri şi un număr impresionant de cereri din partea unor potenţiali angajatori, primind peste 200 de oferte de muncă. 

    Casarez spune că este alegerea sa să trăiască ca un om fără adăpost, şi că  locuieşte într-o camionetă mai mult pentru a reduce cheltuielile, decât din necesitate. Înainte de a-şi părăsi serviciul la General Motors pentru a-şi căuta un loc de muncă în Silicon Valley, el trăia tot într-o camionetă.

     

  • Adio birouri clasice. Cum arată cel mai nou spaţiu de co-working din Cluj

    „Până acum am investit 250.000 de euro. Am lucrat cu un arhitect din Statele Unite şi cu artişti locali în amenajare, proces care a durat patru luni”, spune Gabriel Rusu, unul dintre parteneri.
     
    În această afacere, cei doi primesc finanţare de la două companii americane, care au decis să investească într-un spaţiu de acest tip, popular mai ales în Statele Unite, dar şi în alte ţări. Intenţia lor este să creeze o reţea la nivel naţional şi o comunitate extinsă.
     
    Cei doi parteneri estimează că imobilul va fi ocupat integral până în noiembrie. Capacitatea totală este de 170 de locuri, iar tariful este de 160 de euro lunar pe persoană. În viitor, clădirea urmează să fie deschisă 24 de ore din 24.
     

  • A locuit într-o pădure, fără apă şi curent electric. La 21 de ani a fondat o companie care valorează miliarde de dolari

    Stewart Butterfield s-a născut în Lund, Canada, în 1973, în familia Normei şi a lui David Butterfield. El a crescut în condiţii grele, după ce tatăl său a decis să fugă din Statele Unite în Canada, pentru a evita să lupte în războiul din Vietnam. Familia a locuit o perioadă într-o baracă de lemn dintr-o pădure şi, timp de trei ani, nu a avut apă curentă şi electricitate.

    Pe când Butterfield avea cinci ani, părinţii săi au decis să se mute în Victoria, Canada. Tot atunci, antreprenorul a primit primul său computer şi a început să înveţe programare, folosindu-se de publicaţii cu profil tehnic. Iniţial, a creat jocuri simple.

    În perioada liceului şi-a pierdut însă interesul pentru computere şi a decis să studieze filosofia la Universitatea Victoria. A urmat apoi un program masteral la Cambridge, în Marea Britanie.

    În 1997, când se pregătea să aplice pentru un post de profesor de filosofie, internetul a prins avânt şi tot mai mulţi prieteni de-ai săi s-au îndreptat spre domenii din mediul online. Aici se câştiga de două-trei ori mai mult decât în învăţământ, lucru ce l-a motivat să renunţe la ideea de a deveni profesor şi să se întoarcă la vechea sa pasiune.

    După ce a lucrat ca web designer timp de câţiva ani, în 2002 a înfiinţat compania de jocuri online Ludicorp, împreună cu, soţia sa, Caterina Fake, cu care a fost căsătorit timp de şase ani, între 2001 şi 2007. Jocul nu a avut însă succesul scontat, aşa că cei doi şi-au pierdut toţi banii.

    Totuşi, nu au abandonat ideea de a face bani în online, aşa că în 2004 au lansat Flickr, un serviciu care permitea depozitarea şi utilizarea ulterioară de către utilizatori a fotografiilor digitale şi a clipurilor video.

    În acea perioadă, tot mai multe companii lansau telefoane cu cameră foto şi din ce în ce mai mulţi oameni se abonau la servicii de internet, ceea ce a impulsionat creşterea companiei. Un an mai târziu, în 2005, fondatorii Flickr au vândut firma către Yahoo, pentru suma de 25 de milioane de dolari. Butterfield a spus, ulterior, că a fost o decizie greşită, deoarece ar fi putut obţine o sumă mult mai mare dacă ar mai fi aşteptat o perioadă.

    În 2009, după ce a experimentat un nou eşec cu un joc online, lui Butterfield i-a venit ideea de a crea Slack, o platformă de comunicare în reţea, destinată în special angajaţilor companiilor. În prezent, platforma are 8 milioane de utilizatori zilnic. Dintre aceştia, 3 milioane optează pentru servicii avansate cu plată şi peste 70.000 de clienţi sunt reprezentaţi de corporaţii. IBM, Samsung, 21st Century Fox şi Marks & Spencer sunt doar câteva dintre numele mari care folosesc Slack, evaluată acum la peste 5 miliarde de dolari. Principalii „rivali” ai platformei Slack sunt un serviciu gratuit oferit de Microsoft, inclus în pachetul Office 365, dar şi Zoom, o platformă care oferă servicii la un preţ asemănător. În 2015, Slack a fost numită compania anului de către Inc. Magazine.

    Stewart Butterfield deţine o avere de aproape 2 miliarde de dolari, însă, în ciuda acestui fapt, încearcă să trăiască cât mai simplu: „Mă simt cu adevărat vinovat când cheltuiesc prea mulţi bani”, spune antreprenorul. El are o fiică născută în 2007, din căsătoria cu Caterina Fake.

  • O poveste uluitoare: A crescut fără curent sau apă potabilă, dar a reuşit să pornească DE LA ZERO companii de MILIARDE DE DOLARI

    Stewart Butterfield, fondatorul companiilor de tehnice Flickr şi Slack, este astăzi unul dintre antreprenorii de succes din Silicon Valley, cu o avere de aproape două miliarde de dolari. 

    Totuşi, Butterfield a crescut în condiţii grele, după ce tatăl său s-a decis să fugă din SUA în Canada, pentru a evita să servească în războiul din Vietnam. El a locuit împreună cu părinţii săi într-o cabină de lemn dintr-o pădure, şi timp de trei ani nu au avut apă curentă si electricitate.

    Pe când Butterfield avea şapte ani, părinţii săi au decis să se mute în Victoria, Canada.Tot atunci, antreprenorul a primit primul său computer şi a început să înveţe programare, folosindu-se de publicaţii cu profil tehnic. Iniţial, a creat jocuri simple.

    În perioada liceului, şi-a pierdut însă interesul pentru computere, şi s-a decis să studieze filosofia la Universitatea Victoria, apoi a urmat cursuri de master la Cambridge, în Marea Britanie.

    În 1997, chiar când se pregătea să aplice pentru un post de profesor de filosofie, internetul a prins avânt şi tot mai mulţi prieteni de-ai săi se îndreptau spre domenii din mediul online, unde se câştiga de două-trei ori mai mult decât în învăţământ.

    Butterfield s-a decis să renunţe la ideea de a deveni profesor şi s-a întors la vechea sa pasiune. După ce a lucrat ca web designer timp de câţiva ani, în 2002 a lansat un joc online împreună cu viitorul co-fondator al Flickr, Caterina Fake, pe atunci soţia sa. Jocul nu a avut însă succesul scontat, aşa că cei doi şi-au pierdut toţi banii. Totuşi, nu au abandonat ideea de a face bani în online, aşa că în 2004 au lansat Flickr, un serviciu destinat pentru depozitare şi utilizare ulterioară de către utilizator a fotografiilor digitale şi a clipurilor video. Faptul că tot mai multe companii lansau telefoane cu cameră foto şi din ce în ce mai mulţi oameni se abonau la servicii de intenet a impulsionat creşterea companiei. Un an mai târziu, fondatorii Flickr au vândut firma către Yahoo, pentru suma de 25 de milioane de dolari, dar Butterfield spune că a fost o decizie greşită, deoarece crede că ar fi putut obţine o sumă mult mai mare dacă ar fi aşteptat mai mult.

    În 2009, după ce a experimentat un nou eşec cu un joc online, lui Butterfield i-a venit ideea de a crea o platformă de comunicare în reţea, destinată în special angajaţii companiilor, Slack, care are în prezent opt milioane de utilizatori zilnic, dintre care trei milioane optează pentru servicii aveansate cu plată, şi peste 70.000 de clienţi sunt reprezentaţi de corporaţii. IBM, Samsung, 21st Century Fox şi Marks & Spencer sunt doar câteva dintre numele mari care folosesc Slack, evaluată în prezent la peste cinci miliarde de dolari.

    Chris Green, un consultant şi analist tehnologic al Bright Bree, spune că este un caz rar ca un antreprenor să lanseze un proiect de succes după un eşec, şi cu atât mai puţin, să reuşească asta de două ori. Principalul “rival” al platformei Slack este un serviciu gratuit oferit de Microsoft, inclus în pachetul Office 365, dar şi Zoom, o platformă care oferă servicii la un preţ asemănător.

    În prezent, Stewart Butterfield deţine o avere de circa 2 miliarde de dolari însă, conform spuselor sale, încearcă să trăiască cât mai simplu. “Mă simt cu adevărat vinovat când cheltuiesc prea mulţi bani.”

     

  • Epoca turistului tehnologic: în vizită la Steve Jobs în garaj

    Agenţiile de turism oferă vizite la garajele importante din zonă, cum ar fi cel în care a pornit compania Hewlett-Packard, cel în care Steve Jobs şi Steve Wozniak au lucrat la primul computer Apple ori cel în care Larry Page şi Sergey Brin au pus bazele Google.

    De interesul publicului nu scapă nici companiile însele, turiştii ţinând morţiş să se fotografieze cu semnul de ”Like“ din faţa sediului Facebook ori să facă o vizită la Apple, unde găsesc un magazin de suveniruri ori un complex cu cafenea la Apple Campus 2. Google e celebru pentru grădina sa cu statui care marchează versiunile sistemului de operare pentru dispozitive mobile, Android, şi au apărut chiar şi muzee dedicate tehnologiei în general, cum ar fi NASA Ames Research Center, Computer History Museum şi Intel Museum ori Tech Museum of Innovation, unde turiştii pot ajuta la proiectarea de roboţi şi testa tot felul de tehnologii.

    Şi giganţi care nu-şi au sediul în Silicon Valley sunt destinaţii turistice, cei care vor să viziteze extensia sediului Amazon din Seattle, aşa-numitele sfere de sticlă în care cresc circa 40.000 de plante de tot felul care despart spaţiile de lucru de cele cu altă funcţie, trebuind să-şi facă programare cu câteva luni înainte. Microsoft are la sediul său din Redmond, Washington, un mic muzeu şi magazin de suveniruri, iar National Renewable Energy Lab de lângă Denver, Colorado, dedicat cercetărilor în domeniul energiei regenerabile, organizează, de asemenea, vizite pentru turişti.

     

  • Casa distrusă de foc, scoasă la vânzare cu 650.000 de euro. ”Am primit mai multe oferte” – FOTO

    Preţul exorbitant cerut este unul cât se poate serios doarece, casa distrusă de un incendiu este situată în Silicon Valley, unde preţurile imobiliarelor au explodat în ultimii ani din cauza companiilor IT din zonă.
     
    Casa din San Francisco are 538 de metri pătraţi şi a fost afectată serios de un incendiu ce a avut loc în urmă cu doi ani. Un agent imobiliar a postat anunţul cu preţul la care este listată pe Facebook, stârnind imediat critici.
     
    ”Să postezi un tomberon cu acoperiş pe Facebook cu preţul de 800.000 de dolari înseamnă că cerşeşti să fii luat peste picior” a comentat un utilizator.
     
    Cu toate acestea, agentul imobiliar a explicat că a primit mai multe oferte şi a prezis că va genera un război de licitaţie. “Dacă eşti în real-estate ştii valoarea unei asemenea locuinţe. 
     
    Preţul mediu pentru o casă în zonă este de 1,4 milioane de $.
     
    De asemenea, potrivit NBC News, preţul unei case în San Francisco creşte cu 571 de dolari pe zi din cauza ofertei mici şi a cererii ridicate.
     
    ”Dacă acest fenomen continuă, va fi foarte greu să supravieţuieşti în Silicon Valley” susţine purtătorul de cuvânt al asociaţiei de ajutoare a imigranţilor Sacred Heart Community Services din San Jose.