BusinessMagazin

Tag: Shell

  • Ileana Sorina Bălţatu conduce vânzările Gazprom în România. Dezvoltă a treia reţea de benzinării din carieră

    A FOST SHELL, A FOST SLOVNAFT ŞI ACUM ESTE GAZPROM. Au fost dezvoltări, achiziţii şi procese de integrare. În peste 20 de ani de carieră, Ileana Sorina Bălţatu le-a văzut cam pe toate. A intrat în industria petrolului în 1993, în cadrul Shell România – primul grup internaţional care a încercat dezvoltarea unei reţele de benzinării în România -, iar după un an în companie a devenit director de operaţiuni.

    „Am fost responsabilă de deschiderea primei benzinării Shell în România, la 1 aprilie 1995, iar ulterior am participat la toate deschiderile reţelei până la momentul când am plecat să fac un stagiu la headquarter şi m-am întors pe poziţia de director general al companiei. Au  urmat proiecte foarte interesante, am extins reţeaua şi am deschis terminalul de la Otopeni„, comprimă Ileana Sorina Bălţatu cei aproape opt ani de carieră în cadrul Shell, timp în care s-a ocupat de cea mai mare parte din bugetul de investiţii de peste 230 de milioane de dolari al grupului britanic în România. 

    FĂRĂ A AVEA ÎNSĂ O RAFINĂRIE ÎN PROXIMITATE, REŢEAUA REZISTA FOARTE GREU, ADMITE MANAGERUl: „Am reuşit să rămânem profitabili, dar era dificil şi astfel compania a devenit de vânzare„. Decizia Shell de a ieşi treptat din România a venit atât din cauza difficultăţilor pe care grupul le avea la nivel internaţional, cât şi din cauza slabelor performanţe ale Shell România SRL, după cum scria ZF la momentul tranzacţiei. În 1999, compania a avut pierderi de 13,2 milioane dolari, în 2000 – 2,8 milioane dolari, iar în 2001 – 3,8 mil. milioane dolari.

    Deşi compania începuse să recupereze teren, iar creşterea nivelului de trai se vedea în vânzări, Shell a decis vânzarea reţelei din România. Grupul Mol a fost interesat de achiziţia benzinăriilor Shell pentru că dorea un salt rapid al reţelei de distribuţie şi a cumpărat Shell în 2005, în urma a două tranzacţii: prima tranşă de 23 de staţii a fost vândută pentru 20-25 milioane de dolari, iar a doua vânzare, care a coincis cu ieşirea Shell din România, de 58 de staţii, a fost estimată la 70 milioane dolari. 

    În primul an după tranzacţie, Ileana Sorina Bălţatu s-a ocupat de integrarea Shell în Mol, apoi a acceptat oferta de a se muta la Slovnaft, pentru a coordona reţeaua pe care Mol o deţinea în Slovacia. „Acolo am găsit o situaţie şi mai dificilă„, povesteşte managerul: „Slovnaft fusese cumpărat de Mol cu câţiva ani în urmă, iar în 2005, în urma unor controale ale autorităţilor, primiseră nişte amenzi foarte mari (33 de milioane de euro, pentru abuz de poziţie dominantă – n.r.). Mol dorea să atingă nişte parametri de profitabilitate la Slovnaft şi m-am ocupat şi de acest aspect, pe lângă reţeaua de downstream. Am rezolvat ce se putea, iar din 2007 am preluat şi reţeaua din Cehia„. În Slovacia, reţeaua era de 210 staţii, iar în Cehia de 30.

    DATORITĂ EXPERIENŢEI ÎN M&A, CÂŞTIGATĂ PRIN IMPLICAREA ÎN TRANZACŢIA SHELL-MOL, ILEANA SORINA BĂLŢATU A FOST SOLICITATĂ SĂ SE IMPLICE ÎN ACHIZIŢIILE ULTERIOARE ALE MOL ÎN REGIUNE: Tifon, în Croaţia (tranzacţie prin care Mol a urmărit consolidarea poziţiei în Croaţia; cele 36 de staţii şi 20 de proiecte în construcţie au fost achiziţionate în 2007 pentru o sumă estimată la 150 milioane de euro), IES, în Italia (IES deţinea rafinăria Mantova şi o reţea de 165 de staţii de alimentare, pe care Mol le-a achiziţionat în 2007), şi Pap Oil, în Cehia (cea mai mare reţea de benzinării din Cehia, cu 125 de staţii, a fost cumpărată de Mol în 2012).

    „Afacerile cu petrol mi-au plăcut şi îmi plac, mă motivează să mă trezesc dimineaţa să vin la lucru„, explică Ileana Sorina Bălţatu de ce a acceptat să preia o nouă poziţie de downstream director şi de a construi o nouă reţea de staţii, cea a companiei sârbe NIS, controlate de Gazprom, înapoi în România.

  • Exxon, Shell şi Petrom vor exploata gaze în sectorul ucrainean al Mării Negre

     Consorţiul va extrage gaze naturale din zăcământul Skifski, localizat în largul coastelor Ucrainei, în apropiere de ţărmul României.

    Acordul preliminar a fost semnat de ministrul ucrainean al Energiei Eduard Stavytsky şi reprezentanţi ai Exxon, Shell şi Petrom, în prezenţa preşedintelui Viktor Yanukovych. Ceremonia a avut loc la New York, în timpul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, potrivit preşedinţiei ucrainene.

    Contractul final ar urma să fie semnat peste o lună, la Kiev.

    Mariana Gheorghe este şefa Petrom şi cel mai puternic manager din România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Shell plăteşte “taxe de protecţie” de peste 100 milioane dolari pe an în Nigeria

    Compania întreţine o “poliţie” proprie de 1.200 de persoane în Nigeria, la care se adaugă o reţea de informatori civili, relatează The Guardian.

    Shell a cheltuit aproape 1 miliard de dolari în perioada 2007-2009 pe securitate la nivel global, cifră care rivalizează cheltuielile guvernului nigerian în domeniul siguranţei.

    Din această sumă, aproape 40%, respectiv 383 milioane de dolari, a fost cheltuită pe protejarea angajaţilor şi instalaţiilor din regiunea deltei Nigerului.

    În 2009, compania a plătit 65 milioane de dolari forţelor de securitate ale guvernului nigerian, iar 75 milioane de dolari sunt trecute la “alte costuri” de siguranţă, cel mai probabil un amestec de firme private de securitate şi particulari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Petrom va explora un zăcământ ucrainean de gaze din Marea Neagră, alături de Exxon şi Shell

    Anunţul a fost făcut de ministrul Ecologiei şi Resurselor Naturale, Eduard Stavitski.

    Ucraina speră ca mari companii energetice la nivel mondial să descopere rezerve de petrol şi gaze în Marea Neagră, în încercarea de reducere a dependenţei de importurile din Rusia.

    Autorităţile de la Kiev au aprobat oferta consorţiului condus de Exxon şi Royal Dutch Shell în detrimentul celei făcute de grupul rus Lukoil.

    “Ne aşteptăm la descoperirea unor rezerve mari de hidrocarburi la zăcământul Skifska, similare cu cele explorate de Exxon Mobil şi OMV Petrom pe coasta românească”, a afirmat un oficial guvernamental ucrainean, citat de Financial Times.

    Preşedintele Camerei americane de comerţ din Ucraina, Jorge Zukoski, a declarat că aducerea unor grupuri energetice majore “reprezintă o schimbare de model pentru securitatea energetică a ţării şi climatul investiţional”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Shell datorează Iranului un miliard de dolari, plată aproape imposibilă din cauza sancţiunilor UE

    Patru surse au declarat că Shell datorează o sumă mare de bani companiei National Iranian Oil, pentru livrările de ţiţei. O sumă de aproape un miliard de dolari echivalează cu aproximativ opt milioane de barili de petrol. “Shell face mari eforturi pentru găsirea unei soluţii de plată. Problema este delicată, foarte dificilă. Vor să rămână în relaţii bune cu Iranul, dar să respecte sancţiunile”, a spus una din surse. Un purtător de cuvânt al Shell a refuzat să comenteze.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Sunteti destul de bogati ca sa ne permiteti sa fim prosti?

    Destul de des in ultima vreme am intrebat, cam la toate
    intalnirile cu oameni de afaceri pe care le-am avut, despre
    posibilitatea ca un numar important din investitorii straini –
    multinationale, fonduri de investitii, companii sau pur si simplu
    investitori – sa inceapa se retraga din Romania, alungati de criza
    politica cronicizata, de birocratie, de lipsa unui plan
    guvernamental de redresare economica coerent si de scaderea
    continua a puterii de cumparare.

    In plus, alte zone ale globului ofera acum si perspective de
    crestere mai bune si un climat de afaceri daca nu mai prietenos,
    macar mai deschis. Motive cat se poate de valabile, cred, si care
    pot justifica o retragere; ca jurnalist, am trait de exemplu
    plecarea Shell din Romania, o optiune strategica a gigantului
    petrolier, luata intr-o perioada in care Romania era tot in criza,
    dar avea perspective mult mai bune.
    Am primit asigurari ca Romania este oricum o piata interesanta
    chiar si in criza si ca dorinta de a face afaceri plus credinta ca
    revenirea consumului se va petrece cat de curand si cumva
    indiferent de spasmele bugetar-guvernamentale, alaturi de dorinta
    structurilor corporatiste locale de a-si pastra locurile de munca
    si beneficiile vor prima. Am cautat sa simplific cumva explicatiile
    si pentru ca filmul “Wall Street 2” este pe cale sa apara in
    cinematografe, am zis ca “greed is good” ramane o zicere cat se
    poate de valabila.

    Sa trecem la capitolul doi: reducerile de cheltuieli bugetare
    pentru care mai toata Europa a facut acum o pasiune. Este o
    intoarcere cu 180 de grade de la ideea de baza a anului trecut – de
    la “varsa oricum, oricat, oriunde” pentru a acoperi gaurile crizei
    pe fondul stupidului “too big to fail” s-a ajuns acum la “taie
    oricum, oricat, oriunde” din bugete. Daca in Romania “taie orice,
    oricat, oriunde” s-ar fi aplicat furtului pe fata care are loc in
    finantele publice n-as fi avut nimic impotriva, dar nu cred ca
    rezolvarea este in taierea pensiilor si nici macar a salariilor
    bugetarilor.

    Sa avertizezi ca un asemenea gest va antrena o accentuare a crizei
    si ca nevoia de crestere a taxelor va deveni stringenta in scurt
    timp nu-i un act care sa ceara prea multa inteligenta.
    Ce nu inteleg este de ce investitorii aceia straini nu-si iau rolul
    in serios si, in tara traficului de influenta, a jocurilor politice
    nerusinate si a clientelismului pe fata, sa recurga la trafic de
    influenta, la jocuri politice si la clientelism. Pentru a face
    afaceri profitabile, pentru a castiga clienti, pentru a ocupa
    segmente de piata.

    Mai ales ca Romania este acum dominata de multinationale; in randul
    companiilor de top putine mai sunt domeniile unde romanii mai au
    vreo influenta, in timp ce strainii reprezinta mai mult de
    60%.
    Un exemplu practic: de o bucata de vreme companiile din industria
    tutunului deruleaza o campanie de combatere a contrabandei cu
    tigari. Pe strada panourile atrag atentia ca “aici ar putea fi o
    parcare sau un pasaj subteran sau altceva” din miliardul pe care
    bugetul il pierde din cauza pachetelor fara timbru. Poate ca un
    asemenea tip de campanie sa aiba succes intr-o tara normala la cap;
    la noi ma indoiesc ca plange vreun fumator de grija bugetului de
    stat, iar eu, nefumator, m-am gandit pur si simplu ca miliardul
    acela care nu ajunge la buget inseamna doar ceva mai putini bani de
    furat.

    Cu banii cheltuiti pe campanie companiile din tutun mai bine ar fi
    facut niste ONG-uri care sa instruiasca tinerii intreprinzatori sau
    ar fi ajutat asociatii de producatori agricoli sau ar fi oferit
    cursuri de instruire pentru cei ce detin mici magazine de cartier.
    De ce nu completeaza pachetele de tigari, oricum siluite cu
    imaginile acelea ingrozitoare si cu mesajele anti-fumat, cu vorbe
    de duh, cu sfaturi sau cu istorioare din care bizonul sa invete
    ceva? Ar fi un demers cu mult mai mult folos decat naivitatile de
    acum. Poate doar “Romania va creste prin bun-simt si
    responsabilitate”, sloganul celor de la Petrom, sa fie un bun
    inceput pentru un program anticriza corporatist.

    Ajutand poporul sa iasa din saracie, temperand elanurile unor
    politicieni care altfel nu tin minte nici ce bila in ce urna
    trebuie sa bage, dar care sustin pseudo-planuri de austeritate,
    sugerand decizii, facand lobby, educand, protestand, chemand,
    finantand, exemplificand si influentand, investitorii straini pot
    forma Romania de maine, oricum mai buna decat cea de astazi.

    Asociatii patronale puternice, vocale si proactive, camere de
    comert bilaterale, grupuri de companii sau giganti economici pot
    influenta administratii ineficiente si politicieni corupti.
    Sper ca strainii sa fie constienti ca nu prea au alternativa. Daca
    vor cresteri anuale de doi digiti, atunci sa isi managerieze nu
    numai propria companie, ci si zona de influenta, cea geografica sau
    cea sociala.
    “Greed is good”, dar intreb: “sunteti destul de bogati ca sa ne
    permiteti sa fim prosti?”.

  • Din jale se-ntrupeaza Electra

    Am ridicat un pic din sprancene la un anunt de saptamana trecuta
    al Consiliului Concurentei, care “analizeaza concentrarea economica
    ce se va realiza prin fuziunea SC CE Rovinari SA, SC CE Turceni SA,
    SC CE Craiova SA, SNLO SA, SN Nuclearelectrica SA, SC Hidroserv Rm.
    Valcea SA si sucursalele SC Hidroelectrica SA: SH Rm. Valcea, SH
    Sibiu si SH Targu Jiu.

    Societatea nou infiintata – Compania Nationala Electra SA – va avea
    ca obiect principal de activitate producerea si furnizarea energiei
    electrice, producerea, transportul, distributia si furnizarea
    energiei termice, exploatarea minelor si carierelor de lignit si
    producerea de combustibil nuclear”. Sprancenele s-au mai ridicat
    odata cand acelasi Consiliu al Concurentei a anuntat ca a declansat
    din proprie initiativa o investigatie utila pentru cunoasterea
    pietei energiei electrice.

    Consiliul poate pune capat, la capatul investigatiilor pe care le
    efectueaza, unei marote care, pret de mai multe guverne, tot
    incearca sa bage sub pres nu gunoi, ci mai degraba o mare cantitate
    de probleme care stau sa erupa. Este vorba, in esenta, de bani,
    banii necesari retehnologizarii si modernizarii productiei
    romanesti de energie, de functionalitatea si de viitorul sistemului
    energetic national.

    Proiectul guvernamental presupune crearea a doua entitati – Electra
    si Energetica, fiecare cumuland un numar de producatori de energie
    si hidrocentrale, alaturi de exploatari miniere si reactoarele de
    la Cernavoda. Teoretic, crearea a doua astfel de entitati poate fi
    benefica pentru Romania, chiar intr-o Europa care sustine/impune
    liberalizarea pietei energetice, dar unde exista jucatori ca masiva
    Électricité de France sau mai sprinteni, asa cum sunt cehii de la
    CEZ. O companie importanta, beneficind de garatii morale daca nu
    financiare din partea statului, cu cifra de afaceri si
    reprezentativitate, se poate constitui intr-un partener credibil
    pentru institutiile financiare sau pentru alti colaboratori. Nu
    lipsit de semnificatie este faptul ca marile companii petroliere
    din anii ’70, cunoscute drept cele sapte surori – Esso, Shell,
    British Petroleum, Mobil, Chevron, Gulf Oil si Texaco, giganti cu
    actionariat privat, au fost inlocuite acum de mari companii de stat
    – Saudi Aramco, Gazprom, CNPC din China, NIOC din Iran, PDVSA din
    Venezuela, Petrobras (Brazilia) si Petronas din Malaezia.

    Iar sistemul energetic romanesc are nevoie de bani, pentru ca 80%
    din grupurile termoenergetice si-au depasit perioada de viata,
    pentru ca multe nu respecta normele europene de mediu, pentru ca
    grupul 1 de la Cernavoda s-a apropiat de jumatatea duratei de viata
    normate, de 30 de ani, pentru ca doua treimi din retelele de
    electricitate sunt uzate fizic sau moral. Lista de probleme poate
    continua si numai reducerea, dupa revolutie, a consumului de
    energie electrica a tinut in frau o potentiala pana de curent
    generalizata.
    Pe de alta parte, prudenta ma face sa fiu circumspect fata de
    infiintarea a doua mari “vaci de muls”; odata pentru ca am
    experienta defunctului RENEL, creator si pastrator de blocaj
    financiar, sursa de venituri directe si indirecte pentru tot soiul
    de capuse.

    Sa admitem ca vremurile s-au schimbat si ca noile companii vor
    lucra acum pe principii comerciale. Cand va opriti din ras
    ganditi-va cum ar fi numita conducerea respectivelor companii; pe
    criterii de competenta, desigur. Daca izbutiti sa va calmati
    hohotele, sa ne gandim cum ar reactiona alienata societate
    romaneasca la un salariu directorial de cinci spre lejer sase
    zerouri, garnisit cu bonusuri de mai multe ori cate sase zerouri,
    asa cum este in cazul unor companii nu prea indepartate si care
    chiar functioneaza pe criterii de profit. Societate care nu putea
    dormi de grija salariilor din nu stiu ce banca si care fredona
    cantecele stupide despre sporuri si bonusuri.

    Din competente si pe criterii de profit croite pe unicitatea
    capitalismului romanesc nu cred ca pot aparea modele de eficienta
    si campioni ai profitului. Iar baietii destepti nu sunt numai de o
    parte a baricadei; destul de recent ministrul Videanu cauta
    amplasamente pentru o a doua centrala nucleara in Romania; intentie
    laudabila in principiu. Dar daca identificarea noului amplasament
    inseamna dezgroparea de prin arhive a studiilor facute pe vremea
    lui Ceausescu, culegerea textelor pe calculator, rebotezarea drept
    studii de prefezabilitate si de fezabilitate si daca platim asa
    ceva cu niste milioane bune, atunci n-am rezolvat mare lucru.

    Mai mult, cine va decide, in galceava care va aparea dupa
    infiintare in Electra, ca tot am pomenit-o, unde sunt prioritatile:
    in ecologizarea instalatiilor pe carbune, in continuarea lucrarilor
    la unitatile trei si patru de la Cernavoda, in noi hidrocentrale
    sau in constructia unui modern sediu si in informatizarea acestuia?
    Nimeni nu spune o vorba depre ferme de mori de vant, despre energie
    solara, despre finantarea si incurajarea instalarii de panouri
    fotovoltaice sau despre cladiri independente energetic.
    Un personaj vestit, pana prin anul 2000, a fost femeia de serviciu
    de la RENEL, cu salariu – se spunea atunci – mai mare decat al unui
    demnitar. Mi-e teama de va aparea, mai nou, Electra, femeia de
    serviciu a economiei romanesti.

  • Lufthansa profita de criza petrolului

    Bill Soney crede ca Seattle este cel mai norocos oras din America. Soney este ghid turistic si sofer de autobuz si consideratiile sale despre cum o duce tara sunt in special legate de faptul ca nimic nu s-a schimbat in rau in orasul unde a ajuns cu aproape 20 de ani in urma, dupa ce a studiat in Alaska si a lucrat in televiziune intr-o insula din nordul Canadei. Desigur, Bill este un tip optimist si caruia ii place sa vorbeasca foarte mult. Dar esenta a ceea ce a povestit continuu timp de doua ore, cat ne-a plimbat cu autobuzul lui, sta in cateva argumente: apartamentele si casele in Seattle abia au inceput sa se ieftineasca, pestele din port se vinde foarte bine, iar oamenii de afaceri locali prospera.

    “Seattle castiga mult din faptul ca este axat pe industrie”, confirma Tim Bader, director de comunicare pentru Boeing 747, unul dintre cele mai performante produse ale fabricii de avioane din Everett – Seattle, cea mai mare fabrica a producatorului de avioane. O fabrica mare atat ca productie, dar mai ales ca volum – este cea mai mare cladire din lume (13 milioane de metri cubi), permitand lucrul simultan la noua aeronave, care sunt asamblate bucata cu bucata pana ies finisate pe usa fabricii.

    Productia de avioane nu este singura industrie din Seattle: efervescenta incepe de la cele 40 de hectare ocupate de Boeing la marginea orasului si continua pana in “city”, unde stau drepti zgarie-norii unde isi au sediul central giganti precum Microsoft sau Starbucks. Cele trei branduri, cele mai cunoscute din Seattle, au armele lor in lupta cu deprecierea dolarului: Starbucks a avut grija sa se extinda suficient in Europa si face bani de aici, globalizarea businessului Microsoft lasa compania fondata de Bill Gates sa isi pastreze avantajele, iar pentru Boeing, slabirea dolarului este compensata de comenzile in crestere si de cresterea sectorului de aviatie, cu toata scumpirea petrolului cu tot.

    Invechirea flotelor, care a permis cresterea cererii pe piata de aviatie – pentru ca, daca e pentru business, se zboara, dupa cum spun oficialii Boeing – vor face ca, luand ca punct de plecare anul 2006, cererea pe piata aeronavelor sa ajunga pana in 2026 la 28.600 de noi aeronave, iar valoarea zborurilor mondiale sa ajunga la 2,8 mii de miliarde de dolari.

    Estimarile sunt furnizate de Randy Tinseth, vicepresedinte de marketing al Boeing, precizeaza si ca din cele 18.000 de aeronave aflate acum in serviciul companiilor aeriene, 11.000 trebuie inlocuite in cinci ani, deoarece nu mai corespund noilor norme de siguranta si confort. Deocamdata, numai comenzile pentru Boeing 737 (cel mai popular avion din lume, cu cele mai multe zboruri efectuate) totalizeaza 4.777 de bucati, dintre care 2.588 au fost deja livrate catre o parte din cei 114 clienti.

    Printre ei, pe harta Boeing apar atat companii de linie, cat si low-cost din toata lumea, de la Continental Airlines si Delta pana la Ethiopian Airlines sau Air Pacific. Harta corespunzatoare Europei este impanzita de cererile companiilor low-cost, de la Ryanair, Easyjet si Sky Europe pana la Blue Air din Romania, care a comandat in februarie doua noi aeronave 737-800, contract estimat de ofi cialii de la Seattle la 150 de milioane de dolari.

    Gheorghe Racaru, directorul Blue Air, spune ca noile aeronave vor fi folosite pentru dezvoltarea de noi curse, dar si pentru a inlocui aeronave pe care le opereaza in wet-lease (inchirierea lor de la alta companie cu tot cu echipaj si celelalte servicii, pentru a opera in numele Blue Air). Prima aeronava noua Boeing va fi operata de Blue Air de la sfarsitul acestui an.

    Zborurile intereuropene, ca acelea operate de clienti ai Boeing precum TAROM sau Blue Air, vor avea o crestere de 3,5% anual in urmatorii 20 de ani, estimeaza datele Boeing. In schimb, piete precum Asia-Pacific, nordul Americii sau America Latina ar trebui sa atraga o crestere de peste 6% anual. Cum ar putea face fata toate aceste mii de aeronave scumpirii carburantilor si platilor catre agentiile de mediu pentru noxele emise?

  • Shell: Biocarburantii nu vor rezolva problema energiei la nivel mondial

    Deficitul de alimente si cresterea costului acestora au provocat deja proteste in state precum Haiti, Camerun, Niger si Indonezia.

    Mai multe detalii, aici.