Despre Martin Selmayr se spune de mult timp că este omul care face jocurile în Comisia Europeană. |ncă de când era şeful de personal al lui Juncker, Financial Times scria despre el că multe voci puternice îl consideră drept cel mai influent om din Comisie şi îl compară cu celebrul Rasputin.
Ascensiunea lui Selmayr în Comisia Europeană a fost fulminantă, iar ultimul succes, prin ocuparea poziţiei de secretar general, a dat naştere unor controverse, unii membri ai Parlamentului European caracterizând numirea lui Selmayr ca fiind un conflict de interese, potrivit The Guardian.
Martin Selmayr, un avocat ”dependent de muncă“, s-a născut la 5 decembrie 1970 într-o familie cu educaţie de nivel înalt. Tatăl său, Gerhard, de meserie avocat, a fost consilierul preşedintelui german Karl Carstens înainte să înceapă o carieră strălucită în conducerea unor universităţi de top.
Martin, urmând cariera tatălui său, a studiat dreptul la Geneva, apoi a trecut prin mai multe universităţi, precum Bonn, Berlin, München sau Passau, unde a obţinut doctoratul.
Martin Selmayr este considerat un personaj care are un rol cheie şi în negocierile privind Brexitul. Deşi Brexitul este văzut ca o lovitură pentru Uniunea Europeană, Selmayr vede în asta oportunitatea de a da un impuls proiectului european şi de a întări Uniunea Europeană fără Marea Britanie, cel mai şovăitor stat membru.
”Am văzut că există o mare neînţelegere între Marea Britanie şi restul Uniunii. Pentru germani sau francezi este de neînchipuit să privească proiectul european drept o simplă piaţă. Piaţa este doar un instrument pentru realizări mult mai măreţe“, spunea Selmayr, potrivit Financial Times.
În Londra, la King‘s College, acesta a avut parte de o experienţă care urma să-şi pună amprenta pe formarea sa politică, intrând prima oară în contact cu euroscepticismul britanic în persoana lui Margaret Thatcher. Selmayr a fost martorul unui ”asasinat politic“, în care Margaret Thatcher l-a subminat pe succesorul său, John Major, şi proiectul european: ”Suntem singura ţară europeană care nu a fost invadată de 1.000 de ani şi ne-am dezvoltat apetitul pentru a ne conduce singuri afacerile“.
Martin Selmayr a lucrat pentru Banca Centrală Europeană între 1998 şi 2000, apoi s-a alăturat conglomeratului media Bertelsmann în funcţia de consilier. Până în 2003, a ajuns vicepreşedintele consiliului pe teme legale şi şeful biroului din Bruxelles.
În 2004 s-a alăturat Comisiei Europene; a jucat mai multe roluri, la început fiind purtător de cuvânt şi responsabil de relaţiile cu publicul şi media, apoi primind funcţia de şef de cabinet al comisarului european pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, Viviane Reding.
A fost numit de către Comisie consilier-şef al Direcţiei Generale pentru Afaceri Economice şi Financiare (ECFIN) şi director al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
|n campania electorală a lui Jean-Claude Juncker pentru preşedinţia Comisiei Europene, Selmayr a fost ales preşedinte de campanie. După câştigarea alegerilor şi începerea mandatului la 1 noiembrie 2014, Juncker l-a numit pe Martin Selmayr şef al cabinetului său şi şef de personal.
Într-o conferinţă de presă din februarie anul acesta, Jean-Claude Juncker anunţa, spre surprinderea tuturor, că a ţinut un secret: secretarul general al Comisiei Europene, Alexander Italianer, vrea să se retragă şi Martin Selmayr urmează să-i ia locul. S-a aflat atunci că Selmayr aplicase pentru poziţie şi a şi primit-o.
S-a sugerat că singurul oponent al acestuia şi-a retras candidatura, iar astfel Selmayr a avut drumul liber spre poziţia de secretar general în cadrul Comisiei Europene. De asemenea, au mai existat acuzaţii conform cărora membri ai Comisiei Europene au primit impulsuri care să-i determine să uşureze calea lui Selmayr, ceea ce ar fi o gravă încălcare a legilor europene.
|n urma controverselor, Comisia Europeană a lansat un comunicat în data de 25 martie 2018: ”Comisia Europeană confirmă: Numirea domnului Selmayr ca secretar general s-a făcut conform tuturor dispoziţiilor legale“, apoi a arătat că ultimii trei predecesori ai acestuia au fost numiţi în aceeaşi manieră.
Înainte de lansarea comunicatului, Jean-Claude Juncker şi-a exprimat solidaritatea cu Selmayr în faţa colegilor de partid: ”Dacă Martin Selmayr pleacă, voi pleca şi eu“, potrivit Politico. Un zâmbet scurt este reacţia lui Selmayr când este întrebat de poreclele de temut pe care le primeşte, care variază de la ”Rasputin“ la ”Monstrul“, o denumire afectuoasă utilizată de şeful acestuia.
”Dacă te uiţi la viaţa lui Rasputin, comparaţia poate fi un compliment sau nu, la fel şi comparaţia cu Lenin. Dacă se referă la faptul că este un manager eficient şi că nu este un laş, sunt de-acord cu asta. Nu poţi să conduci Comisia Europeană ca pe o şcoală Montessori“, răspunde Selmayr.
Wolfgang Schäuble, preşedintele Camerei Federale a Parlamentului Germaniei, a încercat să-l caracterizeze printr-o glumă pe şeful de personal al lui Juncker: ”Ştiţi care este diferenţa dintre Selmayr şi Dumnezeu? Dumnezeu conştientizează că nu este Selmayr“.
Răspunsul la întrebarea ”cine este Martin Selmayr“ diferă în funcţie de persoana întrebată. Admiratorii, precum mentorul său Elmar Brok, membru german al Parlamentului European, l-ar descrie pe Selmayr ca pe un geniu strategic zelos la locul de muncă şi cu simţ politic, care obţine rezultate cu mult mai bune decât media oficială, scrie BBC.
În schimb, criticii spun despre noul secretar general al Comisiei Europene că atitudinea sa de ”a nu lua prizonieri“ a mers prea departe.