Tag: scenarii

  • Ce-ar fi să demisionăm amândoi?

    Cu câteva zile înainte de declanşarea suspendării preşedintelui, premierul i-a propus acestuia, prin intermediul televiziunii colegilor de alianţă, “să ne depunem demisiile şi să ne întoarcem amândoi la popor”, adică să se facă alegeri anticipate, care ar fi rezolvat dintr-un foc şi problema de plagiat a lui Victor Ponta, şi dificultatea USL de a derula corect din punct de vedere legal procedurile de suspendare a lui Traian Băsescu. Replica preşedintelui, împachetată glumeţ în mapa roşie prezentată la învestirea ministrei Andronescu din 2 iulie, a constat în reînnoirea ofertei lui, făcută la începutul lunii aprilie, cu ocazia congresului PSD, de a accepta să demisioneze de la Cotroceni şi să fie organizate simultan alegeri parlamentare şi prezidenţiale, cu condiţia ca USL să accepte modificarea Constituţiei, cu parlament unicameral redus şi mandat prezidenţial de 4 ani.

    Propunerea lui Băsescu (enunţată pentru prima dată în martie anul trecut, când a fost salutată de Ion Iliescu, bucuros că Băsescu şi-ar putea scurta mandatul) era menită să evidenţieze simţul responsabilităţii prezidenţiale faţă de rezultatele referendumului din 2009 şi să stimuleze simpatia electoratului faţă de un PDL care îşi căuta relansarea în ochii electoratului. Aceeaşi ofertă a fost repetată în iunie, pe atunci în chip de soluţie pentru conflictul preşedinte-premier privind reprezentarea ţării la Consiliul European, cu propunerea ca alegerile prezidenţiale şi parlamentare să fie organizate împreună, fie în noiembrie, fie în decembrie, ianuarie 2013 sau februarie. Declaraţia era făcută în aceeaşi conferinţă de presă în care ironia “dottore” la adresa lui Victor Ponta ilustra că preşedintele e la curent cu iminentul scandal privind plagiatul şi/sau masteratul din Catania ale premierului, în urma căruia lideri ai PDL ca Vasile Blaga, Monica Macovei sau Cristian Preda aveau să capete un motiv să ceară demisia imediată a lui Victor Ponta, deşi ultimul lucru de care aveau nevoie România şi economia ei în această perioadă de mari riscuri externe era căderea unui al treilea guvern în mai puţin de jumătate de an.

    Ambele tabere ilustrează, prin astfel de strategii construite în jurul ideilor de demisie şi demitere, lipsa preocupării faţă de respectarea propriului mandat şi faţă de stabilitatea guvernării. Mandatul preşedintelui se încheie la sfârşitul lui 2014, iar electoratul nu i-a dat votul în 2009 lui Traian Băsescu ca să demisioneze cu aproape doi ani înainte de termen şi nici ca să-şi pună demisia pe masă ca monedă de schimb, indiferent cât de nobil ar părea scopul, ori ca armă în lupta de imagine dintre partide. De cealaltă parte, oferta lui Victor Ponta de a demisiona dacă demisionează şi Traian Băsescu dovedeşte ce valoare reală au pentru copreşedintele USL funcţiile de prim-ministru şi de preşedinte, coborâte la rolul de glumiţă cu potenţial de rating într-o emisiune TV.

  • Fitch: Ajutorul financiar pentru băncile spaniole acoperă şi cel mai pesimist scenariu

    Agenţia consideră că fondurile disponibile acoperă şi necesarul de recapitalizare din cel mai pesimist scenariu, când băncile spaniole ar avea nevoie de 100 de miliarde de euro. Fitch a retrogradat Spania cu trei trepte săptămâna trecută, de la “A” la “BBB”. “Dacă va ajuta la restabilirea încrederii în sectorul bancar şi la reducerea poverii fiscale a restructurării, un astfel de sprijin va avea efect pozitiv asupra ratingului”, se arată într-un comunicat al Fitch. În cazul în care Spania va folosi 60 de miliarde de euro din fondurile disponibile, datoria ţării ar putea ajunge la 95% din PIB în 2015, notează agenţia.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ce se poate întâmpla după desemnarea lui Ponta ca premier

    Plecarea anticipată a guvernului Ungureanu-PDL era exact momentul de care strategii “adevăratei drepte”, grupaţi în jurul lui Traian Băsescu, aveau nevoie pentru a feri imaginea lui Ungureanu de o erodare rapidă şi a-l prepara pe ex-premier spre a prelua cârma noii formaţiuni politice ce ar urma să înlocuiască PDL-ul “dinozaurilor”.

    Cu un PDL care trece în opoziţie şi lasă USL să guverneze singură, PDL ar putea reduce decalajul din sondaje faţă de USL, iar Ungureanu şi noua sa formaţiune politică să capete vânt în pânze, profitând de costurile electorale ale programului cu FMI şi de perioada proastă a economiei europene. Şi chiar dacă tot Ungureanu ar fi desemnat prim-ministru de preşedintele Băsescu (variantă care nu e exclusă, dacă guvernul Ponta nu e aprobat de Parlament), pentru orice eşec de guvernare ar putea arunca vina pe USL, pe motiv că aceasta a dovedit deja că sabotează stabilitatea puterii.

    O variantă care ar fi produs mai puţine daune opoziţiei (de aceea a şi preferat-o Ion Iliescu), dar şi mai puţină vâlvă politică (motiv pentru care majoritatea scenariilor de luptă politică au şi exclus-o) ar fi fost cea a unui guvern interimar neutru politic, acceptat de toate partidele, însărcinat să gestioneze economia şi eventual să-şi asume fără riscuri politice câteva măsuri nepopulare din programul cu FMI până la alegerile din toamnă. În continuare, varianta nu e exclusă, dacă guvernul Ponta ratează învestitura, însă e mai puţin probabilă. În fine, rămâne varianta alegerilor anticipate, care cel puţin pentru moment a fost cerută numai de UDMR.

    Ce probabilitate ar fi însă ca guvernul Ponta să nu fie votat? Reorientarea bruscă şi spectaculoasă a UNPR în favoarea USL şi “lepădarea de satana” (Onţanu despre PDL) şi dorinţa PDL de a lăsa USL să-şi frângă gâtul la guvernare par premise solide pentru a asigura majoritatea necesară în Parlament. Singurele riscuri ar putea veni de la conflictele posibile între PSD şi PNL (generate de faptul că PSD îşi doreşte coabitarea cu Traian Băsescu la Cotroceni, pe când PNL îşi doreşte plecare rapidă a lui Băsescu, spre a-i face loc lui Crin Antonescu), USL-UDMR (pe marginea legii educaţiei, ţinând cont că introducerea limbii maghiare la UMF Târgu-Mureş a fost chiar temeiul de bază al moţiunii de cenzură), precum şi luptele pentru putere între gărzile vechi din USL şi traseiştii sau aliaţii de toate culorile care au ajutat la căderea guvernului PDL şi acum îşi cer răsplata, chiar în dauna şi peste capul fidelilor din PSD şi PNL. Aceste riscuri, chiar dacă nu se vor materializa acum la votarea guvernului, vor rămâne însă ca viitoare pericole ce vor submina relaţiile din jurul guvernării USL.

  • Modelul israelian în PDL

    Memorabile rămân, în context, atât ideea Robertei Anastase de a redesena circumscripţiile electorale în funcţie de sondajele de opinie, în aşa fel încât să avantajeze PDL, cât şi consolarea Elenei Udrea că şi partidul de guvernământ din Israel a căzut în sondaje şi a avut parte de proteste de stradă, dar şi-a revenit în câteva luni la 40% din intenţiile de vot.

    Năvala unor Vasile Blaga, Ioan Oltean sau Cezar Preda de a-i cere demisia lui Emil Boc dovedeşte însă că nu mulţi s-au lăsat impresionaţi de poveştile celor două înalte doamne ale partidului. Presa s-a umplut în ultimele zile de speculaţii despre comploturi ale unor grupuri din PDL care îi cer capul premierului şi de scenarii despre eventuale guverne conduse de aşa-numiţi tehnocraţi, numele cele mai des vehiculate pentru postul de premier fiind cele ale lui Mihai Tănăsescu, George Maior, Lucian Croitoru sau Mihai-Răzvan Ungureanu.

    În cele din urmă, inclusiv Elena Udrea a făcut aluzii la o posibilă schimbare de direcţie, pentru ca şansele electorale ale PDL să nu fie trase în jos de lipsa de popularitate a guvernului Boc. “Partidul şi Guvernul au stat umăr lângă umăr în lupta pentru stoparea crizei economice. Dar asta nu înseamnă că, politic, trebuie să piardă împreună. Guvernul şi guvernarea trebuie să fie mândria, argumentul principal electoral al PDL, nu o greutate care să atârne de picioarele lui. Guvernul trebuie să fie puternic, prin cei care îl compun, dar şi prin susţinerea din Parlament. Pentru asta este nevoie de un drum nou, pe care să pornim în forţă, dar neapărat împreună!”, a scris Udrea pe blog.

    “Nu comentez asemenea decizii sau asemenea speculaţii, eu ştiu ce am de făcut”, a declarat sâmbătă premierul Emil Boc, solicitat de presă să comenteze zvonurile despre o posibilă demisie a sa în cursul săptămânii viitoare.

  • Cele mai pesimiste scenarii pentru zona euro: Falimente şi trei ani de recesiune sau ruperea zonei euro în două

    Primul scenariu luat în calcul de PwC presupune expansiunea masei monetare printr-o injecţie de lichiditate din partea Băncii Centrale Europene în sistemele financiare ale economiilor vulnerabile, potrivit unui comunicat al companiei. Astfel, recesiunea ar fi evitată în zona euro, iar dobânzile ar fi menţinute la niveluri relativ scăzute, zona euro plătind cu preţul unei inflaţii ridicate. PIB-ul economiilor din zona euro ar creşte cu 1,5% anul viitor, însă inflaţia ar urca la 4,5%, în timp ce BCE ţinteşte o rată de creştere a preţurilor de 2%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai bine platite scenarii de film (GALERIE FOTO)

    Meseria de scenarist este deja una comuna la Hollywood. Multi
    spera sa dea lovitura cu un scenariu care sa le asigure traiul
    pentru cel putin cativa ani, dar putini reusesc sa incaseze
    onorarii de cateva milioane de dolari pentru acest lucru.

    Cele mai scumpe scenarii de film din toate timpurile au costat
    intre un milion si cinci milioane de dolari, insa astfel de exemple
    sunt destul de rare. Si nu inseamna in mod neaparat ca filmele a
    avut cele mai mari incasari sau au primit numeroase premii
    Oscar.

  • Paul Krugman: Pericolul unei noi mari depresiuni economice a fost depasit

    Cu toate ca cea mai dificila parte a crizei a trecut, lumea se confrunta cu o incetinire de durata a economiei, comparabila cu "deceniul pierdut" prin care a trecut Japonia in anii ’90, a afirmat Krugman, la un forum international organizat in Kuala Lumpur, Malayezia, conform AFP.

    "Nimeni nu cunoaste calea de iesire. Ne lipsesc foarte mult modelele", a spus economistul.

    In trecut, statele isi puteau reveni rapid, ajutate de exporturi, insa, in conditiile in care criza financiara s-a raspândit la nivel mondial, aceasta solutie nu mai este de actualitate.

    El considera ca nici scenarii precum majorarea cheltuielilor de consum si a investitiilor din sectorul corporatist sau imobiliar nu pot ajuta la relansarea economiei mondiale, si nici a celei din SUA. Krugman a subliniat ca sistemul financiar trebuie restructurat pentru a se evita aparitia unei noi crize, in acelasi timp elaborându-se legi mai eficiente pentru sectorul bancar.

    Cititi mai multe articole scrise de economistul care a obtinut premiul Nobel in 2008 pe www.businessmagazin.ro.