Bună ziua,
Numele meu este Roxana Petrescu şi sunt senior editor la Ziarul Financiar (ZF), cel mai mare ziar de business din România şi una dintre cele mai complete platforme de informaţie.
Fac parte dintr-o breaslă mică. Mică, nu de nişă, pentru că nişă înseamnă lux, iar presa numai lux nu este.
Din totalul populaţiei ocupate din România, jurnaliştii nu reprezintă decât 0,1%*. Paradoxal, chiar datele despre noi sunt greu de găsit, dar potrivit celor mai recente statistici am fi cam 8.600 de oameni.
Ştiţi cine stă mai slab decât România la numărul de jurnalişti raportaţi la populaţia ocupată? Nimeni!
Ştiţi cine este pe primul loc? Germania. Asta nu e ştire.
Din cei 8.600 de jurnalişti, câţiva sunt la ZF, un produs media lansat de Adrian Sârbu fix acum 22 de ani, într-o ţară în care businessul era asociat cu bişniţa.
Ce a reuşit ZF în aceşti 22 de ani nu a mai reuşit nimeni, chiar dacă oamenii care au gândit noi şi noi produse tot de aici au plecat. Dar au încercat să crească idei noi cu oameni vechi, ori la ZF jurnaliştii vin de pe băncile facultăţii. Nici nu înţelegi uneori ce vorbesc puştii aştia, dar îşi fac temele şi scot ştiri de la miniştri, dau exclusivităţi pentru că tinereţea îi scuteşte de politeţuri.
Ce a înţeles ZF este că puterea schimbării din puştii ăia vine, din lucrurile de la firul ierbii, aşa cum era mediul de business acum 22 de ani. Nimeni nu vedea un viitor aici, dar cineva s-a gândit să scrie atât de mult despre el, până s-a întâmplat.
Ce a făcut ZF în 22 de ani? A rezistat, a devenit vocea unui mediu de afaceri în faşă, a intuit tendinţe, a ridicat întrebări, a citit şi interpretat statistici, a înţeles importanţa lor, a generat controverse, a greşit şi a admis că a greşit. A luat-o de la capăt în fiecare zi.
Cum a reuşit? Cu generaţii de tineri. Revoluţiile nu se fac cu oameni înţepeniţi pe tronuri, iar noi, ca români, ştim bine chestia asta. Încă ne luptăm să eliberăm scaune ocupate.
Şi eu aveam 22 de ani când am venit la ZF la interviu, în blugi şi tricou, fără CV. Iar ca mine mai sunt, unii şi mai mici, în blugi şi tricouri şi ei, care înţeleg şansa imensă pe care munca de redacţie ţi-o oferă.
Dar Ziarul Financiar este un produs media, UNUL, care trebuie să scrie despre o ţară cu milioane de locuitori şi miliarde de întrebări. În mod normal, într-o ţară ca România, cu atâtea probleme, fiecare om ar trebui să fie un jurnalist, să aibă curajul de a pune întrebări, să aibă curajul să-i pese. Dar noi nu suntem decât 0,1%.
Sunt Roxana Petrescu, senior editor la Ziarul Financiar, lucrez de 15 ani în presă şi am o rugăminte la dumneavoastră.
Dacă ştiţi vreun copil isteţ de 20-22 de ani, spuneţi-i să se facă jurnalist, spuneţi-i să meargă într-o redacţie, în blugi şi în tricou, şi să încerce să scrie, despre orice. Sute de corporaţii aşteaptă jurnalişti care se lasă de meserie, dar o ţară întreagă are nevoie de noi şi noi generaţii 22 ca să ŞTIE. Multora le e ruşine de întrebări, dar au nevoie de răspunsuri, adică de presă.
0,1%, acest procent al jurnaliştilor în populaţia ocupată, nu are voie să mai existe, nu într-o ţară ca România.
Poate că unii dintre acei copii isteţi ajung chiar la ZF, pentru că 22 pentru noi nu este doar un număr, e începutul. Tronurile trebuie zgâlţâite mereu.
*Sursă: Eurostat. Datele sunt pentru 2019, informaţiile despre numărul de jurnalişti in România fiind marcate în statisticile europene cu un grad redus de încredere.
Roxana Petrescu este senior editor Ziarul Financiar