In 2002, cand israelienii de la Argaman Industries LTD au cumparat Adesgo, o companie aproape de faliment, s-au speriat de starea deplorabila a fabricii. Astazi, Raanan Sobol, presedintele Adesgo, spune: “E cea mai buna afacere pe care am facut-o in toata cariera mea”.
Patronul grupului israelian are motive sa declare asa ceva: cu aceiasi 450 de angajati preluati in 2002, investitii in echipament si know-how, Adesgo a evoluat de la o cifra de afaceri de 2,5 milioane de dolari in 2002 la 21 de milioane de dolari in 2007, potrivit datelor furnizate de companie, iar dintre toate fabricile detinute de israelieni, aflate in Iordania, Egipt, India, China si Vietnam, cea din Bucuresti este acum cea mai profi tabila.
Acum insa proprietarii planuiesc o alta miscare: mutarea partiala din Bucuresti. Asa cum s-a intamplat si in alte tari, odata cu intrarea in UE, aplicarea unor politici severe de mediu ii obliga pe proprietarii de fabrici sa le mute din orase in zone industriale. "Ne gandim sa mutam anumite componente ale fabricii din Bucuresti; este vorba in principal de departamentul de vopsitorie", spun reprezentantii Adesgo. Vorbind despre dificultatea gasirii fortei de munca in domeniu, seful de la Adesgo marturiseste ca exista sanse foarte mari ca mutarea sa se faca nu in imprejurimile Capitalei, asa cum se speculase anterior, ci in Bulgaria, unde forta de munca inca este mai ieftina decat cea din Romania.
Insa chiar daca vor face aceasta mutare, israelienii nu se vor retrage cu totul din Bucuresti; Sobol spune ca vor fi dezvoltate spatiile administrative pe care compania le are aici, aceasta fiind destinatia vechii cladiri a Adesgo din zona Tineretului. Decizia celor de la Adesgo se inscrie intr-o tendinta careia i se aliniaza multe fabrici din tara. De curand, Vel Pitar a anuntat decizia de a muta fabrica intr-o zona industriala din sudul Bucurestiului.
Si alte companii din tara, cum ar fi Napolact, Pasmatex sau Tricotaje Somesul, au decis sa se mute din orase. Insa, dincolo de necesitatea respectarii normelor UE, alti doi factori determina fabricile sa ia astfel de decizii. Pe de o parte, castigurile obtinute din vanzarea la preturi mai mari a terenurilor din orase si cumpararea unor terenuri mai ieftine in alte zone; pe de alta parte, forta de munca dificil de gasit si din ce in ce mai costisitoare din orase.
Aceasta ultima explicatie face ca destinatiile fabricilor afl ate in orase sa nu mai fie neaparat zonele industriale extraurbane, ci alte tari. In afara de Adesgo, si Colgate- Palmolive si-a anuntat de curand intentia de a muta fabrica de la Brasov in Polonia.
“Avantajele pentru proprietarii de fabrici situate in Bucuresti care opteaza pentru relocare in afara orasului sunt diferenta mare de pret intre terenul care se vinde si terenul pe care il cumpara pentru relocare, prin aceasta operatiune proprietarii obtinand profituri foarte mari, si posibilitatea de a obtine autorizatia de functionare de la mediu mult mai usor decat daca si-ar mentine activitatea in oras”, spune Ionut Petcu, consultant in cadrul departamentului de terenuri, Colliers International.
Petcu detaliaza ca este din ce in ce mai greu sa se obtina reinnoirea autorizatiei de functionare de la agentia de mediu, pentru activitati poluante in interiorul orasului, in apropierea cartierelor traditionale. De asemenea, majoritatea fabricilor din oras sunt construite inainte de 1989 si nu sunt concepute pentru activitatea care se desfasoara in prezent in cladirile respective, facand astfel productia destul de dificila sau nepermitand o utilizare eficienta a spatiilor.
Odata cu relocarea, spatiile de productie se pot configura dupa nevoile activitatii desfasurate in prezent. “Dezavantajele sunt date doar de transportul in comun, care nu este la fel de bun pentru fabricile aflate din afara orasului”, completeaza Ionut Petcu. Un alt factor care determina fabricile sa aiba in vedere mutarea in afara granitelor tine de infrastructura si de birocratie.
“Pentru noul amplasament al fabricii Pasmatex am reusit, dupa trei ani de la cumpararea terenului, sa obtinem autorizatia de imprejmuire si sper sa primim si autorizatia de constructie. Avem probleme cu accesul defi nitiv de intrare din drumul national, pentru ca nu se stie ce solutie se va adopta pe termen lung pentru reteaua de drumuri. Consider esentiala pentru mutarea industriei in afara oraselor o buna colaborare cu institutiile statului, cele centrale, cele descentralizate si administratia locala”, este de parere Maria Grapini, patronul producatorului de textile si confectii Pasmatex din Timisoara.
Doru Mladin, presedintele Organizatiei Patronale din Pielarie si Incaltaminte (O.P.PINC), e de parere ca nu legislatia in armonizare cu cea din UE (“inca destul de permisiva”) e principala cauza a relocarilor, ci situatia pietei imobiliare. “Si in sectorul de pielarie-incaltaminte, fabrici importante odinioara au inchis portile sau si-au relocat productia in zone industriale, pentru a face loc afacerii imobiliare”, spune el.
Desi reprezinta un fenomen normal, fiindca o zona industriala va oferi intotdeauna conditii si costuri mai bune de operare, relocarea in zonele industriale are destule dezavantaje. “Problema la noi este ca stabilirea si delimitarea acestor zone industriale nu se face intotdeauna de catre autoritatile locale in baza unui plan coerent, gandit din toate punctele de vedere, inclusiv cu planul asigurarii utilitatilor publice necesare si a accesului facil pentru logistica industriala”, adauga Mladin.
Concluzia ar fi ca zona dezvoltarilor industriale are perspectiva unei dezvoltari haotice, la fel cum s-a intamplat cu constructiile rezidentiale. Ce se intampla insa pe locurile parasite de fabrici in orase? Cum am vazut, interesul companiilor industriale de a vinde terenurile e legat de posibilitatea castigurilor pe o piata imobiliara inca profitabila.
Fabrica de textile Tricotaje Somesul a vandut un teren de 18.000 mp din zona centrala a Clujului, cu 12 milioane de euro, companiei britanice Dawnay Day, care va construi pe acest amplasament un mall si o cladire de birouri, prin intermediul dezvoltatorului Atrium Centers. Investitia britanicilor va fi de 85 de milioane de euro. In cartierul Drumul Taberei din Bucuresti, grupul spaniol Gran Via a cumparat pentru 42 de milioane de dolari fosta fabrica Tricodava de la fondul de investitii Broadhurst, urmand ca pe terenul respectiv sa construiasca un ansamblu rezidential de 2.000 de locuinte, alaturi de spatii comerciale si de birouri, investitia totala fiind de 200 de milioane de euro.
Mai rare sunt cazurile cand companiile aleg sa-si dezvolte singure o politica de investitii imobiliare, cum e cazul ModaTim Timisoara, producator de confectii care isi va muta activitatea de productie in afara orasului, iar pe terenul respectiv va construi un proiect imobiliar propriu. ModaTim va construi in total cinci cladiri de birouri, dintre care prima, cu o suprafata inchiriabila de 7.500 mp, a fost deja termi nata toamna trecuta, cu o investitie de opt milioane de euro. Pentru finantarea proiectului, compania a luat un credit de 28 mil. euro de la banca austriaca Investkredit Bank, parte a grupului Volksbank.