Tag: relocare

  • Povestea tinerei responsabile de prima platformă gratuită de instruire în RPA

    Diana Ocraim lucrează la UiPath din 2016, fiind responsabilă de activitatea UiPath Academy, prima platformă gratuită de instruire în tehnologia Robotic Process Automation (RPA); ea coordonează o echipă de 20 de oameni.

    La finalul lui 2018, UiPath Academy număra peste 250.000 de utilizatori înregistraţi (de la lansarea din aprilie 2017), iar comunitatea creşte în medie cu 45.000 de utilizatori noi pe lună. De-a lungul primelor 18 luni, academia a eliberat peste 130.000 de diplome către utilizatori din peste 170 de ţări. 

    „Când am început, în 2016, UiPath era încă la început şi satisfacerea interesului pe care tehnologia RPA îl atrăgea la nivel internaţional era încă un puzzle care trebuia rezolvat”, povesteşte ea. „La momentul acela, UiPath, care acum are 2.700 de angajaţi în 24 de ţări, era încă o companie de 30-40 de angajaţi cu un singur birou în Bucureşti, inclusiv o mână de experţi care puteau folosi şi învăţa mai departe pe alţii cum să folosească produsul nostru. De aceea, visul ca într-o bună zi profesionişti de pe alte continente, din alte culturi şi care vorbesc alte limbi să folosească produsul nostru părea foarte îndepărtat”. 

    Experienţa sa internaţională s-a concretizat tot în cadrul UiPath, prin dezvoltarea programelor cu caracter global, a colaborării inter-regionale, „dar şi prin expunerea la diversele culturi din care provin colegii mei din UiPath, precum şi utilizatorii UiPath Academy”.

  • Au început cu producţia de ambalaje într-un garaj, iar acum au ajuns la afaceri de milioane de euro din mutarea unor fabrici întregi

    Modpack Group, compania pe care Valentin Mălăescu a dezvoltat-o împreună cu fratele său, Bogdan, oferă companiilor servicii de relocare industrială, packaging şi export. 

    În 11 ani, numărul clienţilor firmei a ajuns la aproape 1.000. Veniturile acesteia s-au situat anul trecut la 5,3 milioane de euro, iar numărul de angajaţi la 93. Anul acesta, numărul de angajaţi a ajuns la 130, iar previziunea veniturilor vizează o creştere de circa 30%.

    Valentin Mălăescu povesteşte că un singur proiect de relocare a unei fabrici implică munca a circa 50-60 de persoane: de la evaluatori ai proiectului, oameni implicaţi în logistică, cei care se ocupă de transportul în locuri aflate oriunde în România sau în porturi ori aeroporturi, la munca echipei de packaging, care asamblează piesele în cutii. Urmează apoi încărcarea şi transportul, pe rute prestabilite, până la destinaţia de relocare a fabricii – aici intră în peisaj subcontractorii, respectiv cei care descarcă marfa. Ce este mai greu în mutatul unei fabrici?  „Managementul de proiect: să ai capacitatea sincronizării tuturor acestor activităţi astfel încât să nu existe timpi morţi”, spune Valentin Mălăescu. 

    De altfel, acesta este şi mottoul preluat de antreprenorii ploieşteni de la Steve Jobs, aflat la loc de cinste în recepţia biroului din Ploieşti: „Clienţii nu măsoară cât de mult ai încercat, ci cât de mult ai livrat”.

    Modpack desfăsoară mii de operaţiuni pe an. Dintre clienţii Modpack, 90% sunt firme multinaţionale, având puncte de lucru în Cehia, Regatul Unit sau Liverpool.

    În afara sediului central, aflat în Ploieşti, compania foloseşte un spaţiu logistic închiriat, în Cluj cu care deserveşte clienţii din centrul ţării; din rândul celor mai recente investiţii se află una de 2 milioane de euro, într-un centru logistic din Oradea. „Vrem să acoperim zona de vest a Europei şi ieşirea spre Europa; probabil va fi gata în primăvara anului viitor.”

    Compania are însă puncte de lucru şi în Cehia, Marea Britanie (Liverpool) şi vor să deschidă un birou şi în Statele Unite. Investiţiile totale în companie şi în extindere se ridică la peste 3 milioane de euro.

    Businessul Modpack Group a început prin producţia de ambalaje din lemn într-un garaj, evoluând ulterior în direcţiile transportului multimodal şi a relocărilor industriale. Valentin Mălăescu spune că au împrumutat un concept vestic, one stop shop, prin intermediul căruia pentru aproximativ 60% dintre clienţii lor oferă servicii integrate,  de la demontare de echipamente, ambalare, transport către o altă destinaţie oriunde în lume – rutier, maritim şi aerian. Antreprenorul spune că acoperă aproximativ orice tip de industrie, având capabilitatea să împacheteze şi să mute orice tip de echipament. 90% dintre clienţi vin însă din industria petrolieră, a tutunului, alimentară, automotive.


    Bazele firmei au fost puse în 2007. Până atunci, Valentin Mălăescu a lucrat în jur de 15 ani în companii multinaţionale, parcurs profesional pe care l-a început imediat după absolvirea studiilor la Universitatea Politehnica din Bucureşti.

    Înainte de Politehnică însă a lucrat într-o uzină care producea excavatoare, dar şi ca ca electronist într-o fabrică militară axată pe producţia de rachete. Povesteşte că a ajuns în aceste ipostaze fiindcă nu intrase din prima la facultate: „Tatăl meu a spus: «La lucru cu tine!», astfel că am început de jos, motiv pentru care am apreciat mereu munca.”

    După ce a lucrat ca mecanic şi electronist, a intrat la facultatea dorită, iar primul loc de muncă „mai serios”, de după absolvire, a fost în cadrul producătorului de ţigări British American Tobacco. A lucrat acolo timp de câţiva ani în zona de calitate şi s-a ocupat de mentenanţa aparatelor din acel departament. După trei ani, a trecut în departamentul de planificare a producţiei, având în responsabilitate trei unităţi de producţie ale companiei. După un deceniu în cadrul BAT, etapă din carieră despre care spune că a fost ca „o a doua facultate”, a plecat în industria automotive, ca inginer de calitate în compania cu origini irlandeze Johnson Controls International.

    Mare parte a acestui rol se desfăşura în Germania. „A fost şi aceasta o experienţă bună, care atârnă greu acum, fiindcă am avut foarte mult contact cu externul – stăteam cam o săptămână pe lună în afară, iar cumulat, în doi ani am ajuns să stau cam şase luni plecat.” Spune că acesta a fost un bun prilej pentru a stabili contacte cu firme străine şi o perioadă în care s-a familiarizat cu mentalitatea celor din vest.
    A revenit apoi la Bucureşti, în cadrul unei firme româneşti care făcea parte dintr-un grup de furnizori ai General Electric. În cadrul acesteia a avut primele roluri de top management: a fost plant manager, rol din care a condus aproape 200 de oameni şi în care integra produse complexe. Spune că cifra de afaceri a fabricii, care la momentul angajării sale era de 2 milioane de euro, a crescut în doi ani de zece ori.

    În perioada respectivă a început să se gândească să îşi facă un business propriu. Primul pas în acest sens a fost înfiinţarea unei firme de facility management, Stefa Invest, care operează şi în prezent în zona de sud a României. Firma s-a axat pe zona de cleaning industrial (nu HoReCa, ci în fabrici). „Când o fabrică se construieşte, vin ei, au maşini speciale de spălat pardoseli, echipamente speciale de spălat geamuri, de pildă”, descrie Mălăescu profilul activităţii Stefa Invest. Cifra de afaceri a acestui business este de circa 500.000 de euro anual, iar numărul angajaţilor este de aproximativ 60.

    Din Bucureşti s-a mutat apoi în Ploieşti, unde a lucrat la Bergenbier (InBev, pe vremea aceea), în departamentul de packing, ca manager de împachetare, rol din care avea în subordine în jur de 100 de angajaţi.

    La penultimul său job din Bucureşti se lovise însă de situaţia în care angajatorul său avea nevoie de o firmă care să ambaleze anumite echipamente – le-a fost foarte greu să găsească o firmă locală care să îi ajute.

    Astfel, în paralel cu locul de muncă în cadrul producătorului de bere, a demarat primii paşi în start-up-ul Modpack. A mai lucrat ca angajat, în paralel cu munca de antreprenor, circa 8 luni, iar apoi businessul a evoluat suficient de bine ca să necesite întreaga atenţie a antreprenorului pe afacerea de familie. 

    „A fost destul de greu să fac acest pas, în multinaţionale câştigam bine în perioada respectivă, dar aveam vreo 36 de ani, eram sătul de munca în corporaţie; şi într-o firmă de familie sunt reguli şi este mult stres, dar stresul la noi este generat în general de client.”

    Fratele său, Bogdan Mălăescu, s-a alăturat afacerii de la început. De profesie inginer economist, el s-a axat pe dezvoltarea relaţiilor cu clienţii, pe domeniul financiar. A fost manager pe supply chain (pe logistică, aprovizionare, contractare, partea mai mult comercială). Iar dacă iniţial îşi ajuta fratele doar în timpul liber, după doi ani s-a dedicat şi el afacerii de familie.

    Bazele firmei au fost puse contractând drept client o firmă din Bucureşti, furnizori de echipamente, iar partea de ambalaje din lemn a fost dezvoltată împreună cu producătorul ploieştean de rulmenţi Timken.

    „De la fiecare client am învăţat câte ceva şi am dezvoltat câte o arie de activitate; am plecat cu doi clienţi în 2007, cu o cifră de afaceri în perioada respectivă de undeva la 20.000 de euro pe an, iar banii care s-au investit la început au fost luaţi de la bancă”, descrie Valentin Mălăescu începuturile afacerii.

    Au cumpărat un camion, câteva utilaje, au început în nişte hale foarte mici – la un moment dat spaţiul lor de lucru era de fapt curtea unei cunoştinţe dintr-o comună din Ploieşti. De la un spaţiu de lucru iniţial de 50 de metri pătraţi, sediul din Ploieşti s-s-a extins astăzi pe o suprafaţă de 5.000 de metri pătraţi.

    „Problema este că în aceşti 11 ani de când am început, am investit mereu – 5,3 milioane de euro a fost cifra de afaceri de anul trecut, iar investiţiile au fost destul de mari – în ultimii 2-3 ani au ajuns la peste 2 milioane de euro.”

    Dacă la început erau producători de ambalaje din lemn, ulterior şi-au diversificat serviciile: „Putem să oferim clienţilor toată gama de servicii, de la proiectare, ambalaj, împachetare, demontarea unor utilaje, transportul oriunde în lume şi start-up-ul (pornirea utilajelor – n.red.)”.

    Una dintre etapele importante a fost la doi ani după ce au început producţia de ambalaje: au fost contactaţi de o firmă din Olanda, un competitor al lor din Utrecht, cu acelaşi obiect de activitate ca şi ei, care le-a propus o colaborare pentru un proiect de relocare. „Au venit olandezii, aveau cred doi metri, cravate, nu m-au speriat, au venit cu proiectul, au spus că în două săptămâni trebuie să îl începem, am semnat contractul – care avea o valoare de 20.000 – 25.000 de euro”.

    Cu doar 10 angajaţi (dintre ei, 8 sunt încă în companie), au acceptat proiectul despre care spun că a fost cel în care au învăţat să facă ambalare industrială în locul ales de client – „Acolo efectiv am furat meserie”.

    În prezent, businessul s-a divizat în câteva centre de profit, partea de relocări industriale generând circa 30% din business. Au avut câteva proiecte mari, exemple relevante în acest sens fiind serviciile de relocare acordate unor producători de ţigarete sau demontarea şi împachetarea unor echipamente în Nigeria, cu avionul, pentru un producător local de băuturi.

    În urmă cu câţiva ani, au făcut şi primii paşi în afara ţării. Au încercat iniţial să deschidă un punct de lucru în Polonia, dar, mai ales din cauza spiritului naţionalist de acolo, care favorizează afacerile poloneze, s-au reorientat spre Cehia, unde au şi în prezent un birou. „Ne-am gândit că se află în centrul Europei şi că este aproape de Germania, că putem dezvolta ceva în zona respectivă. Şi ei sunt mai rigizi, astfel, chiar dacă avem birouri acolo, le folosim mai mult pentru marketing.”

    În ianuarie anul acesta s-au extins în Liverpool, oraş ales din perspectiva Brexitului: „Poate se vor muta masiv multe zone de producţie, spre exemplu linia de producţie pentru Land Rover Discovery pleacă din Liverpool şi se mută în Slovacia; poate alţii vor să vină în Regatul Unit.”
    Tot anul acesta, şi-au anunţat şi prezenţa în Statele Unite, ţară pe care au ales-o prin prisma clienţilor pe care îi au deja. „Ne-am dus acolo fiindcă acum 60-70% dintre clienţi sunt americani.”

    Cum evoluează industria locală prin prisma mutărilor făcute de Modpack System?

    Din observaţiile lui Valentin Mălăescu, aceasta se află în cădere liberă. „Sunt multe semnale, fabrici care lucrează în lohn, în general pe automotive, care încep să se mute, spre Maroc, în Africa, sunt fabrici care lucrează tot în lohn în industria textilă care aleg Republica Moldova sau Macedonia, Serbia, îşi mută anumite linii de fabricaţie în alte ţări; dacă le ies cărţile, probabil că se vor muta de tot.”

    El este de părere că prin presiunile salariale actuale, în 5-10 ani industria lohnului în automotive şi textile nu va mai fi suficient de competitivă. Pe de altă parte, observă beneficii aduse de tehnologie: „Industria se dezvoltă în fabricile unde se folosesc tehnologie, roboţi, producţie inteligentă, văd că vin investiţii, apoi văd că vin investiţii puternice din China, probabil că global multe companii străine îşi închid businessurile în China, şi încep să se reloce spre Europa; chinezii au clonat deja acele businessuri, astfel că vin cu fabricile lor şi investesc în România”. Investiţii mari observă că există şi în zona dezvoltării de centre logistice.

    Valentin Mălăescu spune că de-a lungul timpului au fost curtaţi pentru vânzarea companiei către firme concurente: „Un competitor britanic a vrut să ne cumpere la început cu 1 milion de euro, le-am spus că fără 5 milioane de euro nu discut cu ei. Au încercat ulterior să ne scoată din piaţă cu diverse metode – spre exemplu, ne-au luat un om din departamentul comercial sau prin preţuri de dumping”.

    Ulterior, au propus un joint venture unei firme care voia să îi cumpere, înţelegere prin care el şi fratele său să rămână în board, să deţină acţiuni în cadrul grupului respectiv, dar compania nu a acceptat aceşti termeni. „A început ulterior războiul, lupta adevărată cu firmele străine, că până atunci eram prea mici. Au tot felul de arme financiare care pot să te distrugă”, descrie el lupta cu competitorii străini.

    Consideră că de fapt aceasta a fost şi problema României în anii ’90: „Ne-au prins nepregătiţi, au cumpărat totul pe bani puţini fiindcă nu ştiam să negociem. Dacă ştiam să negociem, eram mult mai departe, România are o poziţie geostrategică excepţională, oamenii sunt deosebiţi şi nu am ştiut să profităm de aceste calităţi”.

    Pe termen lung, nu cred că urmaşii lor se vor ocupa de business – astfel că nu exclude integrarea într-un grup global.

    Sfaturi pentru tinerii antreprenori? „Cel mai important este să creadă în businessul lor, să lupte pentru el, este foarte important să se implice, să fie flexibili, să aibă cât mai multe legături cu firmele externe, să participe la târguri, conferinţe, să aibă curaj şi să viseze.” Totuşi, Valentin Mălăescu crede şi că intuiţia şi norocul contează 80% în business.

  • În ce ţări pleacă angajaţii din companii: SUA, Germania şi Canada sunt principalele destinaţii pentru cei care vor să se relocheze

    Studiul a fost realizat pe 366.000 candidaţi şi peste 6.000 angajatori din 197 ţări.

     
    O altă ţară pentru care creşte interesul celor care vor să se relocheze este Germania, preferinţele pentru această ţară crescând o dată cu anunţul despre Brexit.
     
    Totodată, printre motivele alegerii acestei ţări se află faptul că sectorul industrial este puternic dezvoltat, serviciile sociale sunt generoase şi politica de imigrare este corespunzătoare unei ţări care face parte din Uniunea Europeană (UE).
     
    Tot în urma studiului s-a constatat că pe locul trei în topul preferinţelor de relocare este Canada, urmată de Australia şi Marea Britanie, aceasta din urmă coborând însă pe locul 5 după ce în 2014 se afla pe locul 2.
     
  • Un nou spital în Capitală. „Sfântul Vasile cel Mare” va costa 300 mil. euro. Când ar trebui să fie gata

    „În momentul de faţă am terminat studiul de prefezabilitate şi am început demersurile pentru PUZ, şi sperăm că va fi votat de către consilierii generali undeva în luna mai. Construcţia în aceea zonă va începe în octombrie 2019, iar acest spital va avea un număr de 1.015 paturi, plus 100 de paturi la primiri urgenţe. Aici vor şi vor fi relocate trei spitale. Toată investiţia va fi suportată de Primrăria Sectorului 1, iar după calculele noastre va fi în jur de 300 de milioane de euro, dar poate să şi depăşească. Sperăm ca în 4-5 ani să se termine”, a declarat, luni, primarul Sectorului 1, Dan Tudorache, care a mai precizat că va preda acest spital „la cheie” Ministerului Sănătăţii.

    Potrivit reprezentanţilor Primăriei Sectorului 1, noul spital va avea 37 de săli de operaţie, 60 de linii de gardă, o maternitate, două heliporturi şi 7,2 hectare de teren. Aici vor fi relocate Spitalul Floreasca, Spitalul de Arşi precum şi Institutul Naţional pentru Sănătatea mamei şi Copilului, „Alessandrescu-Rusescu”.

    „În afară de salarii, medicii au nevoie şi de un loc de mncă civilizat. Este extraordinar că primăria finanţează integral construcaţia acestui spital şi dotarea cu echipamente medicale. De ce trebuie relocate cele trei spitale? Floreasca este într-un spaţiu închis, nu mai poate fi extins, iar circuitele funcţionale sunt greu de obţinut în acest moment. Mai mult, aparţinătorii care vin la Floreasca nu au loc de parcare, nu au loc să se mişte în jurul spitalului. Floreasca preia în jur de 350 de urgenţe pe 24 de ore, la un număr de 34 de posturi, iar timpii de aşteptare sunt foarte mari şi de acolo apar nemulţumiri”, a declarat şi ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Multinaţionalele din Bucureşti plătesc costurile de relocare ale specialiştilor din provincie

    Cele mai căutate au fost apartamentele de două camere din zona Aviaţiei. Bugetele tinerilor manageri români variază între 700 şi 1.000 euro/lună şi aceştia preferă apartamentele noi, de două şi trei camere, cu loc de parcare, situate cât mai aproape de birou.

     „Cererea de închiriere a apartamentelor situate în zona de nord este mai mare la începutul acestui an, cu 30-40% faţă de aceeaşi perioadă din 2017, dar există un echilibru pe piaţă, datorită faptului că şi oferta a crescut în ultimul an, pe măsură ce s-au livrat noi ansambluri rezidenţiale, în zonele Aviaţiei, Băneasa şi Pipera.

    Imobilele nou livrate in zona de nord au un impact semnificativ atât asupra stocului de locuinţe, cât şi asupra standardelor de calitate solicitate de către chiriaşi, contrabalansând astfel cererea în creştere”, declară Aura Diaconescu, manager al Departamentului Închirieri, în cadrul Nordis.

    Tinerii corporatişti caută să închirieze locuinţe premium cât mai apropiate de birou, managerii străini şi antreprenorii români cu copii închiriază vile sau apartamente mari, situate lângă şcolile renumite din Bucureşti.

    Anul 2017 s-a caracterizat printr-o tendinţă de creştere a cererilor de închiriere pentru proprietăţi premium situate în zonele Herăstrău, Aviaţiei şi Pipera, tendinţă care se menţine şi la începutul acestui an.

    Cele mai multe tranzacţii de închiriere în zona de nord s-au încheiat însă la bugete cuprinse între 1.000-1.500 de euro în 2017.

    Expaţii din top management şi-au menţinut preferinţa pentru apartamentele exclusiviste, situate în zonele Dorobanţi – Capitale, Primăverii sau Herăstrău, a căror chirie depăşeşte 2500 euro/lună.

    Grupul de firme imobiliare Nordis a fost înfiinţat în 2008, de către Emanuel Poştoacă, consultant imobiliar cu experienţă in investiţii rezidenţiale în zona de nord şi astăzi reuneşte trei firme specializate: Nordis ¬ Development, de dezvoltare imobiliară, Nordis Management, de management de proiecte imobiliare şi Nordis Premium Properties, de intermediere şi investiţii imobiliare.

  • S-a născut primul copil al unui cuplu de refugiaţi relocaţi în România

    O femeie din Iran din cadrul Centrului de Proceduri şi Cazare pentru Solicitanţii de Azil Rădăuţi a născut la Spitalul din Rădăuţi un băieţel sănătos cu o greutate de 3,5 kg, potrivit informaţiilor Inspectoratului General pentru Imigrări.

    Mattia este primul copil refugiat născut în România dintr-o familie de refugiaţi transferate din Grecia în cadrul programului de relocare al Uniunii Europene.

    CITEŞTE AICI CONTINUAREA ARTICOLULUI

  • Fiul lui Silviu Prigoană intră în afacerile de prindere şi relocare a câinilor vagabonzi

     Obiectul de activitate al firmei de salubrizate a fost completat cu “servicii de îngrijire a animalelor de companie, plimbat, împerechere, găzduire şi dresaj, adăpost, gestionare câini fără stăpân operaţiuni de prindere şi transport al câinilor comunitari”.

    “Atunci când s-a modificat legea şi când autorităţile au decis să ia măsuri cu câinii fără stăpân, ne-am gândit să participăm şi noi la aceste servicii şi să ne ocupăm de tot ce ţine de relocarea animalelor. Am făcut un parteneriat cu un medic veterinar şi cu o asociaţie care se ocupă de câini”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Bogdan Niculescu, directorul general al Rosal Grup.

    El a spus că firma nu a început încă să colecteze câini şi că este posibil ca în acest an, fiind unul electoral, să nu vrea nimeni să ia măsuri cu câinii de pe străzi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Whiteland Logistics s-a relocat intr-un depozit nou la Timisoara

    Noul depozit Whiteland Logistics de clasa A are o suprafata totala de 1700 m2 din care 1120 m2 la temperatura de refrigerare si 580 m2 la temperatura ambientala. Depozitul dispune de rampe de incarcare/descarcare pentru camioane si van-uri. Aceasta schimbare a depozitului face parte din strategia Whiteland Logistics de dezvoltare a
    operatiunilor logistice pe partea de vest a tarii, de optimizare a timpilor de livrare pentru distributia in zona respectiva si de asemenea de scurtare a timpilor de livrare pentru produsele care sosesc din afara tarii. Whiteland Logistics este o companie specializata in logistica la temperatura controlata pentru produse alimentare, cu o experienta de peste 19 ani pe piata romaneasca. Are un depozit central la Bucuresti si alte 11 depozite in orase principale din tara.

    Whiteland Logistics ofera servicii integrate de logistica: transport international si national,warehousing, distributie atat la nivel national cat si european, precum si servicii cu valoare
    adaugata (etichetari, coimpachetari, etc). Compania a avut o cifra de afaceri de 6,9 mil euro in 2012. Incepand din iulie 2011, Whiteland Logistics a devenit partener cu Nagel Group, lider german in logistica la temperatura controlata pentru produse alimentare.

  • 400 de români au plecat ca „expaţi“ în Europa, Asia şi Africa. Cele mai multe joburi sunt în IT, telecom, automotive şi petrol şi gaze

    Numărul românilor care au plecat în ultimii doi ani pe poziţii de middle şi top management prin intermediul unei firme locale de relocare a fost mai mare decât numărul străinilor care au venit în ţară, însă această piaţă este în continuare în creştere.

    „Am relocat în ultimii doi ani 400 de români în state precum Marea Britanie, Olanda, Belgia, Germania, Elveţia, Sue­dia, China sau în zone precum Africa de Sud. Industriile în care lucrează cei mai mulţi români expaţi, cu joburi de middle şi top management, sunt cele de IT, telecom, auto­mo­ti­ve şi petrol şi gaze“, a spus Elena Antoneac, mana­ger în cadrul companiei care oferă servicii de relocare PIRGROUP România, cu venituri fac­turate de 350.000 de euro anul trecut. În schimb, spune ea, numărul de familii de ex­paţi care au venit în România în aceea­şi perioadă a fost de 180, însă în continuare există un mix pe piaţă. „Străi­nii care vin în Ro­mânia lu­crea­ză în companii din Bu­cureşti sau din Cluj în industrii precum outsorucing sau producţie. Cei mai mulţi sunt nemţi, indieni sau unguri“, a mai spus Elena Anto­neac.

    Pentru expaţi, România este o piaţă similară celei din Polonia, atât în materie de aspecte legate de costul vieţii, cât şi în ceea ce priveşte impresiile pe care le au străinii despre ţară înainte să fie relocaţi.

    Valoarea pieţei locale a serviciilor de relocare este cuprinsă între 6 şi 9 mil. euro, potrivit jucătorilor de pe această piaţă, tariful mediu al unui proces de relocare fiind de 4.000 de euro. Unul dintre competitorii PICGROUP (com­pania administrată prin intermediul The Partners in Relo­cation Romania S.R.L.) de pe plan local este compania Inter­dean.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Sodexo a închiriat 2.700 mp în Novo Park

    Compania Sodexo Soluţii pentru Motivare şi-a relocat spaţiile de birouri şi activitatea de producţie pe o suprafaţă de 2.700 de metri pătraţi din complexul Novo Park, amplasat în imediata vecinătate a staţiei de metrou Pipera.

    Începând cu jumătatea lunii aprilie, compania are birourile în clădirea G a Novo Park, unde mai au sediu multinaţionale precum Hewlett-Packard (HP), Procter & Gamble (P&G), Kraft Foods România, Garanti Bank sau Ringier.