BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Avertismentul unui oficial rus: există în continuare riscul izbucnirii unui RĂZBOI NUCLEAR

    „Există riscul izbucnirii unui război nuclear. Se observă o dinamică negativă în ultimul an”, a mai spus acesta.

    Potrivit oficialului, mişcările partenerilor occidentali sunt din ce în ce mai agresive şi bazate pe emoţii. „Ei evită discuţiile privind diverse subiecte, blochează canalele de comunicare, strică arhitectura sistemului de control al armelor şi abordează în mod intenţionat o direcţie distructivă în ceea ce priveşte mecanismele eficiente din domeniul securităţii şi stabilităţii, care au fost în vigoare zeci de ani”, a mai spus Ryabkov.

    „Acesta este un comportament foarte periculos şi iresponsabil. Ar putea să ducă la consecinţe negative pentru stabilitatea strategică”, a adăugat oficialul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Satul din Pirinei plin de secrete naziste. „E cel mai adânc punct din lume în care se poate ajunge prin tunel. Experimentele făcute aici ar putea revoluţiona domeniul fizicii.”

    Vechia staţie de tren din oraşul spaniol Canfranc este atăzi o simplă clădire abandonată. În timpul celui de-al doilea război mondial însă, localitatea a fost un adevărat hub al intrigilor, şi asta pentru că reprezenta punctul de frontieră pentru spioni, refugiaţi şi pentru 86 de tone de aur nazist, relatează cei de la BBC.

    „Întotdeauna am spus că oraşul Canfranc este un Casablanca al războiului”, spune Ramon J Campo, jurnalist şi autor spaniol. El dezvăluie istoria oraşului din vremurile de război. „Canfranc a fost un punct strategic unde Portugalia şi Spania vindeau tungsten către Germania, în schimbul aurului pe care Germania îl fura de la băncile centrale europene.

    Între 1940-1942 a fost de asemenea punct de frontieră folosit în special de către refugiaţi, evrei, de cei ce fugeau din calea războiului, şi asta pentru că trenul care pleca din Canfranc mergea direct în Lisabona, pe ruta Canfranc-Madrid-Lisabona, supranunumită <traseul libertăţii>. Gărzile spaniole mi-au spus că nu au predat niciodată un refugiat nemţilor. Ei le spuneau uneori acestora: <Azi nu te putem lăsa să treci pe aici, dar poţi să mergi prin cealaltă vale>.” Peste 15.000 de refugiaţi au fugit din europa nazistă prin Canfranc, iar aliaţii întreţineau aici adevărate reţele de spioni.

    Oraşul are însă şi alte secrete. Vechiul tunel de cale ferată face legătura cu un laborator subteran, remumit în întreaga lume pentru cercetările în astrofizică. Zona de cercetare se află la 800 de metri sub pământ şi rocă. Alberto Bayo, fizician: „E cel mai adânc punct în care se poate ajunge prin tunel. Experimentele făcute aici ar putea revoluţiona domeniul fizicii.”

    Laboratorul este astăzi deschis şi publicului, înregistrând anul trecut peste 2.400 de vizitatori. Există un plan prin care staţia de tren să fie transformată în muzeu şi hotel. „În copilărie, acolo era locul nostru de joacă. Mergeam să ne jucăm acolo mai ales iarna, deoarece era mai cald”, povesteşte un locuitor. El mai spune că în timpul războiului aici soseau cantităţi impresionante de lingouri de aur, iar tatăl său, care era gardă pentru transportul mărfurilor, escorta camioanele pline cu preţiosul metal până în Portugalia. „Cei ce lucrau în gărzile spaniole şi franceze erau prieteni, însă nemţii nu se împrieteneau cu nimeni”, mai povesteşte Julian Herrezuelo. 

  • Una dintre cel mai afectate companii de războiul comercial face o mutare care i-ar putea supăra pe chinezi

    Acum chinezii vor trebui să scoată din buzunar aproape 111.000 de dolari pentru un autoturism Tesla Model S şi 113.000 de dolari pentru Model X.

    Tesla este una dintre cele mai afectate companii din cauza conflictului comercial SUA-China, pentru că nu are o producţie locală şi deci este nevoită să suporte direct impactul provocat de majorarea tarifelor aplicate mărfurilor importate. China a anunţat săptămâna treuctă că va majora tarifele pentru maşinile fabricate în SUA cu 50%, pentru a răspunde ameninţării lui Trump care promite noi taxe pe mărfurile chinezeşti.

    Tesla construieşte o fabrică în China căutând să recupereze banii pierduţi pe piaţa din SUA, unde cererile pentru maşinile electrice se află în scădere. Compania lui Elon Musk plănuieşte să dea startul producţiei în China, mai exact în apropierea Shanghaiului până la finalul acestui an.

    CEO-ul Tesla, celebru Elon Musk a vizitat în acestă săptămână China şi a vizitat inclusiv şi locaţia celei mai noi fabrici Tesla. De asemenea, Elon Musk a fost prezent şi la Conferinţa Mondială despre Inteligenţa Artificială de la Shanghai, alături de Jack Ma, fondatorul gigantului din e-commerceul chinezesc Alibaba.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Previziuni de la unul dintre cei mai cunoscuţi analişti financiari ai lumii

    „Principala întrebare este: cum face faţă SUA ascensiunii Chinei? Aceasta este întrebarea de bază cu care se confruntă lumea şi este o întrebare bună. În primul rând, ar trebui să spunem că este minunat pentru lume faptul că China devine din ce în ce mai bogată şi doreşte să-şi asume o poziţie de leadership mult mai mare pe plan global, în general. Există circa 1,4 miliarde de oameni acolo, o şesime din populaţia lumii, şi este extraordinar că ei devin din ce în ce mai bogaţi. Dar, evident, dacă eşti american, aceasta reprezintă o ameninţare – este un cuvânt prea puternic – , dar este o provocare competitivă. Deci asta este ceea ce se află cu adevărat în spatele războiului comercial. Există o mulţime de elemente, dar elementul principal care se află în spatele războiului comercial este că America încearcă să se asigure că această concurenţă a sa cu China este una corectă şi că există condiţii de concurenţă echitabile acum că sunt pe picior de egalitate. Deci asta se întâmplă”, spune Paul Smith, preşedintele CFA Institute, într-o discuţie pe tema îngrijorărilor prezentului.

    Despre întrebări de tipul „când se va sfârşi războiul comercial?”, el susţine că sunt greşite, pentru că acest război nu se va termina până când una dintre cele două ţări – SUA şi China – nu va decide că echilibrul a fost resetat pentru totdeauna. Iar acest lucru va dura o generaţie.

    La nivel global se profilează un război comercial, precum şi un război între politicile monetare, respectiv un război valutar între marile puteri. Administraţia de la Washington a transmis mesaje mai mult sau mai puţin voalate prin care a acuzat China şi Uniunea Europeană că sunt implicate într-un joc major de manipulare monetară pentru a concura cu Statele Unite. Recent, SUA au acuzat în mod oficial China de manipulare valutară, după ce guvernul de la Beijing a permis la începutul lunii august deprecierea valorii yuanului peste pragul de 7 unităţi pentru un dolar, la un nivel record din ultimul deceniu, în contextul în care devalorizarea monedei ar ajuta companiile chinezeşti să contrabalanseze costurile suplimentare generate de taxele vamale mai ridicate impuse recent de SUA pe fondul războiului comercial dintre cele două ţări. Intervenţia băncii centrale chineze nu a rămas fără ecouri pe pieţele valutare din Asia şi pe bursele de acţiuni europene, venind la scurt timp după ce preşedintele american, Donald Trump, a susţinut că va impune pe 1 septembrie tarife de 10% asupra tuturor importurilor din China rămase netarifate, potrivit Reuters.

    „Când vorbesc cu tinerii, le spun mereu: «Aceasta este viaţa voastră. Viaţa noastră a fost Războiul Rece şi Rusia. Viaţa voastră este ascensiunea Chinei şi conflictul comercial – sper să nu fie şi alt conflict – dintre China şi America, care va continua pentru cel puţin următorii 30 de ani».”

    Vorbind despre filosofia Chinei de a face afaceri de-a lungul secolelor, şeful CFA aminteşte că ei au fost dintotdeauna comercianţi. „Când mă uit la istoria chineză, colonialismul pentru China a fost întotdeauna colonialism economic. Mătase, porţelan… tot felul de lucruri. Nu a fost ceea ce a fost pentru englezi, nu a fost colonialism fizic. Nu spun că acest lucru va fi neapărat adevărat, dar cred că atunci când cineva se gândeşte la un conflict, ne gândim la ceva într-un fel în stil american sau britanic, care s-a încheiat întotdeauna cu omorârea oamenilor. În conceptul chinez, conflictul nu se referă la conflictul armat, ci la conflictul comercial. Cred că aceasta este o veste bună, nu o veste proastă. Nu văd ca acest conflict dintre America şi China să fie un război cu arme, îl văd ca pe un război comercial care va dura 30 de ani.”

    Paul Smith a adus în discuţie şi problema Chinei cu Taiwanul, vorbind şi despre Hong Kong. Taiwan are un guvern propriu şi este un stat independent, însă nu şi-a declarat în mod formal independenţa de China. Iar administraţia de la Beijing consideră că insula este o provincie a Chinei. În plus, preşedintele Chinei, Xi Jinping, a susţinut că doreşte să obţină o „reunire” paşnică  cu Taiwan, care va avea un viitor bun sub controlul chinez; pe de altă parte, China îşi rezervă şi dreptul de a folosi forţa pentru a readuce Taiwanul sub controlul său.

    „Hong Kong este, în multe privinţe, un test pentru China în ceea ce priveşte ce se va întâmpla în Taiwan. Şi cum a tratat continentul Hong Kong. Şi, evident, acesta este un subiect foarte fierbinte în acest moment, faptul că există multe tensiuni politice în Hong Kong. Dar lucrul pe care China nu l-a făcut a fost să trimită trupe. Cred că este foarte încurajator, este foarte interesant. Cu englezii, ştim care a fost răspunsul nostru iniţial. Dacă unul dintre interesele noastre comerciale era în pericol, trimiteam o navă şi începeam să tragem. Şi nu a fost nicio negociere, a fost foarte simplu. În ceea ce-i priveşte pe chinezi, cred că răspunsul lor iniţial este mult mai civilizat. Noi (Marea Britanie – n.red.) nu suntem o naţiune civilizată, în această privinţă”.

    Fostă colonie britanică, Hong Kong a fost cedat Chinei de către Marea Britanie în anul 1997, cu condiţia ca acest teritoriu să menţină un nivel ridicat de autonomie, cu excepţia afacerilor externe şi a domeniului apărării, pentru o perioadă de 50 de ani. Astfel, acest teritoriu are un sistem legislativ diferit de cel al Chinei, prin intermediul principiului „o ţară, două sisteme”. Hong Kong a fost în ultima perioadă scena unor ample proteste provocate de un proiect de lege despre care criticii susţin că ar permite extrădarea disidenţilor politici din Hong Kong pe teritoriul Chinei.

    Dincolo de China şi SUA, aruncând o privire la nivelul întregii lumi, şeful CFA spune că trăim „într-o lume multipolară”, situaţia fiind complicată.

    „Trăim într-o lume multipolară. Când a căzut Zidul Berlinului, timp de 25 de ani am trăit într-o lume unipolară, dominată de americani. Acum trăim într-o lume multipolară şi, deci, nu sunt doar UE, China, Rusia… Deci este un mediu mult mai complicat. Şi cred că, din punctul de vedere al unui analist financiar, ceea ce aş spune este că globalizarea era despre eficienţă şi crearea eficienţei. Dar generaţia viitoare va avea legătură cu ineficienţa. Şi ştiu că este un lucru ciudat de spus, dar vom avea blocurile de tranzacţionare şi acestea creează ineficienţă, la fel ca protecţionismul, de exemplu. Deci, într-un mod ciudat, pentru profesionişti, dacă vă întrebaţi cine beneficiază de asta, profesioniştii beneficiază. Cine nu beneficiază? Consumatorul, persoana obişnuită nu beneficiază.”

    În ceea ce priveşte Europa, există temerea că va avea două viteze. În aceste condiţii, cât de important este pentru o ţară ca România, care are o monedă fragilă şi, uneori, politici fragilizante, să adopte euro este o întrebare cheie. Vorbind despre cauzele din spatele Brexitului şi despre unele dintre provocările legate de Italia sau Grecia versus Europa, Paul Smith a arătat că Europa are „un corset”, mizându-se pe ideea că o singură mărime se potriveşte tuturor. El susţine că oamenii de la Bruxelles trebuie să se gândească mai creativ la care sunt punctele forte ale Uniunii Europene, care le oferă oamenilor protecţie, securitate.

    „Cred că ceea ce trebuie să gândească Bruxelles-ul este să spună că 27 de ţări au 27 de nevoi diferite şi că a avea o singură abordare care se potriveşte tuturor este puţin probabil să funcţioneze. Şi poate că lucrul bun care va ieşi în urma Brexitului ar putea fi să se recunoască la Bruxelles că, de fapt, ceea ce trebuie să se construiască este o Uniune Europeană care are niveluri diferite de participare, unde ţările se pot îndrepta spre centru, spre ceea ce poate Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Luxemburg ar putea considera o uniune foarte strânsă, însă alte ţări pot avea o relaţie deficitară cu UE, dar se pot îndrepta spre centru, deoarece fragilitatea sistemelor lor se îmbunătăţeşte practic.”

    Când ne întoarcem la partea de reglementare financiară, moneda este doar unul dintre lucrurile auzite. „Mergeţi în unele ţări mai mici din UE, iar autoritatea de reglementare a pieţei de valori mobiliare – poate fi formată doar din şase persoane – primeşte toate aceste regulamente europene, care sunt bune pentru Deutsche Bank sau pentru Société Générale, şi li se spune: bine, acum trebuie implementate. Şi ei spun: Bine, suntem şase oameni, este imposibil şi, în plus, nu se potriveşte pieţei noastre financiare sau băncilor, industriei financiare de la noi. Trebuie să ajutăm să crească o economie în curs de dezvoltare. Şi cred că aceasta este o provocare pentru Bruxelles, ei trebuie să se gândească mai mult – şi nu ştiu care sunt răspunsurile – dar trebuie să se gândească mai creativ la care sunt adevăratele puncte forte ale Uniunii, care le oferă oamenilor protecţie, securitate, o privire asupra propriilor lor guverne, poate că există altcineva, nu doar politicienii locali, altcineva care este acolo, asigurându-se că politica economică este sensibilă, că drepturile omului sunt protejate, toate aceste lucruri. Deci sunt bune libertăţile de a călători peste graniţe şi de a mişca comerţul peste graniţe, acestea sunt elementele de bază a ceea ce înseamnă Europa. Dar o mulţime dintre reglementări trebuie să fie, cred, mult mai opţionale decât sunt astăzi. Libertatea de mişcare şi a forţei de muncă se numără printre elementele care au afectat implicarea Marii Britanii. Cred că ideea de la Bruxelles este că trebuie să aibă un morcov şi un băţ (o combinaţie de strategie de recompensare şi de pedeapsă – n.red.) şi trebuie să îndrepte oamenii puternic înainte în direcţia corectă. Şi s-ar putea să aibă dreptate – evident, acesta este un proiect care va dura decenii. Dar cred că atunci când te uiţi la tensiunea din acest moment, cred că trebuie să ne dezvoltăm puţin gândirea”.
    De ce este necesară Adoptarea euro?

    Referindu-se la necesitatea adoptării monedei unice europene de către ţările din Uniunea Europeană, şeful CFA Institute susţine că pentru ţări mici are mai mult sens să adopte euro, în timp ce în cazul ţărilor mari are mai puţin sens. Iar România şi alte ţări ar putea să îşi păstreze moneda naţională dacă ar avea instituţii puternice şi independente de controlul politic.

    „Este o generalizare, dar cred că pentru ţările mai mici adoptarea monedei euro are mult mai mult sens. Dacă eşti o ţară mai mare, poate că are mai puţin sens. Când călătoresc în această regiune, nu doar în România, observ că beneficiile de a face parte din zona euro – din punctul de vedere al stabilităţii politice, din punctul de vedere al uşurinţei de a face tranzacţii, al integrării cu o comunitate mai mare – depăşesc probabil dificultăţile. Dar, evident, există provocări pe termen scurt – opinii, politici, toate aceste lucruri. Însă punându-le în balanţă aş spune că, pe ansamblu, da – este util pentru ţările mai mici să adopte euro.”

    Pe de altă parte, şeful CFA susţine că o ţară mică poate să aibă o monedă independentă, dar are nevoie de instituţii puternice şi de instituţii care sunt independente de controlul politic. „Deci dacă aveţi aşa ceva în România, moneda naţională poate rămâne a voastră.”

    O întrebare provocatoare este de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro. „Trebuie să vă întrebaţi de ce nu ar dori un guvern să treacă la euro, de ce ar vrea să îşi păstreze propria monedă. Pentru că atunci când adopţi euro, renunţi la o anumită putere. Aceasta este o întrebare interesantă la care trebuie să răspundă politicienii. Puterea este că dacă păstrezi controlul asupra monedei tale, îţi poţi manipula economia internă într-un mod în care nu poţi dacă ai euro. De exemplu, dacă doriţi să vizaţi persoane relativ sărace din ţara dumneavoastră, printaţi bani şi le acordaţi gaze subvenţionate, alimente subvenţionate, le oferiţi tot felul de lucruri, ceea ce, în cele din urmă, duce la inflaţie şi aduceţi mai mulţi bani. Un politician are o perioadă de patru ani, deci sunt concentraţi în mod natural pe termen scurt. Aceasta nu este o critică, ci doar o realitate. Vârsta de pensionare este de 60 sau 65 de ani, dar aceasta ar trebui să fie 75 de ani. Nu ne putem permite să ne pensionăm la 60 şi 65 de ani. Trebuie să fie 75. Dar niciun politician nu va face asta, pentru că este problema viitoarei generaţii. Şi dacă ai face-o astăzi pentru tine, ai fi foarte supărat. Deci ei ştiu că este corect, ştiu că până la urmă cineva va trebui să facă asta, dar poate fi o problemă căreia un politician peste 15 ani trebuie să-i facă faţă, nu trebuie să-i facem faţă astăzi. Deci, în mod natural, oamenii vor împinge astăzi ceea ce pot face mâine. Acesta este doar modul în care lucrăm. Nu suntem roboţi, încă.”

    Viitoarea mare criză economică

    Unul dintre lucrurile de care avem nevoie acum este „ceva mai multă inflaţie în lume”, în opinia şefului CFA.

    „Teoria economică spune că o inflaţie de 3-4% ajută de fapt la ungerea roţilor economiei. Pentru că, dacă te gândeşti la mine, mă voi pensiona, am bani, dar nu pot pune aceşti bani la treabă. Nu pot să-i pun la treabă în depozite bancare, aşa că pentru pensionari aceasta este o mare problemă. Deci, un pic de inflaţie ajută, dar multă inflaţie distruge economiile oamenilor. Aşadar, este un echilibru pe care trebuie să-l atingă o economie. Dar, în momentul de faţă, trăim la nivel global, nu neapărat aici în România, ci la nivel global trăim într-o lume deflaţionistă, care este destul de îngrijorătoare, destul de dăunătoare, pentru că funcţionează împotriva dorinţei oamenilor de a investi. Un pic de inflaţie te ajută să fii mai agresiv în ceea ce priveşte abordarea investiţională decât deflaţia.”

    De altfel, despre următoarea criză economică, şeful CFA anticipează că se va contura în jurul inflaţiei. „Nu sunt sigur, dar cred că următoarea mare criză va fi probabil în jurul inflaţiei. În America şi în Marea Britanie, în Europa de Vest, oricum nu am mai avut experienţe pe care le-aţi avut aici în anii ’90, timp de decade. Aşadar, există o întreagă generaţie de oameni, care au să zicem 45 de ani, care nu au trăit niciodată într-o perioadă de inflaţie ridicată, deci nu înţeleg că ieşim dintr-o perioadă sau suntem într-o perioadă cu o inflaţie foarte scăzută. Aşadar, dacă vă gândiţi la care va fi următoarea criză, bănuiesc că va fi o criză a inflaţiei, de un fel sau altul. Acesta va fi pariul meu.”

    România ar putea să popularizeze experienţa avută la începutul anilor ’90, cu hiperinflaţie de circa 300%. De la inflaţie de aproape 300% pe an, România a ajuns în mai mult de două decenii la inflaţie de mai puţin de 1% în anii trecuţi. Practic, România a ajuns să aibă pe an inflaţia dintr-o singură zi din 1993. Însă, în 2018 şi în acest an, inflaţia a revenit pe o pantă ascendentă de 4-5%. „Unul dintre lucrurile pe care le spun în ţara mea, în Marea Britanie, şi în America, este că am început să lucrez în 1980, acum aproape 40 de ani, iar ratele dobânzilor din Marea Britanie la acea vreme erau de 18-19%. Au fost zilele de şoc petrolier, iar oamenii din ţara mea în ultimii 20 de ani au văzut o inflaţie de 3 sau 4%. Deci sunt de acord că experienţa inflaţiei mari este o experienţă pe care oamenii o pierd ca amintire. Deci un lucru pe care îl ştim este că asta se va întâmpla în viitor. Oamenii au uitat cum este traiul în hiperinflaţie, aceasta este aproape sigur următoarea criză financiară. Nu sunt sigur, gândindu-mă la oameni, dacă există vreun mod de a evita acest lucru.”

    Dar cât de important va fi rolul băncilor centrale în următoarea criză?

    „Ca întotdeauna, crucial de important. Cred că atunci când ne uităm înapoi la 2008, puteţi învinui băncile centrale pentru unele condiţii care au dus la criză, dar cred că băncile centrale s-au ocupat de criză cu adevărat bine. Poate puteţi spune: «Ei bine, aţi făcut criza» şi poate că este adevărat, dar cred că ar trebui să fim foarte pozitivi în ceea ce priveşte modul în care băncile centrale s-au ocupat de criză. Cineva mi-a spus odată că în 2008 băncile centrale au avut o alegere: ori Marea Depresiune din anii 1930, ori Revoluţia Franceză. Şi au ales Revoluţia Franceză, care este în esenţă situaţia cu care ne confruntăm astăzi. Acesta este motivul pentru care nu am intrat într-o Mare Depresiune. Dar ceea ce am făcut cu bună ştiinţă este că am creat un decalaj mai mare între bogaţi şi săraci, care, în cele din urmă, face ca sistemele noastre politice să fie supuse tensiunii. Cu asta trăim astăzi. Politicile de după 2008 au creat o societate foarte inegală, nefericită, iar instituţiile noastre politice se luptă să facă faţă acestei provocări. Aşadar, sperăm, trebuie să creştem din nou, motiv pentru care spun că inflaţia ar putea fi următoarea provocare, pentru că trebuie să introducem ceva benzină în motor, trebuie să creştem din nou şi trebuie să începem să readucem societatea în centru, unde toată lumea priveşte. Şi este nevoie de creştere pentru a putea face asta. Aceasta este provocarea următorului deceniu. Dar putem să o depăşim, să nu fim negativi.”

  • Roşu pe bursele internaţionale, după intensificarea războiului comercial dintre Statele Unite şi China

    Totodată, Beijingul şi-a anunţat vineri intenţia de a impune taxe vamale pentru produse importate din Statele Unite în valoare de 75 de miliarde de dolari, scrie CNBC.

    Indicele Hang Seng al Hong Kongului a condus la pierderi în regiune, după o scădere de 2,8%. Acţiunile chinezeşti au înregistrat scăderi de asemenea. Indicele bursei chineze (Shanghai Composite) a marcat o scădere de 0,95%, în timp ce indicele nipon Nikkei 225 a scăzut cu 1,99%.

    Indicele pan-european Euro Stoxx 50 a scăzut cu 1,2%. Indicele Dow Jones este pe roşu cu 0,78%

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • În timp ce lumea fierbe din cauza conflictului comercial SUA-China, secretarul de stat american se întâlneşte cu oamenii de business şi le spune când se va termina

    Mike Pompeo, secretarul de stat al SUA, s-a întâlnit în privat cu unii dintre cei mai puternici executivi de business şi cu economişti şi le-a spus că el crede că războiul comercial cu China se va încheia înainte de alegerile prezidenţiale din 2020, potrivit unor oameni prezenţi la întâlnire, citaţi de CNBC.

    La un prânz privat, marţi, în New York, Pompeo a vorbit în faţa unei mulţimi de circa 40 de oameni, printre care scriitorul Stephen Moore, CEO-ul Blackstone, Steve Schwarzman, fondatorul supermarketului Gristedes, John Carsimatidis, şi fostul preşedinte al republicanilor din New York, Ed Cox, potrivit sursei citate.

    Preşedintele american Donald Trump pune presiune cu ameninţarea tarifelor comerciale pe bunurile chinezeşti încă de când a preluat preşedinţia SUA, în timp ce China a răspuns proporţional şi promite şi mai multe măsuri.

    În ultima declaraţie publică pe acest subiect, adică în aceeaşi zi în care a vorbit în faţa oamenilor de afaceri şi a economiştilor, Pompeo a spus că nu este sigur cum se va termina disputa comercială SUA-China.

    „Nu ştiu răspunsul. Am vorbit cu secretarul Mnuchin aproape în fiecare zi. Nu am fost în centrul acestor negocieri. Totuşi, am văzut că fac progrese”, a spus Pompeo într-o emisiune CNBC.

     

     

     

     

  • Uniunea Europeană s-a săturat de Donald Trump şi a ales China în ultimii ani

    În cei doi ani şi jumătate de mandat la Casa Albă, preşedintele american Donald Trump i-a tratat pe aliaţii europeni ca pe inamici, le-a ignorat propunerile legate de protejarea mediului în contextul schimbărilor climatice, a impus tarife comerciale şi a ameninţat că va penaliza Uniunea Europeană dacă încearcă să ignore sancţiunile impuse de SUA Iranului. Această abordare a conturat deja moştenirea lui Trump în Europa, potrivit Bloomberg.

    În contextul în care el pune din ce în ce mai mult accent pe campania electorală pentru a câştiga al doilea mandat în 2020, guvernele din Europa realizează cât de dependente au devenit de SUA în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Acesta a fost unul dintre principalele subiecte de discuţie de la summit-ul G7 din Biarritz, Franţa.

    Una dintre principalele lovituri pregătite de Donald Trump pentru Europa este legată de industria auto, unde SUA vrea să aplice tarife citând motive de securitate naţională. Administraţia Trump a amânat decizia până în luna noiembrie, în timp ce negocierile cu blocul european continuă.

    Valoarea totală a vehiculelor exportate de Uniunea Europeană către SUA s-a situat la circa 50 miliarde de dolari anual în ultimii ani, însă exporturile au scăzut la cel mai redus nivel din 2009. Între timp, au crescut exporturile spre China.

    În ceea ce priveşte cei mai mari producători auto din Germania, China a înlocuit deja SUA şi a devenit cea mai mare piaţă de desfacere pentru fiecare dintre ei, cea mai recentă companie intrată în această categorie fiind Daimler în 2017. În acelaşi timp, Beijing Automotive Group, o companie deţinută de statul chinez, a anunţat în luna iulie că a cumpărat o participaţie de 5% în Daimler, la un an după ce un al vehicul chinez, Zhejiang Geely Holding Group, a preluat o participaţie de circa 10% devenind cel mai mare acţionar al grupului.

    Războiul comercial SUA-China se concentrează mult şi pe segmentul companiilor de tehnologie, însă Uniunea Europeană a încercat până acum să nu aleagă nicio tabără.

    Guvernul german este printre cei care nu au urmat apelul administraţiei Trump de a abandona Huawei Technologies din motive de securitate. Silicon Valley rămâne momentan capitala inovaţiei în tehnologie – ceea ce generează în acest moment un conflict între autorităţi europene precum guvernul francez care încearcă să taxe mari giganţi precum Amazon. În acest caz, Donald Trump îşi apără propriile companii şi spune că nu e corectă atitudinea europenilor.

    Însă Europa a făcut investiţii masive în sector ultimii ani, atât publice cât şi private pentru a se îndepărta de depdendenţa faţă de SUA, şi a reuşit, atât pe partea de importuri cât şi pe cea de exporturi fiind mai aproape de China.

    Una dintre principalele probleme ale lui Donald Trump faţă de aliaţii europeni, în special faţă de Germania, este o preocupare redusă faţă de apărare şi securitate naţională, ceea ce lasă SUA să apere de prin NATO întregul bloc. Până acum, Trump a pus la îndoială NATO ca alianţă, a gestionat un tratat nuclear cu Rusia fără a se consulta cu aliaţii, şi a profitat de ţările membre ale alianţei pentru a-şi ţine trupele în teritoriu. SUA are 246 de baze militare în Europa, adică aproape jumătate din totalul pe care le are peste graniţele ţării, şi un efectiv de 64.000 de soldaţi.

    Deşi Donald Trump nu ar începe un argument puternic legat de apărare în faţa aliaţilor puternici din Germania şi Franţa la summit-ul G7, ministrul britanic Boris Johnson ar putea să o facă şi să le ia partea americanilor. Până la urmă, el are nevoie de un tratat comercial între Marea Britanie şi SUA în contextul Brexit.

    La capitolul energie, Trump a acuzat Germania că este prizoniera Rusieri prin gazoductul Nord Stream 2 care ar trebui pus în funcţiune până la finalul anului 2019. Cele mai mari cinci economii europene au importat colectiv combustibili şi petrol de peste 150 miliarde dolari anual în ultimii 14 ani. În 2018, au importat 18,4 miliarde dolari de la SUA, adică 5% din total – un record istoric. Deşi ponderea importurilor din Rusia este exponenţial mai mare, Europa încearcă să se îndepărteze din ce în ce mai mult de Rusia, ceea ce îi oferă lui Trump încă un avantaj în negocierile comerciale.

    Unul dintre punctele principale de la masa negocierilor, pe care Trump vrea să insiste, este agricultura, însă Uniunea Europeană nu vrea să deschidă discuţiile cu privire la acest sector. Totuşi, SUA ar putea avea un avantaj în aceste negocieri în contextul în care a crescut din ce în ce mai mult ca piaţă de desfacere pentru produsele Europei în fiecare din ultimii cinci ani, importând de 79 miliarde de dolari anual. Această temă de discuţie ar putea naşte controverse în interiorul blocului european în contextul în care Germania, care trimite doar 2,7% din producţia de mâncare şi băuturi către SUA ar putea fi dispusă să discute agricultura, însă Franţa, care exportă mai mult, se opune implacabil.

    Europa a făcut eforturi să se îndepărteze de dominaţia SUA în ultimii ani, însă nu a avut prea mare succes.  

     

     

     

     

     

     

  • Avertismentele se înmulţesc: lumea se îndreaptă în mod inevitabil către un război valutar

    Un război valutar în adevăratul sens al cuvântului în care cele mai mari bănci centrale şi guverne ale lumii îşi vor deprecia în mod deliberat monedele nu mai poate exclus, avertizează într-un raport recent Joachim Fels, consilier economic în cadrul Pacific Investment Management Co., notează Bloomberg.

    Acesta se alătură unui număr în creştere de analişti de pe Wall Street care avertizează că plângerile repetate ale preşedintelui Donald Trump privitoare la practicile valutare ale partenerilor comerciali de top sporeşte riscul unor intervenţii ale americanilor în sensul deprecierii dolarului.

    Fels descrie condiţiile actuale ca reprezentând „runda a treia a unui război rece valutar“, cu riscul de a se intensifica.

    „După o pauză de la începutul anului 2018, războiul valutar rece dus între cele mai mari blocuri comerciale ale lumii timp de peste cinci ani a reizbucnit“, scrie Fels. „O escaladare către un adevărat război valutar cu intervenţie directă din partea SUA şi a altor mari guverne/bănci centrale în sensul deprecierii monedelor, deşi nu reprezintă o probabilitate pe termen scurt, nu mai poate fi exclusă.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Care sunt cele mai sigure şi cele mai periculoase destinaţii din lume

    Siria, ţara devastată de război, alături Libia, Afganistan şi Somalia, se numără printre ţările cele mai periculoase din lume, potrivit unei hărţi care evidenţiază siguranţa turiştilor. Harta interactivă a fost produsă de specialişti în medicină şi securitate internaţională şi arată nivelul de pericol din fiecare ţară şi teritoriu luând în calcul violenţa (inclusiv terorismul, insurgenţii, instabilitatea politică şi războiul, riscurile sociale (de pildă cele venite din partea mişcărilor religioase sau a comunităţilor etnice), factori precum infrastructura de transport a ţării, starea industriei, eficacitatea serviciilor de securitate şi de urgenţă, cel al serviciilor medicale şi susceptibilitatea ţării la dezastre naturale, scrie The Sun.

    Harta conţine cinci categorii de risc: nesemnificativ, scăzut, mediu, înalt şi extrem. Aceasta arată că Finlanda, Norvegia, Danemarca, Groenlanda, Elveţia, Slovenia şi Islanda au fost desemnate cele mai sigure locuri din lume, cu un “risc nesemnificativ”.

    În schimb, ţările care au fost clasificate în categoria “risc extrem de călătorie” includ părţi din Libia, Republica Centrafricană, Ucraina, Siria, Liban, Yemen, Afganistan şi Pakistan. Ţările cu un “risc ridicat de călătorie” au inclus părţi din Mexic, India şi Orientul Mijlociu, precum şi din Venezuela şi din Africa Centrală. Majoritatea ţărilor europene sunt considerate a avea un risc scăzut, inclusiv Regatul Unit; la fel stă situaţia şi în Iran, Iordania, Oman, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Georgia, Azerbaidjan, Armenia şi Uzbekistan în Orientul Mijlociu. Canada, SUA, Australia şi Noua Zeelandă sunt, de asemenea, state cu risc scăzut de călătorie.

    Când vine vorba de sănătate, ţările cu cel mai mare risc de boli includ ţările africane Sudanul de Sud, Niger, Coasta de Fildeş şi Sierra Leone. Evaluările medicale sunt date de evaluarea unei serii de riscuri pentru sănătate printre care: bolile infecţioase, factorii de mediu, standardul şi disponibilitatea îngrijirii medicale şi dentare locale de urgenţă, accesul la furnizarea de produse farmaceutice de calitate sau barierele administrative. State cu risc ridicat pentru sănătatea călătorilor sunt şi Irak, Liban, Venezuela şi Coreea de Nord.
    În contrast, ţările din Europa de Vest, dar şi Turcia, Canada, SUA, Noua Zeelandă şi Japonia prezintă cel mai mic risc pentru sănătatea călătorilor.

    Care sunt cele mai sigur şi cele mai periculoase locuri din lume pentru a a conduce autovehicule

    Drumurile din Africa, inclusiv Africa de Sud, sunt incluse aproape toate în categoria de risc “foarte mare” atunci când vine vorba de siguranţa rutieră. În aceeaşi categorie sunt incluse şi unele destinaţii populare de vacanţă din Thailanda, precum şi ţări ca Arabia Saudită, Iran şi Kazahstan. Şofatul în Rusia, India, China şi Brazilia prezintă un “risc ridicat”, în timp ce în Statele Unite există un risc “moderat”.

    Ţările cu cel mai scăzut risc de călătorie

    • Luxemburg
    • Elveţia
    • Slovenia
    • Norvegia
    • Danemarca (inclusiv Insulele Feroe)
    • Finlanda
    • Groenlanda
    • Islanda
    • Seychelles
    • Cape Verde


    Ţările cu cel mai ridicat risc de călătorie

    • Siria
    • Yemen
    • Afghanistan
    • Iraq
    • Libia
    • Mali
    • Republica Centrafricană
    • Sudanul de Sud
    • Somalia
    • Fâşia Gaza
    • Egipt (doar anumite zone)
    • Nigeria (partea de est)
    • Ucraina (în zona de est)

     

     

  • Fantomele războiului cipriot încep din nou să bântuie

    Ciprioţii greci iau decizia ca pe o nouă provocare turcească în contextul în care Ankara trimite vapoare cu instalaţii de foraj marin escortate de nave militare în apele Ciprului, sfidând Uniunea Europeană şi SUA şi socotind că are dreptul să exploateze uriaşele rezerve de gaze naturale descoperite acolo. Deocamdată, Turcia este dependentă de gazele naturale cumpărate din Rusia.
    Aşa-zisul stat cipriot turcesc Republica Turcă a Ciprului de Nord a comandat un studiu pentru a stabili cine sunt proprietarii din Varosha, care a fost staţiunea turistică principală a insulei înainte de a fi abandonată şi izolată în urma ocupării nordului insulei de către armata turcă în 1974. Decizia a fost anunţată pe 18 iunie, după ce mai multe state din Uniunea Europeană şi-au arătat intenţia de a acţiona contra Turciei pentru activităţile de forare pe care le consideră ilegale în apele Ciprului. Turcia are două nave specializate în activităţi de forare care desfăşoară operaţiuni acolo. Ciprul spune că explorarea are loc în ape în care deţine drepturi economice exclusive şi că activităţile Turciei îi încalcă suveranitatea.
    Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a făcut clar că „nimeni nu ne poate împiedica să protejăm drepturile ciprioţilor turci în estul Mediteranei“. Armata Turciei, care a capturat nordul Ciprului după o lovitură de stat nereuşită orchestrată de naţionaliştii ciprioţi şi de regimul militar care conducea atunci Grecia, a ţinut Varosha închisă şi nelocuită după ce locuitorii vorbitori de limbă greacă au abandonat staţiunea, aflată lângă portul istoric Famagusta.
    „A sosit timpul să facem un pas hotărât pentru Varosha“, a declarat Kudret Ozersay, ministrul de externe al guvernului autodeclarat al Ciprului de Nord, entitate recunoscută ca stat doar de Turcia. Ciprul de Nord are în ochii Uniunii Europene statutul de teritoriu ocupat.
    Ziarul proguvernamental turc Daily Sabah scrie că planul este de a redeschide Varosha pentru  repopulare. Oraşul, în care clădirile de apartamente, vilele, un magazin de blănuri şi un dealer Alfa Romeo sunt ascunse parţial de iederă, ar putea fi o ţintă pentru investiţii la scară largă dacă noul conflict cipriot este rezolvat paşnic. Însă tensiunile se agravează.
    Varosha a avut o populaţie de aproximativ 39.000 de persoane, care au fugit ajutaţi de militari britanici în 1974 când armata turcă a invadat insula. Oraşul a fost golit cu câteva ore înainte ca militarii turci să ajungă acolo. Oamenii se temeau că vor fi masacraţi. De atunci, acolo nu au acces decât soldaţii turci. Clădirile au fost jefuite. Oraşul este acum protejat de o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU din 1984 care prevede că aşezarea goală poate fi repopulată numai de locuitorii săi originari, notează eKathimerini.
    Famagusta, oraşul-port din care  Varosha făcea parte în vremurile de pace, a reuşit să evite soarta staţiunii închise. În timpul războiului dintre nord şi sud, grecii au fugit, zona a fost bombardată, au murit oameni, inclusiv turişti, dar oraşul a rămas deschis. În 2015, noul ales lider al Ciprului de Nord, Mustafa Akinci, a propus deschiderea Varoshei dacă i se permite redeschiderea portului pentru comerţul internaţional şi a aeroportului Ercan pentru zboruri directe. De când şi-a declarat unilateral independenţa în 1983, Ciprul de Nord este sub un embargo comercial, de transport şi cultural internaţional. Famagusta este cel mai important port al insulei şi ar putea deveni important şi în noul conflict dintre Cipru şi Turcia.
    Potrivit presei turce, Ankara va stabili baze navale şi aeriene în Ciprul de Nord pentru a garanta securitatea în estul Mării Mediterane. Mutarea urmează unei vizite în Ciprul de Nord a unei echipe a armatei turce care a purtat discuţii cu oficiali diplomaţi şi militari din nordul insulei, potrivit agenţiei de presă Demirören. S-a convenit că operaţiunile de foraj ale Turciei în regiune fac necesară consolidarea prezenţei turce, în special în ceea ce priveşte aprovizionarea şi garantarea siguranţei navelor de război turceşti.
    Decizia comună a guvernelor Turciei şi al Republicii Turce a Ciprului de Nord vine în urma controverselor legate de descoperirea şi exploatarea unor vaste rezerve de gaze naturale în largul coastelor insulei. La începutul lunii iunie, Grecia, Cipru şi Israel au făcut o înţelegere prin care urmează să construiască o conductă pentru resursele de gaze naturale din largul coastei de sud. Conducta EastMed, despre care se estimează că va produce un profit de 9 miliarde de dolari în decurs de 18 ani, va furniza gaze din regiune mai multor ţări din Europa. Guvernul de la Ankara este nemulţumit că a fost exclus dintr-o astfel de afacere de sub nasul său şi şi-a trimis propriile nave de foraj în apele de pe coasta de est a Ciprului pentru a explora alte rezerve de gaze naturale.
    De asemenea, Ankara a autorizat efectuarea de lucrări pentru stabilirea unui port maritim fie în Famagusta, fie în Iskele, ambele oraşe fiind aflate în partea de est a Ciprului. Pentru Famagusta sunt propuse modernizarea portului şi construirea unei baze navale. Investiţiile în renovarea Maraşului pentru ca staţiunea să poată funcţiona în paralel cu portul sunt estimate la 10 miliarde de dolari.
    Aceste măsuri, a declarat ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, sunt luate pentru a „consolida bunăstarea şi stabilitatea Mediteranei de Est şi a Ciprului prin împărţirea resurselor din jurul Ciprului şi a Mediteranei. Ne dorim doar un singur lucru: garantarea drepturilor poporului cipriot turc“.
    Turcia a lansat joi cel de-al doilea vas de foraj care va opera lângă Cipru, în preajma Peninsulei Karpas, informează publicaţia turcă proguvernamentală Daily Sabah. Operaţiunile de foraj vor începe în iulie. Nava, Yavuz, are de 229 de metri, a forat în apele mai multor ţări, printre care Kenya, Tanzania şi Malaysia, şi este deservită de un personal de 150 de oameni, dintre care 53% sunt cetăţeni turci. Numărul va creşte la 180 când activitatea va atinge maximul.
    Primul vas de foraj, Fatih, a început deja să caute gaze şi petrol în apele situate în ceea ce Turcia consideră a fi platoul său continental, la aproximativ 40 de mile marine de  oraşul cipriot Paphos. Perimetrul este însă disputat cu guvernul oficial al Ciprului, care spune că este în zona economică exclusivă (ZEE). Versiunea turcă este că guvernul ciprioţilor greci a declarat unilateral regiunea ca fiind în ZEE. Manevrele navei au determinat Nicosia să emită mandate internaţionale de arestare pentru membrii echipajului navei Fatih, deşi este puţin probabil ca administraţia cipriotă greacă să încerce să aresteze personalul sau ca alte ţări să ia în serios mandatele. Turcia ar riposta. Erdogan a şi promis acest lucru.
    Autorităţile turce spun că Fatih va continua să opereze în apele din vestul Ciprului, în timp ce Yavuz va opera în est, şi că navele vor efectua foraje şi în Marea Neagră şi în Marea Marmara.
    Giganţii energetici Total din Franţa şi ENI din Italia sunt implicaţi în explorarea petrolului şi gazelor din largul Ciprului prin contracte cu administraţia cipriotă greacă, la fel şi ExxonMobil din SUA.
    Turcia îşi întemeiază pretenţiile pe două aserţiuni. Una este că Cipru nu are niciun drept să acorde licenţe de foraj până nu ajunge la un acord cu Republica Turcă a Ciprului de Nord în privinţa împărţirii veniturilor. Problema este că Ciprul de Nord nu este recunoscut ca stat suveran decât de Turcia. De asemenea, Ankara susţine că zona sa economică se întinde până la 200 de mile de coastă, ceea ce înseamnă că o porţiune mare din Mediterană i-ar aparţine. Apoi, Turcia mai susţine că în cazul insulelor zona economică exclusivă se întinde pe numai 12 mile, astfel că nu doar cea a Ciprului, ci şi cea a Greciei doar spală ţărmul. Toate aceste pretenţii ale Turciei contravin convenţiei Legea Mărilor din 1994, pe care însă Turcia nu a semnat-o. Ankara nu are relaţii diplomatice cu Nicosia. Turcia este stat membru al NATO, unul dintre cele mai importante din punctul de vedere al dotării militare şi având în vedere că are la Marea Neagră singura flotă comparabilă cu cea a Rusiei. De asemenea, Turcia este importantă pentru reţinerea valurilor de imigranţi sirieni care altfel ar putea ajunge în UE. Cipru este stat membru al UE.
    În luna mai, armata turcă a lansat un exerciţiu naval de mai multe zile în Mediterana de Est, în Marea Egee şi Marea Neagră, cu 131 de nave de război, 57 de aeronave de luptă şi 33 de elicoptere pentru a arăta că ia „toate măsurile necesare pentru a proteja drepturile şi legea ţării noastre în Marea Egee, Mediterana de Est şi Cipru” şi pentru „a demonstra că Forţele Armate Turce sunt foarte hotărâte, loiale şi capabile să asigure siguranţa, suveranitatea, independenţa, drepturile maritime şi beneficiile Turciei”.