BusinessMagazin

Tag: psiholog

  • Psiholog din Iaşi, dat în judecată pentru că n-a plătit pomenile de la înmormântarea tatălui său

    O femeie din judeţul Iaşi a dat-o în judecată pe nepoata sa, psiholog, cerându-i înapoi banii pe care i-ar fi cheltuit cu înmormântarea şi pomenile tatălui ei. Paraschiva B. a cerut intanţei să o oblige pe nepoată să îi restituie banii cheltuiţi, deoarece tânăra a acceptat calitatea de moştenitoare a tatălui decedat.

    „Am avut o relaţie bună cu fratele meu şi am preluat obligaţiile legate de înmormântare şi de respectarea datinilor (praznice la 9, 40 de zile, un an, doi ani etc.), însă pârâta s-a degrevat de orice obligaţie materială pe care a presupus-o decesul tatălui său. Totalul cheltuielilor astfel efectuate se ridică la suma de 14.000 de lei, din care trebuie dedus exclusiv ajutorul de înmormântare oferit legal, în cuantum de 2.400 de lei”, a spus Paraschiva B. în faţa magistraţilor din cadrul Judecătoriei Iaşi.

    La rândul ei, tânăra psiholog, Mădălina B., a arătat în instanţă că a avut doar relaţii formale cu tatăl ei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Propunerea surprinzătoare a unui psiholog: Oamenii ar trebui să se angajeze full-time abia după 40 de ani şi să se pensioneze după 80 de ani

    Psihologii au început să analizeze modul în care îşi petrec viaţa oamenii blocaţi în „clasa de mijloc”, care gestionează cariere full-time şi au în acelaşi timp grijă atât de copiii mici, cât şi de părinţii bătrâni, potrivit platformei World Economic Forum.

    Însă este timp pentru toate, spune psihologul Laura Carstensen, directorul fondator al Centrului Stanford pentru Logevitate. Singura problemă este că ne-am aranjat viaţa greşit, susţine ea.

    O femeie care are astăzi 40 de ani se poate aştepta să mai trăiască încă 45 de ani, în medie, în timp ce 5% vor ajunge şi la aniversarea de 100 de ani. În medie, un bărbat de 40 de ani, va mai trăi încă 42 de ani.

    Mulţi oameni vor fi destul de sănătoşi încă în acea parte a vieţii încât să desfăşoare sarcini de muncă ce nu implică efort fizic intens. Cu toate acestea, din punct de vedere social, oamenii îşi „îngrămădesc” studiile şi cariera într-o fereastră de câteva decenii.

    În loc de un sprint profesional de patru decenii care se încheie abrupt la 65 de ani, Carstensen spune că ar trebui să plănuim un maraton care să dureze mai mult dar care să presupună mai multe pauze pe parcurs pentru educaţie, nevoi familiale şi obligaţiile din afara locului de muncă.

    „Avem nevoie de un nou model”, spune Carstensen cu privire la normele sociale actuale cu privire la carieră.

    Modelul actual „nu funcţionează, deoarece nu reuşeşte să satisfacă toate cererile noastre în acelaşi timp. Oamenii lucrează full-time în timp ce îşi cresc copiii. Nu ai niciodată o pauză. Nu te poţi odihni…Mergem într-un ritm nesustenabil iar apoi ne oprim brusc”.

    Longevitatea, susţine Carstensen, nu este legată de metode inovatoare de inginerie biomedicală ce se vehiculează în cercurile înalte din Sillicon Valley.

    Ieşirea abruptă din câmpul muncii la vârsta de 66 de ani, pragul la care muncitorii se pot pensiona în Statele Unite şi îşi pot cere beneficiile sociale complete, nu este practică din punct de vedere financiar pentru mulţi seniori. Ţinând cont şi de schimbarea bruscă de statut şi de schimbarea mecanismelor de interacţiune socială, acest model economic şi social nu este sănătos nici din punct de vedere psihologic.

    În schimb, Carstensen susţine că parcursul profesional ar trebui redistribuit pe o perioadă mai lungă de timp. Educaţia ar putea să se întindă pe o perioadă mai lungă, spune ea, până când oamenii ajung să îşi facă familii şi să îşi crească copiii. Munca full-time ar treubi să înceapă în jurul vârstei de 40 de ani, nu în jurul vârstei de 20. Carierele ar trebui să fie mai lungi, cu tranziţii treptate către muncă part-time în anii de mai târziu, iar vârsta de pensionare să ajungă la 80 de ani spune un psiholog.

     

  • De ce vor unii să iasă din tipare?

    „Mă decolorez de patru ori pe an, mă vopsesc o dată sau de două ori pe an cu vopsea permanentă şi de până la zece ori cu vopsea semipermanentă iarna. În anotimpul rece este nevoie de dublă decolorare ca să pot obţine păr alb sau argintiu, îmi place cum se asortează cu zăpada şi cerul înnorat”, spune Carol Turculeţ, absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

    El povesteşte că s-a vopsit pentru prima dată înainte de a participa la prima ediţie a evenimentului East European Comic Con, când avea
    15 ani.

    „Prima dată m-am vopsit înainte să particip la prima ediţie a evenimentul East European Comic Con, în primăvara lui 2013, când aveam 15 ani. Personajul în care voiam să mă costumez avea părul portocaliu, dar eu nu obişnuiam să mă decolorez pe atunci şi m-am făcut vişiniu. Ulterior nu m-am mai vopsit până la începutul primului an de facultate, când m-am făcut brunet şi de atunci alternez culorile constant”, spune Carol Turculeţ.

    Specialiştii spun că unul dintre motivele pentru care bărbaţii se vopsesc este pentru a se conforma la un anumit grup, spre exemplu cel al hipsterilor.

    „Motivul psihologic pentru care bărbaţii se vopsesc este nevoia de noutate şi dinamism, de poziţie şi atitudine freestyle. De asemenea, poate fi şi nevoia de apartenenţă la un anumit stil, precum cel renumit al hipsterilor”, spune Alin Sebastian Godeanu, psiholog clinician specialist şi lector la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Bucureşti.

    Carol Turculeţ spune că nu s-a vopsit niciodată la salon, el apelează la serviciile unui hairstylist doar pentru a se tunde şi se vopseşte acasă sau la prieteni, iar „în momentul vopsirii, oriunde aş fi, am grijă să am la mine strictul necesar: oxidant, vopsea, elastice şi clame mici deoarece am părul scurt, mănuşi şi pensule, dar şi suplimente precum balsam, mască de păr sau un borcan de ulei esenţial, în cazul în care simt părul uscat după vopsire”.

    El recurge la vopsitul permanent şi la decolorat de aproximativ şase ori pe an şi foloseşte vopseaua semi-permanentă de cel puţin zece ori pe an, mai des în sezonul rece. „Nu costă mult nici vopsirea propriu-zisă şi nici decolorantul. Înainte devenea costisitor când, fără experienţă fiind, îmi ardeam părul şi trebuia să achiziţionez măşti de păr, care costau 20 de lei pe doză şi era nevoie de trei doze pe săptămână, sau uleiul esenţial, pe care îl aplicam zilnic, şi nici acela nu era ieftin.”

    Ulterior a învăţat să se vopsească/decoloreze singur şi, astfel, pudra decolorantă şi oxidantul ajung să îl coste între 10 şi 20 de lei, „iar cea mai scumpă vopsea pe care am achiziţionat-o este cea ametist, pe care o am acum în păr, care a costat 25 de lei tubul. Nu consider că, în prezent, este un obicei costisitor”.

    Cristi Pascu, unul dintre cei mai apreciaţi hairstylişti din România, priveşte la polul opus şi spune că mulţi bărbaţi se vopsesc pentru a acoperi firele albe de păr; pentru asta plătesc 200 – 250 de lei, iar vopsirea se repetă o dată la trei săptămâni.

    „Bărbaţii îşi doresc şi ei să arate mai bine. Unul dintre motivele pentru care se vopsesc este să-şi acopere părul alb, ceea ce este valabil mai ales în cazul celor care îşi câştigă existenţa prin imagine, precum cântăreţi, oameni de televiziune, oameni de presă sau cei care intră în contact cu publicul”, spune Cristi Pascu.

    El adaugă că vârsta este relativă, deoarece la bărbaţi părul alb începe să apară încă de la vârsta de 18 ani. „Am văzut băieţi care la 20 de ani aveau părul grizonat. Asta poate fi cool la început, dar la un moment dat te vopseşti, pentru că nu vrei ca la 30 de ani să arăţi de 50.”
    În acelaşi timp, Sebastian Godeanu spune că băieţii încep să se vopsească încă de la vârsta de 16 – 17 ani.

    Avantajul pe care îl aduce schimbarea culorii de păr la bărbaţi este cel legat de sentimentul de bunăstare, de aceea mulţi recurg la schimbarea culorii de păr pentru a fi în acord cu propria personalitate, adaugă Sebastian Godeanu, făcând referire la cei care abordează culorile vii, câteodată combinate.

    Dar cum cultura noastră nu se apropie atât de mult de cea asiatică, unde cei mai mulţi bărbaţi sunt vopsiţi în culori stridente, majoritatea bărbaţilor din România se vopsesc pentru a acoperi firele albe şi astfel nu există o culoare care să fie la modă sau care să fie preferată de bărbaţi, spune Cristi Pascu. „Nu există o culoare căutată de bărbaţi, pentru că ei îşi vopsesc părul din necesitate şi încearcă să aibă o culoare cât mai apropiată de culoarea lor naturală. E bine că în prezent vopselele sunt destul de avansate din punct de vedere tehnologic şi astfel poţi obţine un aspect perfect natural.”

    Stilistul adaugă că pentru bărbaţi moda este relativă, deoarece „suntem mai conservatori” şi atunci moda poate fi o tendinţă care ţine de statutul social şi de vârstă. „Poate fi ceva la modă pentru cei care sunt la nivel de business şi poate fi altceva la modă pentru cei care ies cu skateboardul în parc.”

    Însă, deşi bărbaţii care se vopsesc nu sunt prea bine văzuţi în România şi această schimbare este asociată cu imaturitatea, psihologul Sebastian Godeanu spune că femeile sunt atrase de bărbaţii care îndrăznesc să îşi asume aceste schimbări, mai ales într-o lume tradiţionalistă.

    „Am observat că femeile sunt atrase de bărbaţii vopsiţi, pentru că îndrăznesc să-şi asume personalitatea într-o lume tradiţionalistă, cum este a noastră. Chiar dacă multe femei asociază vopsitul părului cu imaturitatea, este apreciată iniţiativa”, adaugă Sebastian Godeanu.

  • Cum distruge telefonul mobil viaţa noilor generaţii. “Tinerii Generaţiei Z sunt în pragul celei mai mari crize a sănătăţii psihice din ultimii zeci de ani”

    După cum a subliniat psihologul social Jean Twenge pentru The Atlantic, statisticile sunt alarmante. Elevii de clasa a 12-a petrec mai puţin timp afară din casă decât o făceau cei de clasa a 8-a în anul 2009, şi doar 56% dintre dintre liceeni au ieşit în 2015 la o întâlnire, comparativ cu generaţiile X (1961–1980) sau Baby Boomers (1946 – 1964).

    Numărul tinerilor care petrec zilnic timp cu prietenii a scăzut cu 40% între 2000 şi 2015. Efectele Marii Crize Economice nu se mai resimt, însă doar 55% dintre liceeni au joburi pe perioada şcolii, comparativ cu 77%, la sfârşitul anilor ’70. Conduc mai puţin, iar călătoriile pe care le fac depind de părinţi. De asemenea, fac mai puţin sex, şi îşi încep viaţa sexuală mai târziu.

    Desigur, mulţi părinţi pot spune că există şi o parte bună, cum ar fi riscul mai mic ca adolescentele să rămână însărcinate. Totuşi, izolarea adolescenţilor are un preţ, deoarece rata depresiei şi a suicidului a crescut exponenţial. “Tinerii Generaţiei Z sunt în pragul celei mai mari crize a sănătăţii psihice din ultimii zeci de ani”, susţine Twenge.

    El adaugă că este mai mult decât evident că între această problemă şi smartphone-uri există o legătură indiscutabilă. Studiile de caz au arătat că petrecerea timpului în social media şi alte activităţi corelate cu gadgeturile reduc starea de fericire şi contribuie la instalarea depresiei şi a singurătăţii, dar şi la riscul de suicid. El atribuie multe dintre aspectele dăunătoare ale social media fenomenului cunoscut pe internet drept FOMO (fear of missing out), teama şi invidia manifestate faţă de fericirea afişată de alţi utilizatori în postările lor.

    Consecinţele sunt pe termen lung. Depresia adolescenţilor este mai mult decât probabil că va avea repercursiuni şi în viaţa de adult, şi e posibil să îi fie afectate competenţele dezvoltate, în mod normal, odată cu înaintarea în vârstă. Unele dintre cele mai rele efecte ale folosirii echipamentelor electronice sunt diminuate, atunci când sunt folosite mai puţin de două ore pe zi. O soluţie ar fi ca părinţii să le fixeze copiilor nişte limite.  

  • Un psiholog de la Harvard spune că oamenii te judecă după aceste două criterii la prima întâlnire. De ce trebuie să ţii cont la un interviu de angajare

    Profesorul şi psihologul Amy Cuddy ce predă la Harvad Business School a studiat mai mult de 15 ani de zile primele impresii şi efectul acestora asupra oamenilor. În cartea sa “Presence”, Cuddy este de părere că oamenii răspund la următoarele două întrebări atunci când se văd pentru prima dată, potrivit Business Insider

    1. Pot să am încredere în această persoană?
    2. Pot să respect această persoană?

    Psihologii se referă la aceste două dimensiuni cu două categorii: căldură şi competenţă. Ideal, un candidat vrea să fie perceput şi prietenos şi inteligent, bun cunoscător.

    Într-un context profesional, oamenii tind să mizeze pe dovedirea competenţei şi mai puţin apropierea, căldura. Se pare că, deşi e important să arăţi că eşti bun pentru rolul cerut de angajator, este mai important să arăţi că cineva poate avea încredere în tine.

  • Cum a ajuns un moldovean să fie implicat în scandalul Facebook

    Compania care lucrează pentru companii şi partide politice din întreaga lume pretinde că poate „schimba comportamentul audienţei” folosindu-se de cantităţi uriaşe de date personale şi metode ştiinţifice.

    Compania londoneză Cambridge Analytica (CA), aflată în centrul scandalului care a lovit puternic în Facebook şi riscă să declanşeze un val de reglementări mai dure pentru companiile de tehnologie la nivel global, este o firmă care lucrează pentru firme private şi partide politice, cărora le promite că poate determina schimbarea comportamentului pentru audienţele vizate, scrie The Guardian.

    Cambridge Analytica susţine că dacă are la dispoziţie cantităţi mari de date pe care le combină cu metode ştiinţifice poate identifica oameni sau organizaţii pe care le poate ţinti cu campanii de marketing pentru a le influenţa / modifica opiniile. Compania colectează aceste date dintr-o varietate de surse, incluzând şi reţeaua socială Facebook, dar şi alte metode.

    Reporteri sub acoperire ai postului TV britanic Channel 4 News s-au întâlnit cu directori ai CA şi i-au înregistrat descriind tactici ale companiei care ar merge mult mai departe decât cele din prezentările oficiale, pentru a obţine discreditarea contracandidaţilor electorali inclusiv prin „plantarea” de „fete frumoase din Ucraina” lângă locuinţele acestora sau realizarea unor tranzacţii care să poată fi calificate ulterior drept mită sau corupţie.

    Mark Turnbull, managing director al CA, le-a spus că firma lucrează cu temerile oamenilor, pe care poate aceştia nici nu le conştientizează. „Speranţa şi frica, acestea sunt cele două motoare principale care motivează oamenii să preia informaţii, iar multe dintre aceste frici sau speranţe nu sunt nici măcar exprimate sau conştientizate – pentru că nu ştii că îţi este frică până când nu vezi ceva care să îţi trezească această reacţie. (…) Nu are niciun rost să lupţi în campanii electorale pe baza faptelor, pentru că totul este legat de emoţii. (…) Noi doar punem informaţii în sistemul circulator al internetului şi le vedem cum cresc, le mai dăm un imbold din când în când ca şi cum am avea o telecomandă. Totul trebuie să aibă loc fără ca votanţii să-şi dea seama că este propagandă, trebuie să fim subtili.” Reporterii au pretins că reprezintă un politician din Sri Lanka.

    Citeşte mai multe pe www.zf.ro

  • Psiholog, despre crima de la metrou: Ancheta va decurge greu. Agresoarea trece de la logic la absurd

    „Acolo este o dezarmonie de personalitate, ceva în zona tulburărilor profunde ale personalităţii. Ancheta cu această femeie sau cu această categorie de suferinzi va decurge foarte greu, pentru că ei îşi păstrează inteligenţa, îşi dau seama de consecinţele faptei lor şi vor căuta fie să nege cu vehemenţă, fie să treacă de la logic la ilogic, până la absurd. De aceea, este nevoie de expertiza medico-legală psihiatrică ce ne poate diferenţieza nouă absenţa discernământului, discernământul diminuat sau discernământul integru, întreaga responsabilitate. Deci până nu o să se pronunţe expertiza medico-legală în comisie la singura instituţie abilitată, Institutul de Medicină Legală, nu putem antama alte predicţii”, a declarat, pentru MEDIAFAX, psihologul Tudorel Butoi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care este primul lucru pe care trebuie să-l faci dimineaţa pentru a avea succes, în opinia unui psiholog, absolvent Harvard

    Cuddy sugerează că înainte de a ne da jos din pat ar trebui să ne întindem corpul cât putem de mult. De ce am face asta? Teoria din spate se numeşte “power posing” (nr. poziţie de putere) şi atunci când te întinzi foarte mult îi transmiţi creierului că ai foarte multă încredere în tine. Din această poziţie de putere, de a te face cât mai mare posibil, îi spune minţii şi corpului tău că eşti o persoană foarte încrezătoare.

    “Când pretinzi că eşti foarte puternic este foarte probabil să te şi simţi foarte puternic”, spune Amy Cuddy care precizează că dormitul în poziţia fetusului s-ar putea să aibă un efect invers asupra încrederii de sine.

  • Care sunt simptomele burnoutului sau stresului din cauza serviciului

    „În prim-plan sunt semne ale depresiei: tulburări de somn, oboseală accentuată resimţită, stări de anxietate – foarte frecvent autoidentificate drept atacuri de panică (terminologie «la modă», mai ales în rândul populaţiei educate de pe pe Google), schimbări bruşte de dispoziţie, tulburări ale libidoului (alimentar, sexual). Dar, în fapt, adesea într-un plan doi simptome ale depresiei descrise mai sus apar din accentuarea unor trăsături de personalitate preexistente, accentuate de situaţiile de la  muncă”, explică Lucaciu.

    El oferă şi un exemplu în acest sens: un perfecţionism dus la extrem sub presiunea sarcinilor de serviciu, chiar dacă este apreciat de către şefi, perturbă adesea relaţiile colegiale sau familiale; o agresivitate accentuată resimţită în urmă unor dispute sau neînţelegeri la serviciu, care antrenează compulsii (efortul interior ineficient de a frâna impulsurile agresive), duce la sentimente de culpabilitate şi inadecvare; preocupări obsesive privind propria valoare atunci când apar situaţii în care persoana nu se descurcă sau are această impresie în mediul de lucru duc la trăiri anxioase, de nesiguranţă, generalizate, care se pot extinde asupra întregii posturi existenţiale a individului. Psihologul spune că exemplul menţionat de el este al unui inginer competent altfel, la 40 de ani, angajat la o multinaţională care are probleme din cauză că nu este fluent în engleză şi a dezvoltat sentimente de inferioritate, cu stimă de sine scăzută, tulburări de somn etc.

    Mai interesante de atât i se par lui Bogdan Lucaciu mecanismele psihologice antistres dezvoltate de angajaţi şi care constau în scenarii mai mult sau mai puţin fantasmatice de „evadare” din situaţia actuală, cea considerată acută sau stresantă. „De la «De-om mai duce-o pân-la toamnă, leliţă Ioană» până la «I Want to Break Free».” Ambele tipuri de scenariu proiectează un viitor mai bun: de la un concediu visat în insule feerice (liber de serviciu) la avansare de post (schimbare de poziţie din situaţia actuală) ori ieşirea din job pentru o afacere privată. „Mecanismul e acela al vulpii care considerând strugurii acri reduce din forţa ispitei lor.” El precizează că din acest scenariu nu fac parte workahoolicii sau indivizii superconformişti, pentru care scaunul lor e mulţumitor şi se văd tot acolo la vremea pensionarii.

    „Doar că majoritatea oamenilor sunt dinamici, plini de aspiraţii şi de aceea vulnerabili la neîmpliniri ale aspiraţiilor personale.”

    De-a lungul experienţei sale, Bogdan Lucaciu a observat că majoritatea celor care au probleme de stres profesional sunt cei din nivelurile medii ale organigramei, „care sunt antrenaţi în propriile ambiţii şi care pot suferi presiuni atât pe orizontală – colegi – cât şi pe verticală – şefi“. El sesizează că, în mod paradoxal, bărbaţii par a fi mai predispuşi epuizării prin stres profesional, probabil din pricina agresivităţii sporite prin comparaţie cu femeile, producând conflicte interiorizate care „consumă”. Femeile au o capacitate de toleranţă şi de „recuperare” mai bună. Chiar dacă cei ajunşi în vârful piramidei executive au mai multe motive de stres, ei nu cer ajutorul psihiatrului sau psihologului până o eventuală patologie nu e evidentă, spune Lucaciu. „E şi o chestiune de prestigiu. Nu au timp pentru a merge la psiholog până o pot duce singuri. 

     

  • Abonament pentru sănătate psihică

    “Până anul acesta, clinica s-a dedicat exclusiv clientului ca persoană fizică, dar în 2017 am început să ne adresăm şi companiilor. Tot clienţii, antreprenorii care vin la noi în clinică, ne-au semnalat această nevoie. Şi-au dat seama, în urma interacţiunii directe cu psihologul, care sunt beneficiile acestor servicii şi ne-au solicitat intervenţia sau serviciile şi în cadrul propriilor companii“, explică Sorin Nicolau, managerul Clinicii Oana Nicolau.

    Abonamentele vor avea o perioadă de 6, 9 sau 12 luni, în care prima lună e una de analiză a dinamicii între departamente, între membrii echipei. Ulterior, vor fi propuse workshopuri, seminarii, consiliere individuală sau evaluări pentru noii angajaţi, astfel încât aceştia să fie asociaţi direct pe posturile pe care le are nevoie angajatorul şi gradul acesta de retenţie să fie cât mai mare. ”Să fie plasat fiecare om la locul potrivit“, explică Oana Nicolau, care a fondat clinica împreună cu soţul său. Preţurile abonamentelor vor fi personalizate în funcţie de nevoile din companie, de numărul de angajaţi, respectiv de implicarea şi numărul de specialişti din echipa dedicată companiei, iar consultaţiile vor avea loc atât la sediul firmei, cât şi al clinicii.

    ”Ne-am gândit la un abonament de sănătate emoţională, pe care angajatorii să îl achiziţioneze pentru angajat şi familia lui, în care să beneficieze de aceste evaluări de prevenţie, de consiliere, de coaching etc. Ceea ce ne dorim noi, de fapt, e să creăm un echilibru între sănătatea fizică – de care avem toţi grijă – şi cea emoţională, căreia trebuie să îi acordăm o mai mare atenţie“, explică psihoterapeutul Oana Nicolau. Cele mai multe solicitări de astfel de servicii au venit din partea unor firme cu activitate în domeniul medical, precum clinici stomatologice, dar şi din partea antreprenorilor, de pildă care deţin fabrici sau au afaceri în alimentaţie publică etc; primul contract va fi semnat luna viitoare cu o firmă cu activităţi în IT, spune Sorin Nicolau. ”Ne bucurăm că antreprenorii români sunt din ce în ce mai interesaţi de sănătatea emoţională a angajaţilor. OK, îi dai omului un salariu, îi dai şi bonusuri, îl motivezi în diverse forme, dar şi motivaţia interioară e foarte importantă. Să-şi dorească că lucreze acolo, să vadă că există dezvoltare personală, că angajatorul se ocupă de el şi de evoluţia lui, nu doar îl pune la muncă“, ţine să precizeze antreprenorul.

    Pe lângă acest aspect, una dintre principalele investiţii ale clinicii este un proiect de prevenţie în domeniul sănătăţii emoţionale, ce va fi disponibil începând de luna viitoare; astfel, ”clienţii vor primi o imagine clară şi măsurabilă a nivelului de sănătate emoţională“, spune Oana Nicolau. Aşadar, clienţii vor şti care e gradul de depresie, de anxietate şi vor primi recomandări clare şi instrumente pentru a preîntâmpina o situaţie de blocaj emoţional, ”să nu ajungă, de exemplu, la starea de burnout, cu care corporatiştii se confruntă de foarte multe ori“, adaugă antreprenorul. În cadrul şedinţei, care costă 300 de lei, oamenii au o interacţiune de 90 de minute cu specialiştii, în care vor susţine un test-interviu conceput de echipa de clinicieni. În urma acestuia, vor primi recomandările specifice, despre cum să gestioneze situaţia şi ce instrumente să folosească. ”Omul vine la noi când arde, când ceva e foarte grav, şi sigur că procesul terapeutic se derulează într-un ritm corespunzător stării pe care o are. Însă, dacă oamenii vor înţelege că pot preveni ajungerea în astfel de situaţii, viaţa lor per total se va îmbunătăţi“, spune Oana Nicolau.

    Clinica Oana Nicolau şi-a început activitatea în urmă cu 10 ani, într‑un sediu din Cotroceni, cu patru terapeuţi, iar dezvoltarea companiei a fost organică. În urmă cu patru ani, datorită nevoii de extindere, s-a mutat într-un spaţiu mai mare din zona Unirii şi a ajuns la o echipă de 32 de specialişti. ”Dorinţa noastră a fost să creăm un loc în care să existe specialişti din domeniile psihologiei, astfel încât să ne putem adresa unei palete cât mai largi de nevoi în rândul populaţiei. În plus, oamenii pe care i-am adus în clinică au fost aleşi foarte atent“, ţine să precizeze Oana Nicolau. Clinica ce îi poartă numele este formată din 12 cabinete plus două săli de seminarii şi workshopuri şi oferă servicii de psihologie, psihoterapie, psihiatrie, logopedie, nutriţie şi coaching.

    Şedinţa de terapie individuală costă 180 de lei, cea de cuplu sau familie de 220 de lei, consilierea şi evaluarea psihiatrică sunt, de asemenea, 180 de lei, iar evaluările psihologice, în funcţie de gradul de dificultate se încadrează între 150 şi 200 de lei. Iar dacă şedinţele de psihoterapie sunt solicitate în limba engleză sau franceză, preţul este de 240 de lei. ”Dacă ar fi să facem un clasament, activitatea principală este psihoterapia, iar psihiatria este pe locul doi. Aceste două specializări, chiar dacă una vine din zona medicală şi cealaltă din zona emoţională, sunt foarte bine integrate la noi în clinică“, spune Sorin Nicolau.

    În prezent, în cadrul clinicii se efectuează, în medie, 1.300 – 1.400 de terapii pe lună, având în jur de 600 de pacienţi; dintre aceştia, 150 sunt noi. Anul trecut, echipa realizat circa 12.000 de terapii. În general, o persoană face circa 10 şedinţe, efectuate pe parcursul unui an, însă ”sunt clienţi care stau în terapie şi doi ani de zile, dar şi 2-3 luni, în funcţie de situaţia cu care se confruntă şi de ritmul în care evoluează“, spune Oana Nicoalu. ”Sunt nişte paşi mici. Din păcate, mulţi doresc să rezolve o situaţie atunci când apare. Vin în procesul terapeutic, rezolvă problema în două, trei, şase luni, cât are el nevoie. Dar după aceea doresc să rămână cu alte situaţii, la nivel de a preveni un blocaj asemănător celui anterior. Şi atunci rămân, cum o numim noi, în dezvoltare personală“, adaugă şi Sorin Nicolau.

    Anul trecut, firma sub care operează clinica a înregistrat o cifră de afaceri de 1,2 milioane de lei, iar pentru 2017 fondatorii afacerii se aşteaptă la o creştere de circa 40%, pusă pe seama faptului că pe perioada verii peste 70% din echipă a fost disponibilă tot timpul, fapt ce a adus clienţii altor psihologi aflaţi în vacanţă sau unii care nu aveau la cine să meargă. ”La noi nu pleacă niciodată toată echipa în vacanţă, spre deosebire de un psihoterapeut care lucrează singur, într-un cabinet“, explică Oana Nicolau. Antreprenoarea îşi propune şi să extindă activitatea, atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe din ţară.