Tag: prezicere

  • Povestea de Oscar a româncei care deţine recordul de titluri în 2018. Andreea Roşca face furori în circuitul ITF după ce medicii i-au prezis că îşi va petrece toată viaţa în scaun cu rotile

    Andreea Roşca, singura cvadruplă campioană a sezonului, a urcat aproape 200 de locuri în câteva luni

    Andreea Roşca a devenit jucătoarea cu cele mai multe trofee câştigate în tenis în 2018, după ce a triumfat duminică la turneul ITF de la Antalya (6-3, 6-4 în finala cu Varvara Flink, fostă ocupantă a locului 216). Românca în vârstă de 19 ani este singura tenismenă din lume care a cucerit 4 titluri la simplu în acest sezon, performanţă ce o îndreptăţeşte să spere că va face pasul către turneele WTA. Andreea se află pe locul 379 în clasamentul live al WTA, graţie unui salt de 197 de poziţii reuşit în acest sezon, aşa că visul de a urca în prima sută mondială este foarte realizabil. Pare o joacă de copii în comparaţie cu încercările grele la care a fost supusă în primii ani de viaţă.

    După ce i-a uimit pe doctori, surprinde şi lumea tenisului

    Andreea a avut mari probleme de sănătate atunci când era micuţă. A stat într-un scaun cu rotile şi medicii au crezut că nu va putea merge vreodată din cauza unei boli năprasnice cu care se născuse: “talus valgus”. Dar nu s-a dat bătută în pofida deformaţiei labei piciorului, iar părinţii au făcut tot posibilul să-i ofere o viaţă normală. Din momentul naşterii, a stat peste un an şi jumătate cu ambele picioare în ghips, după care a suferit trei operaţii, două la dreptul şi una la stângul. După ani plini de muncă şi suferinţă, înainte de a impresiona la senioare, s-a întâmplat minunea: Roşca a devenit campioană europeană la vârsta de 12 ani.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Un computer a fost rugat să prezică ce start-up-uri vor avea succes. Rezultatele sunt uimitoare

    Goodson, alături de computer, a ales 50 de companii de care nu a auzit nimeni. La opt ani distanţă, revista a revizitat acea listă: Evernote, Spotify, Etsy, Zynga, Palantir, Clouder, OPOWER plus altele. Pe lista compusă de computer se află şi Ibibo, care la vremea respectivă avea 8 angajaţi, iar azi are vânzâri anuale de 2 miliarde de dolari. De fapt, 20% dintre companiile selectate au avut parte de evaluări de peste 1 miliard de dolari.

    Bloomberg l-a provocat pe Goodson să repete performanţa. El a ales 50,000 de companii care au avut parte de finanţare din partea unor firme de venture capital în ultimii trei ani.

    Din această listă au reieşit anumite domenii de interes:

    Realitate augumentată – va avea un impact mai mare decât realitatea virtuală

    Tehnologie de recunoaştere de imagini şi de creere de hărţi – foarte important pentru producătorii auto de maşini autonome

    Securitate online

    Digitalizarea educaţiei – aplicaţii practice

    Drone – companiile vor extinde utilizările dronelor în scopuri comerciale

    Smart home – se dezvoltă cu ajutorul unor produse ieftine precum becuri inteligente şi senzori de securitate etc

    Senzori smart – senzori pentru analizarea transpiraţiei, autentificarea cu retina sau holograme

    E-commerce – oportunităţi mare odată ce industria fashion se îndreptă tot mai mult spre mobile şi reţelele sociale.

    Inteligenţă artificială – creşterea eficienţei la locul de muncă, computarea de date, roboţi (bots) la vânzări şi marketing

    Tehnologie spaţială – propulsia sateliţilor, minatul în spaţiu

    Mai jos este lista de companii selectate de Goodson – 80% dintre acestea sunt din SUA.

     

  • Citirea gândurilor, tot mai aproape de realitate. Cum se formează gândurile în creier şi cum pot fi prezise

    Modelele cerebrale generate de anumite fraze ar putea fi prezise cu o acurateţe de 87%, sugerează un studiu ce s-a bazat pe un ,,alfabet” al celor 42 de concepte privind mărimea, locaţia, culoarea, acţiunea şi alte elemente care realizează gândurile complexe, informează Science Alert.

    Cercetătorii din cadrul Universităţii Carnegie Mellon din Statele Unite ale Americii nu îşi pot da seama cu exactitate ce gândesc oamenii, însă cu ajutorul sistemelor pot decoda tipul de gânduri pe care le are o persoană. Procesul poate fi urmărit doarece anumite părţi ale creierul sunt responsabile pentru diferite tipuri de gânduri, aşadar anumiţi neuroni se activează atunci când ne gândim la un anumit obiect precum un bec şi o altă zonă de neuroni se activează când ne  gândim la o anumită culoare. 

    Citeşte continuarea pe www.descoperă.ro

  • Citirea gândurilor, tot mai aproape de realitate. Cum se formează gândurile în creier şi cum pot fi prezise

    Modelele cerebrale generate de anumite fraze ar putea fi prezise cu o acurateţe de 87%, sugerează un studiu ce s-a bazat pe un ,,alfabet” al celor 42 de concepte privind mărimea, locaţia, culoarea, acţiunea şi alte elemente care realizează gândurile complexe, informează Science Alert.

    Cercetătorii din cadrul Universităţii Carnegie Mellon din Statele Unite ale Americii nu îşi pot da seama cu exactitate ce gândesc oamenii, însă cu ajutorul sistemelor pot decoda tipul de gânduri pe care le are o persoană. Procesul poate fi urmărit doarece anumite părţi ale creierul sunt responsabile pentru diferite tipuri de gânduri, aşadar anumiţi neuroni se activează atunci când ne gândim la un anumit obiect precum un bec şi o altă zonă de neuroni se activează când ne  gândim la o anumită culoare. 

    Citeşte continuarea pe www.descoperă.ro

  • Internetul ”se va închide” pentru 24 de ore în 2017

     

    În decembrie – o serie de experţi în diferite industrii se întrec în profeţii, însă una dintre acestea a atras atenţia presei internaţionale: tot internetul va fi închis timp de 24 de ore. 

    Previziunea a fost făcută de un specialist al companie americane de soluţii de securitate LogRhytm – potrivit lui James Carder, şeful de securitate şi vicepreşedintele acestei companii, va exista o problemă care nu va ţine doar de aspectele tehnice şi care îi va împiedica pe oameni să îşi încarce selfie-urile pe Instagram, de pildă.

    ”În 2017, vom avea o lovitură mare la un moment dat, undeva. Dacă internetul se va prăbuşi, pieţele financiare vor cădea”, spune el.

    Expertul de securitate a declarat jurnaliştilor de la Business Insider că au existat o serie de semne în acest sens pe parcursul anului 2016. ”Am văzut atacuri de securitate care au oprit funcţionalitatea Twitter şi Spotify pentru câteva ore. Acestea erau doar teste”, a spus el.

    Carter a prezis şi că problema ştirilor false se va înrăutăţi, iar hackerii vor ţinti instituţii media importante precum CNN şi Fox News.”Cred că hackerii se vor concentra pe două-trei instituţii media importante în vederea promovării libertăţii de exprimare.”

    Specialistul australian Simon Howe a prezis că atacurile tip ransomware pe dispozitivele mobile vor prevala în anul care urmează, în scopul furtului de bani de la utilizatorii acestora. 

    ”Spre exemplu, atacatorii vor ameninţa trimiterea sau ştergerea fotografiilor utilizatorilor, în cazul în care răscumpărarea solicitată nu va fi plătită. Gândiţi-vă – cam cât aţi plăti ca să vă recuperaţi fotografiile?”

     

    http://www.businessinsider.com/the-internet-will-shut-down-for-24-hours-next-year-2016-12

  • Care este asemănarea între experţi şi cimpanzei

    Între anii 1984 şi 2004, un profesor universitar a studiat predicţiile emise timp de două decenii şi a ajuns la concluzia că experţii sunt la fel de precişi în a prezice viitorul pe cât sunt cimpanzeii atunci când aruncă săgeţi la ţintă. Mai târziu, profesorul în cauză, Philip Tetlock, de la Wharton School of Business, şi-a prezentat descoperirile într-o carte pe care a scris-o împreună cu Dan Gardner, un jurnalist canadian interesat de politică şi psihologie, carte apărută în engleză anul trecut şi tradusă în româneşte în 2016. Cartea încearcă să identifice cine are abilitatea de a prezice în mod corect viitorul, bazându-se pe experimente şi studii şi ajunge la concluzia, nu prea surprinzătoare, că performanţa în acest domeniu nu ţine de IQ, de şcolile terminate sau de informaţiile la care au acces oamenii, ci mai degrabă de un anume mod de organizare, de un anume mod de gândire, de capacitatea de a lucra în echipă, dar şi de modul în care eşti dispus să îţi asumi greşelile. De aici şi o cantitate eclectică de „superprezicători”, inşi care nu au nimic în comun cu accesul la informaţii de top sau secrete politice şi economice, ci doar o inteligenţă în mişcare şi o anume atitudine mentală. Vorbim aici, iarăşi, nu de absolvenţi de universităţi de top, ci de şomeri sau gospodine sau profesori de liceu. O enumerare care introduce în ecuaţie un element care, paradoxal, nu pare a avea legătura cu predicţiile, este vorba de umilinţă, de puterea de a-ţi cunoaşte locul în lume şi de limpezimea cu care poţi privi lumea de la locul tău. Mai mult, autorii spun că ştiinţa predicţiilor poate fi învăţată, din propriile greşeli, dar şi din determinare, autocontrol şi modestie.

    Să nu uit: personajele cărţii lui Tetlock şi Gardner sunt cât se poate de interesante. De exemplu, Robert Rubin, definit drept cugetător probabilistic, a fost la Goldman Sachs, dar şi consilier al lui Bill Clinton pe vremea când acesta era preşedintele SUA sau secretar de stat al Trezoreriei. Sau Bill Flack, super-prognostician cu un număr impresionant de prognoze despre lumea reală adeverite, peste toţi „Tom Friedmanii din lume”. Există, spune Flack, experţi buni şi experţi răi. Cei răi îşi concept predicţiile fără argumente care să le susţină, aşteptându-se de la cititorii lor să le trateze ideile ca pe cele 10 porunci, sau îşi bazează ideile pe anecdote şi nu pe date concrete. Şi adaugă expertul: „Cei buni îşi dezbat prognozele; de fapt pe aceştia îi văd ca pe nişte avocaţi într-un sistem judiciar cu dezbatere în contradictoriu: ei înaintează cele mai bune argumente posibile ca să dovedească de ce evenimentul X va avea loc, iar eu analizez argumentele tuturor, aprofundez problema, colateral, atât cât trebuie, şi vin cu o prognoză proprie, ca o însumare ponderată a prognozelor lor”.
     

  • Cel mai simplu mod de a prezice viitorul este să îl inventezi. ZF Digital ’16, cel mai mare eveniment IT&C din România

    ZF DIGITAL SUMMIT ’16  aduce în prim plan liderii de opinie care aduc un suflu nou mediului de afaceri, care vă vor împărtăşi cele mai recente strategii digitale, trenduri şi tehnici de execuţie.

    Vei pleca cu idei noi, contacte şi o mai bună înţelegere a actiunilor ce trebuie întreprinse AZI pentru a asigura viitorul de MÂINE al business-ului tău.

    Dacă eşti:

    Business Lider-  Întâlneşti parteneri de afaceri şi beneficiezi de oportunităţi de networking de neegalat
    Antreprenor- Îţi împărtăşeşti  ideile cu colegi şi investitori şi le transformi în afaceri profitabile
    Publisher- Faci cunoştinţă cu reprezentanţi de top ai  agenţiilor de publicitate şi afli ce va rezervă viitorul mediei digitale
    Advertiser- Explorezi cele mai recente tendinţe în marketing digital şi interacţionezi cu potenţiali clienţi
    Specialist în marketing- Afli cum se utilizează cele mai recente instrumente pentru a obţine un avantaj competitiv
    Dezvoltator- Afli acele informaţii de care vei avea nevoie pentru a obţine beneficii tangibile pe aplicaţiile pe care le dezvolţi

    Vedeţi mai multe detalii aici 

  • Cine va fi următorul preşedinte al SUA? Ce spune profesorul care a prezis fiecare câştigător din 1984 până în prezent

    Nimeni nu ştie cine va câştiga alegerile pe 8 noiembrie, dar un om este destul de sigur. Profesorul Allan Lichtman a reuşit să prezică cine va câştiga alegerile din ultimii 32 de ani, scrie Washington Post

    Mecanismul profesorului nu este bazat pe sondaje, opinii, popularitatea candidatului, ci foloseşte un sistem de adevărat sau fals pe care l-a denumit „Chei către Casa Albă”.

    1. La alegerile „de la mijlocul mandatului” (alegerile pentru reînnoirea unei părţi a Congresului, care au loc la doi ani de la alegerea preşedintelui SUA – n.r.), partidul respectivului candidat câştigă mai multe locuri în Camera Reprezentanţilor decât la precedentul scrutin.

    2. Nu are competitori redutabili în cursa pentru obţinerea nominalizării din partea partidului.

    3. Preşedintele în exerciţiu provine din partidul candidatului.

    4. Nu există un al treilea partid sau o campanie independentă semnificativă.

    5. Economia, pe termen scurt, nu este în recesiune în timpul campaniei electorale.

    6. Creşterea economică pe cap de locuitor în timpul mandatului (preşedintelui în exerciţiu) este aceeaşi sau mai mare decât media creşterii economice din precedentele două mandate.

    7. Administraţia în exerciţiu face schimbări majore în politica internă.

    8. Nu sunt proteste sociale semnificative în timpul mandatului actualului preşedinte.

    9. Administraţia în exerciţiu nu este marcată de vreun scandal major.

    10. Actuala administraţie nu face greşeli majore în politica militară şi cea externă.

    11. Administraţia în exerciţiu are un succes major în politica militară sau cea externă.

    12. Candidatul are carismă sau este un erou naţional.

    13. Contracandidatul său nu este carismatic sau un erou naţional.

    Profesorul se bazează pe faptul că prin aceste alegeri este judecată în primul rând performanţa partidului care are deja preşedinte la Casa Albă. Astfel dacă cel puţin şase răspunsuri sunt cu „fals” înseamnă un trend care merge împotriva partidului preşedintelui şi acesta va pierde. Dacă mai puţin de şase răspunsuri sunt cu „fals”, atunci partidul la putere mai obţine un mandat de preşedinte.

    Predicţia profesorului şi rezolvarea algoritmului îl indică pe Donald Trump ca fiind câştigător. Cu toate acestea, el recunoaşte că pentru prima oară s-ar putea înşela deoarece în cazul de faţă este foarte greu de prezis un câştigător. În opinia lui, Clinton nu are carismă, iar Trump este unic în istoria alegerilor americane.

    „Nu am văzut niciodată un candidat care să-şi fi petrecut viaţa îmbogăţindu-se pe spatele altora. Este primul candidat din istoria noastră care minte în serie, mascând lucrurile. Niciodată nu am mai avut un candidat care nu numai o dată, ci de două ori, într-un mod insidios, a incitat la violenţă împotriva unui contracandidat. N-am mai avut un candidat care să invite o putere străină ostilă să se amestece în alegerile americane. N-am mai avut vreun candidat care să ameninţe că va începe un război aruncând în aer navele din Golful Persic, dacă se apropie prea mult de cele americane. N-am avut niciodată un candidat care să îşi ia drept model un dictator străin. Date fiind toate aceste excepţii, este posibil ca Donald Trump să zdruncine un model care a ţinut peste 150 de ani în istoria noastră şi să piardă aceste alegeri, chiar dacă circumstanţele istorice îi sunt favorabile”, a declarat profesorul Allan Lichtman.

  • 6 lucruri care prezic slaba performanţă managerială

    Opinie de Viorel Panaite, managing partner Human Invest

    În ce fel i-aş putea sprijini pe managerii mei să se regleze şi singuri, să nu fiu eu nevoit să continuu la nesfârşit să le corectez atitudinile şi comportamentele?“ m-a întrebat un client, director executiv al unei companii cu care lucrăm de mai mulţi ani şi care este recunoscută drept lider al unui sector foarte competitiv în România. Am zece directori care îmi raportează direct. Vreau să ştie „de ce“ e important să aibă o metodă de autoreglare. Să ştie singuri „când“ şi „cum“ să se corecteze atunci când e necesar. Sunt adulţi, nu mai sunt copiii pe care să îi dădăcesc eu.“

    Clientul nostru vorbea cu multă energie şi puternic pătruns de această temă. Ne-a dat două luni să construim un program care să le dezvolte managerilor săi competenţe de autoreglare. Într-un astfel de demers, primul pas este să ştii la ce să fii atent: mulţi manageri se uită doar la rezultatele lor, dar o atitudine care activează şi favorizează maturizarea managerială înseamnă să îmbunătăţeşti constant şi modul în care ei obţin aceste rezultate.

    Iată mai jos doar şase zone esenţiale care ar putea prezice slaba performanţă managerială. Sunt lucruri pe care managerii trebuie să înveţe să le monitorizeze singuri, trebuie să exerseze să le autoevalueze şi să se autoregleze dacă vor să arate un nivel de responsabilitate managerială care să îi onoreze.

    NU REUŞEŞTI SĂ TE UIŢI LA ROLUL TĂU DE MANAGER PRIN PRISMA „DE CE“-ULUI PERSONAL.

    Există şanse să ai o performanţă slabă în orice misiune şi în orice rol pe care ţi-l asumi atunci când nu le faci ca o urmare firească a „de ce“-ului personal. Fiecare din noi trebuie să avem un „de ce exist?“ care dă sens la tot ceea ce facem, indiferent de rolul pe care îl avem. Calitatea acestui „de ce“ ne dă voinţă, determinare, disponibilitate pentru îmbunătăţiri constante, capacitate pentru muncă susţinută şi multe altele. În cazul nostru, un manager arată semne de maturitate când îşi aliniază „de ce“-ul pentru care acceptă acest rol la „de ce-ul“ personal care îi dă sens şi semnificaţie în viaţă. Fie că lucrezi într-o companie privată sau într-o instituţie publică, capacitatea de a realiza această aliniere e unul din cele mai importante semne care prezic nivelul performanţei.

    E modul prin care generăm energie constructivă în viaţa personală şi profesională, e modul prin care ne găsim echilibru şi personal, şi profesional. E modul prin care contribuim la construirea comunităţilor din care facem parte. E modul prin care ne găsim motivaţia care să ne inspire în rolul de manager şi astfel să îi inspirăm şi pe cei din echipa pe care o conducem. Un „de ce exist?“ de calitate slabă şi care nu susţine motivele pentru care ai ales un rol de manager prezice o performanţă mediocră.

    NU ÎNŢELEGI CE ROL JOACĂ VALORILE ÎN PERFORMANŢĂ.

    E imposibil ca oricine să facă performanţă, să aibă succes, ca specialist sau ca manager, când nu înţelege corelaţia dintre valori şi performanţă, la nivel individual şi de grup. Vei fi managerul pe care nici tu nu ai dori să-l ai atunci când neglijezi preocuparea pentru creşterea calităţii valorilor. Unele valori aduc curaj, răbdare, responsabilitate, dorinţa de îmbunătăţire continuă, colaborare şi îţi ridică standardele personale şi profesionale. Altele aduc frică, pasivitate, mândrie, lene, agitaţie, individualism – şi îţi coboară standardele. De exemplu, dacă „sprijinul reciproc“ este o valoare comună declarată, e simplu să ştii dacă reuşeşti sau nu să faci asta, uitându-te la şedinţele pe care le ţii.

    Faci referire explicit la această valoare pentru a întări un proces colaborativ de luare a deciziei? Faci explicit referire la ea pentru a da spaţiu şi pentru vocile mai retrase sau pentru a-i opri pe cei mai vocali? Inviţi la soluţionarea unor conflicte cu parteneri externi organizaţiei sau cu alte departamente interne, punând în centru această valoare? E simplu să observi într-o sedinţă ce valori stau la baza deciziilor şi comportamentelor tale zilnice, pentru a şti de unul singur dacă te ridici la standardele de manager la care ai declarat că aspiri să ajungi.

    ASCULŢI PENTRU TINE ŞI NU PENTRU CELĂLALT.

    Întreabă-te frecvent: ascult ca să cresc autonomia celuilalt, să îl sprijin să înveţe să îşi rezolve în viitor tot mai independent problemele, să-şi dezvolte imaginaţia, să fie mai creativ şi mai responsabil? Sau ascult pentru mine – ca să mă asigur că am toate informaţiile, ca să înţeleg situaţia şi să îi spun celuilalt soluţia mea? Cu cât mai frecvent asculţi pentru tine, cu atât mai frecvent şi ai şanse să îţi ratezi misiunea managerială: aceea de a-i forma şi a-i dezvolta pe cei din jur ca indivizi maturi şi profesionişti autonomi. Scopul cu care asculţi într-o şedinţă este de a suştine echipa să lucreze mai colaborativ şi să îţi ofere propuneri de decizii la care echipa a ajuns prin consens. Când în majoritatea şedinţelor asculţi dezbateri în care se caută vinovaţi (acestea ambalate inteligent în „discuţii de analiză“) sau îi asculţi pe cei care caută atenţie, poţi şti dinainte că nu îţi faci bine rolul managerial.

    CALITATEA RELAŢIILOR CU CEI DIN ECHIPĂ ESTE PREA SCĂZUTĂ CA SĂ POŢI OFERI FEEDBACK, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI ACCEPTATE.

    Observă momentele de feedback, momentele în care faci sugestii şi recomandări celor din echipă: cum se raportează aceştia la ele? Mimează interesul pentru aceste lucruri? Se prefac interesaţi, spun că sunt de acord, spun ca tine – dar ulterior, prin ceea ce fac, pare că nu le pasă deloc? Eşuezi aproape sigur ca manager atunci când nu eşti preocupat de calitatea relaţiilor cu cei din echipă: oricât de bine ai stăpâni tehnicile de a da feedback, de a face recomandări, de a recunoaşte contribuţiile, şi oricât ai încerca, sentimentul celor din echipă va fi: „Managerul meu nu îmi oferă feedback“ sau „Managerul meu nu ştie să ofere feedback constructiv“.

    AI ŞANSE MARI SĂ EŞUEZI CA MANAGER ATUNCI CÂND NU AI AGREAT AŞTEPTĂRILE RECIPROCE.

    La ce să se aştepte de la tine oamenii din echipă? La ce te aştepţi tu de la ei? Sunt două întrebări simple care fac parte din conversaţiile esenţiale ale oricărui manager: aşteptările trebuie clarificate în termeni de valori şi scop, procese de lucru şi rezultate specifice urmărite. Doar după ce ai aceste lucruri poţi redirecţiona şi îndrepta constructiv pe cineva când acesta deraiază de la standardele agreate. Absenţa conversaţiilor despre aşteptările reciproce face dificilă comunicarea, duce la acumulare de tensiuni, contribuie mult la scăderea productivităţii manageriale şi calitatea vieţii în echipă. Când ai avut ultima conversaţie cu echipa despre clarificarea sau reconfirmarea aşteptărilor reciproce privind scopul comun, valorile colective, procesele de lucru şi rezultatele specifice de business urmărite?

    CALITATEA SCĂZUTĂ A CONVERSAŢIILOR TALE MANAGERIALE PREZICE SLABA PERFORMANŢĂ MANAGERIALĂ.

    Cum îţi observi şi îţi verifici singur calitatea dialogurilor? E foarte simplu: aşa cum face şi un departament de calitate al unei organizaţii când măsoară calitatea produselor şi serviciilor. Are standarde pe care şi le-a definit şi indicatori pe care îi urmăreşte.

    Poţi învăţa pentru început structurile conversaţiilor cheie, apoi observi cum le foloseşti în practică: conversaţia pentru definirea unui scop care să motiveze, conversaţia pentru recunoaşterea progreselor şi a contribuţiilor, conversaţia de redirecţionare şi conversaţia de debriefing. Sunt conversaţiile manageriale de bază, iar stăpânirea lor este obligatorie, aşa cum este şi tabla înmulţirii în viaţa de zi cu zi.

    Calitatea execuţiei manevrelor de bază la şoferi (depăşirile, adaptarea vitezei la condiţiile de drum) sau calitatea execuţiilor de bază în fotbal (pasele cu latul, stopul şi preluările, organizarea în teren etc.) sunt genul de lucruri care prezic nivelul performanţei în acel rol. La fel şi în rolul de manager: calitatea execuţiei celor şase procese de mai sus prezice evoluţia performanţei tale manageriale.

  • 6 lucruri care prezic slaba performanţă managerială

    Opinie de Viorel Panaite, managing partner Human Invest

    În ce fel i-aş putea sprijini pe managerii mei să se regleze şi singuri, să nu fiu eu nevoit să continuu la nesfârşit să le corectez atitudinile şi comportamentele?“ m-a întrebat un client, director executiv al unei companii cu care lucrăm de mai mulţi ani şi care este recunoscută drept lider al unui sector foarte competitiv în România. Am zece directori care îmi raportează direct. Vreau să ştie „de ce“ e important să aibă o metodă de autoreglare. Să ştie singuri „când“ şi „cum“ să se corecteze atunci când e necesar. Sunt adulţi, nu mai sunt copiii pe care să îi dădăcesc eu.“

    Clientul nostru vorbea cu multă energie şi puternic pătruns de această temă. Ne-a dat două luni să construim un program care să le dezvolte managerilor săi competenţe de autoreglare. Într-un astfel de demers, primul pas este să ştii la ce să fii atent: mulţi manageri se uită doar la rezultatele lor, dar o atitudine care activează şi favorizează maturizarea managerială înseamnă să îmbunătăţeşti constant şi modul în care ei obţin aceste rezultate.

    Iată mai jos doar şase zone esenţiale care ar putea prezice slaba performanţă managerială. Sunt lucruri pe care managerii trebuie să înveţe să le monitorizeze singuri, trebuie să exerseze să le autoevalueze şi să se autoregleze dacă vor să arate un nivel de responsabilitate managerială care să îi onoreze.

    NU REUŞEŞTI SĂ TE UIŢI LA ROLUL TĂU DE MANAGER PRIN PRISMA „DE CE“-ULUI PERSONAL.

    Există şanse să ai o performanţă slabă în orice misiune şi în orice rol pe care ţi-l asumi atunci când nu le faci ca o urmare firească a „de ce“-ului personal. Fiecare din noi trebuie să avem un „de ce exist?“ care dă sens la tot ceea ce facem, indiferent de rolul pe care îl avem. Calitatea acestui „de ce“ ne dă voinţă, determinare, disponibilitate pentru îmbunătăţiri constante, capacitate pentru muncă susţinută şi multe altele. În cazul nostru, un manager arată semne de maturitate când îşi aliniază „de ce“-ul pentru care acceptă acest rol la „de ce-ul“ personal care îi dă sens şi semnificaţie în viaţă. Fie că lucrezi într-o companie privată sau într-o instituţie publică, capacitatea de a realiza această aliniere e unul din cele mai importante semne care prezic nivelul performanţei.

    E modul prin care generăm energie constructivă în viaţa personală şi profesională, e modul prin care ne găsim echilibru şi personal, şi profesional. E modul prin care contribuim la construirea comunităţilor din care facem parte. E modul prin care ne găsim motivaţia care să ne inspire în rolul de manager şi astfel să îi inspirăm şi pe cei din echipa pe care o conducem. Un „de ce exist?“ de calitate slabă şi care nu susţine motivele pentru care ai ales un rol de manager prezice o performanţă mediocră.

    NU ÎNŢELEGI CE ROL JOACĂ VALORILE ÎN PERFORMANŢĂ.

    E imposibil ca oricine să facă performanţă, să aibă succes, ca specialist sau ca manager, când nu înţelege corelaţia dintre valori şi performanţă, la nivel individual şi de grup. Vei fi managerul pe care nici tu nu ai dori să-l ai atunci când neglijezi preocuparea pentru creşterea calităţii valorilor. Unele valori aduc curaj, răbdare, responsabilitate, dorinţa de îmbunătăţire continuă, colaborare şi îţi ridică standardele personale şi profesionale. Altele aduc frică, pasivitate, mândrie, lene, agitaţie, individualism – şi îţi coboară standardele. De exemplu, dacă „sprijinul reciproc“ este o valoare comună declarată, e simplu să ştii dacă reuşeşti sau nu să faci asta, uitându-te la şedinţele pe care le ţii.

    Faci referire explicit la această valoare pentru a întări un proces colaborativ de luare a deciziei? Faci explicit referire la ea pentru a da spaţiu şi pentru vocile mai retrase sau pentru a-i opri pe cei mai vocali? Inviţi la soluţionarea unor conflicte cu parteneri externi organizaţiei sau cu alte departamente interne, punând în centru această valoare? E simplu să observi într-o sedinţă ce valori stau la baza deciziilor şi comportamentelor tale zilnice, pentru a şti de unul singur dacă te ridici la standardele de manager la care ai declarat că aspiri să ajungi.

    ASCULŢI PENTRU TINE ŞI NU PENTRU CELĂLALT.

    Întreabă-te frecvent: ascult ca să cresc autonomia celuilalt, să îl sprijin să înveţe să îşi rezolve în viitor tot mai independent problemele, să-şi dezvolte imaginaţia, să fie mai creativ şi mai responsabil? Sau ascult pentru mine – ca să mă asigur că am toate informaţiile, ca să înţeleg situaţia şi să îi spun celuilalt soluţia mea? Cu cât mai frecvent asculţi pentru tine, cu atât mai frecvent şi ai şanse să îţi ratezi misiunea managerială: aceea de a-i forma şi a-i dezvolta pe cei din jur ca indivizi maturi şi profesionişti autonomi. Scopul cu care asculţi într-o şedinţă este de a suştine echipa să lucreze mai colaborativ şi să îţi ofere propuneri de decizii la care echipa a ajuns prin consens. Când în majoritatea şedinţelor asculţi dezbateri în care se caută vinovaţi (acestea ambalate inteligent în „discuţii de analiză“) sau îi asculţi pe cei care caută atenţie, poţi şti dinainte că nu îţi faci bine rolul managerial.

    CALITATEA RELAŢIILOR CU CEI DIN ECHIPĂ ESTE PREA SCĂZUTĂ CA SĂ POŢI OFERI FEEDBACK, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI ACCEPTATE.

    Observă momentele de feedback, momentele în care faci sugestii şi recomandări celor din echipă: cum se raportează aceştia la ele? Mimează interesul pentru aceste lucruri? Se prefac interesaţi, spun că sunt de acord, spun ca tine – dar ulterior, prin ceea ce fac, pare că nu le pasă deloc? Eşuezi aproape sigur ca manager atunci când nu eşti preocupat de calitatea relaţiilor cu cei din echipă: oricât de bine ai stăpâni tehnicile de a da feedback, de a face recomandări, de a recunoaşte contribuţiile, şi oricât ai încerca, sentimentul celor din echipă va fi: „Managerul meu nu îmi oferă feedback“ sau „Managerul meu nu ştie să ofere feedback constructiv“.

    AI ŞANSE MARI SĂ EŞUEZI CA MANAGER ATUNCI CÂND NU AI AGREAT AŞTEPTĂRILE RECIPROCE.

    La ce să se aştepte de la tine oamenii din echipă? La ce te aştepţi tu de la ei? Sunt două întrebări simple care fac parte din conversaţiile esenţiale ale oricărui manager: aşteptările trebuie clarificate în termeni de valori şi scop, procese de lucru şi rezultate specifice urmărite. Doar după ce ai aceste lucruri poţi redirecţiona şi îndrepta constructiv pe cineva când acesta deraiază de la standardele agreate. Absenţa conversaţiilor despre aşteptările reciproce face dificilă comunicarea, duce la acumulare de tensiuni, contribuie mult la scăderea productivităţii manageriale şi calitatea vieţii în echipă. Când ai avut ultima conversaţie cu echipa despre clarificarea sau reconfirmarea aşteptărilor reciproce privind scopul comun, valorile colective, procesele de lucru şi rezultatele specifice de business urmărite?

    CALITATEA SCĂZUTĂ A CONVERSAŢIILOR TALE MANAGERIALE PREZICE SLABA PERFORMANŢĂ MANAGERIALĂ.

    Cum îţi observi şi îţi verifici singur calitatea dialogurilor? E foarte simplu: aşa cum face şi un departament de calitate al unei organizaţii când măsoară calitatea produselor şi serviciilor. Are standarde pe care şi le-a definit şi indicatori pe care îi urmăreşte.

    Poţi învăţa pentru început structurile conversaţiilor cheie, apoi observi cum le foloseşti în practică: conversaţia pentru definirea unui scop care să motiveze, conversaţia pentru recunoaşterea progreselor şi a contribuţiilor, conversaţia de redirecţionare şi conversaţia de debriefing. Sunt conversaţiile manageriale de bază, iar stăpânirea lor este obligatorie, aşa cum este şi tabla înmulţirii în viaţa de zi cu zi.

    Calitatea execuţiei manevrelor de bază la şoferi (depăşirile, adaptarea vitezei la condiţiile de drum) sau calitatea execuţiilor de bază în fotbal (pasele cu latul, stopul şi preluările, organizarea în teren etc.) sunt genul de lucruri care prezic nivelul performanţei în acel rol. La fel şi în rolul de manager: calitatea execuţiei celor şase procese de mai sus prezice evoluţia performanţei tale manageriale.