BusinessMagazin

Tag: presupunere

  • Submarin de îngheaţă apele

    Dacă încălzirea globală topeşte gheţarii, un proiect al unui designer indonezian propune refacerea lor. Indonezianul Faris Rajak Kotaha­tuhaha şi echipa sa au gândit un proiect care presupune crearea de miniaisberguri, care să fie folosite la refacerea calotei de gheaţă din Oceanul Arctic, scrie Dezeen.

    Proiectul presupune utilizarea unor submarine care să adune apă din ocean care apoi să fie îngheţată. Odată îngheţată apa, submarinul se ridică la suprafaţă lăsând în urmă un miniaisberg cu un volum de 2.000 de metri cubi, amplasat lângă altele asemenea lui. O flotă de submarine ar grăbi procesul de refacere a gheţii, iar finanţarea pentru acest proiect s-ar obţine parţial prin ampla­sarea unor hoteluri la bordul acestor vase, conform iniţiatorilor lui. 

  • Submarin de îngheaţă apele

    Dacă încălzirea globală topeşte gheţarii, un proiect al unui designer indonezian propune refacerea lor. Indonezianul Faris Rajak Kotaha­tuhaha şi echipa sa au gândit un proiect care presupune crearea de miniaisberguri, care să fie folosite la refacerea calotei de gheaţă din Oceanul Arctic, scrie Dezeen.

    Proiectul presupune utilizarea unor submarine care să adune apă din ocean care apoi să fie îngheţată. Odată îngheţată apa, submarinul se ridică la suprafaţă lăsând în urmă un miniaisberg cu un volum de 2.000 de metri cubi, amplasat lângă altele asemenea lui. O flotă de submarine ar grăbi procesul de refacere a gheţii, iar finanţarea pentru acest proiect s-ar obţine parţial prin ampla­sarea unor hoteluri la bordul acestor vase, conform iniţiatorilor lui. 

  • O bijuterie de client

    Ca să evite cât mai mult posibil această problemă, companiile din industria modei şi accesoriilor apelează la tehnologie, cum ar fi scanarea tridimensională potrivit Financial Times.

    O agenţie londoneză de modele, The Bureau, care furnizează caselor de modă manechine pentru probă, ceea ce le permite acestora să vadă cât de bine se încadrează hainele şi încălţămintea lor într-o măsură sau alta, a decis să apeleze la scanarea 3D pentru a le uşura clienţilor alegerea. Agenţia, înfiinţată de un fost model, a apelat la compania Volumental, producătoare a unui scanner 3D pentru picioare. Cu ajutorul acestuia, picioarele manechinelor sunt scanate, iar datele stocate într-o bază la care au acces clienţii care pot alege ce consideră că se potriveşte mai bine cerinţelor lor. Tehnologia folosită permite renunţarea la mulajele care s-ar crea în mod normal pentru a produce încălţăminte de diverse mărimi, iar printre clienţii The Bureau se numără retailerul Primark şi casa de modă Burberry. Agenţia plănuieşte să lanseze şi un serviciu de scanare 3D a întregului corp pentru a deservi şi mai mulţi clienţi.

    O firmă producătoare de bijuterii din Stockholm, All Blues, a recurs şi ea la scanarea 3D, mai mult de nevoie, atunci când nu reuşea să potrivească dimensiunile corecte pentru nişte bijuterii asimetrice. Proprietarilor săi le-a venit ulterior ideea introducerii serviciului Copy, care le permite clienţilor să scaneze tridimensional un obiect, care va fi apoi reprodus în argint. Scanarea se face într-o încăpere specială, după care se confecţionează matriţe de ceară pe baza cărora se toarnă obiectul. Unii clienţi au ales să se scaneze pe ei înşişi şi să se transforme în bijuterii. 

  • Lacul Moraine, considerat unul dintre cele mai frumose de pe planetă – VIDEO

    Lacul este de origine glaciară, iar în lunile ploioase acesta reflectă o nuanţă de albastru. Împrejurimile sunt un adevărat labirint, fiind alcătuite dintr-o multitudine de trasee ce se parcurg pe jos. Rockpile este cel mai frecventat traseu, un drum cu o lungime de 300 de metri care presupune şi urcarea în altitudine cu 24 de metri. Vara, apele limpezi se transformă într-un furnicar de canoe multicolore care străbat necontenit întreaga suprafaţă a lacului.

     

  • Un român şi un francez au gândit în România un gadget pe care îl vând acum clienţilor din toată lumea. Cum au ajuns de la idee, la afaceri ce se îndreaptă spre 7 mil. dolari?

    Un entuziasm general s-a creat în redacţia noastră, venind dinspre majoritatea colegilor, din toate departamentele, când Daniel Văduva şi Mylan Louertani au venit pentru interviu însoţiţi de un umanoid robotic, ce părea desprins din benzile desenate cu supereroi. Vâlva creată în jurul Sound Hero-ului (Sound Heroes este brandul lor de boxe Bluetooth) a crescut când cei doi antreprenori au demonstrat şi utilitatea acestuia: muzica a început să răsune, iar luminile de la baza acestuia au completat momentul.
    I-am invitat pe Daniel Văduva şi Mylan Louertani la interviu după ce am văzut că start-up-ul lor din tehnologie, Kalium Labs, s-a numărat printre cele care au reprezentat România la evenimentul CES 2019, organizat în ianuarie în Las Vegas – recunoscut drept cel mai mare târg de tehnologie pentru consumatori din toată lumea.
    Alături de Kalium Labs se aflau şi Atelierele Pegas, care au prezentat o variantă inteligentă a bicicletelor româneşti reinventate, precum şi start-up-ul Re.Flex, care dezvoltă senzori folosiţi pentru recuperarea pacienţilor la domiciliu. La o primă privire, observăm că numărul românilor la CES este direct proporţional cu numărul produselor tehnologice tip hardware dezvoltate de români; dacă ne gândim că Vector Watch, ceasul inteligent dezvoltat de Andrei Pitiş şi cumpărat ulterior de Fitbit, şi BOX-ul dezvoltat de compania de soluţii de securitate cibernetică Bitdefender sunt primele nume care îţi vin în minte când te gândeşti la astfel de proiecte.


    Cum dezvolţi un produs de acest tip în România? Şi de ce nu dezvoltăm mai multe?


    Daniel Văduva şi Mylan Louertani au creat start-up-ul Kalium Labs (activităţile din România sunt operate prin firma Jetlag Advertising) pentru a dezvolta dispozitive hardware inteligente; au început cu o serie de boxe Bluetooth de formă umanoidă şi dimensiuni apropiate. Sound Heroes vin în varianta de 45 de centimetri (AD’OM Prime), dar şi într-o variantă de 75 de centimetri (AD’OM Premium). Antreprenorii au obţinut o finanţare de 613.000 de dolari pe platforma de crowdfunding Indiegogo, au vândut 3.000 de „roboţi”, iar pentru anul în curs ţintesc venituri de peste 7 milioane de dolari şi vânzarea produselor prin canale de distribuţie online şi în retail cu preţuri de 350 şi 700 de dolari. Au o echipă în China, în Shenzen, formată din 9 angajaţi; în România au trei angajaţi, dar lucrează şi cu o echipă de marketing din Marea Britanie. În planurile lor intră extinderea în alte părţi ale lumii – Singapore fiind una dintre potenţialele viitoare destinaţii. Produsele sunt vândute în prezent prin intermediul distribuitorilor în China, Japonia, India şi Canada – vor începe în curând şi în Statele Unite.
    „Am decis să reinventăm modul în care arată majoritatea boxelor Bluetooth de pe piaţă; am vrut să facem altceva”, descrie Daniel Văduva modul în care au decis să intre pe această nişă. Boxele lor se diferenţiază de celelalte produse de pe piaţă mai ales prin design – majoritatea speakerelor Bluetooth au forme simple, rotunde sau cubice; acesta are o formă umanoidă şi este prevăzut cu lumină ambientală ce poate fi controlată prin intermediul unei aplicaţii realizate tot de ei. „Este ceva ce oamenii vor să aibă în case. Nu este un produs de care ai nevoie, dar este un produs pe care îl vrei cu siguranţă şi este unul creat în România”, descrie Daniel Văduva proiectul. 
    Cum s-au hotărât să creeze un produs fizic şi nu o aplicaţie? „Provocarea era să punem ceva nou pe platformele de crowdfunding. Aşadar am verificat ce se vindea şi ce nu, iar apoi, fiindcă ne plăceau muzica şi designul, am decis să combinăm cele două domenii”, povesteşte Daniel Văduva. Apoi, şi-au propus să creeze un obiect care să fie rezultatul unei îmbinări între artă, tehnologie şi muzică.
    Doar designul produsului a durat câteva luni, iar cei doi spun că au făcut peste 500 de iteraţii până să ajungă la rezultatul final. Mylan Louertani, directorul de creaţie, a ajuns până la urmă să fie şi modelul acestuia: umanoidul este creat după forma propriului corp. Boxa lor îmbină de asemenea software-ul cu hardware-ul, fiindcă produsul poate fi folosit împreună cu o aplicaţie.
    „Am lucrat zi de zi pentru găsirea formei, a opţiunilor de finanţare, apoi pentru adăugarea de caracteristici; am adăugat prea multe opţiuni, apoi am avut probleme la producţia în China şi a trebuit să o luăm de la capăt. Procesul lansării unui produs este unul laborios. Acesta trebuie mai întâi validat. Nu poţi să investeşti bani într-un prototip fără să ai o validare a produsului însuşi. „Am făcut randări peste randări, un mic film, o pagină, anunţuri pe Facebook care să aducă oameni pe pagină”, descrie Louertani etapele de început ale proiectului.
    În ceea ce priveşte finanţarea, au ales să folosească platforma de crowdfunding Indiegogo. După lansarea pe Indiegogo au strâns 60.000 de dolari încă din prima zi.
    „Odată ce îţi pui detaliile cardului de credit acolo, înseamnă că eşti pregătit să cumperi, putem să facem o medie şi o rată de conversie care să ne spună câţi bani vom primi în schimb. Spre exemplu, dacă avem un ROI al bugetelor de marketing de 300 – 350%, avem dovada că va fi un business profitabil, putem să începem să investim bani în produs”, descrie Mylan finanţarea tip crowdfunding, care, în afară de banii necesari dezvoltării, aduce şi o validare a businessului de la potenţialii clienţi. O astfel de finanţare presupune că, în baza comenzilor făcute iniţial, primii lor clienţi primesc un discount şi sunt notificaţi când acesta va ajunge la ei – proces care poate dura câteva luni.
    „A fost cea mai bună soluţie pentru testarea produsului. Îţi oferă vizibilitatea necesară pentru a intra în legătură cu firme de distribuţie şi magazine mari care urmăresc platformele de crowdfunding fiindcă acesta este trendul în anii ce vor urma”, spune Mylan Louertani.  
    Prin crowdfunding au vândut aproximativ 3.000 de unităţi. „Toată lumea crede că faci 600.000 de dolari. Dar nu faci bani, practic îţi acoperi cheltuielile; este un pod între începerea unei afaceri, pentru construirea prototipurilor, dar nu te face mai bogat. Obţii conexiunile de care ai nevoie pentru a începe businessul”, explică Louertani. „Oamenii care cumpără produsul se transformă în investitori în ideea ta. Cumpără produsul la un preţ foarte scăzut şi aşteaptă o perioadă lungă de timp pentru acesta. Prin urmare, investesc în ideea ta, în echipa ta şi, în cele din urmă, ajung la acest produs cu preţ redus”, descrie şi Văduva procesul de crowdfunding.
    „Unul dintre motivele pentru care o campanie de crowfunding eşuează este pentru că trebuie să stabileşti un preţ chiar înainte de a cunoaşte preţul producţiei. Aşadar ai putea să le vinzi la un preţ mai mic decât costul producţiei”, îl completează partenerul său de afaceri în descrierea acestui tip de finanţare.
    În ceea ce priveşte producţia, aceasta este realizată în prezent în China. După obţinerea finanţării, cei doi spun că au cheltuit mai mult de 600.000 de dolari – „astfel că a trebuit să mai adăugăm bani din buzunarul propriu, până când începi nu vei şti exact cât vei cheltui, ne-am lovit de multe lucruri pe parcurs. Acesta este businessul şi aceasta este producţia, dar învăţăm din greşelile trecutului şi încercăm să optimizăm produsele dezvoltate”.
    De ce nu au mizat pe producţia locală? „Am încercat, dar nu s-a putut”, spune Louertani. Au încercat să realizeze primul prototip cu ajutorul unei imprimante 3D. „Nu aveam contactele potrivite la momentul respectiv, am încercat cu o companie de aici şi nu am fost mulţumiţi de rezultate.” Am spus apoi: „Okay, hai să începem în China”.
    Chiar dacă producţia locală nu ar fi mai ieftină, cei doi spun că este de preferat, în contextul în care comunicarea cu chinezii nu este una facilă niciodată. Aşadar, spun că nu exclud ca în viitorul apropiat să se axeze pe producţia în România; următoarele prototipuri vor fi realizate aici. De altfel, nici vânzările nu se realizează în volum mare aici şi ca urmare a faptului că nu s-au concentrat pe promovarea pe plan local. Potrivit tinerilor antreprenori, consumatorii din România nu sunt foarte familiarizaţi cu crowdfundingul, însă observă că acest segment începe să crească.
    Daniel Văduva şi Mylan Louertani sunt rareori împreună, Louertani de obicei este la biroul companiei din China, unde au nouă angajaţi, Văduva fiind prezent la biroul din România. Cei doi sunt prieteni – s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au descoperit că interesele lor de business sunt similare, astfel că s-au orientat înspre lansarea acestei afaceri. Louertani a avut în China pentru câţiva ani o companie care se ocupa importuri; Daniel Văduva – a lucrat ca manager timp de patru ani la o companie care se ocupa de import-export de aur şi argint din România şi avea birouri şi în Germania şi Istanbul. „Chiar dacă am fost managerul companiei timp de patru ani, am decis să pornesc pe cont propriu şi să creez ceva care să reziste peste timp”, spun ei.
    Acesta este primul produs dintr-o serie pe care şi-au propus să le dezvolte; vor să creeze mai multe produse din IoT; cum ar fi un prelungitor smart, care beneficiază şi de o conexiune Wi-Fi. „Aşadar vrem să reinventăm orice produs vechi. Vrem să îi facem un design nou şi să adăugăm tehnologie inteligentă pe acesta. Este un business pentru viitor”, spune Daniel Văduva. „Următorul produs pe care îl vom lansa este un prelungitor – care nu a fost reinventat de foarte mult timp în România, care să fie prevăzut cu Wi-Fi şi să poată fi controlat cu telefonul; astfel, dacă uiţi un obiect în acesta, să poţi să îl deconectezi de la distanţă”. 
    „Încercăm să reinventăm designul şi să adăugăm tehnologie smart (inteligentă) unor produse clasice”, descrie misiunea afacerii şi Louertani, adăugând că în viitor iau în calcul colaborarea cu alte firme de tehnologie în acest scop – un exemplu este firma românească Tremend.
    Un alt produs deja dezvoltat sunt boxele Bluetooth Kat, de dimensiuni mai mici şi care pot fi ataşate telefonului; acestea transmit date direct din telefon. „Acesta este viitorul în tehnologie – să îmbini fashionul, designul, cu utilitatea”, concluzionează Mylan Louertani.
    Cei doi au observat că mulţi români au idei bune, similare, pentru dezvoltarea de astfel de produse, prin prisma e-mailurilor pe care ei înşişi le-au primit. „Am primit multe e-mailuri de la persoane care vor să lanseze produse, au idei, dar nu ştiu cum se derulează procesul transformării acestora în business”, spune Daniel Văduva. Ca urmare a acestor observaţii, în planurile lor pe termen scurt intră astfel şi crearea unui hub, a unui loc în care să adune designeri şi ingineri – acum se gândesc la Universitatea Politehnica din Bucureşti pentru dezvoltarea acestuia. Observă că în cadrul universităţii există o secţiune de prototipare şi oameni foarte inteligenţi. „În România sunt foarte mulţi oameni cu potenţial, dar nu ştiu de unde şi cum să înceapă o astfel de afacere, nu prea există sprijin în acest proces.Noi nu am avut parte de foarte mult ajutor, am pierdut astfel timp şi bani şi încercăm să reparăm asta.” Astfel, în maximum doi ani vor să deschidă „casă a creativităţii” unde cei care îşi doresc vor putea veni gratis şi vor avea acces la specialişti din toate domeniile, de la design la marketing, acces la echipamente precum imprimantele 3D şi calculatoare puternice.
    Când vine vorba de sfaturi pentru aceşti tineri creativi, cei doi spun: „Să creadă cu adevărat în ceea ce fac şi să se distreze, dar să fie perseverenţi şi să nu renunţe pentru că în primii doi ani este foarte greu”, spune Mylan. Iar Daniel Văduva adaugă: „Trebuie să fii deschis să înveţi din greşelile proprii şi să evoluezi.”


    Drumul produselor tehnologice „made in Romania”
    Dificultatea procesului de lansare a unui produs hardware este demonstrată şi de mari jucători de pe piaţa locală.
    „Acum zece ani, nu ne-am imaginat că putem face hardware în România. Acum zece ani, era crimă şi pedeapsă să încerci să produci hardware în România. Acum au început să apară inclusiv în România fabrici tehnologizate, robotizate”, observa şi Florin Talpeş, fondator şi CEO al producătorului de soluţii de securitate cibernetică. El spunea că dacă România nu ar fi fost sediul central al Bitdefender, era puţin probabil să lanseze pe piaţa locală Bitdefender BOX. „România este o piaţă mică, nu este una de atacat pentru BOX. Dar totuşi BOX e lansat în România, în al doilea val, după America de Nord. Asta pentru că România este sediul nostru central, pentru că avem aici echipele noastre de cercetare şi dezvolare şi pentru că ne interesează felul în care este privit Bitdefender în România, cum este privit la Politehnică. Vrem să vină la noi cei mai talentaţi oameni.”
    Producţia unui dispozitiv hardware devine dificilă şi când este vorba despre o companie de dimensiunea Bitdefender. Potrivit declaraţiilor de anul trecut ale lui Florin Talpeş, odată cu anunţul referitor la producţia Bitdefender BOX la Satu Mare, realizarea acestor obiecte în China implica o muncă dificilă. În 2015, când au demarat producţia primei variante Bitdefender BOX, nu erau condiţii în România pentru producţia, între timp însă, spunea el acestea s-au schimbat semnificativ. „La producţia primei variante a Bitdefender BOX o echipă de la Bitdefender trebuia să meargă în China, să stea câte o lună acolo. Când produci la o asemenea distanţă dacă nu stai cu ochii pe fabrică îţi iese altceva decât ai cerut. Producând în România câştigăm şi pentru că avem lucrurile sub control, putem face repede lucruri. Bitdefender BOX este un echipament proiectat în România, nu asamblăm un kit «no name» luat de pe piaţă”, spunea el atunci, admiţând totuşi că valoarea costurilor este mai ridicată decât cele din China, România fiind totuşi în UE.
    Deputatul Varujan Pambuccian, membru în comisia de IT&C din cadrul Camerei Deputaţilor, observă faptul că IT în România se traduce, în majoritatea cazurilor, prin outsourcing; fenomenul se explică astfel: „Noi avem competenţe în IT, cu excepţia competenţelor în marketing şi vânzări şi de asta facem outsourcing. Ceea ce nu e deloc bine, pentru că în IT outsourcingul va fi în curând ameninţat foarte serios de apariţia pe scena inteligenţei artificiale a unor sisteme care vor face programare”. Din punctul lui de vedere, soluţia pentru a nu ajunge în această situaţie este să venim rapid cu un plan de tranziţie, or India face deja acest lucru. „Anul trecut, în aprilie, India a venit cu un plan naţional de tranziţie de la industria lor de IT la inteligenţă artificială spunând, în planul lor, că probabil doar o treime dintre cei care lucrează acum în industria de IT vor rămâne mai departe. Noi suntem acum într-o euforie care va dura puţin, ar trebui să fim foarte atenţi la ce facem.”
    Deputatul observă că crowdfundingul nu este prea popular nici pe piaţa locală, nici în afara graniţelor. „Crowdfundingul nu prea a prins în România şi văd că acum este şi o uşoară retragere a lui peste tot în lume. Dar asta nu înseamnă că este o metodă de investiţie compromisă, care nu va avea succes în viitor.” Deputatul observă şi că în România start-up-urile din zona tehnologiei au folosit în general ca sursă de finanţare venture capital-ul, dar şi acesta a fost destul de puţin accesat. „De obicei, sunt foarte multe companii care se zbat în zona asta, au lucruri foarte interesante, dar nu reuşesc să îşi găsească drumul spre o piaţă majoră şi aici e marea problemă. Nu investiţia e importantă, că bani se găsesc. Problema este să găseşti acea companie care îţi deschide o piaţă. Până la urmă, dacă produci şi nu vinzi, nu mai ai cum să alimentezi ciclul economic”, constată Varujan Pambuccian.
    Când cel mai bun finanţator este clientul
    Ce este, însă, crowdfundingul? Ideea de bază e una cât se poate de simplă: să convingi cât mai multe persoane să îţi doneze o sumă mică de bani – 10, 50 sau 100 de dolari. Pe măsură ce numărul celor care donează creşte, suma pe care ai obţinut-o poate ajunge la ordinul sutelor de mii.
    Crowdfundingul a devenit posibil datorită unor platforme interactive care permit artiştilor, muzicienilor sau oamenilor de afaceri să strângă bani. Este, dacă vreţi, varianta modernă a unei strângeri de fonduri.
    În prezent, există peste 600 de platforme de crowdfunding, iar sumele oferite anual se ridică le nivelul miliardelor de dolari.
    La finalul anului trecut, Kickstarter –  cea mai mare platformă de profil din lume – a mai doborât un record, devenind primul site de crowdfunding pe care oamenii au donat 4 miliarde de dolari. Primul prag major, cel de un miliard, fusese depăşit încă din martie 2014.
    Un studiu realizat de compania de cercetare Fundly arată că, în 2017, valoarea cumulată a sumelor strânse prin intermediul platformelor de crowdfunding s-a ridicat la 34 de miliarde de dolari. În ceea ce priveşte regiunile, topul este condus de America de Nord, cu un total de 17,2 miliarde de dolari – peste jumătate din suma colectată la nivel global.
    Potrivit aceluiaşi studiu, proiectele care au necesitat o mai mare perioadă de pregătire au fost şi cele care s-au bucurat de cel mai mare succes. O altă statistică interesantă arată că proiectele care au strâns încă din prima săptămână 30% din suma stabilită au reuşit, în general, să atingă pragul propus.
    Munca în echipă contează şi aici: proiectele depuse de mai multe persoane au strâns cu 38% mai mulţi bani decât cele depuse de un singur om. De asemenea, cele cu un plan de marketing bine pus la punct şi-au asigurat sume cu 180% mai mari decât cele prezentate fără o schemă clară de promovare.
    Deşi există câteva proiecte de succes semnate de antreprenori români, aceştia nu sunt încă foarte prezenţi pe platformele de crowdfunding: doar 127 de proiecte plecate din România sunt listate pe Kickstarter, în vreme ce numărul de pe Indiegogo este şi mai mic, de doar 70.
    Există însă explicaţii pentru acest fapt, numeroşi doritori apelând la prieteni din străinătate (în cele mai multe cazuri din Statele Unite) pentru a da o „mai mare greutate“ proiectului prezentat.
    Enzo Njoo, manager în cadrul Indiegogo, o descrie pe aceasta drept „platforma cel mai uşor de înţeles pentru lansarea pe piaţă şi parteneriate pentru antreprenorii care realizează produse hardware tip direct to consumers. În topul ţărilor care folosesc această platformă se numără Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Australia, Germania, Italia, Spania, Franţa, India şi Israel. În ceea ce îi priveşte pe români, el spune că s-au înscris până acum 5.000 de antreprenori pe această platformă, iar dintre ei, 1.400 au primit finanţări totale de 2 milioane de dolari. Potrivit managerului de la Indiegogo, pe această platformă sunt bineveniţi „toţi antreprenorii care au o idee originală, dar concentrarea noastră principală este pe furnizarea unei platforme care să îi ajute pe antreprenorii hardware de toate mărimile care vor să depăşească canalele tradiţionale şi să implementeze o strategie direcţionată exclusiv pe consumatori”.
    Ce trebuie să faci ca să ai succes pe o astfel de platformă? Enzo Njoo răspunde în interviul acordat Business MAGAZIN: 1. Să creezi o comunitate – dar şi zgomot în social media şi prin e-mail marketing înainte de momentul iniţial de lansare a unei campanii; crearea de active – producţia de materiale video, fotografii şi alte activităţi colaterale prin care sunt vizualizate efectiv conceptul şi brandul; PR – media / influenţă pentru a obţine validarea unei părţi terţe pentru un produs şi pentru a susţine produsul respectiv; advertising – cu scopul de a creşte exponenţial momentul lansării în paralel cu toate cele de mai sus; curarea campaniei – draftul paginii campaniei pe care platforma Indiegogo îi ghidează pe antreprenori furnizându-le cele mai bune practici. 

    Când cel mai bun finanţator este clientul
    Finanţarea în grup (crowdfundingul) reprezintă o colecţie de finanţări menită să permită dezvoltarea unei idei, venită din partea mai multor susţinători – grupul. Indiegogo, Kickstarter, ArtistShare, EquityNet, Rockethub şi Fundgeek sunt câteva dintre  platformele care leagă iniţiatorul unui proiect de cei care îi pot finanţa ideea. Conceptul de crowdfunding se referă în general la campanii desfăşurate pe internet şi presupune în cele mai multe cazuri colectarea unor sume mici de bani de la un număr semnificativ de persoane. Un exemplu istoric de finanţare în grup este cel al Statuii Libertăţii. În 1884, organizaţia americană responsabilă cu piedestalul celebrei statui a rămas fără fonduri, iar ziarul New York World a publicat o serie de articole în care îi îndemna pe locuitorii din New York să doneze bani pentru finalizarea lucrărilor. În mai puţin de şase luni, organizaţia a strâns peste 100.000 de dolari din donaţii cu valoarea medie de mai puţin de un dolar.

    Tintag un alt proiect românesc de tehnologie care a reuşit să strângă mai mulţi bani decât suma cerută iniţial este Tintag –  dispozitiv reîncărcabil de localizare a obiectelor pierdute. Proiectul, dezvoltat de doi antreprenori din Cluj-Napoca, Andrei Vig şi Alexandru Chiş, a fost finanţat în total cu aproximativ 260.000 lei (71.000 de dolari). Campania a fost iniţiată pe platforma americană indiegogo.com, suma solicitată pentru producerea dispozitivelor Tintag fiind de 180.000 lei (50.000 dolari). Tintag este un dispozitiv care se ataşează la diferite obiecte, precum chei, poşetă, portofel, zgarda animalului de companie, astfel încât acestea să poată fi găsite uşor de utilizatori. Localizarea obiectelor pierdute se face prin intermediul tehnologie.

    FaceRig
    Holotech Studios, companie specializată în dezvoltarea de soluţii software cu ajutorul tehnologiei de realitate augmentată, a obţinut o finanţare de 2 mil. dolari de la fondul american de investiţii SignalFire prin intermediul căreia va dezvolta în continuare programul de animaţie în timp real FaceRig dedicat utilizatorilor finali, precum şi pentru lansarea unei platforme B2B (business to business). Înfiinţată la finalul lui 2013, compania a pornit activitatea din primvăvara lui 2014, odată cu finanţarea primită pe platforma americană de crowdfunding pentru dezvoltarea  soluţiei software numite FaceRig, care îi permite oricui să se transforme instantaneu (prin intermediul analizei în timp real a expresiilor feţei) în personaje digitale fantastice,  folosind dispozitive electronice uzuale, deja existente pe piaţă. Holotech Studio a cerut atunci o finanţare de 120.000 dolari, însă a reuşit să strângă mai mult decât dublul acestei sume –
    300.000 dolari.

    Produse româneşti, clienţi globali
    Lampster – The Lamp with Attitude
    Radu Niţă şi Andrei Amărăşteanu au combinat tehnologia cu ideea de design old school într-o lampă pe care au numit-o The Lamp with Attitude. Cu acest proiect au participat pe platforma americană de finanţare kickstarter.com, unde în decurs de 45 de zile au reuşit să adune 1,4 mili­oane de dolari, cea mai mare finanţare obţinută pe această platformă de cineva din România. „Am pus produsul pe kickstarter în noiembrie 2015, iar după 45 de zile am adunat 1,4 mili­oane de dolari, cea mai mare sumă obţinută de cineva din România, poate chiar din Europa. Avantajul pe care îl ai atunci când participi pe o astfel de platformă este că poţi să iei finanţare fără a ceda procente din companie“, a spus Radu Niţă, iniţiatorul proiectului într-un interviu ZF. 

    Când are succes o idee înscrisă pe o platformă de finanţare de tip crowdsourcing?
    Potrivit lui Enzo Njoo, manager hardware şi design outreach al platformei de finanţare Indiegogo, există câteva elemente care pot indica încă de la început potenţialul succesului unui produs:
    1. Experienţa echipei
    Au lansat anterior o campanie de crowdfunding de succes?
    2. Pedigriul echipei
    Au produs şi livrat anterior produse unor susţinători (backers)?
    3. Statusul produsului
    Cât de apropiat de producţie este prototipul? A reuşit echipa să stabilească cine sunt partenerii de producţie şi care să ducă înspre rezultatul final produsul, înainte de lansarea acestuia?
    4. Dimensiunea comunităţii şi engagementul
    Cât de mare este lista de e-mail şi cât de entuziasmaţi sunt subscriberii de susţinerea produsului înainte de lansarea acestuia?
    5. Ratele de conversie pentru advertising Sunt anunţurile publicitare optimizate?
    6. O piaţă competitivă
    Cât de mare este piaţa şi cât de originală este oferta?

    Cumpărate înainte să fie lansate

    Câteva dintre cele mai de succes produse finanţate prin Kickstarter şi Indiegogo:

    Pebble Time
    (vândută ulterior către Fit­bit): smartwatch-ul deţine recordul pentru finanţările tip crowdfunding strânse vreodată – acestea au ajuns la peste 20,3 mili­oane de dolari.

    Peak Design:
    o campanie pe Kickstarter pentru câteva genţi pentru fotografi a strâns finanţări de peste 6,5 milioane de dolari.

    Coolest Cooler:
    o ladă frigorifică dotată cu boxe a strâns pe Kickstarter finanţări de peste 13,2 milioane de dolari.

    Ouya:
    un sistem de jocuri pe bază de Android a strâns finanţări de peste 8,5 mili­oane de dolari pe Kickstarter.

    Mate X:
    pe platforma Indiegogo, Mate X este descrisă drept „cea mai cool bicicletă electrică pliabilă“. A fost creată şi are un design conceput din dragoste pentru pedalat în capitala mondială a ciclismului, Copenhaga. Din 2016, compania a livrat biciclete pentru mai mult de 7.000 de utilizatori ai platformei (backers). Peste 14,4 mil. dolari este valoarea finanţării strânse până acum de aceasta.

    Flow Hive:
    produsul ar putea fi descris ca reprezentând „stupul viitorului” – prin intermediul unui dispozitiv, cei care recoltează miere pot ajunge mai uşor la aceasta. Printr-o simplă apăsare de buton, pot direcţiona mierea din stupii Flow Hive direct în borcane. Peste 14,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Flow Hive

    Vinpok Split:
    un touchscreen extern pentru monitoare, compatibil deopotrivă cu laptopurile şi cu telefoanele tip Android. Ecranele smartphone-urilor sau laptopurilor pot ajunge astfel la dimensiunea ecranelor unui desktop. 2,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Vinpok Split.

    Loomo:
    produsul beneficiază de o tehnologie Segway şi este descris de reprezentanţii platformei drept „viitorul mobilităţii personale inteligente”. Acesta poate să îşi urmeze utilizatorul în mod autonom, dar să şi filmeze atunci când este folosit. Produsul are peste 500 de utilizatori beta până în prezent şi a strâns o finanţare de 1,4 milioane de dolari. 

     

  • Diagnostic pentru cinci ţări

    În ultimii ani afacerea a înregistrat creşteri constante de două cifre şi ne aşteptăm să avansăm în acelaşi ritm în continuare”, descrie Laurenţiu Luca evoluţia businessului de care este responsabil. El ocupă rolul de managing director pentru Europa de Sud-Est al Synevo, după ce anterior a condus businessul suedezilor timp de aproximativ doi ani pe piaţa locală. Cu promovarea recentă, a devenit responsabil de un business care ajungea la finalul anului 2017 la o valoare cumulată de 57 de milioane de euro şi o echipă de peste 1.600 de angajaţi.

    În ceea ce priveşte Synevo România, afacerea a înregistrat în 2017 venituri de 46,9 milioane de euro, în creştere cu 18,3% faţă de anul anterior, iar numărul total de angajaţi a ajuns la 898. Datele mai recente arată că în primele trei trimestre ale anului trecut, Synevo România a ajuns la venituri de 39,4 milioane de euro, iar creşterea previzionată pentru întreg anul 2018 era tot de două cifre.

    Potrivit lui, funcţia dobândită anul trecut trece însă dincolo de cifre şi presupune o administrare eficientă a operaţiunilor Synevo din această regiune, compusă din România, Moldova, Serbia, Bulgaria şi Georgia, în concordanţă cu strategia de dezvoltare a grupului Medicover. De asemenea, rolul presupune şi identificarea oportunităţilor de piaţă care să ajute la extinderea businessului de laborator în regiune. „Un alt obiectiv de management al grupului Medicover, în ultimii ani, a fost integrarea operaţiunilor din ţările din regiune, astfel încât să ofere acces la tehnologii de ultimă generaţie şi teste de diagnostic avansat la un preţ accesibil, comparativ celor din Europa de Vest”, explică executivul. Compania oferă în prezent în această regiune peste 2.000 de tipuri de servicii, care au ajuns la peste 18 milioane de teste anual.

    Cum a ajuns însă să conducă acest business?

    Laurenţiu Luca povesteşte că alegerea medicinei este rezultatul unei întâmplări fericite, în contextul în care el visa la o carieră militară, în aviaţie sau marină. „Din cauza unui membru al familiei care fugise din România prin anii 80, dosarul meu de admitere la liceele militare a fost respins, deoarece nu prezentam încredere pentru armata acelor vremuri.” Astfel, a fost nevoit să aleagă, în lipsa altor opţiuni, să îşi continue educaţia la Liceul Sanitar din Constanţa, iar apoi la Facultatea de Medicină din acelaşi oraş, devenind pasionat de acest domeniu. „Însă, trebuie să recunosc, eram interesat în egală măsură şi de ideea de business, la modul general”, îşi aminteşte el. 

    Motivat şi de oportunităţile din perioada anilor ’90, povesteşte că în 1998 şi-a început cariera în domeniul promovării şi vânzării de produse farmaceutice, continuând apoi această activitate în diverse roluri şi companii, până în anul 2010, când a luat prima dată contact cu Synevo.

    Nu percepe trecerea de la profesia de medic spre cea de lider în domeniul farmaceuticelor drept una subită şi o descrie mai degrabă ca pe o evoluţie dinspre un număr limitat de pacienţi până la rezultate mai profunde în îngrijirea pacienţilor, dar şi a oamenilor sănătoşi.

    „Percepţia generală este aceea că medicina tratează oamenii bolnavi, însă eu cred că medicina este şi pentru oameni sănătoşi sau pentru cei care doresc să-şi menţină o stare bună de sănătate. Cred că evoluţia mea profesională a urmat acest traseu, de la pacienţi la oameni sănătoşi, de la tratamente la diagnostic preventiv, o evoluţie profesională neplanificată în prealabil, aşa cum poate părea acum, când povestesc despre ea”, explică el.

    De altfel, îşi autodescrie rolul drept unul care poate influenţa disponibilitatea unor proceduri de diagnostic care să contribuie la menţinerea stării generale de sănătate, nu doar la o diagnosticare corectă.

    Şi fiindcă activează în acest domeniu de mai bine de 15 ani, şi-a formulat şi câteva păreri ferme despre evoluţia sistemului.

    „Sistemul medical românesc, în ansamblu, este un conglomerat de unităţi sanitare de diverse specializări, care trebuie să asigure asistenţă medicală corectă pentru pacienţi, teoretic. În realitate, avem spitale conduse şi finanţate corespunzător, care produc performanţă, însă avem şi exemple concrete de management defectuos”, descrie Laurenţiu Luca sistemul medical românesc.

    Din punctul lui de vedere, există o nealiniere între conducerea locală a unor unităţi sanitare şi strategia naţională care prevede asigurarea unei sănătăţi corespunzătoare a populaţiei, care are mai multe cauze: finanţare insuficientă, uneori management defectuos, implicaţii sociale avute în comunităţile locale sau lipsa unor indicatori corecţi de evaluare a eficienţei cheltuirii fondurilor de sănătate. „De exemplu, indiferent de cât de mult ne-am strădui noi să organizăm sistemul în cel mai bun mod posibil, nu vom putea avea calitate vestică atât timp cât avem cel mai mic buget alocat pentru sănătate din întreaga Uniune Europeană”, consideră Laurenţiu Luca.

    Executivul citează cel mai recent raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), care arată că România alocă anual pentru sănătate 983 de euro pe cap de locuitor, fiind pe ultimul loc în Europa. Alături de România, pe penultimul loc, este Bulgaria, cu o sumă de 1.234 de euro (care este totuşi cu peste 25% mai mult decât ceea ce alocă România).

    „Sigur, situaţia este mai complexă decât o arată cifrele statistice, însă, în realitate, ştim că nu se poate face medicină performantă cu fonduri insuficiente. Corecţia salarială din sistemul public, pentru medici şi personalul medical este una benefică, însă ea nu rezolvă probleme structurale de performanţă decât, poate, pe termen scurt”, punctează Luca. 

    Din punctul lui de vedere, trebuie aplicate strategii coerente pe termen lung, urmărind exemple de succes din alte ţări, care au dovedit că pot obţine performanţe medicale. „Până la urmă, ştim cu toţii că, fără educaţie şi sănătate, toţi vom avea de pierdut, atât acum cât şi-n viitor.”

    Laurenţiu Luca spune că este dificil de surprins în câteva rânduri diferenţele dintre cele cinci pieţe pe care le coordonează, însă a observat că toate au un numitor comun: „Nevoia pacienţilor de a avea acces la analize medicale de calitate şi la o ofertă variată de teste, care porneşte de la testele uzuale şi ajunge până la cele mai avansate (inclusiv genetică, histopatologie, biologie moleculară)”.

    Observă că fiecare dintre aceste ţări are sisteme diferite de finanţări publice, care oferă, mai degrabă, pentru pacienţi un acces limitat la servicii de calitate. De exemplu, în Serbia, sistemul public de sănătate nu contractează teste de laborator cu operatorii privaţi, oferind pacienţilor doar analizele medicale de bază prin sistemul public de sănătate. „Or, de cele mai multe ori, oferta de servicii publice este limitată, iar noi putem suplimenta cererea pieţei printr-o ofertă de teste avansate. În alte ţări lucrurile stau diferit, iar acolo putem suplimenta oferta şi lipsa alternativelor de diagnostic din sistemul public prin servicii de calitate”, precizează executivul.

    În ceea ce priveşte Synevo, strategia companiei implică menţinerea nivelului de investiţii alocat pentru dezvoltarea reţelei de laboratoare şi de puncte de recoltare, astfel încât să îmbunătăţească accesul clienţilor la servicii de laborator în toate ţările din regiunea Europei de Sud-Est. În acelaşi timp, şi-au propus să dezvolte liniile de diagnostic specializat (histopatologie, citologie şi genetică). „Credem că, prin investiţii continue în tehnologie, în educaţia oamenilor noştri şi asigurarea disponibilităţii serviciilor noastre recunoscute pentru calitatea lor, vom continua dezvoltarea în România şi în regiune, pe termen lung”, spune Luca, fără să precizeze valoarea exactă a investiţiilor în aceste direcţii.

    Mai spune că vor beneficia şi de investiţiile făcute de grupul Medicover în Germania, unde compania a cumpărat anul trecut un centru pentru genetică umană şi diagnostic de laborator, ce va oferi acesul la o platformă de teste genetice avansate (pentru diagnosticul individualizat al unor patologii precum oncologie, afecţiuni ginecologice etc.)

    Când vine vorba de sfaturi pentru tinerii care care îşi încep cariera în domeniul serviciilor medicale, Luca numeşte asumarea riscurilor: „Cred că cel mai important, pe lângă obţinerea unui bagaj educaţional solid, este să caute oportunităţi profesionale şi să fie deschişi în a-şi asuma riscuri profesionale”. Precizează că nu se referă la identificarea unor oportunităţi în afara ţării, sau la a căuta soluţiile cele mai convenabile, ci la asumarea unor provocări care să contribuie la dezvoltarea personală şi profesională. Din punctul lui de vedere, primii 10 – 15 ani din cariera profesională sunt cei mai importanţi şi trebuie investiţi corespunzător – nu trebuie irosiţi.

    „Câştigul (material, emoţional, recunoaşterea profesională) apare după o perioadă solidă de succese profesionale. Nu sfătuiesc pe nimeni să caute scurtături, pentru că acestea nu există, iar dacă există, nu asigură succesul. Însă obţinerea succesului nu este echivalentă cu fericirea, astfel încât e important ca tinerii să-şi găsească împlinirea în ceea ce fac în primul rând.”

    Un sfert de secol de analize

    Divizia de laboratoare medicale Synevo, parte a grupului suedez Medicover, are o istorie pe piaţa locală de peste 24 de ani în medicina de laborator. Un reper important a fost inaugurarea, în 2010, a Laboratorului Central Synevo, de referinţă, gândit de la început ca un hub regional pentru ţările din Europa de Sud-Est.
    Anul trecut, Synevo a deschis în România 20 de puncte de recoltare, ajungând la 16 laboratoare şi la 98 de centre de recoltare în total, potrivit ZF.
    Medicover ocupă locul al treilea în piaţa de servicii medicale private din România, cu afaceri de 330 de milioane de lei în 2017, cifră care include şi veniturile Synevo. Liderul pieţei este MedLife, urmat de Regina Maria.

    Carte de vizită Laurenţiu Luca

    Este, din mai 2018, managing director al Synevo în Europa de Sud-Est;
    Din noiembrie 2016 a fost director general al Synevo România, iar între 2011  şi 2016 a fost directorul regional al companiei în Balcani şi Georgia;
    În 2003, şi-a început cariera în domeniul farmaceutic, ca reprezentant medical, şi a lucrat timp de câţiva ani în compania farmaceutică Ipsen Pharma;
    A absolvit Universitatea Ovidius din Constanţa (Facultatea de Medicină) în 2001 şi are şi un MBA la The Open University, obţinut în 2007.

  • Marius Pandel, CEO / Christian Tour: “Dezvoltarea turismului intern face parte din strategia de viitor pentru repoziţionarea pe piaţă, care presupune să aducem înapoi în România tot ce am consolidat peste graniţe: partea de tehnologie, de sisteme şi produsele noi”

    Carte de vizită
    ¶ Marius Pandel lucrează de la vârsta majoratului în cadrul Christian Tour, agenţia de turism fondată de fratele său, Cristian Pandel
    ¶ În 2011 s-a hotărât să îşi înfiinţeze propria agenţie de turism, Pegas Holidays, axată pe segmentul de lux al vacanţelor, devenită ulterior divizie a Christian Tour
    ¶ Pleacă în concediu de trei ori pe an, alături de familie, dar destinaţiile pe care le alege de obicei nu sunt unele exotice 

  • Un nou tip de “oraş” apare in România – FOTO

    Elementul de noutate:
    Vox Vertical Village va presupune dezvoltarea unei „păduri verticale” compuse dintr-o multitudine de arbori şi alte tipuri de plante care vor fi amplasate atât în interior, cât şi pe terasele proiectului. Potrivit reprezentanţilor companiei, proiectul reprezintă un concept în premieră pe piaţa rezidenţială din România, urmând să fie primul  „oraş pe verticală” dezvoltat pe plan local.

    Descrierea inovaţiei:
    Vox Vertical Village va reuni 120 de locuinţe într-o clădire cu 10 niveluri şi va presupune dezvoltarea unei „păduri pe verticală”, realizată prin plantarea a peste 1.000 de arbuşti şi diferite plante atât în interiorul proiectului, cât şi pe terasele locuinţelor. Potrivit reprezentanţilor companiei, Vox Vertical Village va reprezenta un concept în premieră pe piaţa din România şi datorită facilităţilor care vor fi puse la dispoziţia viitorilor locatari: un atrium generos cu un grad ridicat de iluminare naturală, care va creşte interacţiunea din cadrul comunităţii, o piscină exterioară, o zonă de recepţie, cinema şi o sală de fitness complet echipată.


    Termenul de livrare prevăzut este sfârşitul anului 2019. Proiectul se va construi în imediata apropiere a Vox Technology Park, dezvoltat de asemenea de către Werk Property Group în Timişoara, în urma unei investiţii de 30 mil. euro. Proiectul de birouri dispune de o suprafaţă închiriabilă de 26.600 de metri pătraţi; facilităţile incluse în acest proiect includ identificarea biometrică printr-o aplicaţie care generează o cheie de acces de tip QR code în urma recunoaşterii faciale sau a amprentei, dar şi spaţii şi duşuri pentru biciclişti, food court şi sală de fitness, spaţii comerciale şi de servicii. Omul de afaceri Virgil Tornoreanu, managing partner al dezvoltatorului Vox Vertical Village, deţine şi compania producătoare de software Vox FileMaker Solutions, care realizează programe şi aplicaţii pentru companii internaţionale şi diferite instituţii publice şi bancare din vestul Europei, fiind şi resellerul şi service-ul autorizat al Apple Vox Store în România.

    Efectele inovaţiei:
    Prin Vox Technology Park şi Vox Vertical Village, dezvoltatorul îşi propune să creeze o nouă zonă de dezvoltare în Timişoara, atrăgând atât companii, cât şi locuitori. Implementarea conceptului care a stat la baza Vox Vertical Village va duce la crearea unui proiect rezidenţial de case pe verticală, îmbinându-se astfel armonios avantajele locuirii la casă, de la spaţiile disponibile la procentul de zone verzi. Astfel, s-a izolat o zonă de 12 case dintr-un proiect clasic cu case, curţile transformându-se în terase generoase cu o multitudine de plante şi arbuşti, în timp ce străzile s-au transformat în piaţetele din atrium şi pasarelele din interiorul proiectului.  Zonele verzi vor ocupa astfel aproximativ o treime din suprafaţa total construită a proiectului.

  • Vrei să faci bani de acasă fără să mai mergi la muncă? O tânără povesteşte cum reuşeşte să câştige bani de acasă după ce a renunţat la siguranţa unui job într-o corporaţie

    Ruth Hinds, o tânără de 30 de ani din Durham, Marea Britanie, a renunţat la siguranţa unui job într-o corporaţie pentru a încerca să facă bani online, de pe urma unor site-uri precum eBay.

    Înainte de a deveni liber profesionist, Hinds lucra în rolul de consultant în resurse umane, petrecând mult timp în deplasări. “Am presupus că o carieră de succes înseamnă să obţii o diplomă şi ai un job decent. Însă m-am trezit într-o bună zi şi m-am întrebat: <cum va fi viaţa mea peste 40 de ani>?”, a declarat tânăra într-un interviu acordat celor de la DailyMail.

    Ea spune că în prezent obţine între 6.500 şi 10.000 de euro pe lună din activităţi precum blogging sau intermediere de produse. Vara trecută, Hinds a câştigat 12.500 de euro dintr-un curs online în care îi învăţa şi pe alţii să îi urmeze “reţeta”.

    “Am mai mult timp liber”, a declarat ea pentru DailyMail. “Există o parte constantă a veniturilor, ceea ce înseamnă că pot genera bani şi fără a munci.”

    Deşi sunt mii de site-uri care oferă sfaturi de economisire, Ruth Hinds spune că vrea să ajute femeile oferindu-le diverse sfaturi.

     

  • Abonament la jucării: ideea inedită a unor antreprenori clujeni care ar trebui să le aducă zeci de mii de euro

    Bibo Box a fost o idee care a apărut în urma unei nevoi a tinerilor părinţi, care încearcă să le ofere micuţilor toate resursele necesare dezvoltării armonioase. Am văzut că modelul de business funcţioneză foarte bine în Occident. Lucrând zilnic cu mediul online şi cu afaceri de genul acesta din afară, nu a fost nevoie de multă convingere când Alexandra (Alexandra Dimitriu – manager şi creatoarea conceptului -n.red) mi-a povestit ideea ei”, descrie Bianca Dihoiu, cofondator al businessului Bibo Box, motivul care a determinat-o să intre în afacere. Ce este însă Bibo Box? „Este primul subscription box (cutie achiziţionată în baza unui abonament lunar) educaţional din România.

    Conceptul presupune comercializarea unui singur produs: un abonament lunar în valoare de 99 lei (transport inclus)”, spune Alexandra Dimitriu. Cutia educaţională ce poate fi cumpărată în schimbul acestui abonament lunar cuprinde jocuri şi alte activităţi creative şi este destinată în special copiilor cu vârse de 3-6 ani.

    Businessul a fost dezvoltat la Cluj, iar investiţia iniţială s-a ridicat la 10.000 de euro şi a constat „exclusiv în aportul tuturor asociaţilor”, fiind direcţionată spre marketing şi echipamente. „Am luat în considerare la un moment dat să apelăm la fonduri europene rambursabile sau nerambursabile, însă am decis să mergem all-in şi să nu tărăgănăm lansarea astfel.”

    Conceptul Bibo Box a apărut în 2017, dar lansarea propriu-zisă a fost în iunie 2018, când fondatorii afacerii au început cu o campanie online de prevânzare şi promovare. „Primele colete au plecat în octombrie 2018”, descrie Dimitriu afacerea.

    Aşteptările antreprenorilor din spatele Bibo Box sunt de a ajunge la 300 de cutii livrate lunar până la sfârşitul anului, 1.900 de cutii în 2019 şi 12.000 de cutii în 2020. „Estimările au la bază calcule bazate pe reinvestirea întregului profit până în anul 3 şi un churn-rate (procentajul clienţilor care renunţă la servicii – n.red.) de 8%, cât e standardul în alte tări pe nişa noastră”, spune Dimitriu. Ea mai spune că este încă devreme să calculeze life-time value-ul clientului, „deşi după primele feedbackuri ne aşteptăm să fie de peste şapte luni”.

    În cazul Alexandrei Dimitriu, Bibo Box este a doua încercare în antreprenoriat; ea a ales calea de digital în urmă cu cinci ani, având competenţe şi studii pe aria de business: „De atunci m-am specializat în analiza comportamentală a utilizatorilor pe internet şi optimizare pentru vânzare în magazinele online. Am dat consultanţă pentru branduri din ţară şi din afară şi am antrenat zeci de marketeri în tainele performanţei în mediul digital”.

    În ceea ce priveşte domeniul în care activează acum, antreprenoarea consideră că „România nu este pregătită la momentul actual să asimileze această nişă”.

    Printre cele mai mari provocări cu care fondatorii Bibo Box s-au confruntat până acum se numără „dezvoltarea afacerii numai în online, fără a ne duce către offline, cum este planul pentru 2019. De asemenea, majoritatea echipei are experienţă mai mult cu clienţii din vestul Europei şi Statele Unite, aşa că încă ne modelăm după profilul clientul român, care are anumite preferinţe şi aşteptări”.

    Creatoarea conceptului spune că, prin prisma faptului că Bibo Box este un concept nou, momentan nu au competiţie directă pe piaţa locală, profilul clienţilor businessului fiind zugrăvit de „părintele preşcolarului, din mediul urban, educat, însă cu dificultăţi în organizarea timpului pentru activităţi zilnice pentru micuţ”.

    Reprezentanţii businessului susţin că nu este dificil să deschizi o afacere online, dar greutăţile apar în creşterea acesteia, în special în procesul de convingere a clienţilor „că eşti un start-up, dar produsul pe care îl livrezi a fost trecut prin zeci de teste şi îşi va merita investiţia. Încrederea în online este destul de limitată în România, aşadar trebuie să încercăm din răsputeri să convingem potenţialii clienţi că ne-am lansat cu scopul să le facem viaţa mai uşoară şi mai frumoasă. Odată stabilită credibilitatea, lucrurile se vor mişca de la sine, cu condiţia să existe deschidere spre nou şi capacitatea de a decide rapid ce merge şi ce nu”, încheie Alexandra Dimitriu.

    În prezent, echipa Bibo Box este formată din cei cinci membri fondatori: Alexandra Dimitriu, Bianca Dihoiu, Sebastian Dimitriu – digital marketer cu peste cinci ani experienţă în digital marketing şi afiliere, Bîra Gabriel – full stack developer cu competenţe în digital marketing şi tehnologii Google, şi Rareş Dihoiu – expert logistic, cu experienţă în vânzări şi achiziţii de peste 10 ani.

    Pentru anul viitor, antreprenorii spun că va fi nevoie să angajeze mai mult personal, mai ales pentru împachetarea cutilor. De asemenea, plănuiesc „achiziţionarea unor imprimante 3D pentru a sprijini crearea unor activităţi şi mai captivante, mai inovative”.