Albalact, cel mai mare producător de lactate din România, parte a grupului francez Lactalis, a oprit producţia laptelui Albalact de 1,5% grăsime pe fondul „unei limitări de materie primă“, produsul nefiind disponibil în prezent în magazine.
Tag: pregatirea
-
Este OFICIAL: Încă un produs a fost SCOS de pe rafturi. Care este motivul
Albalact, cel mai mare producător de lactate din România, parte a grupului francez Lactalis, a oprit producţia laptelui Albalact de 1,5% grăsime pe fondul „unei limitări de materie primă“, produsul nefiind disponibil în prezent în magazine.
-
Important e ce laşi în urmă
Aş vrea să încep prin a spune că numele meu complet este Simion Ioan şi nu Simion Ionuţ; am ales această variantă – Ionuţ – pentru că aşa m-a strigat mama mea, deşi eu sunt foarte mândru de Ioan”, spune şeful PwC, prezent în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO. „Dar chiar dacă preţuiesc foarte mult numele de Ioan, îl folosesc foarte rar şi asta din cauza faptului că de-a lungul carierei mele profesionale, cu mici excepţii, am lucrat numai în companii americane şi am ţinut foarte mult la numele meu român. Or Ioan are imediat conotaţie de John şi detest să fiu numit John. Am încercat să le spun Ionuţ – Johnny era şi mai rău – şi de atunci, în toate companiile în care am lucrat – indiferent că s-au numit Colgate, Amway sau PwC – am avut privilegiul de a fi întotdeauna strigat «sir» de către colegii mei sau partenerii mei de afaceri.”
Ionuţ Simion s-a născut în satul Goruna (Prahova) şi face parte dintr-o familie cu trei fraţi – de aici a şi plecat nevoia de autodepăşire, spune el, pentru că trăia într-o familie în care numai tatăl său avea un venit, fiind cofetar. „Dacă cineva se duce în satul meu şi întreabă: «Îl ştiţi pe Ionuţ Simion?», după nume n-ar şti niciunul, poate doar după poză. Dar dacă ai întreba: «Îl ştiţi pe Ionuţ, băiatul lui cofetaru’?», nu cred că există cineva în toate comunele alea din jur să nu ştie unde stau sau ce fac şi cum sunt. De ce? Pentru că tata era un foarte bun profesionist şi el întotdeauna ne-a transmis acest exemplu al lucrului bine făcut.”
Simion a intrat la Academia de Studii Economice în 1987, deşi spune că visul lui era să urmeze şcoala militară. „Toată viaţa mea mi-am dorit să fac şcoala militară, dar nu am putut din cauza accidentului la ochi pe care l-am avut la 8 ani. Dacă stau să mă gândesc, treaba asta mi-a schimbat viaţa în bine şi nu în rău, pentru că probabil aş fi ajuns cine ştie ce ofiţer.”
Când pregătirea şi oportunitatea se întâlnesc
10.000 de candidaţi, aşa că s-a dus la Facultatea de Finanţe pentru că erau cele mai multe locuri, alegând într-un mod „cât se poate de pragmatic” să îşi maximizeze şansele. „A fost, să zic, prima mea judecată de valoare: nu-mi propun să fiu mai bun decât alţi 500, eu îmi propun să fiu în ăia 200.”
„Am ajuns la concluzia că îţi trebuie şi puţin noroc în viaţă, deşi norocul este acel loc în care pregătirea şi oportunitatea se întâlnesc”, spune Ionuţ Simion. Crede astfel că a avut noroc pentru că a intrat la facultate cu o medie foarte mare, în condiţiile în care s-au întâmplat pentru prima dată în istoria ASE-ului două lucruri: la economie politică nu s-au mai dat subiecte de economie socialistă, ci unele legate de teoria capitalismului, iar la geografie s-a dat un subiect legat de lacurile din România. „Învăţasem eu câteva lucruri, dar lecţia aceea cu teoria capitalistă chiar o ştiam, pentru că visam cum o să combat socialismul ştiinţific cu noi teorii care să facă lumea mai bună; iar la geografie, care era punctul meu slab, chiar ştiam lacurile din România – nu pentru că le învăţasem, dar pentru că atunci când m-am dus să-mi depun dosarul să mă înscriu, doi colegi de-ai mei discutau ce-ar fi dacă ne pică peştii. Când am auzit că e posibil să pice peştii la un examen, am lăsat-o pe mama în Bucureşti, m-am întors la mine la ţară şi am început să citesc tot ce am putut despre peşti din manualul de geografie. Şi nu era nimic, erau numai lacuri… lacuri şi râuri. Şi atât am apucat şi eu să învăţ.”
„La facultate vorbeau despre debit, despre credit, iar eu făcusem tractoare şi ce mai învăţasem la şcoală, care nu avea nicio legătură cu informaţiile lor foarte elaborate sau foarte educate… Iar asta nu a făcut decât să îmi stârnească ambiţia că trebuie să învăţ şi eu, să îi prind din urmă”, povesteşte Simion. Un 4 la matematică, în primul an, este motivul pentru care nu a devenit membru de partid. În anii 1988-1989, membri deveneau cei care nu aveau restanţe. „Şi cum chestia asta te putea ajuta în carieră, toţi acceptau. Imediat după revoluţie toată lumea a alergat după ei pe şinele de tramvai strigându-le: «Băi comunistule», «Băi nu ştiu ce»; eu n-am devenit membru de partid deşi aveam o medie de 9,30-9,50. A fost o întâmplare şi în niciun caz o alegere personală.”
A terminat facultatea în 1993, fiind prima generaţie care a urmat cinci ani de cursuri, iar prima slujbă a obţinut-o în acelaşi an, la Ana Electronic, firma pe care o descrie ca „emblematică” pentru acele vremuri. „Era o companie care aduna foarte mulţi oameni de valoare, iar eu am ajuns să lucrez acolo doar printr-o decizie foarte rapidă luată de domnul Copos”, povesteşte el. „Am participat în ziua aceea la patru interviuri, le-am luat pe toate, dar întorcându-mă înapoi spre ASE, pe strada Roma, am dat peste Ana Electronic; o aveam pe o listă care mi se dăduse de la şcoală, aşa că am intrat şi domnul Copos m-a vazut şi m-a intervievat. Cred că întrebarea a fost: «Cu ce notă ai terminat la şcoală?». Şi i-am răspuns: «Am terminat cu 10», iar el mi-a zis că încep de a doua zi.”
-
Cum să prinzi criminalii: cu căsuţe de păpuşi
Crescută într-o familie bogată, a cărei avere a moştenit-o după moartea tatălui şi fratelui, şi fascinată de poveştile unui medic legist din Boston, George Burgess Magrath, prieten al acestuia din urmă, Lee a avut o contribuţie importantă la pregătirea poliţiştilor criminalişti din SUA, finanţând în perioada interbelică un program de studii la Harvard şi creând aşa-numitele ”Studii miniaturale ale morţii neexplicate“ (Nutshell Studies of Unexplained Death).
Aflând că multe crime rămâneau nerezolvate din cauză că poliţiştii nu erau foarte bine pregătiţi pentru strângerea de dovezi de la locul faptei, acesteia i-a venit ideea de a utiliza căsuţele de păpuşi pentru pregătirea criminaliştilor, confecţionând până la moartea sa din 1962 douăzeci de diorame miniaturale (”nutshells“) care prezintă scene ale unor crime, inspirate din cazuri reale. Dioramele sunt foarte detaliate, cu tot cu mobilier, păpuşi atent lucrate încât să corespundă adevărului ştiinţific şi tot felul de indicii mărunte, fiind gândite pentru a-i învăţa pe detectivi cum să studieze locul unei crime.
Miniaturile lui Frances Glessner Lee se folosesc şi astăzi pentru pregătirea criminaliştilor, iar mai recent au devenit obiectul unei expoziţii la galeria Renwick a Smithsonian American Art Museum din Washington, fiind arătate publicului larg pentru prima oară. Din cele 20 de miniaturi se păstrează 19, una dintre căsuţele de păpuşi fiind descoperită recent şi restaurată pentru expunere.
-
De ce vrea Putin să-şi lanseze propriul bitcoin? Se pregăteşte “criptorubla”
În lumea occidentală, spre exemplu în SUA sau în Germania, din cauza amplorii pe care au luat-o tranzacţiile cu diferitele monede digitale, abia acum se discută despre nevoia reglementării acestora. în câteva se fac planuri pentru experimentarea cu propria monedă virtuală. însă un interes deosebit pentru criptomonede par să-l aibă Rusia, China şi Kazahstan, unde se vorbeşte de nevoia creării unor criptomonede suverane. Este o idee care intrigă având în vedere că pe de o parte aceste state au guverne autoritare, pentru care controlul centralizat este vital, iar pe de alta monedele virtuale sunt tehnologii create tocmai pentru evitarea autorităţii centrale şi care ameninţă să descentralizeze banii.
Luna octombrie a acestui an este una care ar putea rămâne în istoria criptomonedelor. în această lună, preşedintele Rusiei Vladimir Putin a dat ordinul lansării unei ”criptoruble“, scrie un ziar pro-guvernamental, Argumenti i Fakti, care-l citează pe ministrul comunicaţiilor Nikolai Nikiforov. Potrivit articolului, ministrul ar fi declarat că noua monedă va folosi ”criptografie rusească“ şi ar fi imposibil de ”minat“ ca în cazul bitcoin, deoarece ar fi ”un sistem închis cu un volum definit de emisii reglementate“, notează Bloomberg. RT News, o reţea de televiziune internaţională controlată de guvernul de la Moscova, scrie că ministrul a făcut anunţul după o şedinţă de guvern cu uşile închise. Nikiforov a precizat că după ce rubla digitală va fi emisă, minarea pentru alte criptomonede va fi interzisă.
”Declar cu încredere că vom introduce criptorubla pentru un singur motiv, unul simplu: dacă n-o vom face, vecinii noştri din Comunitatea Economică Eurasiatică o vor face în câteva luni“, a spus ministrul lui Putin.
Declaraţiile lui Nikiforov urmează unor comentarii ale guvernatorului băncii centrale, Elvira Nabiullina, un aliat de încredere al lui Putin, şi ale ministrului finanţelor, Anton Siluanov, care au subliniat necesitatea ca statul rus să aducă sub control emisiile şi utilizarea criptomonedelor.
Aceasta pentru ca ulterior şeful VTB International Riccardo Orcel să intervină şi să spună că entuziasmul Rusiei privind bitcoin a fost exagerat de presă. Un mesaj în acelaşi ton a transmis şi Andrey Kostin, CEO-ul VTB Bank. ”Se speculează mult despre criptomonede şi cred că este periculos. Până când guvernele decid cum să reglementeze domeniul cred că este foarte, foarte periculos pentru investitori să investească în astfel de active“, a spus Kostin. Despre CEO-ul Kostin se spune că este bancherul lui Putin şi un prieten apropiat al preşedintelui rus. VTB este controlată de guvern. Pe de altă parte, în general bancherii sunt critici în privinţa bitcoin şi a monedelor digitale.
Un exemplu celebru este Jamie Dimon, CEO-ul puternicei bănci americane JP Morgan, care a avertizat că bitcoin este o ”fraudă care în cele din urmă va exploda“ şi a atenţionat că guvernele vor interzice monedele digitale dacă utilizarea acestora va lua amploare. O companie numită Blockswater l-a acuzat în instanţă pe Dimon de abuz pe piaţă, susţinând că bancherul răspândeşte informaţii false şi înşelătoare despre bitcoin.
Investiţiile în bitcoin pot face milionari, iar interesele sunt mari. Moneda are o capitalizare de piaţă de aproape 96 de miliarde de dolari care, în cinci ani, spun unii analişti, ar putea ajunge la nivelul celei a Apple (806,6 miliarde dolari).
Cotaţia monedei a crescut de la 4.300 de dolari pe unitate pe 15 august la 6.100 de dolari pe unitate pe 23 octombrie. însă bitcoin, ca toate criptomonedele, este foarte volatilă. Când guvernele Chinei şi Coreei de Sud au intervenit pentru a reglementa piaţa monedelor virtuale, preţurile bitcoin s-au dus în jos până la 2,975 de dolari pe 15 septembrie. Cotaţiile şi-au revenit rapid, iar analiştii spun că avansul va continua. însă volatilitatea este motorul burselor.
Descrierea vagă făcută de Nikiforov criptorublei este similară unor recente propuneri chineze neoficiale. Yao Qian, director adjunct al diviziei de tehnologie a Băncii Populare a Chinei, a discutat despre o monedă electronică emisă de banca centrală pentru care băncile comerciale ar administra ”portofele“. Şi alţi oficiali chinezi şi cercetători afiliaţi ai guvernului au vehiculat ideea.
Pentru cei care cred că inovaţia principală a Bitcoin-ului este excluderea unei autorităţi centrale – un sistem peer-to-peer în care tranzacţiile sunt validate de ”mineri“ – interesul pe care îl arată China şi Rusia este ilogic. însă aceste guverne nu caută să renunţe la control, aşa cum este cazul blockchain-ului, lanţul de distribuţie publică (tehnologia blockchain permite efectuarea de tranzacţii bancare digitale fără un sistem de management centralizat, cum ar fi o bancă centrală; evidenţa tranzacţiilor este distribuită la mii de computere din întreaga lume, iar fiecare utilizator poate primi acces liber la registrul blockchain). Dimpotrivă, aceste guverne autoritare încearcă să-şi dea seama cum să diminueze costul pentru ca un emitent centralizat să poată controla tot ce se întâmplă în sistemul financiar.
Banii electronici folosiţi în prezent sunt produşi de băncile private: reprezintă, în esenţă, pasivele pe care le au una în raport cu cealaltă. într-un studiu recent, Banca Reglementelor Internaţionale, banca centrală a băncilor centrale, arată că ”numerarul este singurul mijloc prin care publicul poate deţine banii băncii centrale. Dacă cineva doreşte să digitalizeze aceste active, trebuie să transforme pasivul băncii centrale într-un pasiv al băncii comerciale prin depunerea cash-ului într-o bancă.“
Cu toate acestea, cash-ul are dezavantaje atât pentru băncile centrale, cât şi pentru guverne. în primul rând, procesul de printare este costisitor, la fel şi cel de a bate monedă, distribuţia şi distrugerea banilor vechi sau a celor care nu mai pot fi folosiţi în siguranţă. Schimbarea bancnotelor şi monedelor poate dura ani de zile. Furtul şi jafurile sunt riscuri serioase. în acelaşi timp, numerarul este anonim; infractorii şi evazioniştii contează pe acestă ”calitate“.Toate aceste probleme, dar şi altele – cum ar fi decalajele de timp dintr-un sistem tradiţional de plăţi electronice create de transferul banilor între bănci – pot fi soluţionate dacă o bancă centrală are cum să emită propria criptomonedă şi tranzacţiile sunt înregistrate într-un registru distribuit ca în cazul sistemului bitcoin şi verificate de agenţii autorizaţi de banca centrală. Dacă sună ca o versiune a sistemului bancar tradiţional, există o mare diferenţă datorită rolului verificatorilor mai limitat decât cel al băncilor comerciale. ”Cu greutăţi mai mici în a deveni un verificator de tranzacţii într-un sistem distribuit decât pentru a deveni o bancă membră într-un sistem cu mai multe niveluri, ne-am aştepta la o concurenţă mai intensă în furnizarea de servicii de plată“, se arată într-o analiză de anul trecut a lui John Barrdear şi a lui Michael Kumhof, cercetători ai Băncii Angliei. ”în măsura în care sistemele existente oferă instituţiilor membre puterea de a stabili preţurile, acest lucru ar trebui să garanteze că tarifele pentru tranzacţie reflectă cu mai multă precizie costul marginal al verificării“.
Cu alte cuvinte, costurile de funcţionare pentru un sistem monetar s-ar diminua, plăţile între companii şi indivizi s-ar accelera, iar tranzacţiile ar deveni posibil de urmărit de către guverne, mai ales în scopul colectării taxelor. Nikiforov a vorbit despre impunerea impozitului pe venit la conversia cripto-rublelor în ruble obişnuite, cu excepţia cazului în care proprietarul lor poate arăta cum a fost obţinută moneda digitală.
Planurile ruseşti şi chineze nu prevăd eliminarea cashului în această etapă. însă acesta ar fi scopul final logic, mai accesibil în Rusia şi China decât aproape oriunde altundeva. în ambele ţări, statul controlează majoritatea activelor sistemelor bancare, iar rolul băncilor în economie poate fi redus cu uşurinţă prin oferirea unui sistem alternativ bazat pe băncile centrale. în ambele ţări, guvernele nu sunt îngrijorate de atingerea unor sensibilităţi precum dreptul cetăţenilor la anonimatul financiar: un cetăţean bun nu are nimic de ascuns de guvern sau de oricine altcineva.
După Rusia şi China, Kazahstanul dă semne că vrea să intre pe piaţa criptomonedelor, cu propria sa monedă digitală. O organizaţie a statului, Astana International Finance Center (AIFC), a anunţat în octombrie că a semnat un acord de cooperare cu Maltese Exante, o companie de servicii de investiţii cu sediul în Malta, pentru crearea unui ecosistem pentru o monedă digitală în Kazahstan, potrivit Caspian News.
”Blockchain-ul şi criptomonedele intră în realitatea de zi cu zi a vieţii economice. Credem că AIFC poate deveni un centru internaţional pentru operaţiuni blockchain şi dezvoltarea pieţei activelor digitale este o prioritate pentru viitorul apropiat“, a declarat guvernatorul AIFC Kairat Kelimbetov.
Cu această tehnologie se experimentează deocamdată ”în mod închis“. Exante nu a furnizat detalii privind o lansare comercială.În Suedia, unde societatea pare să respingă voluntar cash-ul, proiectul eKrona al Riksbank este un răspuns la circumstanţe în schimbare: banca centrală ar dori să menţină stabilitatea numerarului într-o formă pe care ar permite-o utilizarea modernă. CADcoin, care este testat de banca centrală a Canadei, nu este conceput ca un mijloc de decontare a plăţilor de retail ci mai degrabă o modalitate de creştere a eficienţei sistemului de plăţi en gros. Ideea Estoniei de a lansa o ofertă iniţială de monedă (estcoin-ul) pentru cei 22.000 de ”e-rezidenţi“ ai naţiunii baltice nu este nici măcar sprijinită de banca centrală. în septembrie, Japonia a semnalizat posibila lansare a propriei monede digitale, J-coin.
Conceptele Rusiei şi Chinei se deosebesc de aceste proiecte. Ele ţin, fără niciun ascunziş, de controlul centralizat şi de vreo anarhie libertariană. Tehnologia cărţilor distribuite furnizează un instrument potrivit şi pentru scopurile lor – la fel cum energia nucleară poate fi utilizată pentru alimentarea unui oraş sau pentru aruncarea acestuia în aer. Tehnologia registrului distribuit furnizează acestor guverne un instrument care le poate fi util, aşa cum energia nucleară poate fi folosită pentru iluminarea unui oraş sau pentru distrugerea acestuia.
Capitalizarea de piaţă a criptomonedelor a crescut de 7,5 ori în primele nouă luni ale acestui an, iar volumul tranzacţiilor s-a majorat de 18,5 ori. O expansiune comparabilă cu o explozie atomică. -
Diverta a înregistrat vânzări de 1,4 mil euro în sezonul Back to School, în creştere cu 40% faţă de anul anterior
Părinţii au început pregătirile pentru anul şcolar încă de la începutul lunii august şi au cumpărat produsele treptat, vârful de interes fiind în acest an perioada 1-11 septembrie. Principalele achiziţii au fost ghiozdanele şi penarele, cumpărăturile continuând şi după această perioadă, pe baza necesarului primit de la cadrele didactice.
Spre deosebire de anul anterior, clienţii Diverta au achiziţionat mai multe produse destinate adolescenţilor, în creştere cu peste 70% – cerere bazată în special pe utilitatea în timp a acestora. Tot pe acest grup ţintă, rechizitele cu licenţă ca Anekke, Catalina Estrada, Emoji sau Gorjuss au fost produsele-vedetă pentru acest an (aprox. 75% creştere faţă de 2016).
În ceea ce priveşte modelele de ghiozdane pentru copii, în continuare, cele din colecţii ca Miraculous-Lady Bug, Elena of Avalor, My little Pony sau Transformers au fost printre preferatele acestora.
” Sezonul Back to School este foarte important pentru noi, întrucât înregistrăm creşteri de aproape 5 ori mai mari decât într-o lună normală. Vânzările au depăşit estimările cu peste 15% .” a declarat Amalia Buliga, CEO Diverta.
La doar doi ani de la lansare, serviciul de copertare a manualelor/caietelor (mai ales al celor cu format atipic) oferit de Diverta, a fost printre cele mai solicitate, cererea crescând cu aprox 30% faţă de anul 2016.
În reţeaua Diverta, pregătirile pentru sezonul Back to School încep din luna martie, procesul implicând mai multe etape, de la anticiparea trendurilor pentru anul şcolar viitor, până la plasarea comenzilor şi livrarea produselor în magazine. Gama de papetărie Diverta cuprinde peste 9.000 de produse, disponibile în magazinele fizice şi în magazinul online al reţelei, www.dol.ro.
-
Angajaţii Ryanair dezvăluie modalităţile prin care operatorul îşi reduce costurile: „Mi-am plătit uniforma, pregătirea şi masa”
Potrivit însoţitorilor de zbor citaţi de The Sun, ei ar fi supuşi la pedepse disciplinare dacă nu întâmpină anumite ţinte de vânzări şi sunt deseori încurajaţi să îi convingă pe pasageri să facă achiziţii în timpul zborului.
Luna trecută, Sun Online a descris cum membrilor echipajului unei aeronave Ryanair li s-a impus să vândă cel puţin opt bilete răzuibile în fiecare zi, altfel vor fi sancţionaţi. Într-o notă informativă publicată de echipaj în luna martie, un supraveghetor avertiza: „Dacă aceiaşi membri ai echipajului nu îşi îndeplinesc ţintele zilnice de vânzări, se vor întâlni cu supervizorul lor şi vor fi întreprinse acţiuni în acea direcţie.”
Un purtător de cuvânt al Ryanair a declarat: „Nu există presiunea de a face vânzare la bordul aeronavelor”. Membrii echipajului sunt recompensaţi să vândă produse auxiliare la bordul aeronavelor cu bonusuri de vânzare.”
Membrii echipajului au mai declarat că sunt angajaţi prin intermediul unor agenţii externe de recrutare, lucru care se traduce prin faptul că au contracte cu zero ore lucrătoare, fără siguranţa legată de cât de mult sau cât de puţin muncesc. Un pilot a declarat pentru publicaţia The Mirror: „Salariul de început este foarte scăzut prin comparaţie cu cel practicat în cadrul altor companii aeriene şi creşte pe măsura numărului de ore de zbor. Există o problemă care ţine de ţiguranţă fiindcă dacă eşti căpitan sau prim-ofiţer pe un astfel de contract, te încurajează să mergi la muncă indiferent dacă eşti bolnav, de pildă, fiindcă vrei să fii plătit în continuare.”
Un însoţitor de zbor a declarat pentru forumul dedicat carierei al Indeed: „Când eşti la sol nu eşti plătit, astfel că, în perioada unei greve, când te afli în aeronavă la sol, împreună cu pasagerii nemulţumiţi, nu eşti plătit pentru această muncă.”
„Întoarcerile nu sunt plătite – totuşi trebuie să faci igienizarea, controalele de securitate, îmbarcarea şi coborârea din aeronavă şi nu eşti plătit pentru această muncă.”
Un purtător de cuvânt al Ryanair a declarat, ca răspuns la aceste informaţii: „Însoţitorii de zbor câştigă până la 35.000 de euro şi au parte de mări salariale, promovări rapide şi o securitate a locului de muncă de neegalat, într-o perioadă în care alţi operatori aerieni renunţă la angajaţi şi taie salarii”.
Personalul navigant şi piloţii s-au plâns jurnaliştilor britanici şi în legătură cu faptul că trebuie să îşi plătească propria pregătire – cu un cost de 2.000 de lire sterline pentru însoţitorii de zbor şi de 30.000 de lire sterline pentru piloţi. Un însoţitor de zbor a declarat pe forumul de carieră Indeed: „Mi-am plătit uniforma, pregătirea şi masa”
„Nu este adevărat; personalul navigant primeşte o alocaţie anuală pentru uniforme de până la 450 de euro”, au răspuns reprezentanţii comapniei.
Potrivit angajaţilor citaţi de The Sun, una dintre modalităţile prin care Ryanair reuşeşte să îşi crească profitul este prin reducerile costurilor de curăţenie. Un pilot a pretins că operatorul aerian nu îşi curăţă nici echipamentele din cockpitul aeronavelor. „Compania încearcă să economisească atât de mult că nu curăţă nici măcar interiorul cockpitului avionului. Acest lucru are implicaţii serioase – dacă unul dintre piloţi, de pildă, face o toxiinfecţie alimentară, ar putea exista probleme serioase cu zborul. Totodată, aeronavele sunt curăţate o dată pe zi – inclusiv toaletele.”
Un purtător de cuvânt al Ryanair a declarat: „Acest lucru nu este adevărat. Toate aeronavele Ryanair sunt curăţate riguros de profesionişti la finalul fiecărei zile, în linie cu standardele industriei.”
-
Cât durează şi care sunt costurile formării unui florist în România
Potrivit datelor FlorideLux, perioada de pregătire a floriştilor durează aproximativ trei luni din momentul angajării şi chiar dacă media de investiţie pentru fiecare florist, în vederea pregătirii şi a training-ului specific, este de cel puţin 2.000 de euro, investiţiile pentru formarea începătorilor sunt mult mai mari, uneori atingând pragul de 5.000 de euro.
În plus, periodic, FlorideLux organizează sesiuni de pregătire cu un master florist olandez, care atrag după sine investiţii de 3.000 de euro.
„Evoluţia pieţei de HR în floristică este una atipică, având în vedere faptul că nu există şcoli profesionale dedicate, facultăţi sau colegii, ci doar cursuri şi specializare la locul de muncă. De aici şi importanţa pe care o acordăm pregătirii profesionale a echipei noastre”, a declarat Marius Dosinescu, CEO şi fondator FlorideLux.
Conform CEO-ului FlorideLux, training-urile se desfăşoară la sediul companiei, sub formă de ore de pregătire dedicate, dar şi de pregătire la locul de muncă. Pentru că se lucrează intensiv cu majoritatea tipurilor de flori, învăţăceii acumulează rapid atât noţiuni ce ţin de întreţinerea plantelor, cât şi de realizarea buchetelor şi aranjamentelor florale.
„Observăm, de la an la an, că interesul românilor pentru meseria de florist este în continuă creştere. Mulţi dintre ei, însă, aleg să lucreze pe cont propriu, fără forme legale. Pentru ca balanţa să se echilibreze în favoarea florăriilor, este necesar ca acestea să ţină cont de nevoile şi dorinţele angajaţilor, lucru pe care FlorideLux deja îl face. Credem cu tărie că performanţa se poate realiza doar în grupuri mari, sub îndrumarea unor specialişti”, a declarat Vlad Iliescu, General Manager al Centrului de Creaţie Atelierele Ilbah.
De asemenea, în plus faţă de training-urile de specialitate, echipei FlorideLux i se oferă şi salarii direct proporţionale experienţei, bonusuri în funcţie de orele suplimentare petrecute la locul de muncă, bonuri de masă în perioadele aglomerate, asigurări medicale, iar celor din provincie li se asigură cazare gratuită în Bucureşti.
„Foarte mult timp floriştii au fost văzuţi ca vânzători de flori, nu artişti. Prin intermediul sesiunilor de training pe care le organizăm încercăm să le oferim poziţia pe care o merită, astfel încât să fie clară diferenţa dintre ei şi comercianţii de flori”, a adăugat Marius Dosinescu.
În prezent, echipa FlorideLux este formată din 15 persoane, iar până la finalul anului compania doreşte să recruteze 6 florişti cu experienţă de minim patru ani, dar şi 3 florişti fără experienţă, care vor participa la sesiuni de formare la locul de muncă.
Grupul FlorideLux are o experienţă de peste 14 ani de zile în industria de flori şi cadouri.
-
„Dacă profesorii vor iubi şcoala, o vor iubi şi elevii” – Măriuca Talpeş, Intuitex
„Trebuie să crească nivelul profesorilor – să crească şacheta la intrare în sistemul de învăţământ, să fie severitate la examinarea acestora, să aibă cel puţin nota nouă în facultate la materia pe care o va predă şi să facă multă practică”, spune aceasta. Pe de altă parte, adaugă Talpeş, cei care nu sunt suficienţi de buni – atât la materia predată, cât şi din punct de vedere pedgogic – să nu aibă dreptul să stea la catedră, să li se găsească altceva de făcut. „Ne întrebăm <<De ce copiii nu iubesc şcoala?>>, când ar trebui să ne punem altfel întrebarea: <<De ce profesorii nu iubesc şcoala?>>. Când profesorul va iubi şcoala, o vor iubi şi copiii”, mai declară directorul Intuitex. Aşadar, dacă vom reuşi să creştem şi nivelul profesorilor, iar în paralel să dezvoltăm şi educaţia digitală, atunci vom avea o şcoală bună, conchide Măriuca Talpeş.
Pe aceeaşi idee punctează şi Cosmin Mălureanu, CEO Ascendia, care consideră că profesorii trebuie încurajaţi şi instruiţi să accepte noutatea în mod pragmatic, nu doar pe hârtie. „Trebuie să ne gândim la copii ca fiind nişte consumatori cărora trebuie sa le oferim lucruri de calitate pentru a putea evolua competitiv”, spune el. Dar ca să putem evolua trebuie să dezvoltăm produse din ce în ce mai bune şi mai moderne, iar educaţia să devină, cu adevărat, o prioritate naţională. „Aşadar, pentru a avea copii adaptaţi viitorului, ei trebuie să folosească tehnologiile prezentului în procesul de educaţie, nu pe cele ale trecutului! Software-ul educaţional este indubitabil o componentă-cheie a educaţiei moderne”, consideră directorul Ascendia.
Educaţia, în esenţă, impactează direct dezvoltarea unei ţări, indiferent care ar fi ea, iar digitalizarea acesteia se află în proces de creştere şi dezvoltare şi la nivel local. Conform declaraţiilor unora dintre companiile active în acest domeniu, educaţia digitală ideală este cea care oferă acces rapid şi uşor la resursele necesare procesului de învăţare. În această era, în care tehnologia reprezintă o parte integrată din viaţa noastră, educaţia trebuie să se adapteze şi să aducă soluţii practice, atractive şi moderne pentru beneficiarii săi.